Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
n lucrarea de fa mi propun s analizez violena din desenele animate i influena acestora dela cele mai
fragede vrste. Cu totii am urmrit desene precum Scooby-Doo, Tom & Jerry etc. i cel mai probabil nu
ne-am gndit c acestea ne-ar putea afecta psihicul. ns, ntrebarea la care trebuie s rspundem este: ce
impact au acestea asupra copiilor atunci cnd prinii se folosesc de aceste mijloace pentru a distrage
atenia copiilor? La inceputul lucrrii voi defini conceptele de care m voi folosi n continuare i voi face
o scurt trecere n revist a teoriei ce ine de acest subiect. De asemenea, pe parcurs voi prezenta studii
efectuate la noi n ara pe aceast tem, modul n care sunt influenai sau nu copiii din punct de vedere
psihologic i n concluzii voi sublinia cteva recomandri pentru a se evita sau diminua efectele nocive
ale acestui tip de violen. Ca i definiie a violenei, voi utiliza definiia dat de Eric Debarbieux:
violena este dezorganizarea brutal sau continu a unui sistem personal, colectiv sau social i care se
traduce printr-o pierdere a integritii, ce poate fi fizic, psihic sau material. Aceast dezorganizare este
reprezentata prin agresiune, prin utilizarea forei, contient sau incontient, ns poate exista i violen
doar din punctul de vedere al victimei, fr ca agresorul s aib intenia de a face ru 1. Din punctual meu
de vedere, aceasta definiie este potrivita deoarece autorul include perspectiva asupra violenei conform
creia aceasta poate fi perceput doar de ctre cel vtmat fr ca scopul agresorului, n situaia noastr, a
desenelor animate, s fie acela de a duna asupra psihicului copiilor. Voi face ncontinuare referire la
subiectul principal al acestei lucrri, desene animate, voi face referire i laurmtoarea definiie: desene
animate = niruire de desene care reprezint fazele unei micri i care,redate succesiv pe ecran, dau
impresia unor fiine vii cinematografice 2. Atunci cnd ne gndim la violen este puin probabil s
introducem pe list i violena din deseneleanimate. In cercetri pe aceast , gsim inclusiv pasaje n
anumite cri ce au ca principal obiect de studiu violena din mass-media. ntr-un studiu efectuat de ctre
Centru de Sociologie Urban i Regional (CURS) s-a artat faptul c Tom i Jerry sunt preferaii
copiilor. Acesta din urm, conform psihologilor, este unul dintre cele mai violente desene animate, un
personaj fiind lovit sau suferind unaccident la fiecare 20 de secunde. Din aceasta categorie mai fac parte
i desene precum Ciocnitoare Woody sau Looney Tunes, desene ce fac de asemenea parte din topul
preferinelor.3 Un studio de baza privind aceast problematic este studiul realizat de ctre Consiliul
Naional al Audiovizualului, efectuat n anul 2006, pe o perioad de dou sptmni, fiind monitorizate
trei canale ce difuzeaz desene animate. S-a sesizat prezena a dou tipuri de violen, cea fizic, constnd
n lovituri, btaie, rnire (cu obiecte), rnire (cu arme), crim, tortur, luare de ostateci, privare de
libertate, tlhrie, explozie, accident, violen de mas, distrugeri i cea verbal, analiznduse frecvena
1 Eric Debarbieux, La violence en milieu scolaire T1: tat des lieux, 1996, Paris, ESF,
pp. 45-46
4 Mihaela Botnaru, Studiu privind violenta in desenele animate; Desenele animate violenta
siaudienta, www.cna.ro, accesat la data de: 02.02.2015 la URL: http://www.cna.ro/Studiu-
privindviolenta-
in.html
6 Ibidem, p.200
7 Joanne Cantor, The Psychological Effects of Media Violence on Children and Adolescents, p.
7,www.youmindonmedia.com, accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://yourmindonmedia.com/wp-content/uploads/media_violence_paper.pdf
nu vad violen n familie, pe strad sau la coal ns nu este evitata violena la care sunt supui atunci
cnd sunt lsai nesupravegheai s urmreasc programe care pot prea neduntoare, precum desenele
animate. Prinii trebuie sa le explice copiilor diferena dintre ceea ce este fictiv i ceea ce este real, dintre
ceea ce se ntmpl n desenele animate i cum ar trebui s reacioneze ntr-un caz real.
Ar mai fi multe de scris pe aceast tem i ar trebui extins la o discuie pe tema violenei din media, ns,
din punctul meu de vedere ar trebui mai mult accentuata si discutata aceast form de violen, att la
nivelul celor ce sunt prini, ct i la nivelul copiilor lor.
Ieri in parculet, o fetita se agatase cu picioarele de o bara si se legana asa atarnata, cu parul in
nisip. De mai incolo, un baietel o priveste cateva secunde, apoi se apropie si o intreaba foarte
serios:
"Cercetarile arata ca experienta mediului in care creste copilul, joaca un rol esential in
dezvoltarea structurala a creierului. Odata cu experienta si invatarea, se dezvolta conexiunile
neuronale", raspunde bioeticianul Virgiliu Gheorghe. "Ceea ce face copilul in fiecare zi, modul in
care gandeste, felul in care comunica, ceea ce invata, stimulii care ii atrag atentia, toate acestea
au puterea de a-i modifica structura creierului. Nu numai ca schimba modul in care creierul este
folosit (schimbari functionale), dar cauzeaza, de asemenea, si modificari structurale in sistemele
traseelor neuronale" (Healy, 1990).
"Nu mai incape nicio indoiala: vizionarea TV si calculatorul dauneaza grav dezvoltarii si
functionarii creierului uman. Activitatea corticala, atunci cand ne asezam in fata ecranului, este
complet diferita de aceea inalnita in mod obisnuit in viata oamenilor. Cele cateva ceasuri
petrecute zilnic de copii in fata televizorului si a calculatorului, inca din primii ani de viata, vor
influenta definitoriu modul in care creierul va raspunde pe viitor la provocarile lumii reale, modul
in care va procesa informatia.
Cele mai grave sunt insa consecintele pe care televiziunea si jocurile video le au asupra
functionarii partii din fata a creierului - cortexul prefrontal - care il deosebeste pe om de animal.
Aceasta zona este esentiala in dezvoltarea proceselor de constiinta, a proceselor mentale
superioare. Prin franarea dezvoltarii si chiar prin vatamarea produsa de televiziune si calculator
in aceasta zona, vizionarea afecteaza capacitatea de concentrare a atentiei, slabeste motivatia
si favorizeaza comportamentele instinctive: bulimia, agresivitatea si pulsiunile sexuale.
Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care Academia Americana de Pediatrie
(Reisenberg, 1998) recomanda ca, pana la doi ani, copiii sa nu fie lasati sa se uite la televizor.
Iar dupa aceasta varsta, pe toata perioada varstei scolare, sa li se limiteze timpul vizionarii
(cumulat televizor, video sau calculator) la una, cel mult doua ore pe zi. Unii autori opineaza ca
macar pana la 5-6 ani, cand se incheie prima perioada esentiala in dezvoltarea creierului, copiii
sa fie tinuti departe de televizor si calculator. " (Virgiliu Gheorghe, in cartea Efectele micului
ecran asupra mintii copilului)
Raspunsul pe care il dau cercetatori renumiti ca dr. William T. Greenough de la Universitatea din
Illinois, o autoritate recunoscuta in domeniul dezvoltarii corticale, sau dr. Richard M. Lerner,
profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania, specialist in dezvoltarea mentala a copiilor si
a tinerilor, este unul afirmativ:
"Da, din moment ce tinerii sunt atrasi de un alt tip de activitate (privitul la TV) decat cei
apartinand altor generatii, atunci si functia si structura creierului vor fi alterate. Creierul are
tendinta (asa este facut el) de a repeta aceeasi experienta. Neuronii invata sa reproduca
modelul de raspuns deja format, ceea ce, de altfel, ne arata cum invata oamenii. Noi, de fapt,
nu realizam ca ceea ce invatam sunt obiceiuri sau deprinderi. Ori de cate ori copiii fac ceva in
mod repetat, ar trebui sa ne intrebam: este aceasta o obisnuinta pe care dorim ca ei sa o aiba
(lucru valabil din punct de vedere functional si la adulti)?" (Large, 2000)
Asadar, deprinderile formate prin repetitie determina constituirea unor modele neuronale
specifice, care se vor repeta in viata cotidiana si care vor influenta perceperea si reflectarea
mentala a realitatii. A-i invata pe copii cu televizorul si a cultiva acest obicei in viata noastra
inseamna, de fapt, a modela structuri neuronale care determina cortexul sa raspunda la
provocarile realitatii, potrivit tipului de experienta propus de realitate TV. Inseamna sa le
obsinuim creierul cu atitudinea pasiva, sa-l facem dependent de "placerea facila a ecranului
video", sa "ii slabim abilitatile mentale", obisnuindu-l sa nu reflecteze, sa nu gandeasca
realitatea, sa nu dialogheze sau sa nu se concentreze cu atentie la problemele pe care le
intampina." (Virgiliu Gheorghe)
"Inteligenta sau performanta intelectuala este determinata de o buna si rapida comunicare inter-
si intraemisferica. Oamenii inteligenti sunt aceia la care puntea interemisferica este foarte bine
dezvoltata. Dr. Jerre Levy, biopsiholog la Universitatea din Chicago, arata ca, pentru
dezvoltarea normala a creierului, sunt necesare acele experiente care presupun o angajare
simultana a celor doua emisfere, pentru a se intari si consolida aceste conexiuni interemisferice.
Dar masurarea curentilor cerebrali, pe perioada vizionarii, arata o reducere dramatica a
comunicarii interemisferice realizate prin puntea emisferica (corp calos). Astfel, dr. Levy insista
sa li se ofere copiilor posibilitatea de a experimenta un mediu de limba coordonat cu unul vizual,
si nu sa fie privati de primul, prin vizionarea TV" (Healy, 1990).
Din cauza maturizarii sale tarzii (pana la 14 ani), corpul calos poate fi extrem de vulnerabil in
conditiile lipsei exercitiului. Astfel ca, apreciaza Healy (1990), "in conditiile in care creierul
ramane relativ pasiv in timpul copilariei si adolescentei (prin vizionarea TV, prin jocul pe
calculator), va fi mult mai dificil sa-si dezvolte capacitatile intelectuale mai tarziu, cand aceasta
punte este mai putin flexibila." (Virgiliu Gheorghe)
Exista oare o legatura intre vizionarea TV si declinul abilitatii de a citi? Maria Winn raspunde la
aceasta intrebare, aratand ca, intr-un studiu facut pe un grup de 500 de copii intre 9 si 10 ani,
toti au declarat ca prefera sa se uite la TV decat sa citeasca. Aceasta este, de fapt, situatia
generala la nivelul tuturor societatilor occidentale, unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionarii
TV. Chiar si in Romania, este usor de constatat ca nici copiii si nici tinerii crescuti cu televizor nu
mai citesc carti. "Televizorul este mai provocator, mai relaxant, nu pretinde nici un efort - spun
copiii - si de aceeea il prefera" (Winn, 1996).
Principalele mecanisme prin care televiziunea submineaza lectura au fost publicate in revista
Reading Reaserch Quaterly:
2. Vizionarea solicita un efort mental inferior celui cerut de lectura, ceea ce il va face pe copil sa
gaseasca cititul ca fiind prea dificil.
3. Dependenta de TV micsoreaza timpul pe care copiii sunt dispusi sa il petreaca spre a gasi
raspunsul la problemele pe care trebuie sa le rezolve. Ca atare, ingreuneaza sau descurajeaza
desfasurarea unei activitati precum cititul. Cititul necesita ragaz pentru reflectie, rabdare si
tenacitate in decodarea semnificatiilor. (Healy, 1990)
Televizorul, arata M. Winn (1996), presupune o experienta complet diferita de cea a lecturii:
2. Lectura presupune un ritm mai incet sau mai rapid, in functie de capacitatea de intelegere a
textului; in timp ce televiziunea, impunand un ritm foarte rapid, cel al derularii imaginilor,
depaseste capacitatea omului de a procesa informatia.
3. Cititul inseamna concentrarea mintii, dezvoltarea atentiei, iar televizorul dimpotriva, sustine o
atitudine pasiva, atentia nefiind dirijata din interior, ci captivata si sustinuta prin stimuli externi."
(Virgiliu Gheorghe)
"Cercetarile arata, de asemenea, ca in cazul in care informatia este primita de la televizor, copiii
o proceseaza in mod diferit decat atunci cand o lectureaza: "cei care au vazut povestea la
televizor au descris efectele vizuale si actiunea personajelor, in timp ce grupul care a lecturat
povestea, a descris mai mult dialogul povestirii si dat in mod semnificativ mai multe informatii
despre continutul textului si despre personaje." (Healy, 1990)
"Cercetatorii gasesc ca elevii cei mai buni sunt aceia care tind sa se uite mai putin la televizor.
Mai mult decat atat, cu cat timpul dedicat vizionarii creste, cu atat rezultatele si performantele
scolare sunt mai slabe. Copiii care au obiceiul de a privi la televizor, arata ca sunt incapabili de
a intelege si lega in mod rational informatiile detinute. Problema lor cea mai mare este de a face
conexiuni, de a organiza cunostintele pe care le poseda si de a trage concluzii. Acesti copii se
plictisesc repede atunci cand lectura sau prezentarea profesorului in clasa nu sunt insotite de
imagini, ca la televizor, si isi pierd atentia rapid" (Healy, 1990).
"Ce se intampla de fapt? Atunci cand copiii vad ceva la televizor, cauta in mod instinctiv sa
inteleaga. Dar viteza de desfasurare a actiunii, bombardamentul de imagini si informatii, fac
imposibila intelegerea si adancirea sensului celor vazute. Mintea copilului repeta in mod
frecvent aceasta experienta de a nu fi lasata sa inteleaga continutul mesajului transmis, asa ca
se invata cu o atitudine pasiva. Este ca si cand ar considera ca nu se asteapta sau ca nu se
cere de la ea sa prinda intelesul a ceea ce se intampla pe micul ecran. Aceasta deprindere se
transforma mai tarziu in experienta cotidiana sau extra-scolara si il va face pe copil sa se
multumeasca doar cu perceptia vizuala, emotionala sau senzoriala a lucrurilor. El nu mai face
efortul de a le intelege. Intelegerea, gandirea, ajung sa fie lucruri prea dificile, enervante si
plictisitoare. (Virgiliu Gheorghe)
"Hiperactivitatea este acea stare de permanenta agitatie, zbantuiala sau miscare continua, care
are asociate probleme de atentie. Copiii care sufera de acest sindrom nu isi gasesc locul; la
scoala nu pot sta linistiti in banca, nu pot fi atenti la ce le spui. Hiperactivitatea determina
impulsivitatea excesiva, lipsa controlului interior si determina o oboseala nervoasa permanenta,
un somn agitat si chiar insomnie. Ea este vazuta ca o cauza principala a comportamentului
impulsiv la adulti, a comportamentului antisocial si a delicventei.
Bibliografie:
1. Anca Velicu, Reprezentarea violenei televizuale pe canalele de desene animate
octombrie 2008, p.228, www.cna.ro , accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://www.cna.ro/IMG/pdf/8.raport_DA_220109.pdf
2. Dex online 2004-2007, http://dex.infoportal.rtv.net/ , accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://dex.infoportal.rtv.net/~cuvant-desen.html
3. Does cartoon violence make kids more aggressive?, www.schoolatoz.nsw.edu.au , accesat
la data de: 02.02.2015 la URL: http://www.schoolatoz.nsw.edu.au/technology/usingtechnology/
does-cartoon-violence-make-kids-more-aggressive
4. Eric Debarbieuxviolence en milieu scolaire T1: tat des lieux, 1996, Paris, ESF
5. n ce msur influeneaz desenele animate violente dezvoltarea psihologic a desenelor
animate, data publicrii: 17.05.2012, www.e-psiho.ro , accesat la data de: 02.02.2015 la
URL: http://www.e-psiho.ro/articole/n-ce-m-sur-influen-eaz-desenele-animate-violentedezvoltarea-
psihologic-copiilor
6. Joanne Cantor, The Psychological Effects of Media Violence on Children and Adolescents,
www.youmindonmedia.com , accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://yourmindonmedia.com/wp-content/uploads/media_violence_paper.pdf
7. Mihaela Botnaru, Studiu privind violena n desenele animate; Desenele animate violenta
i audiena, www.cna.ro , accesat la data de: 02.02.2015 la URL: http://www.cna.ro/Studiuprivind-
violenta-in.html
8. www.cna.ro
9. www.dex.infoportal.rtv.net
10 . www.e-psiho.ro
11. www.schoolatoz.nsw.edu.au
12. www.youmindonmedia.com