Sunteți pe pagina 1din 1

Pe de alta parte, personajele lui Plaut au viata, chiar daca sunt lucrate dupa un tipar anume

(sclavul, parazitul, curtezana, etc). La Plaut personajul actualizeaz actantul, individul


performeaz o persona, o masc, deci o constant, un element de sistem. fiecare actant e nsoit
de un epitet care l caracterizeaz succint, i dezvluie esena i totodat funcia. Firete c nu
vom gsi aici o psihologie complex i subtil ,totui iluzia referenial, puternicele efecte de real
ale teatrului lui Plaut nu s-ar realiza n absena acestei ancorri n verosimilul psihologic (innd
de o psihologie general-uman).

motorul intrigii este sclavul si mai precis inteligenta si ingeniozitatea lui. De fapt, comediile lui
Plaut afirma puterea inteligentei si capacitatea omului de a-si construii singur destinul, afirma
triumful inteligentei in raport cu: averea, prostia, zgarcenia.Sclavul este un fin observator, este un
cunoscator al psihologiei umane, a acumulat o experienta bogata si intotdeauna ajunge la
adevarata fata a lucrurilor, fata de el stapanul niciodata nu se acopera. Fcnd din sclavi
personaje principale n comediile sale, Plaut realizeaz o ampl cercetare a moravurilor i
comportamentelor sociale din Roma antic. Totodata, o alta caracteristica comica a personajelor
plautine este contrastul intre esenta si aparenta.. ex: Pyrgopolynices isi lauda in continuu
realizarile si se portretizeaza ca fiind un erou militar uimitor, dar realitatea este exact pe dos.-+

O alta paralela intre cei doi se gaseste in limbajul lor. Comediile lui Aristofan snt punctate de
momente lirice. Uneori, acest lirism atinge registre de inalt tensiune poetic. De pild, pasajul
rostit de ctre corul Norilor: O, Nori venici, s ne ridicm n vzduh, dnd privirilor comune
prilejul de-a aluneca pe vaporoasele noastre unduiri ! Pornii din snul lui Okeanos, tatl nostru,
din mijlocul valurilor sale rsuntoare, s ne nlm, treptat-treptat, ctre crestele nalte
acoperite de pduri ! De-acolo, s privim pmntul adorat care d pomilor roade, rurile sfinte cu
valurile lor suntoare, marea mugind n frmntarea ei surd ! Soarele, ochi de-a pururea
deschis n imensitatea eteric, strlucete n toat puterea lui. S mprtiem aceste ceuri umede
ce ne nconjoar, s lsm libere contururile noastre nemuritoare, i astfel cu o privire nesfrit
s contemplm ntreaga ntindere a pmntului !"