Violena din desenele

n lucrarea de fa mi propun s analizez violena din desenele animate i influena acestora dela cele mai
fragede vrste. Cu totii am urmrit desene precum Scooby-Doo, Tom & Jerry etc. i cel mai probabil nu
ne-am gndit c acestea ne-ar putea afecta psihicul. ns, ntrebarea la care trebuie s rspundem este: ce
impact au acestea asupra copiilor atunci cnd prinii se folosesc de aceste mijloace pentru a distrage
atenia copiilor? La inceputul lucrrii voi defini conceptele de care m voi folosi n continuare i voi face
o scurt trecere n revist a teoriei ce ine de acest subiect. De asemenea, pe parcurs voi prezenta studii
efectuate la noi n ara pe aceast tem, modul n care sunt influenai sau nu copiii din punct de vedere
psihologic i n concluzii voi sublinia cteva recomandri pentru a se evita sau diminua efectele nocive ale
acestui tip de violen. Ca i definiie a violenei, voi utiliza definiia dat de Eric Debarbieux: violena
este dezorganizarea brutal sau continu a unui sistem personal, colectiv sau social i care se traduce printr-
o pierdere a integritii, ce poate fi fizic, psihic sau material. Aceast dezorganizare este reprezentata
prin agresiune, prin utilizarea forei, contient sau incontient, ns poate exista i violen doar din punctul
de vedere al victimei, fr ca agresorul s aib intenia de a face ru1. Din punctual meu de vedere, aceasta
definiie este potrivita deoarece autorul include perspectiva asupra violenei conform creia aceasta poate
fi perceput doar de ctre cel vtmat fr ca scopul agresorului, n situaia noastr, a desenelor animate, s
fie acela de a duna asupra psihicului copiilor. Voi face ncontinuare referire la subiectul principal al acestei
lucrri, desene animate, voi face referire i laurmtoarea definiie: desene animate = niruire de desene
care reprezint fazele unei micri i care,redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiine vii
cinematografice2. Atunci cnd ne gndim la violen este puin probabil s introducem pe list i violena
din deseneleanimate. In cercetri pe aceast , gsim inclusiv pasaje n anumite cri ce au ca principal obiect
de studiu violena din mass-media. ntr-un studiu efectuat de ctre Centru de Sociologie Urban i
Regional (CURS) s-a artat faptul c Tom i Jerry sunt preferaii copiilor. Acesta din urm, conform
psihologilor, este unul dintre cele mai violente desene animate, un personaj fiind lovit sau suferind
unaccident la fiecare 20 de secunde. Din aceasta categorie mai fac parte i desene precum Ciocnitoare
Woody sau Looney Tunes, desene ce fac de asemenea parte din topul preferinelor.3 Un studio de baza
privind aceast problematic este studiul realizat de ctre Consiliul Naional al Audiovizualului, efectuat n
anul 2006, pe o perioad de dou sptmni, fiind monitorizate trei canale ce difuzeaz desene animate. S-
a sesizat prezena a dou tipuri de violen, cea fizic, constnd n lovituri, btaie, rnire (cu obiecte), rnire
(cu arme), crim, tortur, luare de ostateci, privare de libertate, tlhrie, explozie, accident, violen de mas,
distrugeri i cea verbal, analiznduse frecvena certurilor, a injuriilor, ridicri de ton, folosirea limbajului
licenios i/sau obscen, calomnia, adresarea de insulte, ridiculazirea i altele. Rezultatele studiului la
sfritul celor dou sptmni au artat faptul c s-au nregistrat 7 581 de scene de violen, 65% dintre
acestea reprezentnd scene de violen fizic, cele mai multe prezente sub forma loviturilor, exploziilor,
btilor i accidentelor. Diferena de 2 763 de scene violene sunt reprezentate de manifestri verbale
stridente (ridicare de ton, ipete), injurii i expresii de argou, toate acestea reprezentnd violen verbal.
Una dintre concluziile acestui studiu a fost aceea c n perioadele n care erau difuzate desene animate cu
un procent mai mare de violen, audiena respectivelor programe nu a fost direct proporional, ci

1
Eric Debarbieux, La violence en milieu scolaire T1: tat des lieux, 1996, Paris, ESF, pp. 45-46
2
Dex online 2004-2007, http://dex.infoportal.rtv.net/, accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://dex.infoportal.rtv.net/~cuvant-desen.html
3
In ce masura influenteaza desenele animate violente dezvoltarea psihologica a desenelor
animate, data publicarii: 17.05.2012, www.e-psiho.ro, accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://www.e-psiho.ro/articole/n-ce-m-sur-influen-eaz-desenele-animate-violente-dezvoltareapsihologic-
copiilor
dimpotriv: desenele animate care au nregistrat cea mai mare audien nu s-au regsit printre cele cu cel
mai mare grad de violen. La aceast constatare a ajuns de altfel i sociologul American G.Gerbner n
urma studiilor sale: audienele celor mai violente programe nu sunt superioare, ci dimpotriv, programelor
nonviolente. 4 Consiliul Naional al Autovizualului a urmarit ca si un alt aspect cum ar fi prezena
consecinelor pentru cei care svresc acte de violen, un aspect important pentru percepia celor mici
asupra gravitii faptelor. Astfel, consecinele sunt prezentate ntr-o proporie de 65% (comparaia fiind
fcut cu produciile ficionale neanimate), 35.4% dintre acestea fiind consecine de tip fizic, n timp ce
cele de tip emoional, psihologic au fost n proporie de 25.5%5. Prinii consider c violena fizic este
cea mai nociv pentru copii, n timp ce violen psihologic este cea care are cel mai nalt grad de nocivitate
asupra celor mici.6 Pentru atenionarea asupra acestui tip de violen i asupra efectelor acesteia asupra
copiilor, voi preciza un studiu, ns nu efectuat n Romnia. Acest studiu a fost realizat asupra desenelor
animate ce au n prim-plan personal Ciocnitoarea Woody. S-au folosit trei grupuri formate dinbiei, de
la clasa a doua pn la clasa a asea. Primul grup a urmrit desenele fr s primeasc niciun fel de
instruciuni, cel de-al doilea grup a fost ndemnat s empatizeze cu personajul agresat de ctre Woody i
cel de-al treilea grup a fost grupul de control, care nu a urmrit respectivele desene. Aa cum era de ateptat,
copiii care au urmrit desenele fr s primeasc nici un fel de instruciuni au obinut un scor mai mare n
ceea ce privete atitudinile violente, artnd un acord mai pronunat fa de afirmaii precum: Cteodat
violena este o metod bun de a obine ceea ce vrei. Cei din grupul al doilea nu au artat o atitudine la fel
de hotarata fa de violen ns, pe de alt parte, acetia nu au mai afirmat faptul ca desenele sunt
distractive7.Aceste studii sunt doar o mic parte din toate cercetrile care s-au fcut pe acest subiect. Pe
parcurs s-a ncercat i se ncearc s se scoat n eviden efectele nocive la care sunt supui copiii i s se
acorde atenie i acestui tip de violen asupra unei categorii sensibile. In general, parintii feresc copiii s
nu vad violen n familie, pe strad sau la coal ns nu este evitata violena la care sunt supui atunci
cnd sunt lsai nesupravegheai s urmreasc programe care pot prea neduntoare, precum desenele
animate. Prinii trebuie sa le explice copiilor diferena dintre ceea ce este fictiv i ceea ce este real, dintre
ceea ce se ntmpl n desenele animate i cum ar trebui s reacioneze ntr-un caz real.
Ar mai fi multe de scris pe aceast tem i ar trebui extins la o discuie pe tema violenei din media, ns,
din punctul meu de vedere ar trebui mai mult accentuata si discutata aceast form de violen, att la
nivelul celor ce sunt prini, ct i la nivelul copiilor lor.

4
Mihaela Botnaru, Studiu privind violenta in desenele animate; Desenele animate violenta si
audienta, www.cna.ro, accesat la data de: 02.02.2015 la URL: http://www.cna.ro/Studiu-privindviolenta-
in.html
5
Anca Velicu, Reprezentarea violenei televizuale pe canalele de desene animateoctombrie 2008,
p.228, www.cna.ro , accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://www.cna.ro/IMG/pdf/8.raport_DA_220109.pdf
6
Ibidem, p.200
7
Joanne Cantor, The Psychological Effects of Media Violence on Children and Adolescents, p. 7,
www.youmindonmedia.com, accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://yourmindonmedia.com/wp-content/uploads/media_violence_paper.pdf
Copilul meu si televizorul: Cum
ii afecteaza creierul si
dezvoltarea
de Psiholog Eva Pirosca

Copilul meu si televizorul: Academia Americana de Pediatrie recomanda ca, pana la doi ani, copiii sa
nu fie lasati sa se uite la televizor. Unii autori insista ca macar pana la 5-6 ani, cand se incheie prima
perioada esentiala in dezvoltarea creierului, copiii sa fie tinuti departe de televizor. Se poate oare ca
vizionarea unor programe televizate sau de desene animate sa transforme, efectiv, creierul si
emotiile copiilor?

Televzorul este interzis copiilor sub 2 ani

Televizorul pentru copil este o experienta pasiva si pasivizanta
Televizorul altereaza functiile si structura creierului unui copil
Nivelul de inteligenta al unui copil care se uita la televizor scade
De ce nu mai citesc copiii?
Cum se mai descurca la scoala?
A aparut copilul hiperactiv din cauza televizorului?

Ieri in parculet, o fetita se agatase cu picioarele de o bara si se legana asa atarnata, cu parul in
nisip. De mai incolo, un baietel o priveste cateva secunde, apoi se apropie si o intreaba foarte
serios:

- Auzi, tu nu-l stii pe Spiderman, daca tot te plimbi cu capu-n jos?

Multi copii se uita la desene animate. Apoi le impletesc cu realitatea. Joaca inceteaza sa mai fie
amuzanta, atunci cand ei nu mai fac distinctia intre realitate si virtual. Observam ceva ciudat:
sunt prescolari care se napustesc violent asupra colegilor, in virtutea personajului pe care il
intruchipeaza si care nu cunoaste limite. Copiii de 3-4 ani care se arunca de pe tobogan, in
incercarea de a zbura. Scolari in primii ani de scoala, care se deplaseaza prin clasa nu
mergand, ci in salturile lui Spiderman, si care nu inteleg sa faca altfel. NU am zis ca nu vor. Ei,
cu ochii lor mari care te privesc larg-deschisi cand ii confrunti, vor. Dar nu stiu cum. Nu stiu
altfel. Nu isi dau seama unde gresesc. Pentru acesti copii, universul desenului animat s-a
impregnat in creier si a devenit realitatea lor. Este oare posibil ca vizionarea unor programe
televizate sau de desene animate sa modeleze; sa transforme, efectiv, creierul si emotiile
copiilor?...

Televzorul este interzis copiilor sub 2 ani

"Cercetarile arata ca experienta mediului in care creste copilul, joaca un rol esential in
dezvoltarea structurala a creierului. Odata cu experienta si invatarea, se dezvolta conexiunile
neuronale", raspunde bioeticianul Virgiliu Gheorghe. "Ceea ce face copilul in fiecare zi, modul in
care gandeste, felul in care comunica, ceea ce invata, stimulii care ii atrag atentia, toate acestea
au puterea de a-i modifica structura creierului. Nu numai ca schimba modul in care creierul este
folosit (schimbari functionale), dar cauzeaza, de asemenea, si modificari structurale in sistemele
traseelor neuronale" (Healy, 1990).

"Nu mai incape nicio indoiala: vizionarea TV si calculatorul dauneaza grav dezvoltarii si
functionarii creierului uman. Activitatea corticala, atunci cand ne asezam in fata ecranului, este
complet diferita de aceea inalnita in mod obisnuit in viata oamenilor. Cele cateva ceasuri
petrecute zilnic de copii in fata televizorului si a calculatorului, inca din primii ani de viata, vor
influenta definitoriu modul in care creierul va raspunde pe viitor la provocarile lumii reale, modul
in care va procesa informatia.

Mintea tinerilor ajunge sa fie dependenta de starea de pasivitate, de neconcentrare si

negandire, care i-a fost indusa zilnic, cateva ceasuri, prin intermediul vizionarii. Emisfera stanga
a creierului, a carei activitate este inhibata cand privim la televizor, nu se dezvolta normal, ceea
ce va face ca tinerii acestia sa fie deficienti in ceea ce priveste gandirea logica si analitica, in
vorbire, in construirea frazei, in scris si citit - procese care se desfasoara in ariile acestei
emisfere.

Cele mai grave sunt insa consecintele pe care televiziunea si jocurile video le au asupra
functionarii partii din fata a creierului - cortexul prefrontal - care il deosebeste pe om de animal.
Aceasta zona este esentiala in dezvoltarea proceselor de constiinta, a proceselor mentale
superioare. Prin franarea dezvoltarii si chiar prin vatamarea produsa de televiziune si calculator
in aceasta zona, vizionarea afecteaza capacitatea de concentrare a atentiei, slabeste motivatia
si favorizeaza comportamentele instinctive: bulimia, agresivitatea si pulsiunile sexuale.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care Academia Americana de Pediatrie
(Reisenberg, 1998) recomanda ca, pana la doi ani, copiii sa nu fie lasati sa se uite la televizor.
Iar dupa aceasta varsta, pe toata perioada varstei scolare, sa li se limiteze timpul vizionarii
(cumulat televizor, video sau calculator) la una, cel mult doua ore pe zi. Unii autori opineaza ca
macar pana la 5-6 ani, cand se incheie prima perioada esentiala in dezvoltarea creierului, copiii
sa fie tinuti departe de televizor si calculator. " (Virgiliu Gheorghe, in cartea Efectele micului
ecran asupra mintii copilului)

Televizorul pentru copil este o experienta pasiva si pasivizanta

"Copilul in fata televizorului nu are parte de experienta obisnuita a limbajului, de stimularea

dialogica a gandirii si reflectiei pe care parintii, bunicii sau mediul uman, in genere, le ofera.
Stimulii vizuali si auditivi perceputi in fata micului ecran sunt atat de agresivi, se succed cu o
asemenea rapiditate, incat depasesc capacitatea creierului de a-i controla. Efectul invariabil va
fi inhibarea unor importante procese mentale.

Copiii se obisnuiesc de la televizor sa nu mai doreasca sa inteleaga ce se intampla in lumea

care ii inconjoara. Se multumesc doar cu senzatiile (Large, 2000). Experienta vizionarii TV nu
este una a spatiului si a timpului real, a distantelor si a duratelor reale, ci a unora virtuale,
sugerate sau doar stimulate in interiorul lumii televizualului. Copilului ii lipseste posibilitatea
cunoasterii prin atingerea si manipularea fizica a materialelor, una din conditiile desfasurarii
procesului de cunoastere si, prin urmare, de structurare a traseelor neuronale. Prin televizor, cei
mici sunt lipsiti de linistea si ragazul necesare dezvoltarii mecanismelor limbajului intern si ale
gandirii reflexive.
 Televizorul nu numai ca nu favorizeaza o participare interactiva la procesul de cunoastere, ci,
dimpotriva, presupune o experienta pasiva si pasivizanta pentru mintea umana. Dupa
vizionarea prelungita, copiii vor avea tendinta de a ramane in aceeasi stare de pasivitate sau de
neimplicare in cunoasterea lumii reale. Celor care se uita mult la televizor, li se saraceste in
mod proportional capacitatea de a imagina jocuri, le slabeste dinamismul mental." (Virgiliu
Gheorghe)

"Intrucat in configurarea sistemelor neuronale, conexiunile se realizeaza ca raspuns la efortul

presupus de o activitate mentala, a-i introduce pe copii in mediul TV, a le deprinde mintea cu
placerea facila a vizionarii, inseamna sa le punem intr-un risc real dezvoltarea abilitatilor
mentale." (Healy , 1990).

Televizorul altereaza functiile si structura creierului unui copil

"Problema fundamentala pe care o ridica vizionarea TV este gradul ridicat de repetitivitate

(zilnic), durata si intensitatea experientei vizionarii. Devine justificata intrebarea pe care o
adreseaza tot mai mult cercetatorii din din lumea occidentala: Este posibil ca ritmul vietii
contemporane, cand multi copii sunt in mod constant stimulati din afara, cand ei nu mai au timp
sa stea sa gandeasca, sa reflecteze, sa vorbeasca cu ei insisi (limbaj intern) sa conduca la
aparitia unor schimbari structurale (morfologice) in creierul noii generatii? Este posibil ca tinerii
care petrec zilnic un timp indelungat in fata televizorului sa aiba creierul dezvoltat diferit fata de
al acelora care se implica in activitati fizice, interpersonale si cognitive?

Raspunsul pe care il dau cercetatori renumiti ca dr. William T. Greenough de la Universitatea

din Illinois, o autoritate recunoscuta in domeniul dezvoltarii corticale, sau dr. Richard M. Lerner,
profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania, specialist in dezvoltarea mentala a copiilor si
a tinerilor, este unul afirmativ:

"Da, din moment ce tinerii sunt atrasi de un alt tip de activitate (privitul la TV) decat cei
apartinand altor generatii, atunci si functia si structura creierului vor fi alterate. Creierul are
tendinta (asa este facut el) de a repeta aceeasi experienta. Neuronii invata sa reproduca
modelul de raspuns deja format, ceea ce, de altfel, ne arata cum invata oamenii. Noi, de fapt,
nu realizam ca ceea ce invatam sunt obiceiuri sau deprinderi. Ori de cate ori copiii fac ceva in
mod repetat, ar trebui sa ne intrebam: este aceasta o obisnuinta pe care dorim ca ei sa o aiba
(lucru valabil din punct de vedere functional si la adulti)?" (Large, 2000)

Asadar, deprinderile formate prin repetitie determina constituirea unor modele neuronale
specifice, care se vor repeta in viata cotidiana si care vor influenta perceperea si reflectarea
mentala a realitatii. A-i invata pe copii cu televizorul si a cultiva acest obicei in viata noastra
inseamna, de fapt, a modela structuri neuronale care determina cortexul sa raspunda la
provocarile realitatii, potrivit tipului de experienta propus de realitate TV. Inseamna sa le
 obsinuim creierul cu atitudinea pasiva, sa-l facem dependent de "placerea facila a ecranului
video", sa "ii slabim abilitatile mentale", obisnuindu-l sa nu reflecteze, sa nu gandeasca
realitatea, sa nu dialogheze sau sa nu se concentreze cu atentie la problemele pe care le
intampina." (Virgiliu Gheorghe)

Nivelul de inteligenta al unui copil care se uita la televizor scade

"Inteligenta sau performanta intelectuala este determinata de o buna si rapida comunicare inter-
si intraemisferica. Oamenii inteligenti sunt aceia la care puntea interemisferica este foarte bine
dezvoltata. Dr. Jerre Levy, biopsiholog la Universitatea din Chicago, arata ca, pentru
dezvoltarea normala a creierului, sunt necesare acele experiente care presupun o angajare
simultana a celor doua emisfere, pentru a se intari si consolida aceste conexiuni interemisferice.
Dar masurarea curentilor cerebrali, pe perioada vizionarii, arata o reducere dramatica a
comunicarii interemisferice realizate prin puntea emisferica (corp calos). Astfel, dr. Levy insista
sa li se ofere copiilor posibilitatea de a experimenta un mediu de limba coordonat cu unul vizual,
si nu sa fie privati de primul, prin vizionarea TV" (Healy, 1990).

"Majoritatea specialistilor n domeniu sustin ca nu trebuie permis ca vizionarea TV sa

inlocuiasca jocurile fizice (alergatul, inotul etc.), lucrul cu mana (a construi, a coase, a
intreprinde, in general, ceva cu mainile) sau alte activitati prin care cele doua parti ale corpului
(stanga - dreapta) si conexiunile corespunzatoare lor din creier invata sa se coordoneze intre
ele (Healy, 1990)."
 "Dezvoltarea saraca a puntii interemisferice este una din cauzele principale ale scaderii
capacitatii intelectuale la multi dintre tinerii de azi, a aparitiei problemelor de invatare si atentie.
Aceasta slaba dezvoltare a comunicarii interemisferice face ca ei sa nu mai poata procesa
suficient de rapid informatia, pentru a putea desfasura un proces de invatare, pentru a fi atrasi
intr-o activitate reflexiva. Ei vor semana tot mai mult cu personajele micului ecran: oameni care
doar actioneaza, urmarind anumite scenarii prestabilite sau tipare comportamentale, care se
exprima in clisee, care traiesc indeosebi la un nivel emotional si reactioneaza automat,
instinctiv, la provocarile lumii inconjuratoare.

Din cauza maturizarii sale tarzii (pana la 14 ani), corpul calos poate fi extrem de vulnerabil in
conditiile lipsei exercitiului. Astfel ca, apreciaza Healy (1990), "in conditiile in care creierul
ramane relativ pasiv in timpul copilariei si adolescentei (prin vizionarea TV, prin jocul pe
calculator), va fi mult mai dificil sa-si dezvolte capacitatile intelectuale mai tarziu, cand aceasta
punte este mai putin flexibila." (Virgiliu Gheorghe)

De ce nu mai citesc copiii?

"Studiile realizate in America demonstreaza ca majoritatea tinerilor intampina mari dificultati in

intelegerea unui text ce depaseste nivelul gimnaziului, in a trage concluzii dincolo de faptele
simple, in a urmari punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentatii, ori in a-si
prezenta propriile argumente. Copiii nu pot intelege (patrunde semnificatia), nu isi pot aminti si
aplica tot ceea ce au citit.

Exista oare o legatura intre vizionarea TV si declinul abilitatii de a citi? Maria Winn raspunde la
aceasta intrebare, aratand ca, intr-un studiu facut pe un grup de 500 de copii intre 9 si 10 ani,
toti au declarat ca prefera sa se uite la TV decat sa citeasca. Aceasta este, de fapt, situatia
generala la nivelul tuturor societatilor occidentale, unde s-a generalizat ritualul zilnic al vizionarii
TV. Chiar si in Romania, este usor de constatat ca nici copiii si nici tinerii crescuti cu televizor nu
mai citesc carti. "Televizorul este mai provocator, mai relaxant, nu pretinde nici un efort - spun
copiii - si de aceeea il prefera" (Winn, 1996).

Principalele mecanisme prin care televiziunea submineaza lectura au fost publicate in revista
Reading Reaserch Quaterly:

1. Televiziunea anuleaza satisfactia pe care o producea lectura, inlocuind-o cu placerea facila a

micului ecran si astfel inhiba dezvoltarea abilitatilor necesare citirii.

2. Vizionarea solicita un efort mental inferior celui cerut de lectura, ceea ce il va face pe copil sa
gaseasca cititul ca fiind prea dificil.

3. Dependenta de TV micsoreaza timpul pe care copiii sunt dispusi sa il petreaca spre a gasi
raspunsul la problemele pe care trebuie sa le rezolve. Ca atare, ingreuneaza sau descurajeaza
desfasurarea unei activitati precum cititul. Cititul necesita ragaz pentru reflectie, rabdare si
tenacitate in decodarea semnificatiilor. (Healy, 1990)
 Televizorul, arata M. Winn (1996), presupune o experienta complet diferita de cea a lecturii:

1. Lectura elibereaza imaginatia, care trebuie sa construiasca intelesul cuvintelor, al lucrurilor

citite. Televizorul insa blocheaza procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata, deja formate.

2. Lectura presupune un ritm mai incet sau mai rapid, in functie de capacitatea de intelegere a
textului; in timp ce televiziunea, impunand un ritm foarte rapid, cel al derularii imaginilor,
depaseste capacitatea omului de a procesa informatia.

3. Cititul inseamna concentrarea mintii, dezvoltarea atentiei, iar televizorul dimpotriva, sustine o
atitudine pasiva, atentia nefiind dirijata din interior, ci captivata si sustinuta prin stimuli externi."
(Virgiliu Gheorghe)

"Cercetarile arata, de asemenea, ca in cazul in care informatia este primita de la televizor, copiii
o proceseaza in mod diferit decat atunci cand o lectureaza: "cei care au vazut povestea la
televizor au descris efectele vizuale si actiunea personajelor, in timp ce grupul care a lecturat
povestea, a descris mai mult dialogul povestirii si dat in mod semnificativ mai multe informatii
despre continutul textului si despre personaje." (Healy, 1990)

Cum se mai descurca la scoala?

"Obisnuiti cu televizorul, copiii asteapta ca lectura sa le puna la dispozitie si imaginile, asteapta
ca intelesurile sa fie primite de-a gata, ca cititul sa fie comod, relaxant si pasiv; ca ritmul in care
se primesc informatiile sa fie rapid, caci altfel isi pierd rabdarea. Daca asteptarile le sunt
inselate, prin confruntarea cu o experienta cu totul diferita, atunci se plictisesc, incep sa se
gandeasca la altceva sau pur si simplu citesc alunecand peste litere si cuvinte, fara sa priceapa
intelesul." (Virgiliu Gheorghe)

"Cercetatorii gasesc ca elevii cei mai buni sunt aceia care tind sa se uite mai putin la televizor.
Mai mult decat atat, cu cat timpul dedicat vizionarii creste, cu atat rezultatele si performantele
scolare sunt mai slabe. Copiii care au obiceiul de a privi la televizor, arata ca sunt incapabili de
a intelege si lega in mod rational informatiile detinute. Problema lor cea mai mare este de a face
conexiuni, de a organiza cunostintele pe care le poseda si de a trage concluzii. Acesti copii se
plictisesc repede atunci cand lectura sau prezentarea profesorului in clasa nu sunt insotite de
imagini, ca la televizor, si isi pierd atentia rapid" (Healy, 1990).

"Ce se intampla de fapt? Atunci cand copiii vad ceva la televizor, cauta in mod instinctiv sa
inteleaga. Dar viteza de desfasurare a actiunii, bombardamentul de imagini si informatii, fac
imposibila intelegerea si adancirea sensului celor vazute. Mintea copilului repeta in mod
frecvent aceasta experienta de a nu fi lasata sa inteleaga continutul mesajului transmis, asa ca
se invata cu o atitudine pasiva. Este ca si cand ar considera ca nu se asteapta sau ca nu se
cere de la ea sa prinda intelesul a ceea ce se intampla pe micul ecran. Aceasta deprindere se
transforma mai tarziu in experienta cotidiana sau extra-scolara si il va face pe copil sa se
multumeasca doar cu perceptia vizuala, emotionala sau senzoriala a lucrurilor. El nu mai face
efortul de a le intelege. Intelegerea, gandirea, ajung sa fie lucruri prea dificile, enervante si
plictisitoare. (Virgiliu Gheorghe)

A aparut copilul hiperactiv din cauza televizorului?

"Hiperactivitatea este acea stare de permanenta agitatie, zbantuiala sau miscare continua, care
are asociate probleme de atentie. Copiii care sufera de acest sindrom nu isi gasesc locul; la
scoala nu pot sta linistiti in banca, nu pot fi atenti la ce le spui. Hiperactivitatea determina
impulsivitatea excesiva, lipsa controlului interior si determina o oboseala nervoasa permanenta,
un somn agitat si chiar insomnie. Ea este vazuta ca o cauza principala a comportamentului
impulsiv la adulti, a comportamentului antisocial si a delicventei.

Ce legatura are televizorul cu hiperactivitatea? "Televizionarea conduce la separarea

raspunsului natural al creierului de cel al trupului: in timp ce atentia mentala a copilului este in
alerta, nu este necesar ca acesta sa reactioneze si fizic. Spre exemplu, creierul inregistreaza
miscarile bruste ale camerei video sau actele de violenta prezentate, raspunzand la acest
stimul, din punct de vedere psihic sau neurologic, ca la un pericol real. In acelasi timp,
tensiunea nu poate fi eliberata prin raspunsul fizic, de vreme ce nu este nevoie de ea.
Cercetatorii apreciaza ca aceasta excitare nervoasa in fata unui pericol iminent, care nu a fost
descarcata printr-un raspuns fizic, prin participarea sau miscarea corpului, conduce automat la
cresterea hiperactivitatii, irascibilitatii si frustrarii." (Moody, 1980)

Asadar, imaginile de la televizor stimuleaza in telespectator impulsul de miscare. Insa reactia

fizica este reprimata, nefiind nevoie de ea. Aceasta tracasare senzoriala creeaza
hiperactivitatea, deoarece energia fizica produsa de imagini, dar nedescarcata fizic, este
inmagazinata. Apoi, cand aparatul este inchis, are loc explozia, manifestandu-se in exterior, prin
crize ale lipsei de sens, reactii haotice, activitate accelerata.
 Neuropsihologii gasesc ca vizionarea TV constituie astazi una dintre cauzele principale ale
hiperactivitatii. Cu cat inainteaza televiziunea, marindu-se timpul dedicat vizionarii - arata ei - se
inregistreaza o crestere a hiperactivitatii (Emery, 1975). Prin urmare, desi televiziunea este
folosita de parinti pe postul de sedativ, caci pare sa ii linisteasca pe copii, la incheierea
programului, acestia vor fi cu mult mai agitati si hiperactivi ca inainte. Numai ecranul TV ii mai
poate linisti, dar cu riscul de a-i imbolnavi si mai tare." (Virgiliu Gheorghe)
"In plus, faptul ca televizorul poate provoca crize de epilepsie sau chiar poate declansa aceasta
boala, este un lucru binecunoscut de specialisti. Dar evenimentul petrecut in 1998, in Japonia, a
constituit un important semnal de alarma. La data de 16 decembrie 1998, ora 10, in timpul unui
binecunoscut desen animat, Pochemon, 700 de copii au fost transportati de urgenta la spital, cu
salvari sau masini de pompieri, din cauza declansarii crizelor de epilepsie. Peste 200 de copii
au ramas in spital, pentru ingrijire, pe o perioada mai lunga de timp. Se pare ca o singura scena
din acest desen animat, in care monstrul Picacky se afla in centrul unei explozii de lumina, a
declansat la atatia copii crize epileptice sau boli de epilepsie. Faptul ca aceasta scena a putut
provoca o reactie de o asemenea amploare, arata influenta pe care televizorul o are in mod
obisnuit asupra creierului." (Virgiliu Gheorghe)

Bibliografie:
1. Anca Velicu, Reprezentarea violenei televizuale pe canalele de desene animate
octombrie 2008, p.228, www.cna.ro , accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://www.cna.ro/IMG/pdf/8.raport_DA_220109.pdf
2. Dex online 2004-2007, http://dex.infoportal.rtv.net/ , accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://dex.infoportal.rtv.net/~cuvant-desen.html
3. Does cartoon violence make kids more aggressive?, www.schoolatoz.nsw.edu.au , accesat
la data de: 02.02.2015 la URL: http://www.schoolatoz.nsw.edu.au/technology/usingtechnology/
does-cartoon-violence-make-kids-more-aggressive
4. Eric Debarbieuxviolence en milieu scolaire T1: tat des lieux, 1996, Paris, ESF
5. n ce msur influeneaz desenele animate violente dezvoltarea psihologic a desenelor
animate, data publicrii: 17.05.2012, www.e-psiho.ro , accesat la data de: 02.02.2015 la
URL: http://www.e-psiho.ro/articole/n-ce-m-sur-influen-eaz-desenele-animate-violentedezvoltarea-
psihologic-copiilor
6. Joanne Cantor, The Psychological Effects of Media Violence on Children and Adolescents,
www.youmindonmedia.com , accesat la data de: 02.02.2015 la URL:
http://yourmindonmedia.com/wp-content/uploads/media_violence_paper.pdf
7. Mihaela Botnaru, Studiu privind violena n desenele animate; Desenele animate violenta
i audiena, www.cna.ro , accesat la data de: 02.02.2015 la URL: http://www.cna.ro/Studiuprivind-
violenta-in.html
8. www.cna.ro
9. www.dex.infoportal.rtv.net
10 . www.e-psiho.ro
11. www.schoolatoz.nsw.edu.au
12. www.youmindonmedia.com