Seminar Astronomie

Exercitii si probleme de Astronomie
Cuprins
Cuprins 1
1 Exercitii de trigonometrie sferic

a 2
1.1 Formule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
2 Astronomie sferic
a 27
3 Pamantul - corp ceresc 35
4 Fenomene ce modifica pozitia astrilor pe cer 42
5 Timpul si m
asurarea lui 54
6 Misc
arile aparente ale planetelor 62
7 Mecanica cereasca 72
Bibliografie 91
1
Capitolul 1
Exercitii de trigonometrie sferic

a
1.1 Formule
Deoarece toate problemele astronomiei de pozitie conduc la rezolvarea unor
triunghiuri sferice sa prezentam aici o parte din relatiile si formulele fundamentale
ce exista ntre elementele unui triunghi sferic.
1. Relatiile cosinusurilor pentru laturi
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A
cos b = cos c cos a + sin c sin a cos B

cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C
2. Relatiile cosinusurilor pentru unghiuri
cos A = cos B cos C + sin B sin C cos a
cos B = cos C cos A + sin C sin A cos b

cos C = cos A cos B + sin A sin B cos c
3. Formulele cu cinci elemente
sin a cos B = cos b sin c sin b cos c cos A
sin a cos C = cos c sin b sin c cos b cos A

sin b cos C = cos c sin a sin c cos a cos B
sin b cos A = cos a sin c sin a cos c cos B
2
CAPITOLUL 1. EXERCIT
II DE TRIGONOMETRIE SFERICA 3
sin c cos A = cos a sin b sin a cos b cos C

sin c cos B = cos b sin a sin b cos a cos C
4. Relatia sinusurilor
sin a sin b sin c
= =
sin A sin B sin C
1.2 Exercitii rezolvate

Problema 1. Care sunt elementele de baz
a ale geometriei sferice?
Solutie:
B B
R
j
E E
Figura 1.1: Problema 1
Geometria sferica se ocupa cu studiul figurilor de pe o sfera.Planele care trec

prin centrul sferei intersecteaza suprafata ei dupa niste cercuri mari
(EDE1 D1 , P DP1 D1 , P EP1 E1 ), a caror raza este egala cu raza sferei. Intersectia
planelor a doua cercuri mari este un diametru al sferei(DD1 , EE1 , P P1 ). Planele
care nu trec prin centrul sferei intersecteaza sfera dupa niste cercuri mici
(BB1 , AA1 , CC1 ). Diametrul sferei perpendicular pe planul unui cerc (sistem de
cercuri) se numeste axa. De asemenea punctul n care axa se intersecteaza cu
sfera se numeste pol. Se numeste raza sferica a unui cerc dat, arcul de cerc
mare cuprins ntre polul acestui cerc si un punct oarecare de pe circumferinta lui.
Raza unui cerc mic este: r = R cos . Se numeste unghi sferic, unghiul de pe
suprafata sferei format de intersectia a doua arce de cerc mare. Arcele de cerc mare
care formeaza unghiul sferic se numesc laturi, iar intersectia lor se numeste varf.
Masurile unghiului sferic:
arcul de cerc mare cuprins ntre laturile lui;

unghiul cuprins ntre tangentele duse la laturi din varf;
unghiul diedru format din planele laturilor.
Fusul sferic reprezinta figura de pe sfera formata din doua semicercuri
mari ale caror extremitati coincid cu extremitatile diametrului lor comun. Aria
fusului sferic este data de relatia:
4R2
SA = mas A
2
Poligonul sferic este figura de pe sfera marginita de arce de cerc mare

(laturile <1800 ) si limitate de intersectiile lor consecutive. Acesta poate fi convex
sau concav.
Problema 2. Ce este triunghiul sferic?
Solutie:
Se numeste triunghi sferic triunghiul format pe suprafata unei sfere de trei

arce de cerc mare. Acesta are sase elemente:
trei laturi
trei unghiuri sferice
Daca unul din unghiurile triunghiului este de 900 triunghiul se numeste drep-
tunghic; daca are doua unghiuri de 900 se va numi bidreptunghic, iar cel cu trei
unghiuri de 900 tridreptunghic. In cazul n care o latura este de 900 triunghiul se va
numi rectilateral.
Proprietati:
(1) a<b+c // a-b<c
(2) 0<a+b+c<3600
Problema 3. Ce este triunghiul polar?
Solutie:
Triunghiul polar al unui triunghi sferic ABC este triunghiul sferic ABC ale
carui laturi au ca poli varfurile triunghiului dat. Varfurile triunghiului ABC sunt
polii laturilor triunghiului ABC iar laturile triunghiului polar sunt suplemente ale
unghiurilor corespunzatoare.
0
A + a0 = 1800 A + a = 1800
B + b0 = 1800 = B 0 + b = 1800
0
C + c0 = 1800 C + c = 1800
= a0 = B 0 E + EC 0 = B 0 E + DC 0 DE = 180 A
a0 < b0 + c0 1800 A < 1800 B + 1800 C B + C < A + 1800
00 < a + b + c < 3600 1800 < A + B + C < 5400
= = A + B + C 1800
se numeste exces sferic
Problema 4. Aria triunghiului sferic ABC
Solutie:
X
SA,B,C 2SABC = 2R2 = SABC = R2
Problema 5. S a se deduc
a formulele ce exprima teoremele cosinusului, sinusului
si formula celor cinci elemente referitoare la laturile triunghiului sferic ABC. For-
mulele lui Gauss
Solutie:
a) Teorema cosinusului: Intr-un triunghi sferic cosinusul unei laturi este egal
cu produsul cosinusurilor celorlalte laturi plus produsul sinusurilor acestor laturi
prin cosinusul unghiului dintre ele.
(Pentru a)
Fie triunghiurile AKO si OAM cu A = 900 ,AK si AM catete.
= b.
Pentru AOM O
= c.
Pentru AOK O
= AK
tgO tgc = AK,
OA
= OA 1 = OK,
cos O
OK cos c
unde OA=raza=1.
AM
tgb =
OA
OA 1
cos b = = OM
OM cos b
Pentru AKM = KM 2 = AK 2 + AM 2 2AKAM cos A
Pentru OKM = KM 2 = OK 2 + OM 2 2OM OK cos a
Prin egalarea acestor doua relatii rezulta:
AK 2 + AM 2 2AKAM cos A = OK 2 + OM 2 OKOM cos a
= cos a2OM OK = OK 2 + OM 2 AK 2 AM 2 + 2AKAM cos A
Cum
OK 2 = AK 2 + OA2
OM 2 = AM 2 + AO2
= 2OM OK cos a = 2 + AK 2 + AM 2 AK 2 AM 2 + 2AKAM cos A
1 1
= cos a = 1 + tgctgb cos A
cos b cos c
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A (1)
Analog pentru b sic.
cos b = cos a cos c + sin a sin c cos B

b
B
O a
Figura 1.2: Teorema cosinusului
b) Intr-un triunghi sferic sinusurile laturilor sunt proportionale cu sinusurile

unghiurilor opuse.
Fie triunghiurile CFG si CFH dreptunghice (F = 900 ).
FC
sin B = F C = CG sin B
CG
FC
sin A = F C = CH sin A
HC
= CG sin B = CH sin A
In triunghiurile COH si COG avem relatiile:
CG
sin a = CG = OC sin a
OC
CH
sin b = CH = OC sin b
OC
sin a sin b
= OC sin B sin a = OC sin A sin b = =
sin A sin B
Analog pentru b si c.
sin a sin b sin c
= = = (2)
sin A sin B sin C
F
H
G
O
C
Figura 1.3: Teorema sinusului
c) Conform teoremei: proiectia unui contur poligonal nchis pe o axa oarecare este
zero, avem:

pr.OG + pr.GF + pr.F H + pr.HO = 0

pr.OG = 0
pr.OH = OH sin c

pr.F H = F H cos c

pr.GF = GF
HO
cos b = = HO = CO cos b
CO
HF
cos A = = HF = CO cos A sin b
CH
GF = CO sin a cos B = cos B sin a = cos b sin c sin b cos A cos c (3)
Analog obtinem:
sin b cos c = cos c sin a sin c cos a cos B
sin c cos A = cos a sin b sin a cos b cos C
Relatiile (1),(2),(3) reprezinta relatiile lui Gauss.

O D
G F
Figura 1.4: Teorema celor cinci elemente
Problema 6. Sa se deduc
a formulele lui Gauss referitoare la unghiurile tri-
unghiului sferic.
Solutie:
Formulele lui Gauss:
sin a cos B = sin c cos b cos c sin b cos A

sin a sin B = sin b sin A
Pentru triunghiul sferic ABC avem relatiile:
a0 = 1800 A
b0 = 1800 B
c0 = 1800 C
cos (1800 A) = cos (1800 B) cos (1800 C) +

+ sin 1800 B sin 1800 C cos 1800 a
cos ( ) = cos cos + sin sin
sin ( ) = sin cos sin cos
= cos A = cos B cos C + sin B sin C cos a formula cosinusului unui unghi
Analog pentru celelalte relatii vom obtine:
sin A cos b = sin C cos B cos C sin B cos a
sin A sin b = sin a sin B
Problema 7. S a se particularizeze formulele lui Gauss pentru triunghiul sferic

dreptunghic (A=90).
Solutie:
Regula lui Neper (mnemonica): Intr-un triunghi sferic dreptunghic cosinusul

unui element este egal cu produsul cotangentelor elementelor alaturate sau cu pro-
dusul sinusurilor celorlalte doua.
Unghiul drept este exclus din numarul elementelor triunghiului iar catetele se
nlocuiesc cu complementele lor.
Astfel vom avea:
A = 900 b 900 b c 900 c

cos a = ctgBctgC = sin 900 b sin 900 c

cos C = ctgactg 900 b = sin(900 c) sin B

cos 900 b = ctgCctg 900 c = sin a sin B

cos 900 c = ctg 900 b ctgB = sin C sin a

cos B = ctg 900 c ctga = sin C sin 900 b
= cos a = cos b cos c = ctgBctgC

cos C = cos c sin B = ctgatgb
sin b = sin a sin B = tgcctgC
sin c = sin a sin C = tgbctgB
cos B = cos b sin C = tgcctga
Problema 8. S
a se particularizeze formulele lui Gauss pentru triunghiul sferic
rectilateral (A=90)
Solutie:
Folosind formula lui Neper ajungem la relatiile:
= cos A = cos B cos C = ctgbctgc
cos c = cos C sin b = ctgAtgB
sin B = sin A sin b = tgCctgc
sin C = sin A sin c = tgBctgb
cos b = cos B sin c = tgCctgA
A A AB AB
Problema 9. Sa se deduc a formulele pentru cos ; sin ; cos ; sin ;
2 2 2 2
A+B A+B
cos ; sin n functie de laturi folosind notatia a + b + c = 2p (formulele
2 2
lui Delambre).
Solutie:
A
Pentru cos :
2
cos a cos b cos c

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A = cos A =
sin b sin c
r
A 1 + cos A A 1 + cos A
cos =+ = cos2 =
2 2 2 2
A cos a cos b cos c

2 cos2 = 1 + cos A = 1 +
2 sin b sin c
A sin b sin c + cos a cos b cos c
= 2 cos2 =
2 sin b sin c
A cos a cos (b + c)
2 cos2 =
2 sin b sin c
a+b+c b+ca
cos a cos (b + c) = 2 sin sin
2 2
A 2 sin p sin (p a)
= 2 cos2 =
2 sin b sin c
r
A sin p sin (p a)
cos =
2 sin b sin c
analog obtinem formulele lui Delambre:
AB a+b
cos sin
2 = 2
C c
sin sin
2 2
A+B a+b
cos cos
2 = 2
C c
sin cos
2 2
AB ab
cos sin
2 = 2
C c
cos sin
2 2
A+B ab
cos sin
2 = 2
C c
cos sin
2 2
AB A+B
tg tg
Problema 10. S
a se deduc
a formulele pentru 2 ; 2 n functie
C C
ctg tg
2 2
ab a+b
tg tg
de laturi si formulele 2 ; 2 n functie de unghiuri.
c c
tg tg
2 2
Solutie:
Din formulele lui Delambre prin mpartire obtinem:
AB ab
tg sin
2 = 2
C a+b
ctg sin
2 2
A+B ab
tg cos
2 = 2
C a+b
tg cos
2 2
ab AB
tg sin
2 = 2
c A + B
tg sin
2 2
a+b AB
tg cos
2 = 2
c A + B
tg cos
2 2
Problema 11. Folosind relatia cosinusurilor pentru laturi, ntr-un triunghi

sferic ABC, sa se deduc
a relatia:
sin a cos B = cos b sin c sin b cos c cos A (1)
Solutie:
In triunghiul sferic ABC aplicam formula cosinusului, scriind-o pentru laturile
a si b :
cos b = cos c cos a + sin c sin a cos B
Amplificam prima relatie cu cos c si o adunam la a doua relatie.Va rezulta:
cos a cos c + cos b = cos b cos2 c + cos c cos a + sin b sin c cos c cos A + sin a sin c cos B
sau
cos b(1 cos2 c) = sin b sin c cos c cos A + sin a sin c cos B
cos b sin2 c = sin b sin c cos c cos A + sin a sin c cos B | : sin c
si va rezulta:
sin a cos B = cos b sin c sin b cos c cos A.
Problema 12. Sa se deduc

a relatia sinusurilor din formula fundamentala
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A.
Solutie:
Din formula cosinusurilor
vom avea:
cos a cos b cos c
cos A =
sin b sin c
din care vom deduce:
sin2 b sin2 c (cos a cos b cos c)2
sin2 A = 1 cos2 A =
sin2 b sin2 c
sau
(sin b sin c + cos a cos b cos c) (sin b sin c cos a + cos b cos c)
sin2 A =
sin2 b sin2 c
[cos a cos (b + c)] [cos (b c) cos a]

sin2 A =
sin2 b sin2 c
a+b+c b+ca a+bc ab+c
4 sin sin sin sin
sin2 A = 2 2 2 2
sin2 b sin2 c
dar a + b + c = 2p, p =semiperimetrul
b + c a = 2(p a)
c + a b = 2(p b)
a + b c = 2(p c)
4 sin p sin (p a) sin (p b) sin (p c)
sin2 A =
sin2 b sin2 c
mpartim ambii termeni cu sin2 a si va rezulta:
sin2 A 4 sin p sin (p a) sin (p b) sin (p c)
2 = (1)
sin a sin2 a sin2 b sin2 c
A doua parte a expresiei este simetrica n raport cu a, b si c deci plecand de la

sin2 B
formula cosinusului pentru laturile b si c vom obtine aceeasi expresie pentru
sin2 b
2 2
sin C sin A
si 2 ca la .
sin c sin2 a
Avem deci :
sin A sin B sin C
= =
sin a sin b sin c
si se poate arata ca partea a doua a relatei (1) este ntotdeauna pozitiva. Intr-
un triunghi sferic, o latura este mai mica decat suma celorlalte doua deci cantitatile
a+b+c
pa, pb, pc sunt pozitive. Apoi a+b+c fiind cuprinsa ntre 0 si 2, p =
2
este cuprins ntre 0 si , iar p a, p b, p c, fiind mai mici decat p, sunt inferioare
lui .
Cele patru cantitati p, p a, p b, p c sunt deci cuprinse intre 0 si si ca
urmare, sinusurile lor sunt pozitive; deci si produsul
sin p sin (p a) sin (p b) sin (p c)
este pozitiv.

Problema 13. Intr-un triunghi sferic avem relatia:
sin c ctgb = cos c cos A + sin A ctgB (relatia cotangentelor).

Solutie:
Folosim relatia:
si analogia sinusurilor
Le mpartim, eliminam pe sin a si va rezulta:

cos b sin c sin b cos c cos A
ctgB =
sin b sin A
sau
sin cctgb cos c cos A
ctgB =
sin A sin A
si n sfarsit rezulta relatia cotangentelor:
sin c ctgb = cos c cos A + sin A ctgB.
Problema 14. Sa se stabileasc a alte formule dec

at cele obisnuite pentru re-
zolvarea unui triunghi sferic oarecare, cand se cunosc doua laturi a, b si unghiul
cuprins C.
Solutie:
Consideram formulele:

ctgb sin c cos c cos A
ctgB =
sin A
ctgc sin b cos b cos A
ctgC =
sin A
Punem
tgu = tgb cos A
tgv = tgc cos A
si ultimele doua relatii devin:
tgA sin u
tgB =
sin (c u)
tgA sin v
tgC = ,
sin (b v)
iar prima relatie devine:
cos b cos c
cos a = cos (c u) = cos (b v) ,
cos u cos v
u si v fiind naltimile triunghiului ABC duse respectiv din B si C, perpendiculare
pe laturile opuse.
Problema 15. Sa se demonstreze relatiile:
da = cos Cdb cos Bdc + sin c sin BdA, (1)
ctgada + ctgBdB = ctgbdb + ctgAdA, (2)

existente ntr-un triunghi sferic ABC.
Solutie:
Scriem formula cosinusurilor pentru latura a:
si o diferentiem
sin ada = [ sin b cos c + cos b sin c cos A] db + [ cos b sin c + sin b cos c cos A] dc
sin b sin c sin AdA
Observam ca coeficientul lui db este sin a cos C, iar al lui dA prin sin a sin c sin B,
obtinem formula (1).
Pentru demonstrarea formulei (2), scriem analogia sinusurilor
sin a sin B = sin b sin A,
aplicam logaritmii ambilor membri:
log sin a + log sin B = log sin b + log sin A
si diferentiem:
ctgada + ctgBdB = ctgbdb + ctgAda
si obtinem formula cautata.
Problema 16. Sa se demonstreze relatiile:
sin adB = sin Cdb cos a sin Bdc sin b cos CdA0 (1)
dA = cos cdB cos bdC + sin b sin Cda, (2)

existente ntr-un triunghi sferic.
Solutie:
Diferentiem formula:
sin ActgB = ctgb sin c cos c cos A
care se obtine mpartind formula
la
si obtinem:
sin A sin c
2 dB + [ctgB cos A sin A cos c] dA = 2 db + [ctgb cos c + cos A sin c] dc
sin B sin b
sau
sin A cos C sin c cos a
2 dB dA = 2 db + dc;
sin B sin B sin b sin b
nmultind aceasta relatie cu sin B, gasim:
sin a sin C cos a sin B
dB cos CdA = db + dc
sin b sin b sin b
sau
sin adB = sin Cdb cos a sin Bdc sin b cos CdA.
Pentru demonstrarea relatiei (2), folosim formula:
cos A = sin B sin C cos a cos B cos c
Problema 17. Sa se demonstreze ca ntr-un triunghi sferic avem relatia:

A B C
sin (b c) cos2 sin (c a) cos2 sin (a b) cos2
2 + 2 + 2 = 0. (1)
sin a sin b sin c
Solutie:
Stim ca:
A sin p sin (p a)
cos2 =
2 sin b sin c
B sin p sin (p b)
cos2 =
2 sin a sin c
C sin p sin (p c)
cos2 =
2 sin a sin b
a+b+c
n care p = .
2
Relatia (1) devine:
sin (b c) sin p sin (p c) sin (c a) sin p sin (p b) sin (a b) sin p sin (p c)

+ + =0
sin a sin b sin c sin a sin b sin c sin a sin b sin c
sau
sin (p a) sin (b c) + sin (p b) sin (c a) +
+ sin (p c) sin (a b) = 0
care se verifica prin dezvoltare.
Problema 18. Sa se arate ca ntr-un triunghi sferic ABC avem relatia
sin b sin c cos b cos c cos A = sin B sin C cos B cos C cos a. (1)
Solutie:
Egalitatea (1) se poate scrie:
sin b sin c + sin b sin c cos A sin b sin c cos A cos b cos c cos A =
= sin B sin C + sin B sin C cos a sin B sin C cos a cos B cos C cos a
sau:
sin b sin c (1 cos A) + cos (b c) cos A =
(2)
= sin B sin C (1 + cos a) cos (B C) cos a,
Avem apoi relatia:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A,
pe care o scriem:
cos a + sin b sin c sin b sin c cos A = cos b cos c + sin b sin c
sau
A
cos (b c) = cos a + sin b sin c (1 cos A) = cos a + 2 sin b sin c sin2
2
si la fel
a
cos (B C) = cos A + 2 sin B sin C cos2
2
Astfel egalitatea (2) se scrie:
A A
2 sin b sin c sin2 + cos a cos A + 2 sin b sin c sin2 cos A =
2 a 2 a
= 2 sin B sin C cos2 + cos a cos A 2 cos a sin B sin C cos2
2 2
sau
A a
sin b sin c sin2 (1 + cos A) = sin B sin C cos2 (1 cos a)
2 2
A A a a
2 sin b sin c sin2 cos2 = 2 sin B sin C cos2 sin2
2 2 2 2
2 2
sin b sin c sin A = sin B sin C sin a
sin b sin A sin c sin A = sin B sin C sin2 a, (3)
dar analogia sinusurilor ne da:
sin b sin A = sin a sin B
sin c sin A = sin a sin C;

deci relatia (3) se poate scrie:
sin a sin B sin a sin C = sin B sin C sin2 a
si relatia (1) a fost demonstrata.

Problema 19.Sa se demonstreze formulele:
sin b sin c + cos b cos c cos A = sin B sin C cos B cos C cos a (1.1)
sin2 a(1 + cos A cos B cos C) = sin2 A(1 cos a cos b cos c) (1.2)
Rezolvare.
Scriem teorema cosinusului pentru latura a si pentru unghiul A:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A cos A
cos A = cos B cos C + sin B sin C cos a cos a
si obtinem:
cos a cos A = cos b cos c cos A + sin b sin c cos2 A
cos a cos A = cos B cos C cos a + sin B sin C cos2 a
Egalam aceste doua relatii si rezulta:
cos b cos c cos A + sin b sin c cos2 A = cos B cos C cos a + sin B sin C cos2 a (1.3)
Scriem teorema sinusurilor:

sin a sin b sin c
= =
sin A sin B sin C
de unde:
sin b sin A = sin a sin B
sin c sin A = sin a sin C
pe care le nmultim membru cu membru si obtinem:
sin b sin c sin2 A = sin B sin C sin2 a (1.4)
pe care o adunam membru cu membru cu ecuatia (1.3) rezultand ecuatia:
sin b sin c + cos b cos c cos A = sin B sin C cos B cos C cos a
Pentru a demonstra a doua formula din teorema cosinusului pentru latura a si pentru
unghiul A scoatem pe:
cos a cos b cos c
sin b sin c =
cos A
si pe
cos A + cos B cos C
sin B sin C =
cos a
care introduse n relatia (1.1) obtinem:
cos2 A+cos A cos B cos Ccos A cos B cos C cos2 a = cos2 acos a cos b cos c+cos a cos b cos c cos2 A
cos2 A + (1 cos2 a) cos A cos B cos C = cos2 a (1 cos2 A) cos a cos b cos c
Stim ca:
cos2 A = 1 sin2 A
cos2 a = 1 sin2 a
si nlocuim n relatia de mai sus rezultand ecuatia (1.2):
1 sin2 A + sina cos A cos B cos C = 1 sin2 a sinA cos a cos b cos c
adica
sin2 a(1 + cos A cos B cos C) = sin2 A(1 cos a cos b cos c).
Problema 20. Dac a D este un punct situat pe latura BC a unui triunghi

sferic oarecare ABC, sa se demonstreze ca:
cos AD sin BC = cos AB sin CD + cos AC sin BD
D
B
Rezolvare. Scriem teorema cosinusului n triunghiurile ADB si ADC pentru

latura AB,respectiv AC:
\
cos AB = cos BD cos AD + sin BD sin AD cos ADB
\
cos AC = cos CD cos AD + sin CD sin AD cos ADC
Dar
\ = 1800 ADB
ADC \
deci
\ = cos ADB
cos ADC \
si ne rezulta ca:
\
cos AC = cos CD cos AD sin CD sin AD cos ADB
\
Din relatiile cosinusului pentru AB si AC scoatem cos ADB:
\= cos AB cos BD cos AD

cos ADB
sin BD sin AD
\= cos CD cos AD cos AC

cos ADB
sin CD sin AD
pe care le egalam si obtinem:
cos AB sin CD cos BD cos AD sin CD = sin BD cos CD cos AD sin BD cos AC
cos AB sin CD + cos AC sin BD = cos AD (sin BD cos CD + cos BD sin CD)
Cum
sin BC = sin(BD + CD) = sin BD cos CD + cos BD sin CD
am obtinut relatia ce trebuia demonstrata:
cos AD sin BC = cos AB sin CD + cos AC sin BD.
Problema 21. S
a se arate ca daca ntr-un triunghi sferic ABC avem A = 2B,
avem si:
cos b + 2c
cos a =
cos 2c
Rezolvare. Daca A = 2B cos A = cos 2B si sin A = sin 2B.

Scriem teorema sinusurilor:
sin a sin b sin B sin b sin B sin b
= = =
sin A sin B sin A sin a sin 2B sin a
Cum
sin 2B = 2 sin B cos B
obtinem:
sin a
cos B =
2 sin b
In continuare vom scrie teorema cosinusului pentru laturile a si b:

si obtinem:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos 2B
cos a = cos b cos c + sin b sin c(2 cos2 B 1)

sin2 a
cos a = cos b cos c + sin b sin c 2 1
4 sin2 b
sin2 a sin c
cos a = cos b cos c + sin b sin c
2 sin b
si
sin a
cos b = cos a cos c + sin a sin c
2 sin b
2
sin a sin c
cos b = cos a cos c +
2 sin b
Cele doua relatii pentru cos a si cos b le scadem:
cos a cos b = cos b cos c cos a cos c sin b sin c
cos a(1 + cos c) = cos b cos c sin b sin c + cos b

dar
cos b cos c sin b sin c = cos(b + c)
cos(b + c) + cos b
cos a =
1 + cos c
c
Cum 1 + cos c = 2 cos2 2
ne rezulta ca:
2 cos b+cb
2
cos b+c+b
2
cos a =
2 cos2 2c
cos 2c cos(b + 2c )
cos a =
cos2 2c
si n final relatia dorita:
cos b + 2c
cos a = .
cos 2c
Problema 22. Daca 2 triunghiuri sferice au toate laturile egale, doua cate
dou
a, sa se arate ca unghiurile opuse sunt de asemenea egale, doua cate doua.
Rezolvare.
Scriem teorema cosinusului pentru fiecare latura a triunghiurilor ABC si A0 B 0 C 0 :

cos a0 = cos b0 cos c0 + sin b0 sin c0 cos A0

cos b0 = cos a0 cos c0 + sin a0 sin c0 cos B 0

cos c0 = cos a0 cos b0 + sin a0 sin b0 cos C 0
Cum
0 cos a = cos a0
a=a
sin a = sin a0

0 cos b = cos b0
b=b
sin b = sin b0

0 cos c = cos c0
c=c
sin c = sin c0
obtinem:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A0
0 = sin b sin c(cos A cos A0 )
de unde rezulta ca A = A0 .
Analog se demonstreaza ca B = B 0 si C = C 0 .
Problema 23. S a se demonstreze ca, daca 2 triunghiuri sferice au 2 laturi

respectiv egale si unghiurile formate de ele inegale, laturile opuse acestor unghiuri
sunt inegale, si anume la unghiul mai mare se opune latura mai mare.
Rezolvare. In triunghiurile ABC si A0 B 0 C 0 cu b = b0 si c = c0 scriem teorema

cosinusului pentru laturile a si a0 :

cos a0 = cos b0 cos c0 + sin b0 sin c0 cos A0
si obtinem:
cos a cos a0 = sin b sin c(cos A cos A0 )
Daca
cos a cos a0 > 0 cos a > cos a0 cos A > cos A0
Cum a, a0 , A, A0 [0, ] a < a0 si A < A0 .
Problema 24. Sa se arate ca, ntr-un triunghi sferic ABC, avem:

a b c
sin(p a) + sin(p b) + sin(p c) sin p = 4 sin sin sin
2 2 2
unde p este semiperimetrul triunghiului.
a+b+c
p=
2
Rezolvare.
pa+pb pap+b
sin(p a) + sin(p b) = 2 sin cos
2 2
2p a b ba
= 2 sin cos
2 2
a+b+cab ba
= 2 sin cos
2 2
c ba
= 2 sin cos
2 2
pcp pc+p
sin(p c) sin p = 2 sin cos
2 2
c 2p c
= 2 sin( ) cos
2 2
c a+b+cc
= 2 sin cos
2 2
c a+b
= 2 sin cos
2 2
Adunam cele doua relatii si obtinem:

c ba a+b
sin(p a) + sin(p b) + sin(p c) sin p = 2 sin cos cos
2 2 2
c ba+a+b a+bb+a
= 2 sin 2 sin sin
2 4 4
a b c
sin(p a) + sin(p b) + sin(p c) sin p = 4 sin sin sin .
2 2 2
Capitolul 2
Astronomie sferic
a
Problema 1. Enumerati punctele fundamentale de referint

a de pe sfera cereasc
a.
Solutie:
Polul nord al lumii (P ), polul sud al lumii (P 0 ); zenitul (Z), nadirul (Z 0 ); punc-
tul cardinal sud (S), punctul cardinal (N ), punctul cardinal est (E), punctul cardinal
vest (V ); polul nord ecliptic (), polul sud ecliptic (0 ); punctul vernal (=punctul
echinoctiului de primavara), punctul autumnal (=punctul echinoctiului de toamna),
punctul solstitiului de vara (), punctul solstitiului de iarna (0 ); polul nord galac-
tic (G), polul sud galactic (G0 ), nodul ascendent al ecuatorului galactic (), nodul
descendent al ecuatorului galactic (0 ).
Problema 2. Sa se scrie coordonatele ecuatoriale ale punctelor fundamen-

tale de referint
a de pe sfera cereasc
a.
Solutie:
Conform figurilor (2.1) si (2.2) avem:

_ _
(Z) = Q = , = QZ = ;
_ _
(Z 0 ) = QQ0 = + 12h , = Q0 Z 0 = ;
_ _ _ _
(S) = Q = , = QS = QP 0 SP 0 = (900 );
_ _ _ _
(N ) = QQ0 = + 12h , = Q0 N = Q0 P N P = 900 ;
27

CAPITOLUL 2. ASTRONOMIE SFERICA 28
Z
P
Q
O
N S
Q
P
Z

P P
P
G L
x
Q
Q Q Q
O
x
L G
P
P P
_
(E) = QE = + 6h , = 00 ;
_ _ _
(V ) = V = Q V Q = 6h , = 00 ;
_
() = QQ0 = 2700 = 18h ,
_ _ _
= Q0 = Q0 P P = 900 = 900 230 270 = 660 330 ;
_
(0 ) = Q = 900 = 6h ,
_ _ _
= Q0 = QP 0 0 P 0 = 900 () = 900 +230 270 = 660 330 ;
() = 0h , = 00 ;
_
() = Q = 1800 = 12h , = 00 ;
_ _
() = Q = 900 = 6h , = Q = = 230 270 ;
_ _
(0 ) = QQ0 = 2700 = 18h , = Q0 0 = = 230 270 ;
(G) = 12h 40min , = 280 ;
(G0 ) = 0h 40min , = 280 ;

() = 18h 40min , =0 ;
(0 ) = 6h 40min , = 00 ;
Problema 3. S
a se arate ca relatia:
= + H,
are o valabilitate generala (nedepinzand de situarea observatorului O pe globul tere-
stru si a astrului pe sfera cereasc
a)
Solutie:
Se considera cazurile posibile de situare a cercurilor de declinatie ale punctelor

si fata de meridianul ceresc al locului O.
Avem patru cazuri posibile (Figura 2.3):
P P
H Z a
u u Z
Cazul 1 Cazul 2
H
Z u
P P
u s
H Z
s
Cazul 3 Cazul 4
Cazul 1 :
=+H
Cazul 2:
+ 3600 H =
= + H 3600

= + H 24h
Cazul 3:
= + H3600
= + H 24h
Cazul 4:
H = 3600
= + H 3600
= + H 24h
Problema 4. S a se scrie formula pentru distanta dintre doua puncte de pe

suprafata globului terestru, de coordonate geografice (L1 , 1 ) si (L2 , 2 ).
Solutie:
Consideram Figura 2.4 unde am notat:

p
O2
O1 j2
G
g g
T j1
L1
L2
T centrul Pamantului, G Greenwich, pp0 axa polilor, qq 0 ecuatorul tere-

_
stru, L longitudinea geografica, latitudinea geografica, O1 O2 = x si O1 (L1 , 1 ),
O2 (L2 , 2 ).

In triunghiul sferic pO1 O2 , avem:
_ _
p = L2 L1 = L, pO1 = 900 1 , pO2 = 900 2 .
_
Aplicand teorema cosinusului pentru O1 O2 = x :
_
cos O1 O2 = cos(900 1 ) cos(900 2 ) + sin(900 1 ) sin(900 2 ) cos(L)
Stim ca :
cos(900 ) = sin
sin(900 ) = cos
= cos x = sin 1 sin 2 + cos 1 cos 2 cos(L) (1)
= x = arccos(sin 1 sin 2 + cos 1 cos 2 cos(L))
Notam:
sin 2 = A si cos 2 cos(L) = B.
cos 2 cos(L) B
= = cot 2 cos(L) = = tan M,
sin 2 A
unde M este un unghi auxiliar.
Atunci formula (1) devine:
cos x = sin 1 A + B cos 1 = sin 1 A + cos 1 A tan M =

A sin(1 + M ) sin 2 sin(1 + M )
= A(sin 1 + tan M cos 1 ) = =
cos M cos M
Problema 5. Un vapor pleac a n ziua de 8 iulie, ora 6 dimineata, din portul

B(1 = 48 23 N, L1 = 4 30 V ) pe un cerc mare, spre portul C(2 = 50 170 N, L2 =
0 0 0 0
520 330 V ). Cand ajunge vaporul la destinatie daca viteza sa medie de deplasare este

de 18 mile marine pe ora?
Solutie:
In triunghiul sferic P BC (Figura 2.5), avem:
h
ic
L2
nw
L1
ee
Gr
ul
an
idi
)
er
1
j1 L
M
C( j1, L1 )
B(
Ecuator
_ _
\
P B = 900 1 , P C = 900 2 , BP C = L2 L1 .
Aplicand teorema cosinusului pentru latura BC :
_ _ _ _ _
\
cos BC = cos BP cos CP + sin BP sin CP cos BP C
_
cos BC = sin 1 sin 2 + cos 1 cos 2 cos(L2 L1 )
_
= BC = 590 160 , 6
BC = 3556, 6 mile marine
(1 mila marina = lungimea arcului de cerc mare de 10 de pe sfera cereasca)
BC 3556, 6
= t = = = 197h , 6 = 8 zile si 5h , 6
= 8 zile si 6h .
18 18
Asadar, vaporul va ajunge n portul C la data de 16 iulie, ora 12.

Probleme propuse.
Problema 6. S a se scrie formula pentru distanta dintre doua puncte de pe

suprafata globului terestru, de coordonate ecuatoriale 1 (1 , 1 ) si 2 (2 , 2 ).
Problema 7. Intr-o zi, la momentul sideral = 19h 35min 24s , coordonatele

ecuatoriale ale unei comete sunt urmatoarele: = 17h 50min 47s , 5; = +270 170 3600 .
ce directie (A, z) trebuie ndreptat teodolitul de la Observatorul Astronomic din
In
Cluj-Napoca ( = 460 450 3400 ) pentru a observa cometa?(Figura 2.6)
Problema 8. O comet a are coordonatele ecliptice (, )(Figura 2.7). Care

sunt coordonatele ecuatoriale ale cometei stiind ca nclinarea pe ecuator este ?
Aplicatie: = 5h 43min 01s , 5; = 450 070 4800 ; = 230 260 2100 .
Problema 9. S a se stabileasc
a formulele pentru transformarea coordonatelor
ecuatoriale (, ) n coordonate galactice (l, b)(Figura 2.8).
Problema 10. S a se determine timpul sideral si azimutul pentru punctele

unde rasare si apune steaua S, de coordonate ecuatoriale (, ), ntr-o localitate de
latitudine (nu se tine seama de refractie)(Figura 2.9).
Z
P H o
180 -A
o
90 -d
Q
S
N S
d
P
Z

P o
90 -a
P o
90 -l o
90 -d
o
90 -b
x
s
Q Q
d
P
P
a- +90
i
o
90 -d
o
90 -d
G o
90 -z
Z
P H o
180 -A
o
90 -d
Q
S
N S
d
P
Z

Capitolul 3
Pamantul - corp ceresc
Problema 1. Sa se demonstreze ca valoarea unghiulara a arcului de meridian O1 O2

(n ipoteza sfericitatii Pam
antului) se determina cu ajutorul formulei:
n0 = 1 2 = z1 z2 ,
unde 1 , 2 sunt latitudinile geografice ale punctelor O1 , O2 , iar z1 , z2 sunt distantele

zenitale meridiane ale unei stele masurate simultan din punctele O1 , O2 .
Solutie:
Z 1
O 1
Z 2
O 2
F 1
Q Ecuator F 2
Q
qq 0 ecuatorul terestru ; O1 si O2 doi observatori situati pe acelasi meridian.
_
O1 O2 = n0 si n0 = 1 2
35
CAPITOLUL 3. PAMANTUL - CORP CERESC 36
z = ( > 0)
rezulta astfel ca pentru cei doi observatori ,care studiaza steaua obtinem:
z1 = 1 si z2 = 2 () = z1 z2 = 1 2
Problema 2. Considerand Pamantul drept elipsoid de rotatie,av and turtirea ,sa

se arate ca ntre aceast
a marime si excentricitatea unei elipse meridiane eexist
a
relatia:
(1 )2 = 1 e2
Solutie:
q a
T q
ab
= (1)
a
a=semiaxa ecuatoriala ; b=semiaxa polara
r
b2
e= 1 2 (2)
a
Din relatia (1) rezulta ca
b b
=1 = = 1 .
a a
Din (2) rezulta ca

b
= 1 e2 .
a
Prin egalare obtinem:

1= 1 e2 = (1 )2 = 1 e2
Problema 3. S a se exprime coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale

unui punct al elipsei meridiane, M(x,y), cu ajutorul latitudinii geocentrice 0 .
Solutie:
J
m
b M
j
j
q m
a T Q q
Observatorul se afla n punctul M; raza vectoare geocentrica; 0 latitudine

geocentrica; M 0 punctul de pe cercul circumscris elipsei corespunzator punctului
M; Q piciorul perpendicularei; = M 0 T Q latitudinea excentrica.
Pentru sistemul de coordonate Txyz avem:
x
cos 0 = x = cos 0

si
y
sin 0 = y = sin 0

Ecuatiile parametrice ale elipsei (n cazul nostru t ) sunt:
x = a cos
si
y = b sin
Cum
b
= 1 = 1 e2 b = a 1 e2
a
Astfel putem scrie:

y = a 1 e2 sin
p p
2 = x2 + y 2 = x2 + y 2 = a2 cos2 + a2 (1 e2 ) sin2 =
p p
= a cos2 + sin2 e2 sin2 = a 1 e2 sin2

y a 1 e2 sin
0
sin = sin = p 0
prin ridicare la patrat rezulta: sin2 0 =
2
a 1 e sin 2
sin2 0
(1 e2 ) sin2 + e2 sin2 sin2 0 sin2 =
1 e2 cos2 0

a 1 e2 a 1 e2 cos 0
= p x= p
1 e2 cos2 0 1 e2 cos2 0

a 1 e2 sin 0
y=p
1 e2 cos2 0
Problema 4. Sa se exprime aceleasi coordonate rectangulare ca si n problema

precedent a B (0 )
a,n functie de latitudinea geodezic
Solutie:
j B
q q
T
Coordonatele punctului trebuie sa satisfaca atat ecuatia elipsei (), cat si ecuatia
tangentei(T )
x2 z2
+ =1
a2 a2 (1 e2 )
1
z= x+c
tgB
Constanta c trebuie aleasa astfel ca elipsa () si dreapta (T ) sa aiba un punct
comun p
= c = a 1 + ctg2 B e2
Astfel coordonatele rectangulare ale punctului M n functie de B vor fi:
a cos B a (1 e2 ) sin B
x= p ; y= p
1 e2 sin2 B 1 e2 sin2 B
Problema 5. S a se arate ca, coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare

ale unui observator situat la suprafata Pamantului, n punctul avand coordonatele
geodezice: L longitudine geodezic a, B latitudine geodezica si H n
altime geo-
dezic
a, sunt date de formulele:
x = (C + H) cos B cos L, y = (C + H) cos B sin L, z = (S + H) sin B
unde
a
C=p , S = 1 e2 C
1 e2 sin2 B
iar a si e sunt semiaxa mare, respectiv excentricitatea elipsei meridiane.
Reamintim definitia coordonatelor geodezice: L unghiul format de planul
meridian al locului dat cu planul meridianul zero de la Greenwich; B unghiul
cuprins ntre verticala dusa la planul tangent al elipsoidului de referinta n punc-
tul dat si planul ecuatorului; H distanta locului de observatie de la elipsoidul de
referinta.
Solutie:
O
Z
DZ
M D
X
Z
B M
Ecuator Q
Q X
T X
M
(E)
Fie O pozitia observatorului, avand naltimea geodezica H deasupra elipsoidului

(cu centrul nT).
x = H cos B, z = H sin B
x0 = xM + x, z0 = zM + z,
unde (x0 , z0 ) sunt coordonatele rectangulare ale punctului M,situat pe suprafata
elipsoidului, la intersectia cu verticala ce trece prin O.
Cum am vazut n problema precedenta expresiile coordonatelor rectangulare
ale punctului M sunt:
x= p ;y = p ,
1 e2 sin2 B 1 e2 sin2 B
n cazul nostru va rezulta:
x0 = p si z0 = p
1 e2 sin2 B + H 1 e2 sin2 B + H
Folosind notatiile C si S din enunt, precum si definitia longitudinii geodezice
L, ajungem la relatiile cerute.
Probleme propuse
Problema 6. S a se arate ca ntre latitudinea geodezic

a (B) si latitudinea
0
geocentric
a ( ) exista relatia:
1
tgB = tg0 ,
1 e2
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
Problema 7. Sa se arate ca ntre latitudinea excentric

a () si latitudinea
geodezica (B) exista relatia:

tg = 1 e2 tgB,
Problema 8. S a se demonstreze ca diferenta dintre latitudinea geodezic

a (B)
0
si latitudinea geocentric
a ( ) se exprima prin urmatoare relatie aproximativa:
B 0 = 10313200 , 4e2 sin (2B) ,


Care este max (B 0 ) si pentru care cerc meridian are loc?
Problema 9. S
a se demonstreze ca lungimea arcului de meridian l _
O1 O2
dintre puctele O1 (1 ) si O2 (2 ) ,care reprezint

a latitudinea astronomic
a,se exprima
prin formula:
Z2 3
2
2 2

l _ = a(1 e ) 1 e sin 2 d,
O1 O2
1
unde a si e reprezint
a semiaxa mare, respectiv excentricitatea elipsei meridiane().
Capitolul 4
Fenomene ce modifica pozitia

astrilor pe cer
a o formula pentru refractia astronomic
a n cazul
modelului sferic concentric pentru atmosfera terestr
a (figura 4.1).
Solutie :
n =n+dn Z
n
di
i+
i=
i-dq
A
z
M
Z
O
dq
q
q
se presupune ca atmosfera terestra este formata din straturi sferice, con-

centrice si suficient de subtiri pentru a putea fi considerate omogene
fie doua straturi avand indicii de refractie n si n0 = n + dn
r, r0 = r + dr distantele lor fata de centrul Pamantului
r0 raza Pamantului (figura 4.1)
42
CAPITOLUL 4. FENOMENE CE MODIFICA POZITIA ASTRILOR PE CER43
fie sistemul de coordonate polare (r, ) , avand polul n T si axa verticala

locului T Z
lumina care vine de la astru pana la observatorul situat n O descrie o curba
_
din care stratul atmosferic cu indicile refractie n delimiteaza arcul BA, asimilabil
cu segmentul de dreapta BA, a carui formeaza unghiul cu verticala locului
i, i0 = i + di sunt unghiurile de incidenta n A, B
din triunghiul AT B avem : i d unghiul de refractie n B
din teorema sinusului
sin i0 n
= 0 (1)
sin (i d) n
sin (i d) r
= 0 (2)
sin i r
sin i0 nr
nmultind termen cu termen (1) si (2) = 0 0 sau
sin i nr
n0 r0 sin i0 = nr sin i (3)
la suprafata Pamantului avem : n = n0 , r = r0 , i = z
nr sin i = n0 r0 sin z = K (4)
K invariantul refractiei
diferentiind logaritmic (4)
dn dr
+ + ctgidi = 0 (5)
n r
n coordonate polare, tangenta unghiului i format de raza vectoare si tan-

genta la curba n punctul A este :
r
tgi = (6)
dr
d
dr 1
= d = ctgid (7)
r tgi
nlocuind (7) n (5)
dn
d + di = tgi (8)
n
din triunghiul AM T : = + i
d = d + di (9)
din (8) si (9)

dn
d = tgi (10)
n
(10) ecuatia diferentiala a refractiei astronomice : variatia totala a distantei
zenitale, , datorita refractiei n stratul elementar din vecinatatea punctului A.
refractia astronomica este variatia totala a distantei zenitale, , de-alungul
razei de lumina, cand aceasta strabate toata grosimea atmosferei; ea este data de
integrala curbilinie : Z Z
dn
R= d = tgi (11)
C C n
din (4)
r0 n0
sin i = sin z
r n
(11) devine : Z 1
n r sin z dn
R= 0 0
n0 n2 r2 sin2 z n
sau Z n
1 dn
R = sin z s 2 (12)
1 nr n
sin2 z
n0 r0
(12) integrala refractiei

dezvoltata n serie dupa puterile impare ale lui tgz
R = Atgz + Btg3 z + Ctg5 z + ... (13)
A, B, C, ... se deduc din observatii, fie teoretic, pe baza modelelor de atmosfera

terestra.
Problema 2. Sa se determine efectul pe care l are refractia asupra coordo-

natelor ecuatoriale ale unui astru (figura 4.2).
Solutie :
Z
P H1 9 o
a1 0 -d1
-a
90
-od Z1
1
Q
m
d1
O
d
a
a1 D1
Q
D
g
P
Z
(, ) pozitia adevarata a unui astru pe sfera cereasca
1 (1 , 1 ) pozitia aparenta a acestuia (figura 2)

1 = z1 z = dz = R (1)
n plus :
m1 = (1 ) cos 1
m = 1
din triunghiul dreptunghic m1 n care unghiul q se numeste unghi par-

alactic si este presupus cunoscut, si din (1)
m = 1 = R cos q
m1 = (1 ) cos 1 = R sin q
(da)00 = (1 )00 = R00 sin q sec 1
(d)00 = (1 )00 = R00 cos q
sau
R
ds = (1 )s = sin q sec 1
15
d 00 = (1 )00 = R cos q (2)
se considera triunghiul P Z1 , n care unghiul se aproximeaza cu unghiul

q din
din formulele lui Gauss
cos z1 = sin cos 1 + cos cos 1 cos H1 ,

sin z1 cos q = sin cos 1 cos sin 1 cos H1 , (3)
sin z1 sin q = sin H1 cos .
se introduc notatiile :
sin = m sin M, cos cos H1 = m cos M
tg
tgM =
cos H1
cos cos H1
m= (4)
cos M
din (3)
cos z1 = m cos (M 1 ) ,
sin z1 cos q = m sin (M 1 ) ,
sin z1 sin q = sin H1 cos
tgH1 cos M
tgq =
sin (M 1 )
tg (M 1 )
tgz1 =
cos q
Problema 3. Sa se determine paralaxa diurna orizontala ecuatorial

a a Lunii
(figura 4.3).
Solutie :
P
O1 Z1 P1
P2
R
j1
q j2 q
T
Z2
O2
1 , 2 latitudinile geografice a doi observatoriO1 , O2
z1, , z2, distantele zenitale topocentrice ale Lunii
p,1 , p,2 paralaxele de naltime ale Lunii pentruO1 , O2

T O1 LO2 : T + O1 + L + O2 = 3600

T = 1 + |2 |

O1 = 1800 z1,

L = p,1 + p,2

O2 = 1800 z2,
1 + |2 | + 1800 z1, + p,1 + p,2 + 1800 z2, = 3600

p,1 + p,2 = z1, + z2, 1 |2 | (1)
n cazul Pamantului sferic exista relatia :
p,1 = L sin z1,
p,2 = L sin z2, (2)
R
unde L = paralaxa diurna oizontala ecuatoriala a Lunii iar L distanta
L
medie Luna-Pamant.
(2) (1) L sin z1, + L sin z2, = z1, + z2, 1 |2 |
L (sin z1, + sin z2, ) = z1, + z2, 1 |2 |
z1, + z2, 1 |2 |
L =
sin z1, + sin z2,
L = 570 0200 .7 pentru R0 = 6378.2km raza ecuatoriala a Pamantului

R
L = L = 384403km
L
Problema 4. Sa se determine paralaxa diurna orizontala ecuatorial

a a Soare-
lui (figura 4.4).
Solutie :
se presupune cunoscuta paralaxa diurna orizontala ecuatoriala a planetei

Marte M u 2300 .28
Soarele si Marte sunt n mare opozitie fata de Pamant, adica opozitia n care
Marte se gaseste la periheliu.
r raza orbitei Pamantului

R R
p pm
S P m M
rM distanta Pamant-Marte la opozitie
aM semiaxa mare a orbitei planetei Marte
e excentricitatea orbitei planetei Marte
SM = aM (1 e) distanta de la periheliul lui Marte la Soare
R = r sin , R = rM sin M r sin = rM sin M
, M unghiuri mici
rM = SM SP = aM (1 e) r

aM (1 e)
= 1 M (1)
r
din legea a treia a lui Kepler
2
aM TM 3
= (2)
e TP
TM , TP perioadele de revolutie siderala a lui Marte si Pamant


2
TM 3
(2) (1) = (1 e) 1 M
TP
n 1970 :
= 800 .794 care corespunde distantei Pamant- Soare de
149.6 106 km = 1U.A.
Problema 5. Dandu-se raza Pam antului R+0 , paralaxa diurna orizontala

a unui astru si diametrul sau aparent 2 (unghiul sub care se vede diametrul
acestui astru de catre observator situat n centrul Pam antului), sa se calculeze raza
astrului respectiv si distanta pan
a la el (figura 4.5).
Solutie :
Ro
+
s P*
D* b T
R*
din figura
R+0 = sin
R+0
R = sin (1)

n cazul Lunii avem :
L = 150 , 5 csi L = 570 0200 , 7
din (1)
RL = 0, 27R+0 = 3476km, L = 60, 3R+0

n cazul Soarelui avem :
= 95900 , 6 w 160
si
= 800 , 794
din (1)
R = 109R+0 , = 1U.A.
Problema 6. Din doua observatoare diferite A, B de pe Pam ant se observa

n acelasi timp astrul si se determina distantele zenitale zA , zB . Suma celor doua
paralaxe geocentrice n raport cu cele doua observatoare este p. Sa se determine
distanta de la astru la centrul Pamantului exprimata n raze terestre (figura 4.6).
Solutie :
P
1
P2
ZB
D
R
+
O
T
ZB
din figura
R+0
p1 = sin zA

R+0
p2 = sin zB

R+0
p = p1 + p2 = (sin zA + sin zB )

R+0 (sin zA + sin zB )
= (1)
p
presupunem ca :
zA = 300 , zB = 450 , p = 700
exprimam p n radiani :

70
p= 180 = 7
60 1080
din (1)
1 + 2 1080
= R+0 = 59, 276R+0
2 7
Probleme propuse.
a formulele pentru determinarea corectiilor de
paralax
a diurna n coordonate ecuatoriale (figura 4.7).
Problema 8. S a se determine corectiile de paralax a heliocentric
a, atat n
coordonate ecuatoriale, cat si n coordonate eliptice (figura 4.8) .
Problema 9. S a se determine locul geometric al pozitiilor aparente (geocen-
0
trice) ale unei stele n decurs de un an n jurul pozitiei sale adevarate (heliocen-
trice) (figura 4.9).
Problema 10. Sa se determine expresiile corectiilor de aberatie anuala n
coordonate ecuatoriale (figura 4.10).
Problema 11. a se determine ecuatia traiectoriei pozitiei aparente 0
S
datorit
a aberatiei anuale.
Z s
Z
p
D
P
D
M d
Y
a
R
X
T d
j
Y
q
H
a
N
0=a-H
X

D D x
Q
T
d Y
a
a d
S
a 1
Y
X
2
e
X
l
-l
h (l ,b );(x,h )
(l ,b )
d
d
Z
A
A
,d)
)V
C(C,a
(C,a,d
x
Q
S
Y
O V D
lO+180
T
g
X e g

Capitolul 5
Timpul si m
asurarea lui
Problema 1. Din Bucuresti s-a observat un satelit artificial al Pamantului la

momentul t = 17h 35m 43s , 2. Care a fost momentul sideral al observatiei, stiind
ca longitudinea localitatii Bucuresti este L = +1h 34m 23s , 46, iar timpul sideral la
miezul noptii mijlocii la Greenwich (0h T U ) a fost 0G = 1h 13m 32s , 6?
Rezolvare. Relatia fundamentala dintre timpul mediu si timpul sideral este:
1 an tropic = 365, 2422 z.m. = 366, 2422z.s. (1)

1z.s. 365, 2422
(unde z.m. nseamna zi medie, iar z.s.-zi siderala.) Notand = = ,
1z.m. 366, 2422
rezulta:
1 1
1 z.m. = z.s. = 1 + z.s. , (2)
365, 2422
sau:
1 z.m. = 1 z.s. + 35 6s , 555 u.s., (unitati siderale)
1h.m. = 1h.s. + 9s , 856 u.s.,
(3)
1m.m. = 1m.s. + 0s , 164 u.s.
1s.m. = 1s.s. + 0s , 003 u.s.
Ralatia inversa relatiei (2) este:
1
1 z.s. = z.m. = 1 z.m., (4)
366, 2422
sau:
1 z.s. = 1 z.m. 3m 55s , 909 u.m. (unitati medii)
1h.s. = 1h.m. 9s , 830 u.m.,
(5)
1m.s. = 1m.m. 0s , 164 u.m.,
1s.s. = 1s.m. 0s , 003 u.m.
54

CAPITOLUL 5. TIMPUL SI MASURAREA LUI 55
Romania aflandu-se n cel de-al doilea fus orar, legatura dintre timpul sau mediu tm
si timpul universal TU (timpul mediu de la Greenwich) este data de relatia:
T U = tm 2h . (6)
Daca ntr-un anumit loc pe Pamant momentului mediu tm i corespunde momentul

sideral , iar miezul noptii mijlocii (medii) i corespunde momentul sideral 0 , atunci
intervalul de timp mediu t0 i corespunde intervalul de timp sideral 0 . Rezulta
ca:
tm = 0 = ( 0 ). (7)
Pentru observatorul din Greenwich, relatia (7) devine:
tmG = T U = (G 0G), (8)
de unde:
1
G = T U + 0G . (9)

Legatura dintre diferenta de timp pentru doua localitati, corespunzand aceluiasi
moment fizic, si diferenta legaturilor lor geografice este data de:
HA HB = LA LB , (10)
care, scrisa pentru timpul sideral, unde localitatea A este Bucuresti, iar lovalitatea
B este Greenwich, devine:
thetaCj G = LCj LG , (11)
sau
Cj = G + LCj . (12)
Formulele (6),(9) si (12) rezolva problema propusa a trecerii de la timpul mediu la
timpul sideral.
In cazul numeric dat, avem:
T U = 17h 35m 43s , 2 2h = 15h 35m 43s , 2.

1 1 1 1
T U = 15h + 35m + 43s , 2 =

15(1h 09s , 856) + 35(1m 00s , 164) + 43, 2(1s , 003) =

= 15h 02m 27s , 84 +

35m 05s , 74
43s , 13
= 15h 38m 16s , 91.
Din (9) rezulta:
G = 15h 38m 16s , 91 + 1h 13m 32s , 6 = 16h 51m 49s , 51,
iar pe baza relatiei (12) obtinem:
Cj = 16h 51m 49s , 51 + 1h 34m 23, 46 = 18h 26m 12s , 97.
Problema 2. La Bucuresti s-a determinat timpul sideral, observandu-se tre-

cerea la meridian a unei stele avand ascensia dreapta = 5h 05m 42s , 03. Care a
fost momentul de timp legal corespunzator observatiei, stiind ca timpul sideral
la 0h T U era 0G = 2h 24m 30s , 5, iar longitudinea localitatii Bucuresti este LCj =
1h 34m 23s , 46?
Rezolvare. Se stie ca = + H. In momentul trecerii la meridian, H = 0 si
atunci Cj = = 5h 05m 42s , 03.
Trecerea de la timpul sideral la timpul mediu este realizata prin intermediul
formulelor (12),(8) si (6). Din (12) rezulta: G = Cj LCj = 3h 31m 18s , 57 si:
G 0G = 1h 06m 48s , 07. In conformitate cu (8), avem: T U = (1h 06m 48s , 07) =
1h 06m 37s , 28, iar din (6) rezulta ca timpul mediu corespunzator observatiei a fost:
tmCj = T U + 2h = 3h 06m 37s , 28.
Problema 3. La Tokyo timpul solar mijlociu este tm = 19h 53m 14s , 5. Sa se
determine:
a) timpul fusului la Tokyo, stiind ca LT = 9h 19m 00s , 0 E si n = 9;
b) timpul legal roman corespunzator;
c) timpul sideral corespunzator la Bucuresti n ziua de 17 octombrie 1973
(LCj = 1h 34m 23s , 5 E si 0G = 1h 41m 25s , 2).
Rezolvare. a) Pentru determinarea timpului fusului la Tokyo, se aplica for-
mula: Tn = tm + (n L), unde semnul + se ia pentru longitudini vestice, iar
semnul - se ia pentru longitudini estice. Avem succesiv:
LT = 9h 19m 00s , 0,

n = 9
n Lt = 0h 19m 00s , 0,
tm = 19h 53m 14s , 5,
Tm = 19h34m 14s , 5.
b) Pentru determinarea timpului legal roman corespunzator, se aplica formula

urmatoare:
Tm = Tn + (m n).
In cazul nostru, m=2, n=9. Se deduce imediat:
T2 = 12h 34m 14s , 5.
c) Pentru a trece de la T2 la Cj pentru data de 17 octombrie 1973, rationamentul

logic al transformarii este:
T2 = 123 4m 14s , 5
T0 = 10h 34m 14s , 5
m = 1m 44s , 2
0 = 10h 35m 58s , 7
0G = 1h 41m 25s , 2
= 12h 17m 23s , 9
LCj = 1h 34m 23s , 5
Cj = 13h 51m 47s , 4
Observatie. Corectia m a fost calculata, pornind de la T0 , pe baza tabelului

transformarii unui interval de timp, exprimat n unitati de timp mediu, n unitati
de timp sideral, astfel:
10h ... 1m 38s , 6

34m ... 5s , 6
14s , 5 ... 0s , 0
m = 1m 44s , 2.

Problema 4. Doua stele cunoscute, (, ) si 0 (0 , 0 ), observate dintr-un

loc de latitudine , ating o aceeasi distanta zenitala la momentele siderale si, re-
spectiv, 0 . Sa se calculeze aceasta distanta zenitala, precum si latitudinea locului
de observare.
o Z
90-
P H 90 o z Q
-
H'
90
z'
o
-
H
H'
Q' P'
Z'
Figura 5.1: Pentru calculul distantei zenitale a unui astru si al latitudinii locului de
observare.
Rezolvare. Problema este reprezentata schematic n Fig. 5.1.

Se cunsidera triunghiurile de pozitie P Z si P Z. Aplicand prima formula
fundamentala a trigonometriei sferice (formula cosinusului a lui Gauss) n aceste
doua triunghiuri de pozitie, obtinem urmatoarele relatii:
cos z = sin sin + cos cos cos H,
(13)
cos z 0 = sin sin 0 + cos cos 0 cos H 0
unde z = z 0 . T
inand seama de acest fapt, pe baza formulelor (13), se deduce imediat:
sin sin + cos cos cos H = sin sin 0 + cos cos 0 cos H 0 .
Impartind aceasta relatie prin cos , se obtine:
tan (sin sin 0 ) = cos 0 cos H 0 cos cos H,

de unde:
cos 0 cos H 0 cos cos H
tan = . (14)
sin sin 0

Prima dintre formulele (13) mpreuna cu (14) rezolva problema data.

Observatie. Pentru determinarea lui H si H se aplica cunoscuta formula care
leaga timpul sideral de unghiul orar si de ascensia dreapta.
Problema 5. Doua stele de coordonate ecuatoriale cunoscute au, n acelasi

moment (fizic), aceeasi naltime. Care este valoarea timpului sideral n momentul
respectiv?
Rezolvare. Daca stelele 1 (1 , 1 ) si 2 (2 , 2 ) au aceeasi naltime, atunci si

distantele lor zenitale sunt egale, adica z1 = z2 , ceea ce duce la: cos z1 = cos z2 .
Din formula cosinusurilor aplicata triunghiurilor sferice de pozitie P Z1 si
P Z2 rezulta n acest caz:
sin sin 1 + cos cos 1 cos H1 = sin sin 2 + cos cos 2 cos H2 ; (15)
cos (cos 1 cos H1 cos 2 cos H2 ) = sin (sin 2 sin 1 . (16)
Punand conditia cos 6= 0 (adica 6= 90 ), obtinem, prin mpartirea relatiei

(16) cu cos , egalitatea:
1 + 2 2 1
cos 1 cos H1 cos 2 cos H2 = 2 tan cos sin ,
2 2
din care trebuie sa eliminam pe H1 si H2 .
Timpul sideral n momentul observatiei siderale este:
= H1 + 1 = H2 + 2
de unde rezulta imediat:
H1 = 1 , H2 = 2
.
Introducand notatia: x = 1 (de unde rezulta imediat = x + 1 ), putem

scrie:
x + (1 2 ) = 2 .
Dupa transformari simple si introducand, n plus, notatiile:
a = cos 1 cos 2 cos (1 2 ),

b = cos 2 sin (1 2 ),
2 1 1 + 2
c = 2 tan sin cos ,
2 2
problema revine la rezolvarea urmatoarei ecuatii trigonometrice:
a sin x + b cos x = c, (17)
ecuatie trigonometrica de tipul liniar, pentru a carei rezolvare exista - dupa cum se
sie din trigonometrie - mai multe metode.
Solutia generala a acestei ecuatii este:
c
x = (1)k arcsin ( cos + k , (18)
a
b
unde = arctan , k Z; atunci:
a
c
= (1)k arcsin ( cos + k + 1 . (19)
a
Discutie. Deosebim, dupa valorile lui , cateva cazuri:

c
1) = 0 ; corespunde cazului a2 + b2 = c2 . Atunci avem arcsin ( cos ) = 0
a
b
si ecuatia devine o ecuatie cu solutia generala: = k + 1 , cu = arctan si
a
k Z. In acest caz, ecuatia admite 1 solutii reale.
2) = 90 (pol); corespunde cazului a2 + b2 < c2 . Formula nu are sens n acest
caz, ea fiind dedusa cu conditia (pusa la nceput) 6= 90 . Asadar, n cazul de fata,
ecuatia nu admite solutii reale.
3)0 < < 90 ; corespunde cazului a2 + b2 > c2 . Acum aecuatia are 2
solutii reale. Se aplica n acest vaz formula obtinuta n forma sa generala.
Problema 6. Cunoscand directia meridianei si declinatia Soarelui la un mo-

ment dat, sa se determine ora locala, utilizand pentru aceasta umbra lasata de un
stalp vertical de lungime l.
Problema 7. Un acuzat de comiterea unei crime ntr-o zi cunoscuta, la o ora

cunoscuta, aduce ca o dovada a nevinovatiei sale o fotografie a sa facuta n fata unei
case din alt oras. Pe fotografie se vede umbra lasata de un stalp de telegraf, atat pe
teren, cat si pe zidul casei. Cum se poate verifica faptul ca fotografia a fost facuta

n ziua si la ora la care s-a savarsit crima?
Problema 8. Sa se reprezinte grafic ecuatia timpului:
E = tm ta ,
Folosind datele numerice din Anuarul Astronomic pentru anul 1997.
Problema 9. Care sunt scarile de timp folosite astazi n astronomie?

Capitolul 6
Misc
arile aparente ale planetelor
si satelitilor.
Cinematica miscarii eliptice.
Problema 1. S
a se exprime n forma matematica legile misc
arilor planetare ale lui
Kepler.
Rezolvare. 1) Legea I a lui Kepler se reduce n urmatoarea ecuatie (care

reprezinta ecuatia unei elipse n coordonate polare):
a(1 e2 )
r= , 0 e < 1, (6.1)
1 + e cos v
unde r este raza vectoare a planetei P , socotita de la Soare (aflat n focarul elipsei),
variind ntre limitele numite distanta periheliului S (notata cu q) = a(1 e), n
care unghiul polar (denumit n astronomie anomalie adevarata) v = 0 , respectiv
distanta afeliului SA (notata cu Q) = a(1 + e), cand v = 180 (fig.6.1).
Prin distanta medie a planetei de la Soare se ntelege semiaxa mare a orbitei sale:
q+Q
a=
2
2) Legea a II-a a lui Kepler se exprima n forma matematica n modul

urmator:
aria(SP ) = K(t ), (6.2)
unde K este viteza areolara (aria descrisa n unitatea de timp), iar t este intervalul
de timp scurs de la trecerea planetei P la periheliu.
62

CAPITOLUL 6. MISCARILE APARENTE ALE PLANETELOR 63
Stiind ca aria ntregii elipse este ab, iar T este perioada de revolutie a planetei,
rezulta pentru factorul de proportionalitate K expresia:
ab
K= ,
T
care se inlocuieste n formula (6.2).
3) Legea a III-a a lui Kepler se poate exprima n forma matematica astfel:
T12 T22
= = . . . = const., (6.3)
a31 a32
a E V
A ,
O Q S P
Figura 6.1: Elementele miscarii pe elipsa.
unde T1 , T2 , . . . sunt perioadele de revolutie ale planetelor, iar a1 , a2 , . . . - semiaxele

mari ale orbitelor lor.
Daca pentru sistemul Soare-Pamant se ia T1 = 1 an si a1 = 1U A, rezulta ca
const. = 1 si obtinem pentru orice planeta formula (facand abstractie de indici):
T 2 = a3
n care T se exprima n ani, iar a n U A.

Problema 2. S a se arate ca viteza orbitala medie, sau viteza circular

a, a unei
planete se determina, n km/s, cu ajutorul formulei:
29, 8
va
= ,
a
a fiind semiaxa mare a orbitei planetei, exprimate n U A. Aplicatie numerica pentru

mica planeta Poesia.
Rezolvare. Viteza orbitala medie, sau viteza circulara, a planetei se exprima

cu ajutorul formulei:
2a
va = ,
T
fiind de obicei masurata n km/s. Deoarece semiaxa mare, a, se da, de regula, n U A
si perioada siderala, T, n ani, si tinand seama de faptul ca 1U A = 149, 6 106 km
si ca 1 an = 31, 56 106 s, rezulta ca:
106 29, 78a

va = 2a 149, 6 6
= ,
T 31, 56 10 T
iar dupa scrierea lui T n functie de a (conform legii a iii-a a lui Kepler: T 2 = a3
obtinem:
29, 78
va = km/s.
a
Pentru mica planeta Poesia: va = 16, 9km/s.

Problema 3. Intr-un roman al lui Jules Verne este descrisa o comet a imag-
inar
a, avand perioada de revolutie n jurul Soarelui T = 2ani si distanta afeliului
orbitei rA = 820000000 km. Este corect a imaginatia scriitorului, adica poate exista
o asemenea comet a?
Indicatie. Se aplica legea a III-a a lui Kepler:
T2
=1
a3
unde T (perioada de revolutie) este exprimata n ani siderali, iar a (semiaxa mare)
- n unitati astronomice. Se tine, de asemenea, seama de faptul ca a = r +r
2
A
.

Raspuns. Nu, deoarece rezulta r = 343000000 km (adica datele problemei

nu sunt compatibile).
Problema 4. S a se demonstreze ca proiectia pe planul p a unui cerc de raz

a
a din planul P este o elipsa avand semiaxa mare a si semiaxa mica b = a cos ,
unghiul fiind unghiul format ntre planele p si P.
Rezolvare. Fie OX ( Ox) dreapta de intersectie a planelor P si p, iar O

- originea comuna a axelor OX si OY din planul p (OyOx), precum si centrul
cercului din P, respectiv al elipsei din p (fig. 6.2).
Fie M un punct de pe cerc din P si P proiectia sa pe planul p. Conform
teoremei celor trei perpendiculare, perpendicularele din M si P pe axa comuna
OX ( Ox) vom avea piciorul comun Q: rezulta ca M \ QP = .
b
Notand b = a cos , vom avea cos = a .
\ - unghiul de orientare al punctului M, coordonatele lui M
Notand E = QOM
n planul P sunt:
X = a cos E, Y = a sin E,
iar coordonatele lui P n planul p vor fi:
x = X = a cos E,
b
y = Y cos = a sin E = b sin E. (6.4)
a
Y
y
M
M
E X
O Q x
Figura 6.2: Proiectia unui cerc pe un plan.

Mai trebuie aratat ca punctul P se afla pe elipsa de semiaxe a si b (= a cos ),

ceea ce nseamna ca coordonatele sale verifica ecuatia acestei elipse. Intr-adevar,
nlocuind n ecuatia elipsei:
x2 y 2
+ 2 =1
a2 b
pe x si y cu expresiile lor date de (6.4), se ajunge la egalitatea evidenta cos2 E +
sin2 E = 1.
Rezulta deci ca orice elipsa de semiaxe a si b este proiectia (ortogonala) pe
planul ei (p) a unui cerc de raza a dintr-un plan P ce formeaza cu planul elipsei (p)
unghiul , avand cos = ab .
Observatie. In astonomie, unghiul E se numeste unghiul lui Kepler sau

anomalia excentrica P .
Problema 5. In ce punct al orbitei sale se afla o planeta la un moment dat

(problema lui Kepler)?
Rezolvare. Trebuie deduse ecuatiile coordonatelor planetei n functie de ele-

mentele elipsei si de unghiul auxiliar E (anomalia excentrica), precum si ecuatia lui
Kepler, care da legea de miscare pe elipsa (ecuatia functionala dintre E si timpul t).
Coordonatele orbitale rectangulare ale planetei P n sistemul heliocentric or-
bital de referinta S (fig. 6.2) sunt:

= a(cos E e), = a 1 e2 sin E,
iar raza vectoare heliocentrica:
r = a(1 e cos E). (6.5)
Observam ca (fig. 6.2):

r sin v = a 1 e2 sin E, r cos v = a(cos E e), (6.6)
se obtin si urmatoarele formule:

a(1 e2 )
r= , (6.7)
1 + e cos v
r
v 1+e E
tg = tg . (6.8)
2 1e 2
Sa deducem pe cale geometrica formulele scrise.
Dupa cum se stie din geometria analitica, ecuatia canonica a elipsei n sistemul
de coordonate O (fig. 6.2):
2 2
+ =1
a2 b2
este echivalenta cu urmatoarele ecuatii:
= a cos E, = b sin E
numite ecuatiile parametrice ale elipsei, rolul parametrului jucandu-l tocmai anom-
alia excentrica, E. Rezulta, deci ca si pozitia planetei P poate fi determinata cu
ajutorul lui E.
Notand cu r = SP - raza vectoare a planetei P , iar cu e = POS - excenricitatea

elipsei, avem: OS = ae, b = a2 OS 2 = a 1 e2 , iar din fig. 6.2 rezulta:
= a cos E ae = a(cos E e),

= b sin E = a 1 e2 sinE,
iar pe de alta parte:
r cos v, = r sin v.
Din ultimele perechi de formule obtinem, prin calcule simple, toate formulele
scrise mai sus. Sa obtinem, de exemplu formula (6.8).
Prin combinarea formulei (6.5) cu a doua formula (6.6), se deduc urmatoarele
formule:
r(1 cos v) = a(1 + e)(1 e cos E),

r(1 + cos v) = a(1 + e)(1 + e cos E),

sau:
v p E
r sin= a(1 + e) sin ,
2 2
v p E
r cos = a(1 e) sin ,
2 2
v E
n care n fatta radicalului se ia semnul +. ntrucat unghiurile 2
si 2
sunt,
n tot timpul micscarii planetei, n acelasi cadran.
Din ultimele doua formule rezulta, prin mpartire, formula (6.8).
Pentru a desavarsi rezolvarea problemei puse, vom stabili si legea de miscare
pe elipsa adica ecuatia lui Kepler.
Daca notam cu momentul trecerii planetei prin varful al elipsei, varful
mai apropiat de focarul S (periheliu), atunci cantitatea M , definita prin relatia:
2
M = n(t ), n = T
,
se numeste anomalia mijlocie a planetei, iar n - miscarea medie a ei (fiind, de fapt,
o viteza unghiulara medie); T este perioada de revolutie siderala (pe elipsa), iar t -
momentul n care planeta se afla n punctul P .
Vom utiliza teorema demonstrata n problema precedenta, pentru calculul ariei
sectorului de elipsa SP , descris de raza vectoare ~r n intervalul t .
Daca se considera elipsa ca fiind proiectia ortogonala a cercului situat ntr-un
alt plan, atunci, asa cum s-a demonstrat n cazul fig.7.2, avem urmatoarea relatie
ntre distantele QP si QP 0 :
b
QP = QP 0 .
a
Avem, de asemenea, si n cazul ariilor relatia:
b
aria(SP ) = aria(SP 0 ) .
a
Observam ca:
aria(SP 0 ) = aria(OP 0 ) aria(OP 0 S).
Daca unghiul E este exprimat n radiani, aria sectorului de cerc cu unghiul la

centru E este, dupa cum se stie:

0 a2 E
aria(OP ) = .
2
De asemenea, aria triunghiului OP 0 S, avand unghiul SOP 0 de masura E, se
scrie ca:
a sin E a2 e sin E
aria(OP 0 S) = ae = .
2 2
Pe de alta parte, aria(SP ) este, conform celei de-a doua legi a lui Kepler
(probema 1):
ab
aria(SP ) = (t ) .
T
Inlocuind expresiile obtinute n relatia dintre aria sectorului de elipsa SP si
aria sectorului circular SP 0 Q, dupa simplificarile respective, rezulta ecuatia:
2
(t ) = E e sin E,
T
sau:
M = E e sin E, (6.9)
care poarta numele de ecuatia lui Kepler.
Se vede ca ecuatia lui Kepler este o ecuatie transcedenta si, deci, solutia ei nu
poate fi data printr-o expresie finita (formula). Ea poate fi, totusi, rezolvata prin
metode aproximative, solutia ei putandu-se obtine cu orice precizie dinainte data.
Observatii. 1) Cand cercul si elipsa avand acelasi centru, O - originea unui
sistem de coordonate Oxy, se afla n acelasi plan, elipsa se obtine din cerc - dupa
cum se stie din geometrie - prin alungirea (sau comprimarea) omogena a cercului
de-a lungul uneia dintre axele de coordonate, nefacand nici o modificare de-a lungul
celeilalte axe. Astfel, elipsa orbitala din fig.6.1 se obtine din cercul circumscris
acesteia, prin comprimarea de-a lungul axei O , de masura ab (unde b < a). Prin
aceasta comprimare, punctul P 0 al cercului trece n punctul P al elipsei, iar sectorul
circular SP 0 - n sectorul de elipsa SP , acesta din urma deoarece raportul ab este
masura nu numai a comprimarii distantelor dupa directia O , dar n acelas timp si
a comprimarii ariilor.
2) Ecuatia lui Kepler se poate obtine si pe cale dinamica, n cadrul rezolvarii
ecuatiilor problemei celor doua corpuri. Dar tratarea geometrica a problemei, dupa

cum arata sursele bibliografice, corespunde mai mult modului de gandire a lui Kepler
- descoperitorul ecuatiei care-i poarta numele.
Problema 6. La ce moment ajunge planeta ntr-un punct dat al orbitei sale?

(Se observa ca aceast
a problem
a este problema inversa celei precedente.)
Rezolvare. Timpul cautat (t) se obtine pe baza ecuatiei lui Kepler, dupa
urmatoarea formula (legea orara):
T
t=+ (E e sin E),
2
unghiul E putandu-se determina, pentru orice pozitie data a planetei P , fie prin
constructia geometrica, fie prin calcule trigonometrice, utilizand formula (6.8).
Problema este, deci, rezolvata n mod exact (fara aproximatii). Pentru apli-
carea formulei de mai sus sunt necesare urmatoarele date initiale: - timpul absolut
corespunzator trecerii prin periheliu, T - perioada de revolutie si e - excentricitatea
orbitei.
Observatie. Forma simpla a ecuatiei lui Kepler permite ca pentru fiecare
din punctele orbitale, luate suficient de des, sa determinam coordonata orara, adica
saconstruim diagrama desfacsurarii n timp a miscarii planetei (mersul planetei.
Problema 7. S a se arate ca ecuatia lui Kepler are o solutie unica si sa se

determine aceast
a radacin
a cu ajutorul rationamentului metodei punctului fix a lui
Picard-Banach (cunoscuta din teoria ecuatiilor diferentiale).
Problema 8. Anomalia adevarat

a a planetei (v) se exprima n functie de
anomalia excentric
a prin formula:
v E
tg = 1 + e1 etg .
2 2
S
a se dezvolte v n serie trigonometrica de E

Problema 9. Sa se arate ca tangenta unghiului format de directia vitezei pe

o orbita eliptica (V~ ) cu raza vectoare corespunz
atoare (~r) se exprima prin formula:

1 e2
tg = ,
e sin E
unde e este excentricitatea elipsei, iar E este anomalia excentric
a.
Problema 10. Daca opozitia planetei Uranus s-a produs la o anumita dataa
tocmai cand Pam
antul se afla la afeliul orbitei sale, sa se determine:
1) distanta celor doua planete la acel moment, fiind cunoscut unghiul format
ntre axele mari ale celor doua orbite;
2) perioada de rotatie sideral
a a planetei Uranus;
3) cu cat timp n urma planetei Uranus a trecut la periheliul orbitei sale.
(Se presupune ca planele orbitelor planetei Uranus si Pam
antului sunt confun-
date.)
Aplicatie numerica: pentru Pam
ant avem a = 1U A, e = 0, 016, T = 1an;
pentru Uranus avem a0 = 19U A, e0 = 0, 05; = 60 .
Capitolul 7
Mecanica cereasca
Problema 1. Sa se determine acceleratia gravitational a imprimata de planeta

Jupiter satelitului sau Europa, aflat la distanta medie de 670, 9 103 km de planet a,
stiind ca masa lui Jupiter este de 318 ori mai mare dec at masa Pam antului, raza
medie a Pam antului este de 6371 km, iar acceleratia caderii libere la suprafata lui
- de 981 cm/s2 . (Diminuarea acceleratiei gravitationale pe seama rotatiei corpurilor
se neglijeaz
a n aceast
a problem
a.)
Solutie:
Potrivit cu legea atractiei gravitationale universale, la suprafata unui corp
de forma sferica (de raza R) si de repartitie sferica a masei lui (M) acceleratia
gravitationala se exprima(n ipoteza mentionata n enunt) prin formula:
GM
g= , (7.1)
R2
G fiind constanta de gravitatie.
La suprafata Pamantului, aceasta formula da:
GM0
g0 = = 981 cm/s2 ,
R0
cu semnificatia evidenta a notatiilor folosite.
Impartind prima egalitate la cea de-a doua, obtinem:
g0 M
g= ,
R2
Formula n care masa M este exprimata n mase terestre, iar raza R n raze terestre.
72
CAPITOLUL 7. MECANICA CEREASCA 73
In campul gravitational al planetei (n cazul nostru, Jupiter), la o distanta

oarecare (r) de centrul acesteia, acceleratia gravitationala se exprima prin formula:
GM
gr = ,
r2
sau tinand cont de relatia (7.1), prin formula:
g gR2
gr = 2 = 2 ,
r r
R
n care distantele r si R se pot exprima n orice unitati de lungime (dar obligatoriu,
n aceleasi!).
In cazul nostru, avem:
M 2
gR 2 g0 R g0 M
gr = = R2 = 2 ,
r2 r 2 r
unde distanta r este exprimata n raze terestre, masa M n mase terestre, adica n
aceleasi unitati de masura ca si n cea de-a treia formula.
Folosind datele numerice ale problemei, obtinem:
318 2
gr = 981 3
2 = 28, 1 cm/s .
10
670, 9
6371
Problema 2. S a se arate ca ecuatiile misc

arii a doua puncte materiale (S, M)
si (P, m) n jurul centrului comun de masa,G,sunt:
S ~rS Gm3
~rS = 3 , unde S = ,
rS (M + m)2
P ~rP GM3
~rP = 3 , unde P = ,
rP (M + m)2
adica au aceesi forma cu ecuatia misc
arii punctului material(P, m) de centrul atrac-
tiv (S, M), dar parametrii gravitationali S , P si difera unul de cel
alalt.
Solutie:
Pe baza formulei centrului de masa:
~ 0 + mR
MR ~
~ = (7.2)
M+m
si a relatiilor vectoriale evidente (fig. 7.1):
~ 0 = ~ + ~rS , R
R ~ = ~ + ~rP , ~rS + ~rP = ~r,
rezulta urmatoarele sisteme de ecuatii vectoriale:
M~rS + m~rP = 0, m~rS + m~rP = m~r;
precum si:
M~rS + m~rP = 0, M~rS + M~rP = M~r;
de unde:
(M + m) ~rS = m~r, (M + m) ~rP = M~r. (7.3)
Rezulta ca ~rS = M+m
m
~r si ~rP = M+m
M
~r.
Folosindu-ne de ecuatia vectoriala a miscarii relative n cadrul problemei a
doua corpuri:
~r
~r = 3 ,
r
unde = G (M + m), si avand n vedere formulele (7.3) si faptul ca ntre versorii
~r ~rS ~r ~rP
vectorilor ~r, ~rS , ~rP exista relatiile: = , = , rezulta ecuatiile diferentiale
r rS r rP
(P,m)
rP
rS R
r
(S,M)
R0
O
Figura 7.1: Miscarea fata de centrul de masa, G.
ale miscarii fata de centrul comun de masa, G:
m m G (M + m) ~r Gm3 ~rS S ~rS

~rS = ~r = = 2 3 = ,
M+m M+m r 3
(M + m) rS rS3
M M G (M + m) ~r GM3 ~rP P ~rP

~rP = ~r = = 2 3 = ,
M+m M+m r 3
(M + m) rP rP3
ceea ce trebuia demonstrat.

Observatie. Relatiile arata ca, odata gasita raza vectoare ~r din ecuatia sa
diferentiala, rezulta imediat si razele vectoare ~rS si ~rP , adica miscarile fata de cen-
trul comun de masa, G.
Problema 3. Sa se scrie succesiunea functiilor ce reprezint

a solutia general
a
a problemei celor doua corpuri, n cazul misc
arii eliptice.
Solutie:
Coordonatele si componentele vitezei punctului material (P, m) n raport cu
punctul material (S, M), n functie de timp si de cele 6 constante de integrare
(elementele orbitale a, e, M0 , , i, ), sunt determinate prin urmatoarea succesiune
de formule:

n = a3/2 , unde = G (M + m) ;
M = n (t ) = M0 + n (t t0 ) ;
E e sin E = M ;
a (1 e2 )
r = a (1 e cos E) = ;
1 + e cos
r
1+e E
tg = tg ;
2 1e 2
= r cos = a (cos E e) ;

= r sin = a 1 e2 sin E;
u = + ;
precum si formulele:
x = r (cos u cos sin u sin cos i) ,

y = r (cos u sin sin u cos cos i) ,
z = r sin u sinpi;

a (1 e2 ) (7.4)

u = = ,
r r2

r = e sin ;
a (1 e2 )
rx

x = + ur
( sin u cos cos u sin cos i) ,
x
ry

y = + ur
( sin u sin cos u cos cos i) , (7.5)
y
rz

z = + ur
cos u sin i;
z
sau formulele corespunzatoare, exprimate cu ajutorul coordonatelor orbitale rectan-

gulare, scrise n forma matriciala urmatoare:

x Px Qx Rx
y = Py Qy Ry ,
z Pz Qz Rz 0
unde vectorii P~ (Px , Py , Pz ), Q(Q

~ x , Qy , Qz ), R(R
~ x , Ry , Rz ) se numesc elementele vec-
toriale ale orbitei, componentelor reprezentand cosinusii directori ai axelor de coor-
donate orbitale:
P x Qx R x
Py Qy Ry =
Pz Qz Rz

cos cos sin sin cos i cos sin sin cos cos i sin sin i
= sin cos + cos sin cos i sin sin + cos cos cos i cos sin i
sin sin i cos sin i cos i
la care se adauga si formulele pentru componentele vitezei fata de sistemul de
referinta fundamental, Sxyz .
a succesiunea functiilor ce reprezint
a solutia
general
a a problemei celor doua corpuri,n cazul misc
arii hiperbolice.
Solutie:
Cazul miscarii punctului material (P, m) n raport cu punctul material (S, M)
pe hiperbola difera de cazul miscarii pe elipsa numai prin faptul ca, n ecuatiile n
care apar excentricitatea si semiaxa mare, trebuie considerat e > 1 si a < 0, axa
mare fiind socotita ntre varfurile celor doua ramuri ale hiperbolei (fig. 7.2).(Fireste,
sub actiunea atractiva a punctului (S, M), punctul (P, m) descrie numai una dintre
ramurile hiperbolei, cea care contine n interiorul sau punctul S.)
Pentru a evita marimile imaginare n formulele finale, n cazul miscarii hiper-
bolice se folosesc functiile hiperbolice, introducand n locul anomaliei excentrice, E,
un nou argument real, H, astfel:
H = iE, shH = i sin E, chH = cos E,
precum si valoarea absoluta a semiaxei mari,|a|.

Facand aceasta substitutie n toate formulele miscarii eliptice, obtinem for-
mulele corespunzatoare pentru miscarea hiperbolica. De exemplu:
1
= r sin = a 1 e2 sin E = a 1 e2 shH = |a| 1 e2 shH.
i
Vom avea, deci, succesiv:
= r cos = |a| (e chH) ;

= r sin = |a| 1 e2 shH;
r = |a| (e chH 1) ;
r
e+1 H
tg = th ;
2 e1 2
e shH H = (t ) ;

= |a|3/2 , = G (M + m) .
Ecuatia analoaga ecuatiei lui Kepler are - ca si ecuatia lui Kepler pentru fiecare
valoare a lui t, o singura radacina reala.
Evident, miscarea mijlocie pentru hiperbola, , nu poate fi legata de perioada
de revolutie, care nu se defineste pentru hiperbola (orbita deschisa).
B
P
A
r
f -a
S
rP P O x
Figura 7.2: Miscarea pe hiperbola.
Pentru calculul vitezei hiperbolice, din integrala energiei rezulta formula:

2 2 1
V = + . (7.6)
r |a|
Problema 5. S a se stabileasca formulele ce reprezint

a solutia generala a
problemei celor doua corpuri,n cazul misc
arii parabolice.
Solutie:
In cazul parabolei, e = 1, ecuatiei orbitei n coordonate polare devine:
p
r= .
1 + cos
Daca introducem urmatoarea notatie (fig. 7.3):

p
q= ,
2
ecuatia parabolei se poate pune sub forma:
q
r= = q sec2 .
2
cos2
2
h
P
C
p
q 2
S p P x
2
Figura 7.3: Miscarea pe parabola.
In aczul miscarii parabolice, n locul elementelor orbitale a si e, vom avea

un singur element: q, numit distanta periastrului. Intr-adevar, la = 0 avem
r = r = q.
Din integrala ariilor rezulta:

d p
r2 = 2q,
dt
sau:

sec4 d = 2 q 3/2 dt.
2
Aceasta ecuatie se mai poate scrie sub forma:

2 dt
1 + tg d tg = ,
2 2 2q 3/2

de unde, cu notatia = tg , obtinem:
2
r
3
+ = B,
3 2
unde:
B = q 3/2 (t ) ,
fiind timpul trecerii prin periastru ().
Marimea B se numeste n astronomie argumentul parabolic.
Dupa cum se vede cu usurinta, ecuatia n si t, pentru fiecare valoare a lui t,
da o singura valoare .
Pentru calculul vitezei parabolice, din integrala energiei rezulta formula:
2
V2 = .
r
Problema 6. S a se demonstreze ca ecuatiile misc

arii relative n problema
celor doua corpuri posed
a si urmatoarele integrale prime (integralele lui Laplace):
xr r x = fx , y r r y = fy , z r r z = fz ,
unde am notat, pentru prescurtare (introducand, de fapt, o variabila auxiliara):
r = rr = xx + y y + z z,

iar fx , fy , fz sunt constantele de integrare (componentele vectorului Laplace, f~).

Solutie:
Derivand expresia lui r n raport cu timpul:
r = x
x + y y + z z + x 2 + y 2 + z 2
si folosind ecuatiile miscarii relative si integrala energiei, obtinem:

r = 3 (x2 + y 2 + z 2 ) + x 2 + y 2 + z 2 =
r

= + 2 + h = + h.
r r r
Derivand si aceasta relatie n raport cu timpul si tinand cont de notatia din
enuntul problemei, se ajunge la urmatoarea ecuatie diferentiala:

r = 2 r = 3 rr = 3 r ,
r r r
ecuatie asemanatoare cu ecuatia vectoriala a miscarii punctului
p material (P, m) fata
de punctul material (S, M), unde = G(M + m) si r = x2 + y 2 + z 2 .
r r x etc., obtinem urmatoarele ecuatii (asemanatoare
Facand combinatiile x
ntrucatva cu cele din care au rezultat integralele ariilor):
d
r r x =
x (xr r x)
= 0,
dt
d
r r y =
y (y r r y)
= 0,
dt
d
r r z = (z r r z)
z = 0,
dt
de unde, prin integrare, ajungem la integralele lui Laplace din enuntul problemei.
In problema urmatoare vom arata ca integralele lui Laplace pot fi puse si sub
alta forma, daca ne folosim de integralele ariilor.
Problema 7. Sa se arate ca integralele lui Laplace pot fi puse sub urmatoarea

forma vectorial
a:

~r + ~c ~r = f~,
r
echivalent
a cu urmatoarele integrale scalare:

x (cy z cz y)
= fx ,
r

y (cz x cx z)
= fy ,
r

z (cx y cy x)
= fz .
r
Solutie:

Pornind de la expresia derivatei r din problema precedenta: r = + x 2 +
r
y 2 + z 2 si utilizand expresia lui r din aceeasi problema, integralele lui Laplace, dupa
calcule simple, se pot scrie sub forma:

x + y(x
y y x)
z(z
x xz) = fx ,
r

y + z(y
z z y)
x(x
y y x)
= fy ,
r

z + x(z
x xz) y(y
z z y)
= fz .
r
Folosindu-ne de integralele ariilor ale ecuatiilor miscarii relative:
y z z y = cx , z x xz = cy , xy y x = cz , (7.7)
unde cx , cy , cz sunt constantele ariilor, reprezantand componentele vectorului ~c (vec-

torul moment cinetic), rezulta imediat integralele scalare din enuntul problemei.
Reamintinu-ne ca integralele ariilor folosite sunt reprezentarea analitica a in-
tegralei vectoriale a ariilor:
~r ~r = ~c, (7.8)
rezulta si forma vectoriala a integralelor lui Laplace din enuntul problemei.
Problema 8. Sa se demonstreze ca ntre constantele de integrare f~(fx , fy , fz ),

~c(cx , cy , cz ) si h exista relatiile:
f~ ~c = 0, f 2 = 2 + hc2 ,
unde f = |f~|, c = |~c|, ceea ce arata ca cele sapte integrale prime ale ecuatiilor
misc
arii relative, din cadrul problemei celor doua corpuri, numai cinci integrale
prime sunt independente.
Solutie:
Daca nmultim scalar cu ~c ecuatia vectoriala a lui Laplace:

~c ~r + ~r = f~, (7.9)
r
ne reamintim faptul ca:
~c ~r = 0 (7.10)
(ecuatia planului miscarii) si tinem seama de proprietatea produsului mixt:
~c (~c ~r ) = ~r (~c ~c) = 0,
rezulta:
f~ ~c = 0, (7.11)
adica vectorul lui Laplace se afla n planul orbitei miscarii relative (ca si vectorul ~r).
A doua relatie se obtine prin calculul direct al expresiilor lui f 2 si c2 , din care
se va elimina r2 :
f 2 = fx2 + fy2 + fz2 =
= r2 r 2 + r2 (x 2 + y 2+ z 2 )
2r r (xx + y y + z z)
=
2 2
= r2 + h + r2 + h 2r2 +h =
r 2 r r
= r2 + h r2 h;
r
c2 = c2x + c2y + c2z =
2 + (z x xz)
= (y z z y) 2 + (xy y x)
2=
2 2 2 2 2 2
2=
= (x + y + z)(x + y + z ) (xx + y y + z z)
2
= r2 + h r2 .
r
Din aceste relatii se obtine imediat:
f 2 hc2 = 2 , (7.12)
ceea ce trebuia demonstrat.
Problema 9. Sa se demonstreze ca orbita relativ a a celor doua puncte ma-

teriale, (P, m) si (S, M), este data de solutia (comuna a) urmatorului sistem de
ecuatii:
cx x + cy y + cz z = 0,
r + fx x + fy y + fz z c2 = 0,
prima dintre aceste ecuatii reprezent and ecuatia planului orbitei, iar cea de-a doua
- ecuatia unei suprafete de gradul al doilea.
Indicatie. Trebuie aratat ca punctul mobil P (x, y, z) se afla ntotdeauna pe
suprafata de ordinul al doilea din enuntul problemei (n planul orbitei acest punct se
afla n mod evident). Se porneste de la ecuatia vectoriala a lui Laplace, satisfacuta
de coordonatele rectangulare ale punctului mobil.
z
h 90 o
P
z
cxf x
f f P
S
c y
w
W
o
90 - i i
o
x 180 - i
Orbita
Figura 7.4: Pentru definirea coordonatelor orbitale.
Problema 10. S a se exprime componentele vectorului Laplace, fx , fy , fz , n

functie de elementele unghiulare ale orbitei - longitudinea nodului ascendent, i -
nclinarea orbitei si - longitudinea periastrului (fig. 7.4).
Solutie:
Introducand coordonatele polare (r, ) n planul orbitei, conform formulelor:
= r cos , = r sin , = 0,
relatiile de transformare capata urmatoarea forma:
fx cy fz cz fy
x= r cos + r sin ,
f cf
fy cz fx cx fz
y= r cos + r sin ,
f cf
fz c x fy c y fx
z = r cos + r sin .
f cf
Comparand aceste relatii cunoscute din solutia generala a problemei celor doua
corpuri (care pot fi citite si din triunghiurile sferice xP N, yP N si zP N din figura
4):
x
= cos cos( + ) sin sin( + ) cos i =
r
= (cos cos sin sin cos i) cos
(sin cos + cos sin cos i) sin ,
y
= cos(90 ) cos( + ) + sin(90 ) sin( + ) cos i =
r
= (cos sin + sin cos cos i) cos
(sin sin cos cos cos i) sin ,
z
= cos 90 cos( + ) + sin 90 sin( + ) cos(90 i) =
r
= sin sin i cos + cos sin i sin ,
rezulta relatiile cautate:
fx
= cos cos sin sin cos i,
f
fy
= cos sin + sin cos cos i, (7.13)
f
fz
= sin sin i,
f
precum si relatiile:
cy fz cz fy
= sin cos cos sin cos i,
cf
c z fx c x fz
= sin sin + cos cos cos i, (7.14)
cf
cx fy cy fx
= cos sin i.
cf
Problema 11. Sa se determine elementele orbitale ale punctului material

(P, m) ce se misc
a fat
a de centrul atractiv (S, M), fiind dati pentru un anumit
moment t vectorii de pozitie (~r(x, y, z) si de viteza V~ (x,
y,
z)
ai punctului (P, m).
Solutie:
Elementele orbitale ale punctului (P, m) sunt, dupa cum se stie din problema
celor doua corpuri:
p(sau a), e, i, , , ,
avand semnificatiile cunoscute.
s
c2 hc2
Elementele p, e si a se determina din relatiile urmatoare:p = , e = 1 + 2 ,

p
a= . Din conditiile initiale t : x, y, z; x,
y,
z trebuie, asadar, determinate n
1 e2
prealabil constantele c si h.
Integralele ariilor ne dau componentele cx , cy , cz ale vectorului ~c:
y z z y = cx , z x xz = cy , xy y x = cz ,
p 2
de unde c = cx + c2y + c2z .
Din integrala energiei se determina h:
2 2
h=V2 = x 2 + y 2 + z 2 p ,
r x + y2 + z2
2
unde = G(M + m), G fiind constanta gravitationala.

Elementele si i se determina din relatiile:
cx cy cz
sin i sin = , sin i cos = , cos i = ,
c c c
de unde deducem: s
cx c2x + c2y
tg = , tg i = ,
cy c2z
din care rezulta imediat:
s

cx c2x + c2y
= arctg , i = arctg .
cy c2z
Pentru determinarea elementului , este oportun a utiliza integralele Laplace

(problema 7.), care dau vectorul f~(fx , fy , fz ):
x
fx = p + cz y cy z,

x2 + y 2 + z 2
y
fy = p + cx z cz x,

x2 + y 2 + z 2
z
fz = p + cy x cx y,

x2 + y 2 + z 2
p
dupa care, cunoscandu-se f = fx2 + fy2 + fz2 , si i, unghiul se obtine din relatiile
(7.13)(problema 10.):
fx
= cos cos sin sin cos i,
f
fy
= cos sin + sin cos cos i,
f
fz
= sin sin i,
f
de unde, n cazul cos i 6= 0:

fx sin + fy cos
sin = ,
f cos i
fx cos + fy sin
cos = ,
f
relatii din care rezulta:
cfz
= arctg .
c x fy c y fx
In cazul cos i = 0:
fz fy
sin = , cos =
f f sin
si rezulta:
fz
= arctg sin .
fy
Mai trebuie determinat elementul . Pentru aceasta determinare se procedeaza

astfel:
Din ecuatia orbitei n coordonate polare:
p
r= ,
1 + e cos
n care sunt cunoscute r, p si e, se determina unghiul , dupa care unghiul E se
obtine din relatia: r
E 1e
tg = tg .
2 1+e 2
Ecuatia Kepler ne va furniza apoi unghiul M :
M = E e sin E;
r

n sfarsit, din relatia M = n(t ), unde n = s t sunt cunoscute, obtinem
a3
elementul :
M
=t .
n
Observatie. Problema este rezolvata pentru cazul miscarii pe elipsa. Pentru
cazurile miscarii pe hiperbola sau parabola, formulele care nu sunt comune (val-
abile pentru orice sectiune conica) se nlocuiesc cu formulele corespunzatoare de la
problemele 4 si 5.
Problema 12. Sa se arate ca:

Z 2
1
rd = b = a 1 e2 ,
2 0
unde r este raza vectoare, iar - anomalia adevarat a ale punctului material ce se
misc
a pe o orbita eliptica, de semiaxe a si b si de excentricitate e, n conditiile
problemei celor doua corpuri.
Solutie:
Exprimam r si n functie de anomalia excentrica, E, folosind formulele:
d
r = a(1 e cos E), E e sin E = n(t ), r2 = c,
dt
de unde rezulta:
1
dt =
(1 e cos E)dE,
n
c cdt c
rd = = = dE.
a(1 e cos E) na
r
p
2
Dar din c = a(1 e ) si n = se deduce imediat:
a3
c
= a 1 e2 = b.
na
In final rezulta:
1 R 2 1 R 2 c
0
rd = dE =
2 2 0 na
1 R 2
= 0
a 1 e2 dE =
2

= a 1 e2 = b.
Observatie. Integrala din enuntul problemei se poate calcula folosind for-

mulele:
r = a(1 e cos E),
r cos = a(cos E e),

r sin = a 1 e2 sin E,
obtinem pentru cos expresia:

cos E e
cos = ,
1 e cos E
de unde, prin diferentiere, si tinand cont si de a doua formula rezulta:

1 e2
d = dE.
1 e cos E
Deci:
rd = a 1 e2 dE.
Problema 13. Sa se arate ca n cazul misc

arii eliptice:
Z
1 T e2
rdt = a 1 + ,
T 0 2
r fiind raza vectoare, iar T - perioada de revolutie pe elips

a.
Indicatie. A se vedea rezolvarea problemei precedente.
Problema 14. Sa se demonstreze ca n cazul misc

arii eliptice:
Z
1 L
rdl = a,
L 0
unde L este lungimea elipsei, iar dl - elementul de arc al elipsei.
Solutie:
Avem:
1 RL 1 RL
0
rdl = a(1 e cos E)dl =
L L 0ae R
L
=a 0
cos Edl.
L
Vom calcula integrala: Z L
I= cos Edl.
0
Vom folosi ecuatiile parametrice ale elipsei:
x = a cos E, y = b sin E;
dx = a sin EdE, dy = b cos EdE.

Rezulta, conform formulei lui Cauchy:

p p
dl = (dx)2 + (dy)2 = a2 sin2 E + b2 cos2 EdE.
Atunci integrala I se exprima astfel:

RL
I = 0 cos Edl =
R
= 0 a2 sin2 E + b2 cos2 E cos EdE+
R 2
+ 0 a2 sin2 E + b2 cos2 E cos EdE.
Punand E = E1 + , a doua integrala devine:

Z 2 p
a2 sin2 E + b2 cos2 E cos EdE =
0
Z 2 p
= a2 sin2 E1 + b2 cos2 E1 cos E1 dE1 ,
0
n urma careia: Z L
I= cos Edl
0
si obtinem n final: Z L
1
rdl = a.
L 0
Observatie. Comaparand valorile medii (integrale) de la problemele 12,13 si

14, se vede ca cea din urma este acea distanta medie care figureaza n legea a treia
a lui Kepler.
Probleme propuse.
Problema 15. S a se calculeze acceleratia gravitationa
a a satelitilor galileeni
Io si Callisto, ai lui Jupiter, care evolueaza n jurul planetei la distante medii de
5, 92 si 26, 41 unitati de raz
a a planetei. Masa lui Jupiter este de 318, iar raza - de
10, 9 (n unitati terestre).
aspuns. 75 cm/s2 si 3, 76 cm/s2 .
R
Problema 16. Sa se calculeze acceleratia caderii libere la suprafata plan-

etelor Venus si Marte, precum si a asteroidului Ceres. Masele si razele acestora, n
comparatie cu cele similare ale Pamantului, sunt, respectiv: 0, 815 si 0, 950; 0, 107
5
si 0, 533; 28, 9 10 si 0, 0784.
aspuns. 8, 86 m/s2 , 3, 70 m/s2 si 0, 46 m/s2 .

R
Problema 17. Masa Lunii este de 81, 3 ori, iar diametrul ei - de 3, 67 ori mai
mici dec
at marimile similare ale Pamantului. De cate ori greutatea unui astronaut
este mai mica pe Luna dec
at pe Pamant?
R
aspuns. De 6 ori.
Problema 18. S a se calculeze acceleratia caderii libere la suprafata Soarelui

si a planetei Saturn, ale caror raze si densitati medii, exprimate n unitati similare
terestre, sunt, respectiv: 100, 1 si 0, 255; 9, 08 si 0, 127.
aspuns. 273 m/s2 si 11, 3 m/s2 .
R
19. Sa se studieze cazul misc

arii n linie dreapt
a a celor doua puncte materi-
ale, (S, M) si (P, m).
Problema 20. S a se demonstreze ca directia semiaxei mari a sectiunii conice

din problema 9 este aratat
a de vectorul Laplace.
Indicatie. Va trebui demonstrata conjectura ca suprafata data de ecuatia
r + fx x + fy y + fz z c2 = 0 este o suprafata de rotatie, a carei axa de rotatie este
o dreapta ce trece prin originea coordonatelor (centrul atractiv, S), vectorul ei de
orientare fiind vectorul f~.
Problema 21. Sa se calculeze ecuatia orbitei pe calea rezolv

arii sistemului de
ecuatii din problema 9.
Problema 22. Sa se arate ca, n cazul orbitei eliptice, anomalia excentric

a,
2
E, se exprima, n functie de anomalia mijlocie, M , cu precizia e , prin formula
aproximativ
a:
sin M
tgE = .
cos M e
Indicatie. Se foloseste ecuatia lui Kepler si se dezvolta n serii de puteri
functiile sin M si cos M .
Bibliografie
[1] Bate, R..R; D.D. Mueller; J.E. White, Fundamentals of Astrodynamics. Dover
Publications Inc., New York, (1971).
[2] Bond, V.R.; M.C. Allman, Modern Astrodynamics, Princeton University Press,
New Jersey, (1996).
[3] Pal, A.; V. Pop; V. Ureche, Astronomie - Culegere de probleme si exercitii,

Presa Universitara Clujeana, Cluj, (1998).
[4] Pal, A.; V. Ureche, Astronomie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, (1983).
[5] William, T.T., Introduction to Space Dynamics, Wiley, New York, (1961).
91

Seminar Astronomie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminar Astronomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exercitii si probleme de Astronomie

1 Exercitii de trigonometrie sferic

3 Pamantul - corp ceresc 35

4 Fenomene ce modifica pozitia astrilor pe cer 42

Exercitii de trigonometrie sferic

1. Relatiile cosinusurilor pentru laturi

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

cos b = cos c cos a + sin c sin a cos B

2. Relatiile cosinusurilor pentru unghiuri

cos A = cos B cos C + sin B sin C cos a

cos B = cos C cos A + sin C sin A cos b

3. Formulele cu cinci elemente

sin a cos B = cos b sin c sin b cos c cos A

sin a cos C = cos c sin b sin c cos b cos A

sin c cos A = cos a sin b sin a cos b cos C

1.2 Exercitii rezolvate

Figura 1.1: Problema 1

Geometria sferica se ocupa cu studiul figurilor de pe o sfera.Planele care trec

arcul de cerc mare cuprins ntre laturile lui;

Poligonul sferic este figura de pe sfera marginita de arce de cerc mare

Problema 2. Ce este triunghiul sferic?

Se numeste triunghi sferic triunghiul format pe suprafata unei sfere de trei

Problema 3. Ce este triunghiul polar?

a0 < b0 + c0 1800 A < 1800 B + 1800 C B + C < A + 1800

00 < a + b + c < 3600 1800 < A + B + C < 5400

Problema 4. Aria triunghiului sferic ABC

AK 2 + AM 2 2AKAM cos A = OK 2 + OM 2 OKOM cos a

= cos a2OM OK = OK 2 + OM 2 AK 2 AM 2 + 2AKAM cos A

cos b = cos a cos c + sin a sin c cos B

cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C

Figura 1.2: Teorema cosinusului

b) Intr-un triunghi sferic sinusurile laturilor sunt proportionale cu sinusurile

Figura 1.3: Teorema sinusului

sin b cos c = cos c sin a sin c cos a cos B

sin c cos A = cos a sin b sin a cos b cos C

Relatiile (1),(2),(3) reprezinta relatiile lui Gauss.

Figura 1.4: Teorema celor cinci elemente

Formulele lui Gauss:

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

sin a cos B = sin c cos b cos c sin b cos A

cos (1800 A) = cos (1800 B) cos (1800 C) +

cos ( ) = cos cos + sin sin

sin ( ) = sin cos sin cos

Analog pentru celelalte relatii vom obtine:

sin A cos b = sin C cos B cos C sin B cos a

sin A sin b = sin a sin B

Problema 7. S a se particularizeze formulele lui Gauss pentru triunghiul sferic

Regula lui Neper (mnemonica): Intr-un triunghi sferic dreptunghic cosinusul

A = 900 b 900 b c 900 c

= cos a = cos b cos c = ctgBctgC

cos C = cos c sin B = ctgatgb

sin b = sin a sin B = tgcctgC

sin c = sin a sin C = tgbctgB

cos B = cos b sin C = tgcctga

Folosind formula lui Neper ajungem la relatiile:

= cos A = cos B cos C = ctgbctgc

cos c = cos C sin b = ctgAtgB

sin B = sin A sin b = tgCctgc

sin C = sin A sin c = tgBctgb

cos b = cos B sin c = tgCctgA

cos a cos b cos c

A cos a cos b cos c

Din formulele lui Delambre prin mpartire obtinem:

Problema 11. Folosind relatia cosinusurilor pentru laturi, ntr-un triunghi