Sunteți pe pagina 1din 8

EVALUAREA CLINICA A RESTAURARILOR VECHI(102-119)

102.Criterii de evaluare corecta a unei restaurari.

Aceste criterii includ-riscul asupra integritatii dentare si a tesuturilor orale


-refacerea formei naturale
-refacerea functiilor si propietatilor dintelui
-satisfactia in timp a pacientului

La examenul obiectiv se urmareste aparitia unor defecte care scad calitatea


restaurarilor estetice:-se urmaresc:-modificarile de culoare ale obturatiei
-modificari ale coloratiei marginale
-modificari ale morfologiei functionale
-adaptarea marginala
-carii secundare marginale

Avind in vedere toate aceste criterii ,restaurarile au fost clasificate in:

-restaurari corecte ce corespund tuturor exigentelor


-restaurari acceptabile ce prezinta unul sau mai multe defecte minore care pot fi
mentinute pe loc ,dar monitorizate in cursul vizitelor de dispensarizare,pot fi
reparate cind este cazul
-resuarari inacceptabile care necesita o inlocuire imediata pentru ca risca sa
produca leziuni ale dintilor restaurati sau alte tesuturilor din jur

103.Factori de care depinde longevitatea restaurarilor dentare.


Exista o serie de factori de care depinde longevitatea restaurarilor coronare. In
functie de importanta lor, ei pot fi grupati in 3 categorii:
1) Pacient:
Factori generali:
o Starea lui de sanatate generala
o Obiceiurile alimentare
o Nivelul socio-profesional
o Colaborarea cu medicul
Factori locali:
o Igiena orala
o Riscul de carie
o Dintele afectat
o Localizarea si intinderea restaurarii
o Starea de sanatate a pulpei dentare
o Tipul de ocluzie
2) Medic
Diagnosticul corect al leziunii
Planificarea corecta a tratamentului
o Respectarea corecta a indicatiilor
o Respectarea timpilor de lucru
o Alegerea unui material de restaurare corespunzator
o Manipularea corecta a acestuia
Experienta, manualitate, motivatia individuala
3) Material de restaurare proprietati (fizice, chimice, biologice)

104.Ce este si ce urmareste monitorizarea pacientului (controlul periodic).


Pacientii au cariosusceptibilitate diferita si in functie de aceasta si de riscul
de carie pacientul este chemat la controlul periodic care urmareste sa verifice:
Daca masurile de prevenire de care a beneficiat pacientul sunt aficace
Daca nu exista noi cazuri de imbolnavire prin carie aparute de la ultima
intalnire cu pacientul care, prin detectarea rapida sa poata beneficia de
tratamente noninvazive
Sa aprecieze evolutia proceselor carioase incipiente aflate sub observatie
Sa detecteze si sa corecteze eventualele greseli de tehnica in tratamentele
efectuate anterior
Sa verifice vitalitatea dintilor care prezinta restaurari extinse precum si a
dintilor cu coafaj direct sau indirect

105.Ce este si ce urmareste supravegherea activa a restaurarilor.


Supravegherea activa este cea mai buna solutie de tratament si presupune:
O colaborare buna medic/pacient
Sedinte de control specific
Ameliorarea igienei orale si a comportamentului alimentar al pacientului
Periaj profesional periodic
Aplicarea de fluoruri si/sau de agenti antimicrobieni
Toate aceste masuri permit prevenirea deteriorarilor si repararea sau inlocuirea
restauratiilor la momentul optim. Esecurile minore aparute in timp la unele din
restaurarile prezente necesita, la randul lor, doar monitorizarea atenta,
supravegherea lor activa. Aceasta presupune:
? Analiza comportamentului in timp a restaurarii
? Aplicarea unor metode de prevenire specifice

106.Ce este si ce urmareste reparatia unei restaurari vechi.


Reparatia unei restaurari vechi consta in:
Mentinerea pe loc a restaurarii
Remedierea defectiunilor punctuale
Eventuale corectii in masa materialului restaurator
Reparatia reprezinta:
Un mijloc rapid de a rezolva o deficienta existenta la una din restaurarile
vechi
Poate constitui o alternativa acceptabila de remediere a defectiunilor
restaurarii in multe situatii clinice
Poate fi o faza intermediara (tranzitorie) de tratament, ce ofera ragaz
pentru aprecierea globala a cauzelor care au dus lla esecul restaurarii si a
consecintelor sale
Un mijloc ce permite sigilarea restaurarilor cu deficiente marginale minore,
precum si o ameliorare rapida a esteticii prin reconstituire si remodelare coronara
Permite stabilirea unor relatii de colaborare optima intre medic si pacient

107.Ce este si ce urmareste inlocuirea unei restaurari vechi si care sunt


situatiile in care se realizeaza.
Inlocuirea unei restaurari cu deficiente majore presupune:
Eliminarea completa a materialului de restaurare
Realizarea unei noi preparatii
Realizarea unei noi restaurari
In alegerea solutiei terapeutice de remediere a unei restaurari vechi nu trebuie
minimalizat faptul ca fiecare inlocuire a unei restaurari duce la pierdere de tesut
dentar din structura dentara restanta, pierdere ce poate conduce la slabirea
rezistentei dentare. De asemeni, din punct de vedere biologic, orice reinterventie
presupune o noua agresiune asupra complexului pulpo-dentinar.
Inlocuirea imediata a unei restaurari deficiente se face in 2 situatii:
? Existenta unor semne clare de alergie sau intoleranta locala sau sistemica
legate de materialul restaurator
? Existenta curentilor galvanici
Pentru a decide conduita terapeutica corecta este foarte important diagnosticul
etiologic al afectiunii prezente dar si tipul de defect al restaurarii.

108.Elementele care se iau in consideratie pentru alegerea tipului de interventie


asupra unei restaurari vechi.
La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi defectuoase se
vor avea in vedere cateva elemente deosebit de importante si anume:
Impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare, manifestate prin jena
(disconfort) la masticatie, durere (semne de suferinta pulpara), aparute ca urmare
a pierderii etanseitatii restaurarii sau a unei protectii pulpo-dentinara
insuficienta/absenta
Impactul asupra parodontiului marginal prin: iritatie directa, acumulare de
placa bacteriana prin prezenta unor defecte de suprafata, supra sau subconturare,
morfologie incorecta a punctului de contact
Diminuarea rezistentei coronare cu aparitia de fracturi marginale de smalt,
pereti cavitari cu o grosime mai mica de 2 mm, microfisuri, ocluzie traumatizanta
Prezenta unor factori de risc: factori iatrogeni, regim alimentar incorect,
igiena orala deficitara, parafunctii, risc crescut de carie
Prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul bucal,
reactii alergice cutaneo-mucoase
Beneficiul terapeutic al interventiei
Consimtamantul pacientului

109.Fractura marginilor de smalt sau ale materialului restaurator in cazul


restaurarilor din amalgam/cauze si modalitati de rezolvare.
La nivelul marginilor de smalt o fractura poate aparea in urmatoarele situatii
clinice:
Prepararea incorecta acavitatii, cu marginile plasate incorect, prea sus pe
versantii cuspidieni, acolo unde fortele ocluzale sunt mari si riscul de
fractura a unor margini subtiri de smalt este si el mare
Unghiul restaurarii de amalgam in raport cu peretii cavitatii trebuie, pentru
a se evita fracturarea sa, sa depaseasca 70 de grade. Un unghi mai mic duce la un
risc crescut de fractura
Smaltul subminat, nesustinut de dentina sanatoasa, neprotejat, poate sa se
fractureze cu usurinta
Coroziunea amalgamului amalgamul mai bogat in cupru a demonstrat clinic o
mai buna adaptare marginala si o rezistenta mai buna la fractura in raport cu cel
sarac in cupru
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam pot fi datorate:
Retentiei insuficiente pe o sectiune a cavitatii
Un amalgam cu o grosime insuficienta (de cel putin 2 mm)
Un istm care nu confera in aceasta zona a unei cavitati proximo-ocluzale o
grosime suficienta a amalgamului
Absenta mijloacelor de retentie necesare cavitatii verticale
Lipsa unei liner adecvat, care sa asigure amalgamului un suport fizic corect
O fractura marginala mai importanta necesita repararea restaurarii si realizarea
unei retentii mecanice pentru amalgamul reparator ce trebuie fulat in interiorul
unei cavitati create si cu o restaurare de amalgam preexistenta. Este inevitabila o
pierdere de tesut dentar de aceea se prefera repararea prin adeziune, cu ajutorul
unui material compozit fluid sau a unui CIS. Orice metoda de reparare de acest gen
presupune mai multe etape:
Accesul in profunzimea defectului si/sau a leziunii prezente
Indepartarea eventualelor tesuturi dentinare sau amelare ce marginesc
defectul
Prepararea suprafetelor dentare pentru adeziune si aplicarea materialului de
restaurare
Finisarea zonei de reparatie
In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara, de cele mai multe ori,
indepartarea restaurarii si controlul peretilor restanti. In prezenta unor contacte
ocluzale defavorabile restaurarea poate fi realizata doar dupa suprimarea
factorului mecanic ce a stat la originea fracturii initiale. Daca se presupune ca
restaurarea dupa producerea fracturii este optima si tesutul dur existent permite
realizarea unei retentii pentru repararea defectului cu ajutorul amalgamului, se va
realiza o cavitate distincta pentru viitoarea obturatie si in materialul
restaurator existent se va crea o cavitate de retentie pentru aceasta si se va
reface obturatia (cu materiale compozite, CIS, incrustatii, fatete).
110.Prezenta unor defecte marginale in cazul restaurarilor din amalgam: cauze si
modalitati de rezolvare.
Cauze: restaurari sub si supraconturate
Defecte marginale localizate pe fetele vestibulara, ocluzala sau orala la
pacienti cu o igiena orala corespunzatoare si un risc de carie scazut (tratament
noninvaziv) sau pacienti cu risc de carie crescut (repararea acesteia)
Un defect marginal vizibil cu ochiul liber reparatie cu material adeziv tip
compozit sau CIS
Defecte marginale in zona proximala, inaccesibila periajului, cu retentie
consecutiva de placa bacteriana si risc de aparitie a unei carii marginale
indepartarea excesului localizat cu freza flacara sau cu strips abraziv. Se poate
folosi si o piesa speciala care foloseste o freza speciala ascutita, triunghiulara,
activa pe o parte. Daca suprafata de amalgam ramasa va fi poroasa(deci va permite
acumularea de placa bacteriana) se va realiza inlocuirea restaurarii cu una noua
Supra sau subconturarea obturatiei de amalgam in zona cervicala poate fi
remediata cu freze de finisat
Daca defectul marginal se extinde pe mai multi pereti la interfata
dinte/restaurare, inchiderea marginala nu mai este satisfacatoare pot sa apara
modificari de culoare care, de cele mai multe ori sunt greu de interpretat.
Coloratiile dintelui pot fi determinate de prezenta amalgamului, situatie care duce
destul de rar la inlocuirea restaurarii vechi, doar atunci cand si adaptarea
marginala este deficitara. Cand exista modificari de culoare la nivelul mai multor
restaurari cu suspiciunea de carie secundara, este bine sa se indeparteze amalgamul
la una din acestea, cu modificarea coloristica cea mai importanta si in situatia in
care se constata prezenta cariei secundare, se vatrece la rezolvarea prin inlocuire
si a celorlalte restaurari ce prezinta aceeasi deficienta.

111.Defecte ale suprafetei unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de


rezolvare.
O restaurare din amalgam care prezinta o suprafata neregulata, margini corodate
devine un mediu propice de acumulare a placii bacteriene care, la randul sau, poate
determina aparitia procesului carios. Ea nu trebuie inlocuita ci doar reconturata
si finisata dar acest lucru nu trebuie facut daca nu exista factori de nocivitate
clari. Finisarea unei obturatii vechi initiaza un nou ciclu de coroziune care nu
este de dorit.

112.Pierderea in totalitate a unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de


rezolvare.
Este rar intalnita si cauza este realizarea unei cavitati neretentive sau
contaminarea cavitatii cu saliva in momentul inserarii amalgamului in cavitate.
Poate fi incriminata si o calitate proasta a materialului de restaurare, prea dur
si sfaramicios si in cazul cavitatilor cervicale, persistenta fenomenului de stres
ocluzal, care va duce in timp la indepartarea materialului restaurator. In aceasta
situatie singura solutie este realizarea unei cavitati corespunzatoare si
restaurarea sa corecta.

113.Defectele marginale aparute la restaurarile cu materiale adezive: cauze si


modalitati de rezolvare.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul infiltrarii
marginale si in consecinta aparitia unei carii secundare. Un astfel de defect,
aparut intr-o zona cariosusceptibila, cu deosebire in zona cervicala sau proximala,
duce la inlocuirea restauratiei pe cand un defect marginal aparut pe fata
vestibulara, orala sau ocluzal, acolo unde exista posibilitatea unei igiene orale
corecte si a unor tehnici de fluorizare, permite supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simtomatologie dureroasa, care
presupune o afectare pulpara, este necesara inlaturarea restaurarii in totalitate
si tratamentul corect al acesteia, in functie de gradul de afectare pulpara.
114.Pierderea formei anatomice, in cazul restaurarilor cu materiale adezive:cauze
si modalitati de rezolvare

Cauzele care pot duce la aceasta sint:

-prezenta ,pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un aterial cu


un grad mare de uzura
-prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de natura chimica
(obiceiuri alimentare inadecvate,regurgitatii acide)
-obiceiurile vicioase(roaderea creionului,pridere de cuie intre dinti,bruxism)

Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor ocluzale,cu deficit


functional.De cele mai multe ori in aceste cauzri se recurge la inlocuirea
materialului restaurator si realizarea unui nou tip de
restaurare(inlay,onlay,fatete)

115.Alterarea suprafetei restaurarii si estetica necorespunzatoare in cazul


restaurarilor cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.

1) Alterarea starii de suprafata a restauratiei


Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta rugozitati, fisuri,
goluri, intinse in profunzime, favorabile acumularii de placa bacteriana. Optiunea
de finisare a acestei suprafete sau de inlocuire se face dupa analiza atenta a
factorilor cauzali, care pot sa fie legati de un material restaurator de proasta
calitate, o tehnica de lucru incorecta, o finisare incorecta. In functie de acestea
se va recurge la inlocuirea restaurarii sau la ameliorarea sa.
2) Estetica necorespunzatoare
Aceasta este datorata alegerii unei culori inadecvate de la bun inceput sau unei
tehnici incorecte de plasare precum si degradarii in timp a materialului. In primul
caz se inlocuieste partial restaurarea cu material adecvat sau poate fi inlocuita
total, cu un material corespunzator calitativ si coloristic. Se utilizeaza freza
extradura sau diamantata dar materialul nu trebuie indepartat de pe peretii de
smalt si dentina pentru ca sunt materiale adezive si fortele rezultate pot fractura
smaltul si marginile cavitatii nou realizate. Se poate lasa un strat de material
adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate sa adere, in anumite conditii
la cea veche. Aceasta presupune tehnici de adeziune in 2 timpi, cu adezivi de
generatia a 2-a si a 3-a. Daca vrem sa inlaturam in totalitate compozitul atunci
este necesara indepartarea unui strat de smalt si dentina de cel putin 50 m pentru
a avea pereti apti pentru o noua adeziune.

116.Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in


diagnosticul si planificarea tratamentului.
Un diagnostic incorect privind starea tesuturilor dure dentare restante,
pereti, santuri, fosete, cuspizi
Prezenta unor leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie
carioasa sau necarioasa si pe alte suprafete dentare, adiacente procesului carios,
acestea putand necesita o atitudine terapeutica mai complexa, cu luarea in
considerare a tuturor acestor leziuni dentare

117.Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in etapa


de realizare a preparatiei.
Pastrarea smaltului cretos, pigmentat, demineralizat, de la marginea
cavitatilor precum si lipsa finisarii conturului marginal de smalt al cavitatilor.
Cel mai frecvent aceasta greseala apare la cavitatile cu localizare la coletul
dentar, de predilectie la dintii laterali sau la pragul gingival al cavitatilor
proximo-ocluzale
Mentinerea unor prisme de smalt nesustinute de dentina sanatoasa sau a unor
pereti de smalt subminati, cu predilectie in zonele supuse direct fortelor
masticatorii
Realizarea unui unghi mai mic de 70? intre peretele de smalt al preparatiei
si materialul restaurator
Un contur marginal defectuos care nu prezinta un traseu ondulat care sa
ocoleasca cuspizii si pastrarea unor unghiuri externe bine exprimate, ce maresc
pericolul fracturarii marginalii a restaurarii. De asemeni, plasarea marginilor de
contur ale cavitatii in zone favorabile retentiei alimentare si a placii bacteriene
si in care nu se poate efectua o autocuratire sau curatire artificiala optima pot
duce la aparitia cariei secundare marginale
Mentinerea unor cuspizi subminati, nesustinuti de dentina sanatoasa. Fractura
cuspizilor apare cel mai frecvent la dintii cu cavitati mari, ocluzale sau proximo-
ocluzale restaurate cu amalgam de aceea, cuspizii presupusi a fi subminati
trebuiesc protejati prin captusire cu ciment fosfat de zinc, cimenturi
policarboxilice, CIS, restaurare adeziva
Nu au fost redusi din inaltime peretii laterali de smalt ai cavitatii
ocluzale sau verticale, care au mai putin de 2mm grosime
Mentinerea la nivelul pragului gingival a unui smalt decalcifiat si/sau a
unor prisme de smalt neregulate, datorate lipsei de bizotare a pragului gingival
Conturul marginal al cavitatii verticale nu a fost scos din contact cu
dintele vecin atat in sens vertical cat si orizontal ceea ce duce la acumularea
unor resturi alimentare si a placii bacteriene intr-o zona greu accesibila
tehnicilor de periaj
Realizarea unui istm prea ingust de intalnire intre cavitatea verticala si
cea orizontala, prea superficial fara a se executatesirea muchiei pulpo-axiala a
acestuia, ceea ce are drept consecinta fracturarea restaurarii cu mentinerea sa in
pozitie sau, mai frecvent, cu dislocarea ei partiala
Lipsa de finisare a conturului marginal al cavitatilor care sa permita o buna
adaptare a restaurarii la marginile preparatiei.

118.Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in tehnica


de restaurare.
Alegerea incorecta a materialului restaurator, fara a se tine seama de
rezistenta sa la uzura si duritatea ceruta de situatia clinica data. O buna
restaurare trebuie sa prezinte o grosime suficienta care sa ofere rezistenta la
actiunea fortelor dezvoltate in procesul de masticatie (2mm) care daca nu este
asigurata poate determina fractura materialului restaurator
Greseli ce apar in timpul prepararii materialului restaurator:
Prepararea unui amalgam care nu respecta proportia ideala intre pilitura de
argint si mercur. Un exces de mercur duce la aparitia unui amalgam moale, cu timp
de priza prelungit si coeficient mare de expansiune pe cand o cantitate mare de
pilitura de argint duce la realizarea unui amalgam sfaramicios, cu priza rapida si
contractie de priza mare.
Timpul efectiv scurs de la prepararea materialului si pana la introducerea sa
in cavitate prin condensare poate influenta decisiv calitatea restaurarii
Nerespectarea timpului optim de triturare al amalgamului. O supratriturare va
creste gradul de expansiune al amalgamului pe cand o subtriturare va duce la o
contractie de priza crescuta. In ambele situatii va rezulta un amalgam ce are
calitati necorespunzatoare pentru realizarea unei restaurari rezistente in timp
Utilizarea unor materiale de restaurare fizionomice aderente cu termen
depasit, ce nu mai corespund din punct de vedere calitativ
Malaxarea prelungita mult peste timpul optim indicat de firma producatoare a
ionomerilor de sticla sau a compozitelor autopolimerizabile
Amestecul in proportii incorecte a componentelor acestor materiale de
restaurare fizionomice
Greseli in tehnica de inserare a materialului restaurator in interiorul
preparatiilor
Utilizarea unei cantitati insuficiente sau in exces a materialului
restaurator
Condensarea insuficienta a materialului de restaurare in interiorul
cavitatii, cu referire in special la portiunea verticala a unei cavitati de clasa
aII-a, cu deosebire in zona marginii sale gingivale unde si izolarea este
deficitara, cu aparitia de goluri in masa materialului restaurator
Aplicarea matricei fara o corecta adaptare la peretii cavitatii, ceea ce
determina in final aparitia unui contact proximal defectuos a unei restaurari supra
sau subconturate, retentive pentru placa bacteriana precum si o presiune
insuficienta aplicata prin intermediul matricei asupra materialului restaurator, in
timpul prizei primare a materialului de restaurat
Prezenta, la nivelul conturului marginal al preparatiei, a unor urme de
lineri, baze intermediare sau materiale de obturatie de baza care vor fi ulterior
indepartate prin diluare in mediul bucal umed.In cazul restaurarilor scurte,
turnate din aur sau alt metal sau din ceramica, dupa cimentare, cimentul din
spatiul dintre dinte si restaurare va suferi un proces de dizolvare ceea ce, in
timp, va da nastere unui spatiu retentiv la interfata dinte/restaurare, cu aparitia
unui proces carios secundar
Greseli in modelarea si finisarea restauratiilor
Adaptarea incorecta a restaurarii la marginile preparatiei, cu prezenta unor
lipsuri de material creandu-se astfel conditii optime de retentie pentru placa
bacteriana, cu deosebire in zona marginii gingivale a preparatiei
Modelaj marginal incorect conceput si realizat, cu realizare de margini
subtiri de material restaurator care, prin facturare, vor lasa zone de retentie
marginala
Dislocarea marginala a materialului restaurator prin indepartarea incorecta a
matricei si penelor dentare
O finisare precoce a amalgamului, la mai putin de 24 de ore de la aplicarea
sa, la turatii mari si timp indelungat, ceea ce poate genera caldura si consecutiv,
alterarea materialului restaurator
Lipsa de finisare si lustruire a restaurarii care poate determina aparitia
unor zone de retentie pe suprafata obturatiei, la interfata preparatie/restaurare
Relustruirea suprafetei ocluzale a restaurarii de amalgam in scopul
imbunatatirii adaptarii marginale care poate determina modificarea morfologiei
ocluzale si a contactelor cu dintii antagonisti
Adaptarea materialului compozit la marginea gingivala, acolo unde stratul de
smalt foarte fragil sau inexistent nu va permite o adeziune corecta prin gravare
acida si deci va determina o inchidere marginala deficitara
Fotopolimerizarea insuficienta, deficitara la nivel cervical a materialului
compozit

119.Principii de tratament ale cariei secundare marginale si recidivei de carie.


Tratamentul cariei secundare marginale si al recidivei de carie pune uneori
probleme, avand in vedere ca orice interventie noua pe un dinte ce prezinta o
restaurare presupune o noua pierdere de substanta dura dentara, ceea ce ar putea
slabi rezistenta dintelui la solicitarile masticatorii.
Tratamentul presupune 2 etape distincte:
Tratamentul profilactic. Presupune respectarea regulilor de realizare a
cavitatilor si restaurarilor, un diagnostic corect al leziunii de tratat, evitarea
tuturor iatrogeniilor care pot constitui factorii etiologici ai afectiunii. Medicul
trebuie sa aleaga materialul restaurator corect, in functie de situatia clinica, de
aspectul fizionomic dar si de durabilitatea si rezistenta la uzura z materialului
ales. Pacientii purtatori ai unei restaurari coronare vor trebui monitorizati,
medicul fiind cel care va decide intervalul de timp la care pacientul va reveni la
control si tot medicului ii revine sarcina de a incerca sa constientizeze pacientul
de importanta masurilor de profilaxie privind igiena orala, obiceiurile alimentare,
fluorizarile locale, menite sa scada riscul de carie
Tratamentul curativ. Presupune fie o reparatie a vechii restaurari, cu
conditia sa se poata pune in evidenta in totalitate leziunea carioasa si sa se
indeparteze tesuturile contaminate in totalitate (localizarea procesului carios
recidivant este cervical) fie indepartarea sa in totalitate, refacerea cavitatii si
restaurarea sa. La un pacient in varsta, prezenta unui parodontiu redus, cu
largirea ambrazurii faciliteaza accesul la zona cervicala proximala permitand
uneori tratarea unei leziuni cervicale marginale fara inlaturarea in totalitate a
restaurarii vechi. Daca exista suspiciunea existentei unor procese carioase la
nivelul mai multor dinti ce prezinta modificare de culoare, se va decide inlocuirea
uneia, cea care pare cea mai suspecta si in cazul in care exista un proces carios
medicul va decide probabil inlocuirea si a celorlalte restaurari. Decizia de
inlocuire a unei retsaurari suspecte de recidiva de carie va fi luata si dupa
efectuarea unei radiografii bite-wing, pe care poate apare o zona radiotransparenta
sub materialul restaurator sau, la nivel marginal, o pierdere a conturului marginal
ferm al cavitatii, cu aparitia unei zone radiotransparente. Dupa realizarea
tratamentului leziunii carioase se va recurge fie la realizarea retentiei necesare
pentru amalgam fie pregatirea preparatiei pentru adeziune si restaurare cu
materiale adezive, in functie de situatia data.