Din valurile vremii...

Din valurile vremii, iubita mea, rsai

Cu braele de marmur, cu prul lung, blai -
i faa strvezie ca faa albei ceri
Slbit e de umbra duioaselor dureri!
Cu zmbetul tu dulce tu mngi ochii mei,
Femeie ntre stele i stea ntre femei
i ntorcndu-i faa spre umrul tu stng,
n ochii fericirii m uit pierdut i plng.
Cum oare din noianul de neguri s te rump,
S te ridic la pieptu-mi, iubite nger scump,
i faa mea n lacrimi pe faa ta s-o plec,
Cu srutri aprinse suflarea s i-o-nec
i mna friguroas s-o nclzesc la sn,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o in.

Dar vai, un chip aievea nu eti, astfel de treci

i umbra ta se pierde n negurile reci,
De m gsesc iar singur cu braele n jos
n trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dup umbra ta dulce le ntind:
Din valurile vremii nu pot s te cuprind.