Curs 13 25.05.

2016
Contractul de leasing si operatiunile de leasing

Contractul de leasing nu exista ca un contract independent, fiind intotdeauna parte integranta a

unei operatiuni de leasing. Operatiunile de leasing sunt reglementate de OG nr. 51/1997.

Aspecte de drept tranzitoriu - intrucat OG 51/1997 nu a mai fost modificata din anul 2009, in
prezent nu se mai ridica probleme de drept tranzitoriu in legatura cu acest act normativ. Eventualele
probleme de drept tranzitoriu actuale pot sa apara in legatura cu contractele care alcatuiesc operatiunile
de leasing si care isi gasesc reglementarea de baza in NCC. In legatura cu acestea sunt incidente
prevederile art. 102 LPA.

Calificarea unui acord de vointe drept operatiune de leasing

Definitia operatiunii de leasing

In forma initiala, operatiunea de leasing a fost definita drept operatiunea juridica prin care o
parte, numita locator, se obliga sa cumpere de la un tert numit furnizor, la cererea unei alte parti,
numita utilizator, un bun pe care il va da in folosinta acestuia din urma, pe un anumit termen si in
schimbul unei plati periodice numita rata de leasing, urmand ca la expirarea termenului sa respecte
dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpararea bunului, prelungirea contractului de leasing fara a-i
schimba natura, ori pentru incetarea raporturilor contractuale.
Definitia initiala se referea la toate cele 3 etape: locatorul dobandeste bunul de la furnizor, il da
utilizatorului, utilizatorul hotaraste ce face cu el.

In prezent, operatiunile de leasing sunt definite drept operatiunile prin care o parte, denumita
locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al
carui proprietar este celeilalte parti, denumita locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati
periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitu perioadei de leasing se obliga sa respecte dreptul
locatarului/utilizator de a opta pentru cumpararea bunului, prelungirea contractului de leasing fara a
schimba natura acestuia sau pentru incetarea raporturilor contractuale.
In prezent, definitia legala nu mai face referire expresa la cumpararea bunului de catre
locatorul/finantator de la furnizor. Acest aspect nu trebuie interpretat insa in sensul ca din operatiunea
de leasing a fost eliminata cumpararea de catre finantator a bunului de la furnizor. Aceasta cumparare
poate exista daca finantatorul nu este deja proprietar al bunului la momentul la care se initiaza
operatiunea de leasing.
In masura in care cumpararea bunului se realizeaza de catre finantator de la furnizor,
aceasta face parte din operatiunea de leasing. Daca lipseste cumpararea intrucat finantatorul are deja
in proprietate bunul, operatiunea de leasing va exista fara a avea inclus contractul de vanzare dintre
furnizor si finantator.

Obiectul operatiunii de leasing

Pentru a fi in prezenta unei operatiuni de leasing, partile trebuie sa isi fi exprimat vointa in
sensul incheierii mai multor acte juridice avand ca obiect derivat mai multe categorii de bunuri.

A. Actele juridice
Operatiunea de leasing poate fi alcatuita din:
1. Un contract de vanzare (optional poate exista sau nu in functie de situatia finantatorului; daca nu
are bunul in proprietate va exista) incheiat intre persoana care are calitatea de locator/finantator in
cadrul operatiunii de leasing si persoana care are calitatea de furnizor. Obiectul contractului este
dobandirea proprietatii asupra bunului ce constituie obiectul derivat al operatiunii de leasing de catre
persoana care are calitatea locator/finantator in cadrul acesteia.

2. Un contract de leasing propriu-zis incheiat intre persoana care are calitatea de locator/finantator
in cadrul operatiunii de leasing si persoana care are calitatea de locatar/utilizator in cadrul acestei
operatiuni.

Clasificare a contractelor de leasing:

Potrivit OG 51/1997, contractele de leasing se impart in doua categorii, respectiv contracte de

leasing financiar si contracte de leasing operational. In prezent, OG 51/1997 nu le mai defineste,
criteriile pentru delimitarea celor doua categorii de contracte gasindu-se in Codul fiscal art. 7.

Leasingul financiar este leasingul in legatura cu care sunt mai mari sanse sa se transfere
proprietatea, seamana mai mult cu o vanzare, iar cel operational seamana mai mult cu o inchiriere.

Cu titlu de exemplu, reprezinta un contract de leasing financiar, contractul de leasing care prevede
expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator sau
contractul in care perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de functionare a bunului care
face obiectul leasingului sau contractul in care valoarea totala a ratelor de leasing este mai mare sau
egala cu valoarea de intrare a bunului (valoarea la care finantatorul a cumparat bunul). Leasingul este
operational cand nu se indeplinesc criteriile prevazut de art. 7 C. Fiscal.

Importanta clasificarii:
Clasificarea isi gaseste relevanta juridica in principal pe plan fiscal.

Astfel, in cadrul contractului de leasing financiar, utilizatorul este tratat din punct de vedere
fiscal drept proprietar. Aceasta inseamna ca utilizatorul va putea deduce in contabilitatea proprie
cheltuielile cu amortizarea bunului precum si dobanda de leasing.

In cadrul leasingului operational, locatorul/finantatorul este tratat din punct de vedere fiscal
drept proprietar, ceea ce inseamna ca acesta va putea deduce in contabilitatea proprie cheltuielile cu
amortizarea bunului. Chiria aferenta acestui contract este deductibila fiscal in contabilitatea
utilizatorului.

Obiectul contractului de leasing este finantarea locatarului/utilizator de catre

locatorul/finantator cu pretul bunului asupra caruia utilizatorul va avea un drept de folosinta temporara,
respectiv plata unei sume de bani, denumita rata de leasing pentru leasingul financiar si chirie pentru
leasingul operational.

Rata de leasing este stabilita pe baza valorii de intrare a bunului (pe baza valorii la care bunul a
fost achizitionat de catre locatorul/finantator. Astfel, rata de leasing va include o cota-parte din valoarea
de intrare a bunului. La aceasta se adauga dobanda de leasing, care este reprezentata de o suma de bani
rezultand din aplicarea ratei dobanzii de leasing, stabilita prin acordul partilor.
Chiria este stabilita prin acordul partilor, OG 51/1997 nereglementand o structura a acesteia.
3. O promisiune de vanzare a bunului promisiunea stipulata in sarcina persoanei care are calitatea
de finantator si in favoarea persoanei care are calitatea de utilizator in cadrul operatiunii de leasing.

In situatia in care promisiunea de vanzare este acceptata: In masura in care utilizatorul decide sa
cumpere bunul ce a facut obiectul operatiunii de leasing, urmeaza sa se incheie un contract de vanzare
intre persoana care are calitatea de finantator si cea care are calitatea de utilizator. Obiectul acestui
contract este dobandirea proprietatii asupra bunului ce a facut obiectul operatiunii de leasing de catre
utilizator. Incheierea acestui contract este optionala si presupune acceptarea promisiunii de vanzare de
catre utilizator. In masura in care contractul se incheie, pretul acestuia este reprezentat de valoarea
reziduala (definita drept valoarea la care, dupa aplicarea de catre utilizator a tuturor ratelor de leasing
prevazute in contract precum si a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face
transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator).

B. Bunurile ce pot face obiectul unei operatiuni de leasing

Acestea pot fi bunuri mobile sau imobile, ca regula corporale. Prin exceptie, sunt incluse in
mod expres in sfera bunurilor ce pot face obiectul unui contract de leasing (bunuri necorporale)
drepturile patrimoniale de autor asupra programelor de calculator (adica drepturile de utilizare a acestor
programe).

Initierea operatiunii de leasing si incheierea actelor juridice componente

Prin initierea operatiunii de leasing se intelege indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de OG

51/1997 pentru a da nastere efectelor juridice specifice operatiunii de leasing. Acestea sunt
reglementate prin art. 9 si includ, printre altele, obligatia de a incheia actele juridice componente ale
operatiunii de leasing.

Momentul initierii operatiunii de leasing.

Operatiunea de leasing se realizeaza la momentul la care finantatorul si utilizatorul ajung la un

acord de vointe in sensul producerii intre ei si fata de furnizor a efectelor juridice specifice operatiunii
de leasing.
OG 51/1997 nu face referire expresa la ajungerea la un acord, ci doar la depunerea de catre
utilizator a unei cereri ferme din care sa rezulte bunul de care este interesat utilizatorul si situatia sa
economica (art. 4).
Avand in vedere faptul ca drepturile si obligatiile specifice operatiunii de leasing vizeaza atat pe
utilizator cat si pe finantator, este de presupus ca este necesara si aprobarea de catre acesta din urma a
cererii ferme depuse de catre utilizator. Se ajunge astfel la existenta unui acord de vointe intre
finantator si utilizator.

Relatia dintre momentul initierii operatiunii de leasing si cel al incheierii actelor juridice
componente

Initierea operatiunii de leasing poate fi anterioara sau concomitenta cu incheierea celorlalte acte
juridice.
Initierea este anterioara cand finantatorul nu are proprietatea bunurilor ce vor face obiectul
operatiunii de leasing. In acest caz, mai intai este initiata operatiunea de leasing si apoi se incheie
contractul de vanzare prin care finantatorul dobandeste bunul, respectiv celelalte acte juridice care
formeaza operatiunea de leasing.
Initierea operatiunii de leasing este concomitenta cu incheierea actelor juridice componente
atunci cand finantatorul are deja proprietatea bunurilor ce vor forma obiectul operatiunii de leasing.
Astfel, la momentul la care finantatorul si utilizatorul sunt de acord sa initieze o operatiune de leasing
se vor incheia si actele juridice componente ale acesteia, respectiv contractul de leasing si promisiunea
de vanzare.

Conditiile de validitate in materia operatiunii de leasing si actelor juridice componente

Operatiunea de leasing reglementate atat direct cat si indirect conditii de validitate:

Capacitate (art. 3) OG 51/1997 reglementeaza expres faptul ca locatorul/finantator trebuie sa fie o

societate de leasing. Utilizatorul poate fi orice persoana fizica sau juridica.

Consimtamant Acesta trebuie sa vizeze o operatiune de leasing;

Obiect Acesta este reprezentat de ajungerea la un acord de vointe in legatura cu incheierea anumitor
acte juridice avand ca obiect derivat anumite bunuri.

Cauza In privinta furnizorului, cauza este reprezentata de dorinta de a obtine o suma de bani
reprezentand contravaloarea bunurilor vandute. Cu privire la utilizator, cauza este reprezentata de
dorinta de a folosi un bun in conditiile existentei posibilitatii de a-l cumpara la un anumit moment
determinat. Cu privire la finantator, cauza este reprezentata de dorinta de a finanta alte persoane cu
valoarea anumitor bunuri in vederea obtinerii unor fructe civile, respectiv dobanzi sau chirii.

Conditiile de validitate referitoare la actele juridice componente

OG 51/1997 reglementeaza necesitatea ca un contract de leasing sa se incheie in forma scrisa.

Actul normativ nu califica aceasta cerinta drept o conditie de validitate sau drept o conditie
tinand de proba contractului. In literatura de specialitate exista ambele opinii, urmand a considera ca
mai multe argumente pledeaza pentru calificarea formei scrise drept o conditie de validitate.
Astfel, potrivit art. 8, contractul de leasing constituie titlu executoriu, prevedere legala din care
se poate deduce implicit ca un contract de leasing nu poate exista in absenta formei scrise intrucat in
absenta formei scrise nu ar putea exista un titlu executoriu.

Conditii de proba in materia operatiunii de leasing si actelor juridice componente

Forma scrisa a fost interpretata la nivel doctrinar drept conditie ad probationem. O astfel de
interpretare se poate retine doar in situatia in care forma scrisa nu este interpretata drept o conditie de
validitate.

Conditiile referitoare la opozabilitatea operatiunii de leasing si actelor juridice

componente

In masura in care operatiunea de leasing vizeaza bunuri imobile, contractele de leasing vor fi
inscrise in cartea funciara (art. 21 OG 51/1997), iar in masura in care vizeaza un fond de comert,
trebuie inscrisa in Registrul Comertului.
 Efectele operatiunii de leasing si actelor juridice componente

Operatiunea de leasing da nastere la drepturi si obligatii in sarcina tuturor partilor implicate, OG

51/1997 reglementand insa, cu titlu particular, obligatii ale finantatorului si ale utilizatorului.

Obligatiile finantatorului art. 9

a) Sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri;

b) Sa contracteze bunul cu furnizorul, in conditiile expres formulate de catre utilizator;
c) Sa incheie contractul de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia drepturile ce deriva din
contractul de vanzare, cu exceptia dreptului de dispozitie asupra bunului;
In legatura cu aceasta obligatie, trebuie observat faptul ca utilizatorul va avea o actiune directa
impotriva furnizorului pentru reclamatiile privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica si service-ul
necesar. (art. 12) Utilizatorul este un detentor al bunului si, cu toate acestea, el poate exercita actiunile
posesorii fata de terti. (art. 12)

d) Sa garanteze utilizatorului linistita folosinta a bunului; aceasta obligatie trebuie pusa in legatura
cu faptul ca, potrivit contractului de leasing, finantatorul pastreaza dreptul de dispozitie asupra bunului,
potrivit art. 9 lit. c)

In privinta drepturilor transmise de catre finantator catre utilizator, finantatorul este exonerat de orice
raspundere, potrivit art. 12, lit. a).

e) Sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului, constand in cumpararea bunului, prelungirea

contractului de leasing, fara schimbarea naturii acestuia, ori incetarea raporturilor contractuale.
f) Sa asigure bunul care face obiectul operatiunii de leasing.

Obligatiile utilizatorului art. 10

a) Sa efectueze receptia si sa primeasca bunul;

b) Sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea
personalului desemnat sa il exploateze;
c) Sa nu greveze cu sarcini bunul ce face obiectul operatiunii de leasing decat cu acordul
finantatorului;
d) Sa nu schimbe locul ce a fost declarat pentru bunul ce face obiectul operatiunii de leasing decat
cu acordul finantatorului;
e) Sa nu aduca modificari bunului ce face obiectul operatiunii de leasing decat cu acordul
finantatorului;
f) Sa achite sumele datorate conform contractului de leasing;
g) Sa suporte toate obligatiile ce decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv
riscul pieirii sau avarierii bunului din cauze fortuite;
In situatia in care intervine pierderea sau avarierea din cauze fortuite, utilizatorul va continua
achitarea ratelor de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing.

Proprietar al bunului este finantatorul. Daca n-am fi avut aceasta prevedere legala, riscurile ar fi
apartinut finantatorului, in calitate de proprietar. Constatam deci ca, la contractul de leasing, schimbam
suportarea riscurilor, in sarcina celui care foloseste bunul - > utilizatorul.

In situatia in care intervine un caz fortuit si bunul piere, continua plata ratei de leasing pana la
achitarea integrala a valorii contractului de leasing. Ce plateste? Daca ne uitam la art. 2, observam
definitia valorii totale: valoarea totala a ratelor de leasing, la care se adauga valoarea reziduala (suma
de bani la care s-au obligat partile sa transfere dreptul de proprietate, daca utilizatorul a optat pentru
transfer) = toate ratele de leasing + valoarea reziduala.
Art. 10: continuitatea platii pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing (?) Un
raspuns ar fi: valoarea totala, de la art. 2. Nu asa trebuie interpretat, valoarea totala de la art. 2 nu isi
gaseste corespondent in valoarea contractului de leasing. Potrivit literei d) = totalitatea ratelor de
leasing, nu si valoarea reziduala.

h) Sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing;

i) Sa il informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate
venita din partea unui tert.

Raspunderea partilor Capitolul IV OG 51/1997

Art. 14: Neexecutarea obligatiei utilizatorului de a primi bunul da dreptul finantatorului de a rezilia
contractul de leasing
art. 15: Neexecutarea obligatiei utilizatorului de a plati integral rata de leasing timp de doua luni
consecutive da dreptul finantatorului de a rezilia contractul de leasing.

Efectul rezilierii este reprezentat de restituirea bunului si plata tuturor sumelor datorate pana la data
restituirii in temeiul contractului de leasing.
Pana cand platim?
2 opinii:
1: pana cand in concret, utilizatorul preda bunul;
Cea pe care o retinem ca fiind corecta:
2: platim ratele pana la data la care, daca nu ar fi intervenit rezilierea, ar fi trebuit restituit bunul
(daca utilizatorul n-ar fi optat pentru cumparare);

e.g. leasing pe 5 ani, dupa 1 an s-a constatat ca ut n-a platit 2 rate consecutive, finantatorul a solicitat
rezilierea, instanta a admis si a obligat la plata ratelor de leasing pana la data la care ar fi restituit bunul
(platim 5 ani)

art. 16: Nerespectarea obligatiei finantatorului de a respecta dreptul de optiune al utilizatorului

exprimat in sensul cumpararii bunului da dreptul utilizatorului de a solicita daune-interese sau de a
solicita instantei sa pronunte o hotarare judecatoreasca tinand loc de act de vanzare.

Situatii speciale:

In afara de operatiunea de leasing tipica, se reglementeaza si operatiunea de leaseback:

Operatiunea prin care o persoana fizica sau juridica vinde un bun unei societati de leasing pentru a-l
utiliza ulterior in sistem de leasing cu dreptul sau obligatia de rascumparare la finalul contractului de
leasing. Daca cineva are nevoie de finantare si are un bun, iar acel bun nu este reprezentat de
actiuni/obligatiuni, ne poate trece prin contract sa incheiem un contract de leasing, sa luam legatura cu
o societate de leasing. Noi sa fim furnizorii bunului, dam societatii de leasing bunul si incheiem
contract de leasing cu privire la acel bun, folosim bunul pe o perioada de timp convenita, ne exercitam
apoi optiunea in sensul de a cumpara bunul ( putem mentiona inca de la inceput ca optam pentru
cumpararea bunului). Va fi in acest caz un leasing financiar.
 In contractul de vanzare incheiat de partea care are calitatea de finantator in cadrul operatiunii
de leasing cu furnizorul bunului ce face obiectul acestei operatiuni se poate insera o clauza de
rascumparare a bunului:

Contractele de leasing avand ca obiect bunuri imobile trebuie inscrise in cartea funciara.

Speta 30 Contractul de comision

art. 2042 Creditorii (X SA) mandatarului C SA nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume
propriu, dar pe seama mandantului, daca mandatul fara reprezentare are data certa si acesata este
anterioara

In speta, nu avem data certa (art. 278 C.pr.civ data certa o dobandim prin anumite formalitati); In
contractul de comision nu au fost indeplinite anumite formalitati, neavand data certa. In consecinta,
creditorii mandatarului ar putea urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe seama
mandantului.
Dar:
Art. 2041 alin. (1) mandatarul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre
mandatarul care a actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti prin efectul
posesiei de buna-credinta.

In momentul in care comisionarul dobandeste bunurile, ele trec in patrimoniul comitentului. Acest
mecanism nu este compatibil cu instituirea unor masuri asiguratorii. Instituirea acestor masuri ar fi
compatibile cu bunurile imobile si bunurile supuse unor formalitati de publicitate. Acolo mecanismul
era dobandirea comisionarului, in patrimoniul sau dar nu ieseau imediat, ci urma sa se incheie un act
juridic intre comisionar si comitent. In perioada aceasta, in care bunurile se gasesc in patrimoniul
comisionarului, aparand art. 2042 si posibilitatea creditorilor de a urmari bunurile in patrimoniul
comisionarului.

Pe bunurile mobile fara formalitati nu putem urmari bunurile in patrimoniul comisionarului, avand in
vedere ca acestea trec imediat in patrimoniul comitentului.

Ipoteza in care am avea data certa:

Tot ce dobandesc dupa dobandirea datei certe nu poate fi urmarit. Data certa este necesara pentru a se
preveni frauda din partea comisionarului. Daca n-ar exista, ar putea spune creditorului pentru fiecare
bun din patrimoniul sau ca l-a dobandit din incheierea contractului de comision. De la data certa, ce
este dobandit in temeiul contractului de comision, nu se executa. Ce este inainte, se executa, cata vreme
este in patrimoniul comisionarului.