IgA

IgA reprezinta 10-15% din totalul imunoglobulinelor. Se prezinta in doua forme serica si
secretorie. IgA serici se gasesc in ser, iar IgA secretorii se gasesc in saliva, lacrimi, colostru,
secretii respiratorii, gastrointestinale, genitourinare. In forma dimerica (IgA2) contin suplimentar
2 lanturi oligopeptice: unul jonctional si altul secretor (o glicoproteina). IgA2 este rezistenta la
actiunea proteolitica si are rol in aglutinarea bacteriilor, impiedicand astfel penetrarea
mucoaselor.

Valori Normale: 70-400 mg/dl.

Recomandari:

- evaluarea imunitatii umorale;

- monitorizarea tratamentului in mielomul IgA

Modificari ale valorilor IgA:

Cresteri
Afectiuni limfoproliferative mielomul multiplu IgA, limfomul mediteranean
Boli hepatice cronice, fara etiologie etanolica, in special ciroza biliara primitiva
Icter obstructiv
Etilism cronic
Infectii cronice si subacute
LES
Sarcoidoza
Activitate fizica
Scaderi
Ataxie telangiectazie (sindromul Louis-Bar)
Boli sinopulmonare cronice
Deficit congenital de IgA
Expunere prelungita la benzen
Terapia imunosupresoare
Abstinenta etanolica (dupa 1 an)
Medicamente si dextrani
Gastropatii cu pierderi de proteine
Stadii tardive ale sarcinii

Tehnica de lucru: imunoturbidimetrie

IgG

IgG constituie 75% din cantitatea totala de imunoglobuline. In cadrul acestei clase de
imunoglobuline se disting 4 subclase: IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4, care reflecta existenta a 4
lanturi grele H (1-4) ce sunt similare, dar nu identice in ceea ce priveste secventa de
aminoacizi si proprietatile generale. Astfel, subclasele prezinta o variabilitate considerabila a
proprietatii de activare a complementului, de legare a macrofagelor si traversare a placentei.

IgG1: reprezinta 75% din totalul IgG, timp de injumatatire 22 zile, transfer placentar crescut,
capacitate de activare a complementului pe calea clasica moderata, afinitate crescuta pentru
receptorii Fc.

IgG2: reprezinta 15% din totalul IgG, timp de injumatatire 21 de zile, transfer placentar scazut,
capacitate de activare a complementului pe calea clasica scazuta, afinitate scazuta pentru
receptorii Fc.

IgG3: reprezinta 6% din totalul IgG, timp de injumatatire 7 zile, capacitate de activare a
complementului pe calea clasica foarte crescuta, afinitate crescuta pentru receptorii Fc.

IgG4: reprezinta 4% din totalul IgG, timp de injumatatire 22 zile, singurul tip de IgG care
poate activa complementul pe cale alternativa, afinitate foarte scazuta pentru receptorii Fc.

Valori normale: 700-1600 mg/dl.

Modificari
Cresteri
Boli cronice granulomatoase
Boli hepatice
Malnutritie severa
Disproteinemie
Hipersensibilitati
Boli dermatologice (IgG4)
Mielom multiplu IgG
Poliartrita reumatoida
Boala sclerozanta asociata cu IgG4
Scaderi
Agammaglobulinemie
Aplazie limfoida
Infectie cu EBV
Deficit selective de IgG, IgA
Mielom multiplu IgA
Proteinemie Bence Jones
Leucemie limfoblastica cronica

Recomandari pentru determinarea subclaselor IgG

evaluarea pacientilor cu simptome si semne clinice de deficit imun umoral sau combinat;

- pacienti hipogamamglobulinemici;

- pacienti cu infectii recurente si cu un nivel normal de IgG;

-pentru IgG4: evaluarea alergiilor si a desensibilizarii prin imunoterapie

; suspiciune de boala sclerozanta asociata cu IgG4

 IgM

IgM sunt anticorpii majori produsi in timpul raspunsului imun primar. Au o structura
pentamerica, 5 molecule de IgM fiind legate printr-un oligopeptid jonctional. Factorul reumatoid
(majoritatea cazurilor) si izoaglutininele ( si ) de grupa sanguina ABO apartin acestei clase.
Nu traverseaza placenta si se poate decela in serul nou nascutului dupa 5 zile.

Valori normale: 40-240 mg/dl.

Modificari:

Cresteri
Macroglobulinemia Waldenstrom
Afectiuni hepatice ciroza biliara primitiva
Tripanosomiaza
Malarie
Mononucleoza infectioasa
LES
Poliartrita reumatoida
Disgammaglobulinemie
Scaderi
Agammaglobulinemie
Boli limfoproliferative
Aplazie limfoida
Mielom multiplu IgA sau IgG
Disgammaglobulinemie
Leucemie limfoblastica cronica
Sindroame cu pierderi de proteine

Recomandari:

- evaluarea imunitatii umorale;

- diagnosticul si monitorizarea tratamentului in macroglobulinemia Waldenstrm;

- evaluarea probabilitatii infectiilor in utero

IgE

IgE sunt imunoglobuline fixate prin fragmentul Fc pe suprafata mastocitelor; cuplarea lor cu
antigenul produce degranularea mastocitului cu declansarea reactiei alergice (tip I, imediat,
anafilactic).

In serul persoanelor normale concentratia IgE reprezinta mai putin de 0.001% din totalul
imunoglobulinelor. IgE detin un rol important in medierea reactiilor alergice care se produc in
urma expunerii la alergeni a indivizilor atopici.

Valori normale: 0-87 UI/ml.

Modificari:

Cresteri
Astm bronsic alergic
Alergii sezoniere
Eczema atopica
Parazitoze
Aspergilloza bronhopulmonara
Sindromul Job (imunodeficienta)
Mielom IgE
Scaderi
Deficiente ereditare
Imunodeficienta dobandita
Sindrom ataxie-telangiectazie
Mielom non IgE
 IgD

munoglobulina D (IgD) este o proteina cu masa moleculara de 180 kDa, ce reprezinta 0.25% din
totalul imunoglobulinelor serice. Este o componenta importanta a proteinelor membranare de pe
suprafata limfocitelor B la nou-nascuti, fiind de obicei co-exprimata cu IgM. Rolul IgD
membranare nu este pe deplin cunoscut, dar se crede ca aceasta este implicata in modularea
diferentierii si proliferarii clonale a limfocitelor B. Forma serica este un monomer cu doua
lanturi grele din clasa delta () si doua lanturi usoare (k sau ), ce devine detectabila abia dupa
varsta de 6 luni.

Valori normale: <10 mg/dl.

Modificari:

Cresteri
Mielom multiplu IgD
Lepra
Tuberculoza
Salmoneloza
Hepatita infectioasa
Infectii stafilococice recurente
LES
Sindrom Sjgren
Sclerodermie
Dermatita atopica
Tiroidita autoimuna

Recomandari:

Diagnosticul mielomului multiplu IgD

 Factorul reumatoid

FR reprezinta un anticorp de tip macroglobulina, ce se gaseste cu precadere in serul pacientilor

cu Poliartrita reumatoida. Cercetarile arata ca FR este un Ac anti fragmentul Fc al IgG, formand
complexe IgG- anti IgG in circulatie sau in lichidul sinovial, facand parte din clasa IgM in cele
mai multe cazuri , dar este intalnit in practica si sub forma de IgA sau IgG. Are rol important in
patogenia manifestarilor extraarticulare ale PR, determinand perpetuarea si amplificarea
procesului inflamator.

In functie de prezenta sau absenta factorului reumatoid, poliartrita reumatoida este clasificata in
2 categorii: seropozitiva sau seronegativa. Pacientii seropozitivi au un risc mai mare decat cei
seronegativi de a dezvolta artrita eroziva cu impotenta functionala articulara si manifestari
extraarticulare cum ar fi: noduli reumatoizi, determinare pulmonara de boala, vasculita, sindrom
Felty (neutropenie si splenomegalie asociate cu artrita reumatoida), polineuropatie, serozite si
sindrom Sjgren secundar.

Valori normale: 0-14 UI/ml.

Patologii autoimune
Poliartrita reumatoida
Crioglobulinemie mixta tip II
Sindrom Sjgren
Boala mixta de tesut conjunctiv
LES
Sclerodermie
Artrita juvenila
Vasculite sistemice
Polimiozita
Vasculite prin hipersensibilizare
Alte stari patologice/fiziologice
Senescenta
Infectii bacteriene endocardita bacteriana subacuta, salmoneloza, brucelloza, tuberculoza,
Sifilis
Infectii virale: oreion, rubeola, gripa, hepatita cronica activa
Parazitoze
Afectriuni pulmonare sarcoidoza, pneumoconioze
Ciroza biliara primitive
Afectiuni maligne

ANA

Anticorpii antinucleari sunt anticorpi indreptati impotriva antigenelor nucleare si au fost descrisi
intr-o multitudine de afectiuni autoimune sistemice si organ-specifice, in special boli
reumatologice. In cazul in care se determina prin imunofluorescenta, pattern-ul fluorescentei
nucleare reflecta specificitatea pentru diferite afectiuni. Astfel, imunofluorescenta indirecta
permite diagnosticul primar in cazuri clinice incerte, monitorizarea tratamentului (prin titrul
ANA) si poate furniza informatii decisive pentru investigatiile ulterioare.

Valori normale:

Negativ: 0-1

Echivoc: 1-1.2

Pozitiv: >1.2

Cresteri
LES comun
Lupus indus medicamentos
Poliartrita reumatoida
Artrita juvenila
Boala mixta de tesut conjunctiv
Sindrom Sjgren
Sclerodermie
Boli mixte de tesut conjunctiv
Sindroame overlap
Sindrom Raynaud
Psoriazis
Ciroza biliara primitive
Sindrom CREST

Tehnica: ELISA sau imunofluorescenta indirecta.

Crioglobuline

Crioglobulinele sunt proteine din clasa imunoglobulinelor care precipita reversibil la temperaturi
scazute (0-4C) si se resolubilizeaza la 37C. Studii recente au aratat ca temperatura la care
precipita crioglobulinele variaza in functie de concentratia serica a proteinelor; astfel cresterea
concentratiei proteinelor determina cresterea temperaturii la care precipita crioglobulinele. De
asemenea, exista diferente in functie de tipul imunoglobulinelor: IgM precipita la temperaturi
mai scazute decat IgG.

Ocazional, IgM prezinta 2 proprietati: crioprecipitare si capacitatea de a aglutina hematiile prin

anticorpi la rece (aglutinine la rece). Nu toate crioglobulinele sunt insa aglutinine la rece,
deoarece nu detin unele din proprietatile acestor anticorpi.

Sunt descrise 3 tipuri de crioglobuline:

tip I: alcatuite dintr-un singur tip de imunoglobulina (IgG sau IgM) omogena, monoclonala care
formeaza adesea un precipitat mare, intr-un interval de 24 ore de la plasarea serului in frigider;
de obicei concentratia crioglobulinelor depaseste 5 mg/mL;

tip II: crioglobuline mixte alcatuite dintr-un component monoclonal (de obicei IgM care are
activitate de factor reumatoid) si o componenta policlonala (IgG) care formeaza, in majoritatea
cazurilor, un precipitat mic la 4C intr-un interval de 1-7 zile; de obicei concentratia
crioglobulinelor este mai mare de 1 mg/mL;

tip III: crioglobuline mixte alcatuite din 2 sau mai multe imunoglobuline policlonale apartinand
mai multor clase, care formeaza la 4C precipitate foarte mici, adesea gelatinoase, intr-un
interval de timp mai mare decat in cazul celorlaltor tipuri de crioglobuline (pana la 7 zile); de
obicei concentratia crioglobulinelor este mai mica de 1 mg/mL3.

In urma precipitarii crioglobulinelor se produc obstructii ale vaselor mici care pot determina
urmatoarele manifestari clinice: purpura, fenomene de tip Raynaud, necroza a extremitatilor

Valori normale: absent

Cresteri:

Tipul I
boala Waldenstrm
mielom multiplu
leucemie limfatica cronica
leucemie cu celule paroase
limfomul angioimunoblastic
Tipul II
Infectii
afectiuni hepatice (cel mai adesea hepatita C)
boli limfoproliferative
afectiuni autoimmune: lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, sclerodermie, sindrom
Sjgren
Tipul III
Infectii
Afectiuni autoimune

Tehnica: precipitarea crioglobulinelor la 4 Celsius

Ac anti AND dc

Anticorpii anti-ADN sunt impartiti in 2 tipuri: anticorpi anti-ADNdc (nativ) si anticorpi anti-
ADN monocatenar (denaturat). Anticorpii anti ADNdc (nativ) recunosc in principal epitopii
stratului extern ai scheletului dezoxiriboza-fosfat din dublul helix format de cele 2 catene
polinucleotidice ale ADN-ului. Anticorpii anti-ADN monocatenar recunosc epitopii stratului
intern reprezentat de bazele azotate purinice si pirimidinice.

Valori normale:

Absent: 0-35 UI/ml

Echivoc: 36-44 UI/ml

Prezenti: >45 UI/ml

Cresteri LES, nefrita lupica, alte boli reumatoide

ANCA

ANCA sunt anticorpi (de tip IgG, mai rar IgA si IgM) indreptati in principal impotriva
antigenelor din citoplasma granulocitelor neutrofile (tintele moleculare fiind enzimele din
granulatiile primare sau azurofile ale granulocitelor neutrofile) si monocitelor.

ANCA:

citoplasmatic (cANCA), caracterizat prin fluorescenta granulara citoplasmatica difuza, cu

accentuare centrala interlobulara; antigenul este reprezentat de proteinaza3 (PR3), un
component atat al granulatiilor azurofile din celulele mieloide, cat si al lizozomilor
monocitari;
perinuclear (pANCA), caracterizat prin fluorescenta perinucleara (inelara) omogena, fara
fluorescenta citoplasmatica; principalul antigen este mieloperoxidaza (MPO), o proteina a
granulatiilor neutrofile implicata in procese metabolice cum ar fi generarea de radicali de
oxigen. Acest pattern apare datorita migrarii antigenelor incarcate pozitiv (cationice) in
timpul fixarii cu etanol spre membrana nucleara care este incarcata negativ. Atunci cand
in loc de etanol se utilizeaza formalina pentru fixarea neutrofilelor, antigenul tinta este
imobilizat si se obtine o fluorescenta citoplasmatica.
Valori normale:

cANCA :0.5 UI/ml

pANCA : 0-20 UI/ml

Cresteri:

cANCA: granulomatoza Wegener

pANCA: glomerulonefrita rapid progresiva idiopatica, sindrom Churg Strauss,
poliangeita microscopica, panarterita nodoasa cronica.

Tehnica: ELISA, RIA, imunofluorescenta indirecta

C3

Valori normale: 83-13 mg/dl

Modificari

Cresteri
Stari inflamatorii
Scaderi
Deficit ereditar
Deficitul factorului inhibitor al activatorului C3b
LES active
Hepatita cu virus B
Crioglobulinemia mixta esentiala
Sindromul Sjgren
Boala serului
Sindromul de intestine scurt
Glomerulonefrita membranoproliferativa
Glomerulonefrita poststreptococica
Endocardita bacteriana subacuta
Embolia ateromatoasa
Febra mediteraneana familiala
Vasculita urticariana
Hipogammaglobulinemia x linkata
Sindrom hemolitic uremic

Tehnica:

C4

Valori normale: 15-57 mg/dl

Modificari

Cresteri
Afectiuni maligne
Scaderi
LES active
Glomerulonefrita acuta
Boli cu complexe imune
Crioglobulinemie
Deficit ereditar
Angioedem ereditar

CIC

Complexele imune sunt agregate de proteine formate prin legarea anticorpilor de antigene.
Deoarece sunt rapid distruse in circulatia sanguina ele nu sunt detectate in ser sau sunt detectate
doar in cantitati mici. Detectia CIC este posibila in anumite afectiuni in care exista o concentratie
crescuta de complexe imune care depaseste clearance-ul realizat de fagocite. Cresterea CIC duce
la cresterea agregarii trombocitare si eritrocitare. De asemenea, datorita activarii sistemului
complement se produc reactii inflamatorii care determina stimularea leucocitelor, activarea
macrofagelor cu alterari consecutive la nivel tisular.

Valori normale: 0-50 UI/ml.

Cresteri:

boli reumatice LES, boala mixta de tesut conjunctiv, poliartrita reumatoida, sindrom
Sjgren, periarterita nodoasa, sindrom Felty, sindrom Reiter, boala Bechterew
infectii virale hepatita B, CMV, EB, panencefalita sclerozanta acuta
infectii bacteriene endocardita infectioasa, gonoreea diseminata, sifilisul, infectia cu
streptococ, meningococ
parazitoze malaria, toxoplasmoza
glomerulonefrita
afectiuni maligne
boli inflamatorii ale colonului
pneumonia interstitiala idiopatica
scleroza multipla
sindrom Churg Strauss

Tehnica: ELISA

Ac anti CCP

Anticorpii anti peptide citrulinate ciclice au o inalta specificitate si sensibilitate pentru poliartrita
reumatoida. Exista o corelatie stransa intre HLA- DR4 si pozitivitatea lor. Antigenele citrulinate
sunt prezente in sinoviala inflamata, iar Ac anti CCP sunt produsi local la nivelul sinovialei.

Valori normale: 0-17 UI/ml

Tehnica: ELISA

Anticorpi anti gliadina, Anticorpi anti transglutaminaza, Anticorpi anti endomisium

Markeri serologici pentru boala celiaca.

Valori normale:

Ac anti gliadina: 0-20 UI/ml

Ac anti transglutaminaza: 0-8 UI/ml
Ac anti endomisium:
Tehnica : ELISA

Anticorpi anti Smith

Sunt anticorpi anti particule ribonucleoproteice nucleare mici (snRNPs), cu rol in formarea ARN
mesager. Reprezinta un marker de inalta specialitate pentru LES.

Valori normale:

Negativ:0-7.5 AU/ml

Incert: 7.5-12.5 AU/ml

Pozitiv:>12.5 AU/ml

Tehnica: ELISA

Anticorpi anti SS-A (Ro)

Sunt indreptati impotriva a 2 proteine Ro60 si Ro52 legate de acizi ribonucleici de dimensiuni
mici. Se asociaza cu antigenul HLA DR3. Au semnificatie clinica in LES si sindromul Sjgren.

Tehnica: ELISA

Anticorpi anti SS- B (La)

Anticorpii anti La sunt indreptati impotriva unei protein auxiliare a ARN polimerazei III.

Se asociaza cu sindromul Sjgren si LES.

Tehnica: ELISA
 Anticorpi anti mitocondriali (AMA)

AMA reprezinta anticorpi impotriva unei lipoproteine din membrane mitocondriala, fara
specificitate de organ.

Reprezinta un marker serologic pentru ciroza biliara primitiva.

Tehnica: ELISA

Anticorpi anti histone

Anticorpii anti histone reprezinta marker serologici pentru lupusul indus medicamentos.

Tehnica: ELISA

Anticorpi anti centromer

Sunt anticorpi indreptati impotriva a 3 proteine localizate in zona centromerica a cromosomilor.

Reprezinta un marker serologic pentru sindromul CREST calcificari cutanate, sindrom
Raynaud, tulburari de motilitate esofagiana, sclerodactilie, telangiectazii.

Tehnica: ELISA

Anticorpi anti Scl70

Sunt anticorpi impotriva enzimei AND topoizomeraza I. Reprezinta marker serologici pentru
sclerodermie.

Tehnic: ELISA

Anticorpi anti U1RNP

Sunt anticorpi indreptati impotriva particulelor ribonucleoproteice mici de clasa U1. Reprezinta
marker serologici pentru boala mixta de tesut conjunctiv.

Cresc in: boala mixta de tesut conjunctiv, LES, sclerodermie, poliartrita reumatoida, polimiozita.
Tehnica: ELISA

Anticorpi anti cardiolipinici

Sunt anticorpi antifosfolipidici specifici fosfolipidici anionice ale membranelor celulare. Sunt
markeri pentru sindromul antifosfolipidic primar sau asociat cu LES, sdr. Sjgren, sclerodermie,
artrita reumatoida.

Tehnica: ELISA

Anticorpi anti beta2 glicoproteina 1

Sunt markeri a sindromului antifosfolipidic, impreuna cu ac anti cardiolipinici.

Tehnica: ELISA

Anticoagulantul lupic

Sunt anticorpi indreptati impotriva complexelor fosfolipide-proteine, crescand riscul de

evenimente trombotice. Sunt prezenti in cazul pacientilor cu sindrom antifosfolipidic.

Tehnica: ELISA

Ag HBs

Antigenul Hbs (antigenul de suprafata al virusului hepatitic B) face parte din invelisul extern al
virionului B. In sangele persoanelor infectate se pot detecta atat particulele virale infectante, cat
si particule neinfectioase care contin AgHbs. Determinantul antigenic impotriva caruia se
declanseaza raspunsul imun este comun tuturor particulelor de AgHBs. Detectarea AgHBs n ser
indica prezenta infectiei cu virusul hepatitei B. AgHBs este primul marker imunologic al
infectiei, fiind prezent n ser cu cteva sptmni nainte de debutul clinic al bolii. AgHBs
ramane detectabil o perioada de 1-4 luni n cursul unei infectii acute, dupa care se negativeaza.
Daca AgHBs persista mai mult de 6 luni, se considera ca infectia s-a cronicizat.

Valori normale: absent

Tehnica: chemiluminescenta.

Ac anti HCV

In practica curenta, anticorpii anti HCV se pot despista la 7-8 saptamani de la debutul infectiei;
dispar in cazul eradicarii spontane a infectiei sau persista indefinit in cazul cronicizarii infectiei.

Valori normale: absent

Tehnica: chemiluminescenta

Ac anti Toxoplasma gondii

Raspunsul imun la infectia cu Toxoplasma gondii este reprezentat de aparitia anticorpilor IgM in
decursul primei saptamani de boala, care ating un nivel maxim intr-o luna, scad progresiv intr-un
interval de 3-6 luni, existand posibilitatea de a persista in titruri scazute pana la 2 ani.
Determinarea anticorpilor de tip IgM are utilitate in diagnosticul infectiei recente.

Anticorpii IgG apar mai tarziu si ajung la titrul maxim in circa 1-2 luni, persistand apoi
indelungat. Acestia au utilitate in screening-ul statusului imun, iar determinarile in dinamica au
valoare in diagnosticul infectiei primare si al reactivarilor.

Valori normale:

IgM: absent

IgG: <5 UI/ml.

Tehnica: electrochemiluminescenta