P

Toate psihoterapiile experientiale sunt preocupate de dinamica

transformarilor .ji restructurarilor intrapsihice .ji interpersonale, lansand
persoana pe 0 traiectorie de maturizare, participare !ji decizie
responsabila fn procesul propriei deveniri, pe stimularea potentialului de
autoactualizare !ji autodezvoltare, de integrare armonioasa fn raport cu
sine, cu altii !ji cu lumea. Aceasta presupune un efort constant, progresiv,
de extensie a con!jtientei de sine, de autocunoa!jtere !ji de unificare biops
iho-s ocio-spiri tua la.

Inteligenta emotional

Mecanismele de aparare

DEZ CREATIVITATII

activarea resurselor, creativitii-tii $i redescoperirii

spontaneitatii Si autenticitatii.

Psiho.eu

Psihologie.ro

Avem capacitatea de a ne autovindeca si de a gasi propriile solutii, uneori av nevoie doar de putina
ghidare.
Cat despre capacitatea individului de a-9i
rezolva problemele, este yorba de solulii ad-hoc care permit 0 continuare fecunda a procesului
neincetat de solutionare de probleme, care este dezvoltarea spre maturitate. Sa notam ca
scopul spre care aceasta capacitate se orienteaza este formulat nu in termeni de noroc ci In
termeni de "funclionare adecvata", constructiva, satisfacatoare in ansamblu 9i, lucru esential:
realizabil oricare ar fi contingentele (raporturile) mediului (in a~a masura, incat aceste
contingente sa nu reprezinte violari manifeste 9i persistente ale conditillor de viata umana). Tendinta fa actuafizare a organismului
este fundamentala. Ea vegheaza la exersarea
tuturor functiilor, atat fizice cat ~i experientiale; ea vizeaza In mod constant sa dezvolte
potentialitatile individului pentru a asigura conversatia 9i "fmbogatirea" sa tinand cont de
posibilitati1e ~i limitele mediului.

Se pune Intrebarea: cum se explica atunci fluxul patologiei psihologice $i sociale?

Nu trebuie uitat ca este fundamentala condi\ia enun\ata mai sus, relativa la eficacitatea
actualizarii acestei capacita\i $i anume, un climat uman propice, lipsit de amenin\area "eului"
individual; foarte important de remarcat este faptul ca acest climat uman este de ordin
fenomenal, deci subiectiv; individul, tendin\a sa la actualizare $i nO\iunea "eului" fac taate parte
din lumea fenomenala. De aici rezulta ca ceea ce conteaza nu este caracterul intrinsec pozitiv al
condi\iilor, ci este percep\ia acestor condi\ii de catre subiect, lucru valabil $i in cazul no\iunii de
"eu" (important este "eul" a$a cum este perceput de subiect, $i nu cum exista in realitate),

Notiunea eului este realista cand exista concordan\a sau congruen\a Intre
atributele pe care subiectui crede ca Ie poseda i cele pe care Ie poseda in realitate. 0
modalitate de a verifica no\iunea exista, desigur, nu absoluta, dar suficienta pentru nevoile
practice. Pentru a verifica caracterul realist al unei percep\ii oarecare privind no\iunea eului,
individul dispune de doua surse de criterii. Unul dintre aceste criterii este experien\a traita sentimente,
dorinte, nelini~ti ale subiectului referitor la obiectul in cauza. Celalalt criteriu consta
in dovada pe care 0 furnizeaza comportamentul subiectului $i prin comportamentul altuia in
ceea ce-I prive~te.
Daca exista congruen\a intre "percep\ie" ~i "realitate", in ce prive~te no\iunea eului, actiunea
tendin\ei actualizante va fi adecvat condusa de no\iunea eului $i individul va avea toate ~ansele

pentru a-~i atinge scopurile pe care ~i Ie propune, de asemenea comportamentul sau va avea
tendinta de a asigura mentinerea i Imbogatirea eului. In caz negativ, adica acolo unde notiunea
eului comporta lacune i erori, tendinta actualizanta va fi prost luminata; ea I~i va propune
scopuri greu de atins daca nu ireallzabile, ~i -arice alt lueru flind la fel- va ajunge la eec, eu
toate frustrarile care rezulta i care Impiedica buna functionare,
In concluzie, 0 notiune realista a eului este primordi~la, dar pentru ca aceasta sa fie realista
ea trebuie sa fie fundamentata peexperienta autentica a subiectului, adica pe ceea ce simte In
mod real.
Aceasta libertate exista cand subiectulli da seama de ceea ce-i este permis sa exprime
(cel putin verbal): experienta sa, emotiile ~i dorin\ele a$a cum Ie simte $1 independent de
conformitatea lor la normele sociale I morale care guverneaza mediul sau, Altfel spus, subiectul
este psihologic liber cand nu se simte obligat sa nege sau sa deformeze ceea ce simte pentru a
pastra, fie afectiunea sau stima celorlalti care joaca un rol important In "economia" sa interna, fie
stima de sine.
Cand libertatea experientiala a subiectului este amenintata, acestuia nu-i este permis sa
simta sentimentele pe care Ie simte totu~i In mod manifest, sub pedeapsa de a pierde conditiile
de care depind actualizarea sa, i anume, afectiunea sau stima celor care joaca un rol important
In viata sa. Nelini~tea cauzata de aceasta amenintare II Impinge sa-~i reprime, mai Intai
exteriorizarea, apoi existenta sentimentelor sale. Procedeul dovedindu-se "fecund", adica
reprimand conditiile conservarii ~i ridicarii moralului eului, tinde sa-I adopte ca mod de viata,
Totu~i, 0 parte a experientei sale traite, reale, scapand cunoaterii sale, controlul
comportamentului sau Ii scapa In aceea$i masura. Din acel moment se produc dezamagiri $i
deceptii ~i subiectul devine confuz, dezoriental, pe scurt, nevrotic. Deci, aceasta alienare a
subiectului In raport cu experienla traita este chiar ceea ce constituie personalitatea nevrotica.

Deci, aceasta alienare a

subiectului In raport cu experienla traita este chiar ceea ce constituie personalitatea nevrotica. NECONCORDANTA-
INAUTENTICITATE

adica acolo unde notiunea

eului comporta lacune i erori, tendinta actualizanta va fi prost luminata; ea I~i va propune
scopuri greu de atins daca nu ireallzabile, ~i -arice alt lueru flind la fel- va ajunge la eec, eu
toate frustrarile care rezulta i care Impiedica buna functionare,
In concluzie, 0 notiune realista a eului este primordi~la, dar pentru ca aceasta sa fie realista
ea trebuie sa fie fundamentata peexperienta autentica a subiectului, adica pe ceea ce simte In
mod real

Libertatea experientiafa este condilia esentiala a acestei fundamentari autentice,

Oaca individul poate "sa-$i traiasca experienta", In mod special experientele care se raporteaza
la "eu", daca poate sa-$i Inteleaga pe deplin sentimentele, gandurile $i dorintele, fara a trebui sa
recurga la manevre defensive, va fi corespondenta Intre experienta sa reala, traita $i perceptiile
sale. Experientele negative - de ostilitate, de inferioritate, de frica, vor fi reprezentate In
con$tiinta, la fel de U$or $i fidel ca experienteie pozitive de securitate, succes, afectiune. Oaca
exista corespondenta stransa Intre experienta $i perceptie, nu va rezulta decat faptul ca,
comportamentul va fi adecvat condus, caci este perceptia, mai ales perceptia "eului", cea care
determina direc\ia acestuia

$tim ca una din

nevoile fundamentale ale omului este nevoia de afecliune $i respect din partea semenilor. Or, pe
masura ce experienta sa cre$te, subiectull$i da seama ca modul cel mai sigur $i mai economic
de a-$i asigura aceasta afec\iune $i acest respect consta In a se comporta Intr-o maniera
rezonabila $i sociala. Pe scurt, exista disponibilitatea experientei ca $i Imboga\irea sa progresiva
care permite jocul func\iilor de autoevaluare $i autocorec\ie. Aceste func\ii, la randullor, conduc
comportamentulln sensul maturitatii personale.

Atunci, \inand cont dE:varietatea nevoilor sale, el va incerca

sa Ie satisfaca pe toate, armonizand cat mai bine posibil experien\a sa cu cbmportamentul sau;
va rezulta de aiGi, deei, un anumit echilibru. Intr-o ultima analiza, este deci capacitatea fiin\ei
umane de a-~i da seama de experienia sa (sa 0 eva!ueze, 5-0 verifiee, s-o eorecteze), ceea ce
exprima tendin\a sa inerenta la dezvoltarea spre maturitate, deci spre autonomie $i
responsabilitate.
Mersul pozitiv al dezvoltarii sale nu este prin urmare efectul unor mecanisme sau agen\i
special!. externi sau interni; este produsul conjugarii fo~elor interne, pozitive In orientarea lul 91a
fo~elor externe, favorabile actualizarii acestor fo~e.
Pentru a concluziona, remarcam ca desfa~urarea favorabila $i procesele de autoevaluare ~i
autodirectie implicate depind Tnainte de toate de masura Tn care experienta este disponibila
con$tiin\ei. Oaca datele experien\iale importante Iipsesc, balan\a va fl falsificata $1alegerile vor fi
inadeevate.

Tehnicile propuse de Rogers sunt:

1. Clarificarea sentimentelor clientului: se face prin reflectie, meditajie ~i afirmajie. Accentul
este pus pe sentimentele prezente.
2. Reformularea continutului afirmatiilor clientului: se folosesc alte cuvinte decat cele folosite
de catre client pentru a revarsa mai multa lumina asupra problemelor cu care acesta se
confrunta, pentru a elimina confuzlile.
3. Acceptarea neconditionata:sintetic redata, presupune comunicarea empatica, autentica,
acceptare pozitiva verbala ~i nonverbala (mimica 9i pantomimica de tip comprehensiv).
Alte tehnici utilizate Tn terapia nondirectiva (cf. !. Mitrofan, 1993), prezentate sub forma
schemei de mai jos, ca modalitaji de susjinere ale dialogului sunt: ascultarea, reflectarea,
reformularea.
1. Ascultarea activa: Terapeutul sustine ~i Incurajeaza nonverbal (prin postura, privire,
mimica, mi~cari ale capului, sunete aprobative) ceea ce spune subiectul.