Student:Jtc Gheorghi

Grupa: 104

PRINCIPII I POSTULATE

Principiile contabile sunt recunoscute ca: enunuri de esen

conceptual foarte generale i delimitate ca sistem de referin pentru
construirea informaiei contabile privind situaia patrimoniului, poziia
financiar i rezultatul obinut. Prin genez, sunt un produs al practicilor de
contabilitate, fiind acceptate prin consensul productorilor i utilizatorilor
informaiilor contabile. De aceea, principiile mai figureaz i sub denumirea
de reguli sau convenii contabile. (O. Clin, M. Ristea)
Cu alte cuvinte, principiile contabile sunt o sum de reguli noionale,
unanim acceptate, care ghideaz activitatea contabil, respectiv procesul de
obinere a informaiei contabile.

Principiul continuitii activitii

Acest principiu presupune ca entitatea si continua n mod normal

functionarea, fara a intra n stare de lichidare sau reducere semnificativa a
activitatii.
O entitate nu va ntocmi situatiile financiare anuale pe baza
continuitatii activitatii daca organele de conducere stabilesc dupa data
bilantului fie ca intentioneaza sa lichideze entitatea sau sa nceteze
activitatea acesteia, fie ca nu exista nicio alta varianta realista n afara
acestora.
Deteriorarea rezultatelor din exploatare si a pozitiei financiare, ulterior
datei bilantului, indica nevoia de a analiza daca presupunerea privind
continuitatea activitatii este nca adecvata.
Daca administratorii unei entitati au luat cunostinta de unele elemente
de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea
acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate n
notele explicative.
n cazul n care situatiile financiare anuale nu sunt ntocmite pe baza
principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata, mpreuna cu
explicatii privind modul de ntocmire a acestora si motivele care au stat la
baza deciziei conform careia entitatea nu si mai poate continua activitatea.
Evenimentele sau conditiile ce necesita prezentari de informatii pot aparea si
ulterior datei bilantului.
Acest prim principiu presupune c societatea vizat i va continua
activitatea n mod normal, n viitor. Aceasta nu are intenia de a-i nceta
activitatea i nici nu este constrns s ntre n stare de faliment, de lichidare
sau s i reduc semnificativ activitatea. Pornind de la aceast presupunere,
entitatea este obligat s efectueze evaluarea elementelor patrimoniale la
valoarea lor actual, n funcie de utilitatea elementului, starea n care se afl
i preul de pe piaa sa activ.
n cazul n care, conducerea entitii cunoate anumite elemente,
factori sau evenimente care ar putea amenina continuarea activitii
societii, acestea trebuiesc prezentate n notele explicative, mpreun cu
impactul preconizat a-l avea asupra desfurrii activitii. Printre aceste
elemente sau evenimente se pot numra, fr a se rezuma doar la acestea,
urmtoarele:
Pierderi substaniale din exploatare ori deteriorarea semnificativ a
valorii activelor utilizate pentru generarea fluxurilor de numerar,
Restane sau ntreruperi n plata dividendelor,
Incapacitatea de a plti creditorii la data scadenei,
Incapacitatea de respectare a termenilor acordurilor de mprumut,
Schimbarea tranzaciilor pe credit n tranzacii cu plata la livrare cu
furnizorii,
Incapacitatea de a obine finanare pentru dezvoltarea de noi produse
eseniale sau alte investiii eseniale,
Pierderea de membri cheie din conducere fr nlocuirea lor,
Pierderea unei piee principale, a franizei, a licenei sau a unui
furnizor principal.
Dificulti cu fora de munc sau deficiene importante n
aprovizionare.
Neconformitatea cu cerinele referitoare la capital sau cu alte cerine
legale.
Aciuni n justiie pe rol mpotriva entitii, care, dac au succes, pot
avea drept rezultat obligaii care probabil nu pot fi ndeplinite.
Schimbri legislative sau de politic guvernamental ateptate s aib
un impact negativ asupra entitii.
 Datoria net sau situaia datoriei nete curente.
Apropierea scadenei mprumuturilor cu termen fix fr perspective
realiste de rennoire sau rambursare, sau bazarea excesiv pe
mprumuturile pe termen scurt pentru finanarea activelor pe termen
lung.
Semne de retragere a sprijinului financiar de ctre debitori i ali
creditori.
Fluxuri de numerar operaionale negative indicate de situaiile
financiare istorice sau prognozate.
Indicatori financiari cheie nefavorabili.

Acest principiu se aplic n strns legtur cu principiile: prudenei,

permanenei metodelor i a independenei exerciiuli. n cazul n care
continuitatea activitii devine puin probabil sau conducerea intr n
posesia unor informaii ce ar putea conduce la imposibilitatea continurii
activitii, aceste informaii vor fi menionate i justificate n notele
explicative, nu se va mai ine cont nici de celelalte principii enumerate mai
sus, iar elementele patrimoniale vor fi evaluate la o valoare de lichidare.

Principiul recunoasterii sau constatarii veniturilor

Principiul recunoasterii sau constatarii veniturilor, creat pentru

sustinerea principiului independentei exercitiilor, prevede ca veniturile sa fie
constatate n momentul vnzarii. Acest moment este ales si n concordanta
cu principiul prudentei, pentru a asigura o protectie mpotriva riscurilor si
incertitudinii. n doctrina i practica nord-amrican el mai este recunoscut
sub numele de principiul realizrii. n conformitate cu acest principiu un
venit trebui s fie constat numai n momentul n care ntreprinderea
realizeaz o operaiune cu un ter, un schimb de bunuri sau servicii. Se
refer, n mod direct, la recunoaterea venitului, i indirect la msurarea
acestora. Operaiile de constatare i msurare trebuie precedate de definirea
venitului. Apoi, se impune precizarea momentului n care trebuie
contabilizat venitul. ntr-o formulare simplificat, venitul poate fi definit ca
o compensare primit sub form de active, pentru serviciile prestate sau ca
urmare a vnzrii de bunuri. Venitul se msoar prin valoarea monetar a
bunurilor i serviciilor schimbate.
Recunoasterea veniturilor n contul de profit si pierdere are loc cnd s-
a produs o crestere de active sau o diminuare de datorii, si atunci cnd
cresterea de avantaje economice viitoare poate fi masurata n mod realist.
Principiul recunoasterii rezultatului prevede delimitarea momentului
constatarii veniturilor si a momentului n care cheltuielile sunt consumate,
iar pe aceasta baza se face impunerea costului n vederea determinarii
rezultatului net. n contabilitatea financiara a veniturilor se evalueaza si
nregistreaza n cadrul conturilor prin corespondenta cu cresterile de activ si
micsorarile de pasiv, realizarea si constatarea unui venit producnd o
crestere a situatiei nete.
Din aceasta constatare putem concluziona ca toate conturile de
venituri, prin functia lor contabila, pot fi asimilate conturilor de pasiv si
cuprind veniturile perioadei curente.
Conturile de venituri evidentiaza cresterile de avantaje economice
rezultate din activitatile de exploatare, financiare si exceptionale, sub forma
de cresteri de active sau diminuari de pasive. Prin componenta lor, conturile
corespund celor trei genuri de activitati, iar n cadrul acestora, corespund
elementelor primare de venituri.
Potrivit planului de conturi general aplicabil n Romnia,
contabilitatea veniturilor se realizeaza cu ajutorul clasei 7 "Conturi de
venituri". Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor trebuie sa fie
mbunatatita n spiritul performantei si, n consecinta, elementele de reforma
vor fi cautate n sistemele contabile fiabile-precum cel american si n
normele internationale IASC.
ncepnd cu contabilitatea veniturilor se ivesc probleme legate de
momentul constatarii sau recunoasterii. Astfel, exista cazuri specifice n care
solutia constatarii veniturilor aplicabila la noi ar putea fi mbunatatita.
Recunoasterea unui venit se face cnd sunt ndeplinite doua conditii:
1) fabricarea sa fi fost ncheiata;
2) masurarea si ncasarea contravalorii venitului sa fie sigure.
Aceste doua conditii sunt ndeplinite n cazul unei vnzari efectuate
unui tert independent.
La aceasta metoda generala de constatare a veniturilor, practica si
literatura de specialitate nord-americane prevede trei exceptii:
1. Constatarea veniturilor, n functie de avansarea lucrarilor de lunga durata,
ntinse pe parcursul mai multor exercitii financiare, este permis sa fie facuta
naintea expirarii contractului, generndu-se profit (pierdere) n fiecare
exercitiu financiar intermediar.
Aceasta abordare, apartinnd mediului anglo-saxon, sfideaza eventualitatea
aparitiei riscurilor, dar respecta substantei economice n fata aparentei
juridice.
2. Constatarea veniturilor, n functie de productie se poate realiza nainte de
momentul vnzarii dar dupa terminarea fabricatiei. Acest model de
constatare este operat numai n cazul produselor sigure din punctul de vedere
al pretului si al cantitatii, sau n cazul produselor cu pretul garantat de stat.
3. constatarea veniturilor, n functie de ncasari se poate aplica doar cnd
este imposibila determinarea marimii venitului la data vnzarii datorita
incertitudinii decontarii sumelor.
Acest aspect este concretizat de bunurile cu plata n rate si se justifica
deoarece riscul de nencasare este att de mare nct vnzarea nu constituie o
dovada suficienta pentru ca ambele criterii de constatare a veniturilor sa fie
ndeplinite.
Daca ar fi cazul contractelor pe termen lung, ar fi injusta
recunoasterea veniturilor doar n anul vnzarii, pentru ca nu s-ar respecta
astfel principiul independentei exercitiilor.

Postulat

Postulatele contabile au la baz observaiile fcute asupra:

-mediului economic, politic, juridic i social;
-identificatorii utilizatorilor de informaii financiare i necesitilor
informaionale;
-obictivelor informrii sociale.

Postulatul continuitii exploatrii

Postulatul continuitii exploatrii consider c ntreprinderea va

continua s existe o perioad suficient de lung pentru ca activitile
prevzutes poat fi realizate i angajamentele asumate s fie
respectate.Regulamentul aplicrii Legii contabilitii definete acest postulat
astfel:
Se presupune c unitatea patrimonial i continu n mod normal
funcionarea ntr-un viitor previzibil, fr a intra n stare de lichidare,
faliment sau de reducere semnificativ a activitii.
Postulatul continuitii exploatrii consider c ntreprinderea va
continua s existe o perioad suficient de lung pentru ca activitile
prevzute s poat firealizate i angajamentele asumate s fie respectate.
Regulamentul aplicrii Legiicontabilitii definete acest postulat astfel: Se
presupune c unitatea patrimonial icontinu n mod normal funcionarea
ntr-un viitor previzibil, fr a intra n stare delichidare, faliment sau de
reducere semnificativ a activitii.
In perioadele de echilibru economic si financiar, tinand cont ca
postulatul continuitatii exploatarii indica faptul ca intreprinderea isi
desfasoara activitatea pe un orizont mare, valoarea de piata a activelor si
pasivelor, pentru anumiti autori, este putin relevanta, deoarece aceste
elemente sunt utilizate in cursul normal al afacerilor.
Daca acceptam ca un cost este efortul consimtit pentru obtinerea unui
venit si daca ne plasam in optica independentei exercitiilor, achizitionarea
unui activ fix este o tranzactie care are consecinte asupra mai multor
exercitii. Altfel spus, va fi vorba de un efort consimtit asupra mai multor
exercitii. Urmarind aceiasi optica a independentei exercitiilor, fiecarui
exercitiu ii vor fi acordate veniturile aferente; aceste venituri trebuie sa
absoarba partea din eforturile consimtite, pentru a realiza un rezultat. Or,
masura acestor eforturi este, de obicei, costul, si nu valoarea de piata.

BIBLIOGRAFIE

1.Mihaela Dumitrana, Bazele contabilitatii, editia a IV-a, Editura

Universitara, Bucuresti, 2010
2.Mihai Ristea, Contabilitate financiara, Editura Universitara, Bucuresti,
2005
3.Lucian Constantin, Gabriel Budacia, Bazele contabilitaii, editia adoua
revazuta si actualizata, Editura Universitara, Bucuresti, 2010
4.http://www.de-contabilitate.ro/
5.Bazele contabilitatii-Aplicatii si studiu de caz,editia a V a (2011) Editura
Universitara