Sunteți pe pagina 1din 11

Unitatea de nvare 3

ANALIZA FINANCIARA A UNITATII

3.1. Introducere
3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare
3.3. Coninutul unitii de nvare
3.3.1. Sursele de date i etapele realizrii analizei financiare a unitii
3.3.2. Analiza financiar a unitaii pe baza datelor din bilan
3.3.2.1. Pregatirea informatiilor contabile pentru analiza financiara
3.3.2.2. Indicatorii de echilibru financiar-patrimonial
3.3.2.3. Indicatorii privind bonitatea financiara
3.4. Teste de autoevaluare
Bibliografie.

3.1. Introducere
Realizarea corecta a analizei financiare a unitii constituie un instrument modern de
planificare si conducere, care contribuie la fundamentarea deciziilor de alocare a resurselor in
sectorul public. Utilizand rezultatele furnizate de analiza financiara pe baza datelor furnizate de
contabilitatea publica din situatia privind pozitia financiara, ordonatorul de credite poate obtine
informatii cu privire la:
- respectarea regulilor echilibrului financiar, potrivit carora la nevoi permanente sunt alocate
resurse permanente, in timp ce la nevoi temporare sunt alocate resurse temporare;
- cunoasterea bonitatii financiare a institutiei, mai ales pe seama celor doi indicatori,
lichiditatea si solvabilitatea, respectiv a capacitatii ordonatorului de credite de a-si onora obligatiile
la care s-a angajat.
Toate aceste informatii, completate si rezultatele obtinute in urma analizei financiare a
situatiei privind performanta financiara sau situatiei fluxurilor de numerar ajuta ordonatorul de
credite, implicat in amplul si delicatul proces al gestionarii resurselor (care au caracter limitat),
confruntat cu nevoi intr-o continua crestere.

3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare


Punerea la dispoziia studenilor a informaiilor cu privire la sursele de date i etapele
realizrii analizei financiare a unitii;
Familiarizarea studenilor cu problematica analizei financiare a unitii pe baza informaiilor
cuprinse n situaiile financiare;
Cunoaterea indicatorilor de echilibru financiar-patrimonial i ai celor de bonitate financiar.
1
3.3. Coninutul unitii de nvare
3.3.1. Sursele de date i etapele realizrii analizei financiare a unitii
La nivelul unitii sistemul de informare necesar analizei financiare cuprinde dou mari
categorii de surse: sursele interne i sursele externe.
Sursele interne care reflect funcia propriu-zis a unitii, strile acesteia n anumite
momente i este asigurat de sistemele de eviden contabil. n unitile militare sistemul de
eviden contabila se bazeaz pe principiul constatarii drepturilor si obligatiilor, care sa reflecte
evolutia situatiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau a deficitului patrimonial. n
acest context, sursa principal necesar analizei financiare o constituie tocmai documentul oficial de
prezentare a situatiei patrimoniului aflat in administrare si a executiei bugetului de venituri si
cheltuieli, care este situatia financiara trimestriala si anuala. Situaiile financiare anuale se compun
din: bilan, contul de rezultat patrimonial, situaia fluxurilor de trezorerie, situaia modificrilor n
structura activelor nete/capitalurilor proprii, conturile de execuie bugetar i anexe la situaiile
financiare care includ politici contabile i note explicative.
Bilanul reflect situaia patrimoniului unitii, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor si
obligatiilor acesteia. Acesta furnizeaz conducerii unitii elementele de baz necesare pentru
selectarea direciilor de dezvoltare, modelelor de optimizare a consumului de resurse.
Contul de rezultat patrimonial evideniaz veniturile i cheltuielile pentru o anumit perioad
de timp, grupate n funcie de natura lor precum i rezultatul exerciiului concretizat n deficit sau
excedent. Scopul urmrit de acest raport este de a prezenta rezultatul unui exerciiu financiar
comparand venitul obinut n decursul unei perioade cu cheltuielile efectuate pentru obinerea
acestora, oferind posibiliti de a urmri n evoluie sarcinile stabilite pentru unitate i de a furniza
informaii necesare pentru luarea deciziilor.
Situaia fluxurilor de trezorerie sintetizeaz tranzaciile n numerar pentru o anumit perioad
de timp. Este destinat s arate modul n care activitile unitatii au afectat lichiditatea i solvabilitatea
acestuia, relaia dintre fluxurile de numerar din activitatea operaional, investiional i financiar.
Acest raport ofer informaii necesare analizei surselor de ncasri i pli n numerar.
Situaia modificrilor n structura activelor nete/capitalurilor proprii furnizeaz informaii
privind structura acestor elemente patrimoniale.
Surse externe sunt necesare orientrii activitii unitii i adaptrii ei la schimbrile ce pot
avea loc brusc n mediul extern i ajut la dimensionarea unor noi obiective strategice.
Informaiile externe n funcie de natura domeniului la care se refer pot fi structurate astfel:
bugetare;
tehnologice ;
economico-financiare ;
juridice ;
2
fiscale ;
Informaiile utilizate trebuie s satisfac urmtoarele cerine:
utilitatea ;
profunzimea ;
vechimea informaiei ;
costul ;
valorificarea informaiei ;
n practic munca de analiz financiar necesar procesului managerial trebuie s parcurg
urmtoarele etape:
a) stabilirea tematicii, care conine principalele aspecte i probleme ale activitii financiare
supuse investigrii;
b) culegerea i sistematizarea informaiei financiare;
c) prelucrarea i studierea datelor;
d) formularea concluziilor, pe baza crora se vor stabili i se vor lua msuri ce vor permite
mbuntirea rezultatelor activitii economico-financiare.

3.3.2. Analiza financiar a unitaii pe baza datelor din bilan


Pentru necesitatile de analiza financiara, in general, in sectorul privat, se considera
posibilitatea utilizrii a trei tipuri de bilan, respectiv: financiar, funcional i economic. Acestea
constituie n fapt prelucrari ale bilantului prezentat conform legii, pentru a facilita obtinerea anumitor
informatii n concordan cu obiectivul specific al analizei. Pentru sectorul public putem privilegia
analiza bilanului financiar, deoarece construcia bilanului n formatul impus de OMFP nr.1917/2005
favorizeaz acest tip de analiz, regruprile i reclasificrile din bilan fiind destul de reduse.
Analiza bilantului financiar isi propune identificarea strii de echilibru la nivelul unitii
analizate. Practic se incearca evidentierea raportului dintre activele si pasivele pe termen lung si
scurt. Datele necesare pozitiei si a echilibrului financiar se preiau din bilantul financiar sau
patrimonial, denumit si bilantul lichiditate-exigibilitate, deoarece acest tip de bilant presupune
regruparea posturilor de activ si pasiv din bilantul contabil dupa criterii de lichiditate si exigibilitate.
Lichiditatea reprezinta capacitatea elementelor de activ de a fi transformate in bani. Exigibilitatea
reprezinta insusirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen.
Sub aspect financiar, fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti in
vederea constituirii unei ,,structuri de productie adecvate intentiilor managerului unitii.
In cadrul bilantului financiar, elementele de activ sunt structurate dupa gradul de lichiditate,
in sens crescator. In bilant se inscriu, mai intai, activele cele mai putin lichide (cu perioada cea mai
mare de recuperare), respectiv activele necurente (active fixe: necorporale, corporale, financiare).
Datorita rotatiei lente a capitalurilor alocate, activele necurente sunt denumite si nevoi permanente.
Se inscriu apoi activele curente (stocuri, creante, lichiditati), mult mai lichide decat activele fixe,
3
putandu-se transforma imediat in moneda, motiv pentru care sunt denumite nevoi temporare.
Din punct de vedere financiar, elementele de pasiv sunt echivalente surselor de provenienta a
capitalurilor proprii si imprumutate. In cadrul bilantului financiar, elementele de pasiv sunt
structurate dupa gradul de exigibilitate, in sens crescator. Mai intai se inscriu capitalurile proprii
provenite din surse publice si din reinvestiri ale acumularilor anterioare. Practic aceste resurse nu au
o anumita scadenta, deci nu sunt exigibile si, de aceea, pot fi numite si resurse permanente. Tot in
categoria resurselor permanente se inscriu si datoriile pe termen lungsi mediu (datorii necurente), cu
exigibilitate mai mare de un an.
Datoriile pe termen scurt (datorii curente) sunt cele mai exigibile si de aceea sunt numite si
resurse temporare.
Pregatirea datelor din bilantul contabil intr-o forma adecvata nevoilor de analiza conduce la
urmatoarea configuratie a bilantului financiar:
NEVOI RESURSE
NEVOI PERMANANTE RESURSE PERMANANTE
I. Active necurente, din care: I. Capitaluri proprii, din care:
1. Active fixe necorporale 1. Rezerve, fonduri
2. Active fixe corporale 2. Rezultatul reportat
3. Active fixe financiare 3. Rezultatul patrimonial al exercitiului
II. Datorii cu exigibilitate mai mare de 1 an (pe
termen lung)
NEVOI TEMPORARE
II. Active curente, din care: RESURSE TEMPORARE
1. Stocuri III. Datorii cu exigibilitate mai mica de un an
2. Creante (datorii pe termen scurt)
3. Investitii financiare pe termen scurt
4. Disponibilitati

Pe orizontala, schema bilantului redata mai sus are doua parti partea de sus (nevoi, respectiv
resurse permanente) care reflecta structura financiara prin stabilitatea elementelor care-l compun si
partea de jos (nevoi, respectiv resurse temporare), care evidentiaza conjunctura, ciclul de activitate.
Gruparea posturilor in cadrul bilantului financiar pune in evidenta regula de gestiune financiara
sanatoasa, aceea a paritatii maturitatii activelor si pasivelor:
- nevoile permanente se finanteaza din resurse permanente;
- nevoile temporare se acopera din resurse temporare.
Nerespectarea acestei reguli poate conduce la o stare de dezechilibru financiar. Aceasta regula
evidentiaza structura echilibrului financiar pe doua cai de finantare, respectiv echilibrul financiar pe

4
termen lung (evidentiat de elementele din partea de susa bilantului) si echuilibrul financiar pe termen
scurt (evidentiat de elementele din partea de jos a bilantului).

3.3.2.1. Pregatirea informatiilor contabile pentru analiza financiara


Constructia bilantului financiar este favorizata de formatul impus de OMFP nr.1917/2005,
care asigura delimitarea datoriilor curente (pe termen scurt) de cele necurente (pe termen mediu si
lung), indiferent de natura resurselor, sub rezerva retratarii (corectarii unor elemente).
Prin retratarea elementelor bilantiere se urmareste stabilirea structurii reale a activelor (pe
baza carora entitatea a obtinut o anumita performanta) si a pasivelor (structura financiara care a
sustinut intregul proces).
Pentru a completa rubricile bilantului financiar patrimonial, in structura prezentata, posturile
bilantului contabil sunt corectate astfel:
a) Ansamblul activelor este evaluat la valoarea neta, respectiv valoarea de intrare, mai putin
amortizarea si ajustarile pentru depreciere sau pirdere de valoare, cumulate:
b) Se elimina din categoria elementelor de activ nonvalorile sau asa-numitele ,,active fictive
(de exemplu, cheltuieli inregistrate in avans). Aceste elemente nu au valoare in termeni de lichiditate,
intrucat ele nu sunt generatoare de fluxuri de numerar. Pentru a se pastra echilibrul, in pasivul
bilantului financiar sunt diminuate capitalurile proprii cu valoarea activelor fictive;
c) Activele fixe financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an vor fi reclasate in grupa
active curente;
d) Institutiile publice avand un stoc minim necesar (stoc curent) si un stoc permanent de
siguranta pot inscrie aceasta parte a stocurilor in activul necurent. Acelasi lucru se poate face si cu
stocurile avand o vitezac) Activele fixe financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an vor fi
reclasate in grupa active curente
d) Institutiile publice avand un stoc minim necesar (stoc curent) si un stoc permanent de
siguranta pot inscrie aceasta parte a stocurilor in activul necurent. Acelasi lucru se poate face si cu
stocurile avand o viteza de rotatie scazuta (mai mare de un an)
e) Ansamblul investitiilor financiare pe termen scurt este inclus in activele de trezorerie,
alaturi de disponibilitati;
f) Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli ar putea fi incadrate:
- in capitalurile proprii, pentru partea cu caracter de rezerva, adica valoarea provizioanelor
fara obiect real;
- in datoriile necurente (pe termen lung), pentru partea destinata acoperirii unor cheltuieli de
achitat in mai mult de un an;
- in datoriile curente (pe termen scurt), pentru partea de achitat in mai putin de un an;

5
g) O datorie financiara poate fi distribuita intre capitalurile permanente (pentru partea de
rambursat intr-o perioada mai mare de un an) si datoriile cu o durata mai mica de un an (pentru cele
care au scadenta in exercitiul urmator);
h) Veniturile constatate in avans sunt reclasate la datorii necurente sau la datorii curente, in
functie de scadenta lor.
In urma regruparii posturilor de activ si de pasiv dupa criterii de lichiditate si exigibilitate se
ajunge la constructia bilantului financiar.

3.3.2.2. Indicatorii de echilibru financiar-patrimonial


A) Fondul de rulment financiar;
B) Nevoia de fond de rulment;
C) Trezoreria neta.

A) Fondul de rulment financiar


Pornind de la elementele din partea de sus a bilantului, fondul de rulment financiar (FRF) se
determin astfel:
FRF = Resurse permanente - Nevoi permanente.
In cadrul primei reguli de echilibru financiar, in partea de sus a bilantului se evidentiaza
fondul de rulment financiar, ca marja de siguranta a unitii pentru evenimente neprevazute ale
activitatii de gestiune curenta.
Fondul de rulment financiar reflecta surplusul resurselor permanente in raport cu nevoile
permanente, surplus care poate fi preluat pentru finantarea stocurilor si creantelor din partea de jos a
bilantului. Aceasta utilizare potentiala a marcat denumirea de fond de rulment.
Fondul de rulment financiar este indicatorul care asigura legatura dintre cele doua parti ale
bilantului, fiind expresia realizarii echilibrului pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea
echilibrului pe termen scurt, adica la finantarea activelor curente, nete de datoriile curente (Ac nete).
Stiind ca fresursele permanente corespund capitalurilor permanente, iar neviole permanente
activelor necurente, putem scrie:
FRF = CPM Anc, unde: Anc
CPM
CPM = capitaluri permanente; FRF
Anc = active necurente.
Comparatia dintre cele doua marimi corespunde uneia din urmatoarele trei situatii:
1) CPM ANC FRF 0 Fondul de rulment financiar pozitiv arata ca sursele de
finantare ale unitii cuprind suficiente resurse stabile pentru a finanta in acelasi timp integralitatea
activelor fixe si o fractiune din activele curente;

6
2) CPM ANC FRF 0 Fondul de rulment financiar negativ semnifica faptul ca
institutia publica a finantat o parte a investitiilor sale prin resurse pe termen scurt, lucru ce reflecta o
state de dezechilibru financiar;
3) CPM = ANC FRF = 0 Aceasta a treia situatie , putin probabila, exprima o
armonizare totala a structurii resurselor cu utilizarea acestora (se asigura echilibrul maselor bilantiere
de aceeasi durata).
Pornind de la elementele din partea de jos a bilantului, fondul de rulment financiar se
determina astfel:
FRF = Nevoi temporare Resurse temporare.
Stiind ca nevoile temporare corespund activelor curente, iar resursele temporare datoriilor pe
termen scurt (sau curente), putem scrie:
FRF = Ac Dc, unde:
Dc
Ac = active curente; Ac
FRF
Dc = datorii curente.
Comparatiile posibile corespund urmatoarelor trei situatii:
1) Ac > Dc FRF > 0 Aceasta situatie semnifica faptul ca activele circulante
transformabile in lichiditati intr-un termen scurt (sub un an) vor permite atat rambursarea integrala a
datoriilor exigibile pe termen scurt ( intr-un interval de timp sub un an), cat si obtinerea de lichiditati.
Apara ca o situatie favorabila in ceea ce priveste solvabilitatea, deoarece institutia publica
beneficiaza de perspective favorabile in ceea ce priveste capacitatea sa de rambursare;
2) Ac < Dc FRF < 0 Suma activelor circulante lasa sa se prevada incasari viitoare pe
termen scurt insuficiente pentru a rambursa ansamblul datoriilor pe termen scurt. Aceasta constatare
pare, la o prima analiza, defavorabila pentru solvabilitatea unitii. Dar aprecierea precisa a
perspectivelor solvabilitatii institutiei cere luarea in considerare a structurii activelor curente si a
datoriilor pe termen scurt, in acest sens fiind utila situatia creantelor si datoriilor intocmita in functie
de lichiditatea, respectiv exigibilitatea acestora. Daca scadenta medie a activelor curente este mai
apropiata decat a datoriilor curente (pe termen scurt) echilibrul financiar poate fi asigurat si in
conditiile unui fond de rulment financiar negativ;
3) Ac = Dc FRF = 0 In aceasta ipoteza foarte putin probabila, activele circulante sunt
acoperite strict de datoriile pe termen scurt.
Indiferent de modalitatea de calcul, in logica financiara nu exista decat un singur fond de
rulment financiar. Prima modalitate de exprimare este specifica practicii si literaturii de specialitate
din Franta, iar a doua tarilor anglo-saxone.
Ambele modalitati de stabilire a fondului de rulment financiar pun in evidenta doua aspecte
diferite, dar complementare, ale aceluiasi indicator.
Formula care pune in discutie etajul inferior al bilantului financiar prezinta interes pentru
faptul ca evidentiaza in termeni mai concreti problema solvabilitatii viitoare a unitii. Determinat
7
prin confruntarea directa dintre lichiditatile previzibile pe termen scurt (active curente) si
angajamentele imediat exigibile (datoriile pe termen scurt), indicatorul fond de rulment financiar
capata semnificatia unui excedent de lichiditati potentiale sau marja de securitate fata de riscurile
activitatii economice.
Stabilirea fondului de rulment financiar pe baza maselor din etajul superior al bilantului
financiar este importanta deoarece pune in evidenta influenta structurii de finantare asupra
constituirii fondului de rulment financiar.

B) Nevoia de fond de rulment


Este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen scurt. Pune in evidenta diferenta
dintre necesitatile de finantare a ciclului de exploatare (stocuri si creante) si datoriile de exploatare
catre furnizori, bugetul statului, salariati etc.
NFR = (Nevoi temporare Active de trezorerie) (Resurse temporare Pasive de trezorerie).
Activele de trezorerie cuprind lichiditatile efective (disponibilitati) si potentiale (valori
mobiliare de plasament). Psivele de trezorerie cuprind creditele bancare curente.
Simplificand relatia de calcul initiala, nevoia de fond de rulment poate fi determinata astfel:
NFR = Stocuri + Creante Datorii de exploatare.
Daca nevoia de fond de rulment este pozitiva, ea semnifica un surplus de nevoi temporare in
raport cu resursele temporare. Aceasta situatie poate fi considerata normala daca este rezultatul unei
politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a aciclului de exploatare. In caz contrar,
nevoia de fond de rulment pozitiva evidentiaza un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si
creantelor pe de o parte si exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de alta parte. Aceasta inseamna ca
s-au incetinit incasarile si s-au urgentat platile.
Nevoia de fond de rulment negativa reflecta surplusul de resurse temporare in raport cu
nevoile temporare. Aceasta situatie este apreciata favorabil daca este rezultatul accelerarii rotatiei
activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai mari. Aceasta inseamna ca s-au incetinit
platile si s-au urgentat incasarile.

C) Trezoreria neta
Este rezultatul interactiunii dintre echilibrul financiar pe termen lung (FRF) si cel pe termen
scurt (NFR).
TN = FRF NFR = AT PT, unde:
AT = active de trezorerie;
PT = pasive de trezorerie;.
Dava fondul de rulment financiar la sfarsitul exercitiului financiar este mai mare decat nevoia
de fond de rulment, atunci diferenta se va regasi sub forma trezoreriei nete pozitive.

8
Trezoreria neta pozitiva este expresia realizarii intregului echilibru financiar (pe termen lung
si scurt). Excedentul de trezorerie, ca o consecinta a realizarii echilibrului financiar, va fi plasat cat
mai rentabil, mai lichid si mai sigur. Aceasta situatie favorabila se concretizeaza intr-o imbogatire a
trezoreriei, putand vorbi, in acest caz, chiar de o autonomie financiara pe termen scurt.
Trezoreria neta negativa semnifica un deficit de trezorerie, o insuficienta a surselor
permanente si a celor temporare. Acest deficit trebuie acoperit prin noi credite pe termen scurt. In
conditii de insolvabilitete, noile credite se vor contracta in conditii de cost si rambursare
nefavorabile. De aceea, in selectarea surselor de acoperire a deficitului se urmareste obtinerea celui
mai mic cost de finantare, prin negocierea mai multor surse de capital (credite de trezorerie, credite
de scont, credite de factoring).
Echivalenta dintre fondul de rulment financiar si nevoia de fond de rulment corespunde unei
situatii in care echilibrul trezoreriei este perfect asigurat, fara excedent sau deficit. Aceasta inseamna
ca fondul de rulment financiar permite finantarea integrala a nevoii de fond de rulment si atunci
institutia publica poate evita dependenta sa fata de resursele de trezorerie.
Particularitatile activitatilor desfasurate de institutiile publice, determina, de regula, doua
categorii de indicatori:
- in situatia unor politici de investitii in active de infrastructura sau de patrimoniu, marimile
indicatorilor de echilibru vor inregistra urmatoarele valori: FRF < 0, NFR > 0, TN > 0;
- in situatia unor politici de sustinere a activitatii operationale de baza, valorile indicatorilor
vor fi: FRF > 0, NFR > 0, TN > 0.

3.3.2.3. Indicatorii privind bonitatea financiara


Analiza bonitatii financiare urmareste reflectarea capacitatii de plata a datoriilor unitii.
Bonitatea evidentiaza o stare financiara legata de capacitatea unitii de a-si achita datoriile la diferite
termene: poate fi considerata si un indicator al echilibrului financiar.
Bonitatea se analizeaza din cel putin urmatoarele puncte de vedere:
- lichiditatea, care reflecta capacitatea de plata a datoriilor curente ce vor deveni scadente pe
termen scurt;
- solvabilitatea, care reflecta capacitatea de plata a datoriilor totale pe termen mediu si lung.

A) Analiza lichiditatii
Analiza lichiditatii institutiilor publice urmareste capacitatea acestora de a-si achita obligatiile
curente din resurse curente, putandu-se evalua astfel riscul incapacitatii de plata pe termen scurt.
Literatura de specialitate recomanda determinarea a trei rate de lichiditate, acestea fiind de dorit a fi
supraunitare pentru a arata ca institutia publica are suficiente active curente (circulantea0
transformabile in moneda pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.

9
Rata lichiditatii generale (Rlg) sau lichiditatea curenta arata masura in care datoriile curente
pot fi acoperite pe seama activelor curente. Ea compara ansamblul lichiditatilor potentiale, asociate
activelor curente, cu ansamblul datoriilor scadente sub un an.
Rlg = Active curente / Datorii curente = Acrt/Dcrt.
Rata lichiditatii rapide (Rlr) sau testul acid exprima capacitatea unitii de a-si onora datoriile
pe termen scurt din creante si disponibilitati banesti. Lichiditatea rapida exclude stocurile din
mijloacele curentede plata, acestea constituind elementul cel mai lent sub aspectul potentialului de
transformare in lichiditati a activelor curente.
Rlr = (Active curente Stocuri)/Datorii curente = (Creante + Disponibilitati si
plasamante)/Datorii curente.
Rata lichiditatii imediate (Rli) sau rata numerarului apreciaza masura in care datoriile
exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilitatilor banesti; pune in corespondenta
elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.
Rli = Disponibilitati si plasamente / Datorii curente.

B) Analiza solvabilitatii
Analiza solvabilitatii institutiilor publice urmareste capacitatea acestora de a-si achita
obligatiile totale din resursele totale. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacitatii
totale de plata pe termen lung.
Gradul in care institutia publica face fata datoriilor totale este dat de frata solvabilitatii pe
termen lung (Rstl), exprimata prin raportul:
Rstl = Activ total/Datorii totale = (Capital propriu + Datorii totale) / Datorii totale.
Cel mai adesea, solvabilitatea se apreciaza prin ratele de indatorare. Acestea evidentiaza
importanta indatorarii asupra managementului financiar al unitii. Comparand finantarea externa
prin datorii cu fondurile proprii, ratele pun in evidenta componenta datoriilor din pasiv, dar si
repartitia capitalurilor permanente intre fondurile proprii si imprumutate pe termen mediu si lung. Se
pot stabili urmatoarele rate de indatorare:
Rata indatorarii globale sau rata datoriilor totale masoara ponderea datoriilor totale in
patrimoniul institutiilot publice. Ea arata in ce masura sursele proprii si cele atrase participa la
finantarea activitatii.
Rdt = Datorii totale / Pasiv total = DT/PTL.
In dinamica, indicatorul ar trebui sa se reduca permanent pe seama modificarii datoriilor intr-
un ritm mai lent decat modificarea pasivului, cea mai favorabila situatie fiind datorata rambursarilor
de datorii pe termen mediu si lung, respectiv reducerii creditelor bancare curente si de trezorerie,
cedand locul capitalurilor proprii. Cresterea indicatorului reflecta o situatie normala numai cand se
contracteaza imprumuturi pe termen mediu si lung (cu conditia ca institutia publica sa beneficieze de

10
efectul de levier al indatorarii) si cresc datoriile din activitatea operationala (ca urmare a relaxarii
termenelor de plata).
Rata levierului total sau indicele indatorarii globale masoara raportul datoriilor totale fata de
capitalul propriu.
Rlvt = Datorii totale / Capital propriu = DT/CP.
Intre cele doua rate exista o relatie de complementaritate:
Levierul = Rata indatorarii/(1-Rata indatorarii) si Rata indatorarii = Levierul/(1+Levierul).
Aceste rate se pot calcula si in raport de capitalurile permanenete (capital propriu + datorii
financiare). Astfel, vom obtine:
Rata indatorarii pe termen lung sau rata datoriilor financiare reflecta masura in care datoriile
pe termen mediu si lung participa la formarea resurselor permanante.
Rdat = Datorii financiare (pe termen mediu si lung) / Capitaluri permanente = DAT/CPM.
Rata levierului sau indicele indatorarii pe termen lung reflecta raportul in care se afla datoriile
pe termen mediu si lung fata de capitalurile proprii.
Rlv = Datorii financiare (pe termen mediu si lung) / Capital propriu = DAT/CP.

3.4. Teste de autoevaluare


1. Care sunt sursele de date ale analizei financiare a unitii?
2. Care sunt cerinele pe care trebuie s le ndeplineasc informaiile utilizate n procesul de
analiz financiar a unitii?
3. Ce presupune analiza bilanului financiar al unitii?
4. Enumerai indicatorii de echilibru financiar-patrimonial.
5. Definii conceptul de ,,bonitate financiar.

Bibliografie:
1. Eros-Stark, Lorant, Pantea, Ioan Marius, Analiza situatiei financiare a firmei: elemente
teoretice, studiu de caz, Editura Economic, Bucuresti, 2001;
2. Georgescu, Maria-Andrada, Gestiunea financiara a intreprinderii: note de curs, Editura
Universul juridic, Bucureti, 2005;
3. Georgescu, Maria-Andrada, Management financiar public, Editura Pro Universitaria,
Bucureti, 2010;
4. Legea nr. 82/1991 a contabilitatii, republicat, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr.629 din 26 august 2002, cu modificrile i completrile ulterioare;
5. Ordinul ministrului finantelor publice nr.1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind organizarea i conducerea contabilitii instituiilor publice, planul de conturi pentru instituii
publice i instruciunile de aplicare a acestuia, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.1186 bis din 29 decembrie 2005, cu modificrile i completrile ulterioare.
11