Principiile parentingului neconditionat

Daca termini de mancat, te las o jumatate de ora la desene.

Daca primesti bulina rosie la gradinita, iti cumpar jucaria pe care o vrei.
Daca iti pui la loc jucariile, iti dau prajitura.

Acestea sunt conditionari pe care le folosesc multi parinti pentru a-i convinge pe copii sa realizeze anumite
actiuni. Intentiile sunt bune (de a-l invata pe copil un anumit comportament util), insa efectele pot fi
negative. De multe ori uitam un lucru simplu: ceea ce au nevoie cel mai mult copiii nostri este iubirea
neconditionata.

Iata cateva sugestii care te ajuta sa renunti la conditionarile excesive in relatia cu copilul tau si sa adopti un
stil de parenting neconditionat.

1. Reconsidera modul in care formulezi cererile. In loc sa ii spui Daca iti pui jucariile la loc, vei primi
ceva dulce poti sa ii spui Dupa ce terminam de aranjat jucariile, vom manca ceva dulce.

2. Pune relatia cu copilul tau pe primul loc. A-i arata copilului ca tu ai mereu dreptate poate avea efecte
negative asupra copilului tau. Ii tai elanul si initiativa de a face ceva singur criticandu-l frecvent si aratandu-
i cum ar fi trebuit sa procedeze. Evita etichetarile, comparatiile cu alti copii, pedepsele sau conflictele de
putere in relatia cu copilul tau si acorda-i timp si atentie.

3. Iubeste-ti copilul neconditionat. Evita sa ii oferi afectiune numai daca indeplineste o sarcina pe care i-ai
cerut-o (sa il imbratisezi doar daca a luat o nota buna sau daca a fost cuminte) si sa ii retragi afectiunea daca
nu are comportamentul pe care ti-l doresti (sa il eviti sau sa nu ii vorbesti atunci cand te supara). Consecinta
unui astfel de comportament este de a-l face pe copil sa se simta nesigur pe ceea ce ii oferi, iar cu cat devine
mai nesigur, cu atat va fi mai dependent de aprobarea ta. Cu cat ii oferi mai des iubire neconditionata, cu
atat copilul tau va invata sa ia singur decizii, sa propuna solutii la probleme, sa isi doreasca sa faca lucrurile
mai bine.

4. Incearca sa vezi lucrurile din perspectiva copilului. Multe dintre conditiile pe care le impunem copiilor
strica distractia si farmecul actiunilor lor. Daca privesti lucrurile din perspectiva lui, vei intelege mai usor
acest lucru. Intreaba-te frecvent Oare cum se simte copilul meu daca fac sau spun asta?. Multe dintre
probleme din relatia parinte-copil apar pentru ca parintele se concentreaza mai mult asupra
comportamentului copilului (Vreau sa se comporte intr-un fel sau sa inceteze un comportament.) si nu iau
in considerare emotiile si gandurile copilului.

5. Fii autentic. Scapa de rusinea de a fi gresit, accepta ca nu esti un parinte perfect, cere-ti scuze atunci cand
ai facut ceva ce nu trebuia si modifica-ti comportamentul daca observi ca este gresit.

6. Vorbeste mai putin si intreaba mai mult. Asculta, raspunde, intreaba, imagineaza-ti perspectiva
copilului- toate acestea te vor face un parinte mai bun si mai apropiat de copilul tau.

7. Incearca sa spui mai des da. A-l aproba pe copil cand are o initiativa, a renunta la vesnicul nu
inseamna a-l ajuta pe copil sa invete cum sa faca fata frustrarii si cum anume sa caute solutii. Folosind prea
des negatia, vei obtine un copil frustrat, nemultumit, neincrezator in prorpiile forte, lipsit de initiativa si
dezinteresat.

8. Evita rigiditatea. Prea multe reguli pot sa il constranga pe copil si sa ii reduca din inventivitate si
creativitate.

9. Permite-i copilului sa ia si el decizii de fiecare data cand se poate. Sprijina autonomia si luarea de decizii
de unul singur. Copilul se va simti mai bine, va trai sentimentul de responsabilitate si se va implica mult mai
mult in orice activitate.

Respectarea principiilor parentingului neconditionat te vor ajuta sa obtii armonie in familie si o mai buna
comunicare. De asemenea, il vei invata pe copil ce inseamna respectul, iubirea si comunicarea nonviolenta.
Crezi ca ti se potriveste acest stil de parenting?
 Cum sa devii un parinte relaxat

Daca exista ceva ce am dori sa schimbam la copiii nostri, ar trebui ca prima data sa ne examinam pe noi
insine pentru a vedea ce anume e de schimbat la noi (C.G.Jung)

Multi dintre noi devenim aproape obsedati de ideea de a oferi copilului tot ce e mai bun. Am inceput sa ii
stimulam pe cei mici cu cele mai noi jocuri aparute pe piata, ii invatam cuvinte in limbi straine chiar inainte
de a merge la gradinita, ii dam la dans sau sport chiar daca inca nu au achizitionat in totalitate mersul corect.
Devenim obsedati daca nu cumva copilul nostru invata prea incet sau prea repede totul. Devenim
supraprotectivi, supraiubitori, sufocanti. Si toate acestea produc discofort atat copiilor, cat si noua. Sa
invatam sa ne relaxam .

Cum devii un parinte relaxat?

Iata cateva sugestii:

Delimiteaza lucrurile pe care le poti controla si lucrurile pe care nu le poti controla ca parinte.
Pe masura ce creste , numarul lucrurilor pe care le controlezi referitor la copilul tau va scadea, iar cele pe
care nu le vei controla vor fi din ce in ce mai numeroase. Teoretic, toti parintii sunt de acord cu acest
principiu, insa in practica, renunta destul de greu la controlul asupra comportamentului si rezultatelor
copilului (de exemplu, parintii care fac temele in locul copiilor).

Priveste lucrurile din perspectiva copilului.

De multe ori, furia parintilor apare cand acestia pierd din vedere si perspectiva copilului. Incearca sa gasesti
explicatia comportamentelor pe care le consideri nepotrivite inainte de a pedepsi sau de a te infuria. Poate te
irita dezordinea din camera copilului tau, de exemplu, dar mai intai intreaba-te daca pe un copil de varsta lui
il deranjeaza intr-adevar dezordinea, daca stie ce ii ceri exact cand ii spui sa faca ordine si daca nu cumva
pentru copil este important ca jucariile sa stea pe jos imprastiate intr-o anumita ordine (felul in care
aranjeaza jucariile poate avea o semnificatie in jocul lui:) ).

Trezeste interesul copilului pentru cunoastere, dar nu ii impune ce vrei tu sa invete.

Copiii au tendinta naturala de a invata si de a descoperi lucruri noi. Datoria ta este sa ii oferi ocazia sa faca
acest lucru, in functie de interesele sale. Cu alte cuvinte, chiar daca esti convins, de exemplu, ca ar fi bine
pentru copil sa invete matematica, daca el este pasionat de limbi straine sau de biologie, ofera-i sansa sa
invete ce i se potriveste, nu ce iti doresti tu.

Ofera-i timp si spatiu pentru joaca libera, fara reguli.

Aparitia jocurilor cu scop educational, a jucariilorinteligente si a cursurilor pentru copii cu varste din ce in
ce mai mici lasa putin timp copiilor sa se joace fara reguli. Jocul nestructurat stimuleaza imaginatia
copilului, care inventeaza propriile reguli ale jocului, improvizeaza pe parcurs si creeaza lumi imaginare,
singur cu jucariile sale sau impreuna cu alti copii. Asigura-te ca din cand in cand, copilul are libertatea de a
se juca cum doreste.

Trateaza-ti copilul cu respect si arata-i ca il iubesti.

Multi adulti folosesc autoritatea in relatia cu copilul intr-un mod care se apropie foarte mult de lipsa de
respect. Pentru a te asigura ca nu faci aceasta greseala, intreaba-te dupa fiecare interactiune cu copilul Mie
mi-ar fi placut ca cineva sa se poarte astfel cu mine?. A-l obliga pe copil sa faca ceva ce nu isi doreste (cum
ar fi sa manance tot din farfurie), a-l pedepsi si a-l critica sunt actiuni care nu transmit copilului respect si
iubire.

Cu toate ca pare usor sa spui ca e nevoie sa te relaxezi, nu e deloc o treaba simpla. Iti trebuie timp pentru
a te obisnui sa reactionezi diferit de cum reactionai anterior. Totusi, vei vedea ca efectele pe care le vei
obtine vor merita tot efortul. Tu te consideri un parinte relaxat? Care aspect din cele despre care am vorbit ti
se pare cel mai dificil de abordat?
 Ce inseamna parentingul relaxat?

- Mami, am spart paharul. Am dat cu cotul din greseala si a cazut de pe masa, spuse copilul.
- Curatam impreuna cioburile si le aruncam la cos. Data viitoare, foloseste un pahar de plastic, bine?
- Da, mami.
Parentingul relaxat nu inseamna un stil de parenting neglijent, ci doar mai... relaxat. Adica mai putini nervi,
mai putin stres, mai putine frustrari, mai mult zambet, mai mult calm si, in general, mai multa bucurie.
Pentru fiecare parinte, a adopta un astfel de stil poate insemna alte lucruri, deoarece fiecare are standarde
diferite in ceea ce priveste o atitudine relaxata fata de copil. Citeste mai departe cum este definit parentingul
relaxat de catre cei care il practica.

Ce inseamna un stil de parenting relaxat?

Parintii relaxati se preocupa in aceeasi masura de copii, dar si de ei, acordandu-si timp pentru a se odihni si
a se recrea. In stilul de parenting relaxat, parintii recunosc cu usurinta semnele stresului care pot sa apara
atat la ei, cat si la copii si cauta solutii pentru a rezolva orice problema care se iveste. Pentru parintele
"elicopter", un astfel de stil de parenting poate parea exagerat, de multe ori parintii relaxati fiind categorizati
ca neglijenti sau egoisti.

Cum se comporta un parinte relaxat?

Parintele relaxat ofera timp si atentie copilului, insa intr-o maniera care ii asigura copilului libertate. Iata
cum recunosti un parinte relaxat si de ce nu poate fi acuzat de neglijenta in raport cu copilul sau:
o are asteptari realiste fata de de copilul lui
o acorda importanta lucrurilor care il fac fericit pe copil
o recunoaste cu usurinta simptomele stresului atat la el, cat si la copil
o evita sa reaminteasca in mod repetat copilului ce anume are de facut si cum trebuie sa procedeze
o incurajeaza independenta si autonomia copiilor, in functie de varsta lor
o stabileste putine reguli, impreuna cu copilul sau si stie sa faca exceptii de la ele atunci cand este
cazul
o intelege ca nu poate sa le faca pe toate la cel mai ridicat grad de apreciere, insa depune eforturi ca
totul sa iasa cat mai bine
o isi ofera timp pentru relaxare si odihna atunci cand simte ca nu mai are energie
o isi incurajeaza copiii sa comunice si le accepta emotiile negative, ajutandu-i sa treaca peste ele (un
parinte relaxat accepta furia copilului sau, asteapta sa treaca si apoi discuta rational cu acesta, de
exemplu).
o reuseste sa treaca peste propriile greseli in relatia cu copilul, invatand din ele
o nu pedepseste copilul pentru greselile pe care le face, ci il ajuta sa le indrepte si sa invete din ele
o cere frecvent parerea copilului si tine seama de ea de fiecare data cand este posibil
o il asigura pe copil ca este disponibil pentru a-i oferi ajutor daca are nevoie, dar nu realizeaza
lucrurile in locul copilului

Care sunt efectele stilului de parenting relaxat asupra copiilor?

o Se simt intelesi de catre parinti
o Traiesc securitatea emotionala
o Au incredere in parinti
o Isi recunosc si isi exploreaza cu usurinta emotiile
o Respecta regulile si vin cu initiative
o Descopera lumea inconjuratoare cu ajutorul parintilor

Recomandare generala in parentingul relaxat:

Atata timp cat suntem constienti ca ii invatam pe copiii nostri lectii importante de viata, putem sa ne
relaxam putin si sa uitam sa mai controlam atat de strict destinul celor mici, concentrandu-ne mai mult pe
bucuria momentelor pe care le petrecem impreuna. Crezi ca ti s-ar potrivi acest stil de parenting?
 Tipuri de tati

Intr-un articol anterior prezentam o serie de tipuri de mame, intr-o incercare de a rezuma imaginile cele mai
frecvente ale mamelor din ziua de azi. Incercam acelasi lucru si pentru taticii care ne citesc, pentru a le da
un punct de pornire intr-un exercitiu de reflectie asupra relatiei tata-copil la care ii invitam.

1. Tatal afacerist este cel care se implica mai putin in viata de familie decat in cea profesionala. Intarzie
deseori la cina in familie din cauza unor lucruri pe care le mai are de rezolvat la birou. Intreaga familie ii
simte lipsa, insa motivatia lui este: Lucrez ca sa avem ce sa punem pe masa.
Recomandare: Cauta echilibrul intre nevoia de a castiga suficienti bani pentru a-ti sustine familia si nevoia
de a petrece timp cu cei dragi. Desi esti convins ca sotia si copiii tai au nevoie in primul rand de sprijin
financiar din partea ta, prezenta ta fizica si emotionala in viata lor este esentiala, mai ales daca ai avansat in
cariera suficient incat sa nu ai probleme materiale.

2. Tatal autoritar pune deseori o bariera intre propria persoana si ceilalti. Pentru el, autoritatea este
prioritara, iar respectarea regulilor este principalul criteriu in functie de care reactioneaza in relatia cu
copilul. De obicei, lipsa abilitatilor de exprimare a emotiilor sau teama ca daca nu este suficient de
autoritar, copilul va face alegeri gresite pot sta la baza acestei atitudini.Eu te las, dar hai sa vedem ce zice si
tatal tau, ar spune copilului sotia unui astfel de tatic.
Recomandare: E bine sa ai reguli stabilite clar si sa pretinzi sa fie respectate. Totusi, un copil are nevoie si sa
comunice, sa i se explice de ce nu e bine asa cum gandeste el (nu doar pentru ca Asa zic eu) si are nevoie
de afectiune (da, chiar si din partea tatalui:) ). In caz contrar, risti ca mai tarziu, copilul sa se razvrateasca
sau sa se distanteze de tine destul de mult.

3. Tatal de gac se infiltreaza cu usurinta in grupul de prieteni ai copilului, ia parte la jocurile acestora si
chiar la activitatile pe care le organizeaza. Este agreat de toti, are umor si stie sa se puna in mintea
copiilor.
Recomandare: Totul e bine si frumos, atata timp cat copilul tau te percepe ca pe un tata de gasca, insa care
stie sa fie foarte serios si responsabil daca situatia o cere. Uneori e bine sa-ti amintesti ca cel mic are nevoie
sa simta ca se afla in preajma unui adult, nu doar langa un prieten.

4. Tatal care "a fost si el copil/adolescent etc." este barbatul care si-a trait din plin viata de adolescent si
de celibatar si care poate sa povesteasca copiilor o multime de lucruri din experienta sa. Totusi, nu se
focuseaza pe problemele cu care copilul se confrunta si poate fi destul de greu de comunicat cu el deoarece
se concentreaza foarte mult pe poveste de tipul Pe vremea mea....
Recomandare: Povestirile din propria copilarie il apropie pe parinte de copil, in conditiile in care nu sunt
singura modalitate de comunicare cu acesta. Un copil are nevoie sa fie intrebat, sa i se ceara lamuriri,
parerea cu privire la impasul in care se afla, ce anume simte in momentul respectiv. Incearca sa il asculti pe
copilul tau si sa gasiti impreuna o solutie adaptata la situatia sa.

5. Tatal "surd" trece cu vederea majoritatea lucrurilor care ii sunt spuse de catre copii. El se implica prea
putin in viata copiilor si este acuzat frecvent ca uita ceea ce i se spune Dar ti-am spus mai demult despre
asta. De ce nu esti atent? este intrebat frecvent. Spre deosebire de cel afacerist, tatal surd poate fi prezent
fizic in viata copilului, dar nu si emotional.
Recomandare: Incearca sa afli motivele pentru care nu reusesti sa te apropii de copil si sa ii acorzi atentia ta.
Poate fi vorba de stres, de oboseala sau de pasiuni care iti acapareaza timpul liber si gandurile. In functie de
problema care te impiedica sa fii implicat in viata de familie, poti gasi o solutie.

6. Tatal nou este cel care apare in familie dupa ce a avut loc un divort sau moartea tatalui natural. Acesta
deseori tinde sa faca pe plac mereu copiilor pentru a se face acceptat mai repede si a se simti integrat cu o
mai mare rapiditate in familie.
Recomandare: Incearca sa fii prietenul copiilor, insa aminteste-ti ca este necesar sa iti asumi si rolul de tata
in anumite situatii: atunci cand copilul are nevoie de indrumare sau ajutor, cand vrei sa il inveti despre valori
morale, cand se teme de ceva sau cand are un comportament indezirabil.

Desigur, o clasificare de acest fel este doar orientativa, insa, daca esti tata, te poate ajuta sa intelegi cum te
percep cei din jur si ce poti schimba in relatia cu copilul tau. Tu ce fel de tata esti? Iar pentru mamicile
cititoare, partenerul vostru ce fel de tata este?
 Tipuri de mame

Le vedem in ziare, pe strada, in filme sau chiar la sedinta cu parintii: mama care arata tot timpul perfect,
mama care isi controleaza strict copilul, mama care declara despre ea insasi ca este prietena copilului sau
mama care are o afacere pe cont propriu in timp ce creste doi copii. Poate nu ne place tot timpul sa ne
incadram intr-o anumita categorie sau tipologie, dar ne place sa citim despre ele, pentru ca ne ajuta sa
intelegem si sa interpretam mai usor informatiile. Asadar, daca esti mama, credem ca te vor interesa cele
cinci tipuri de mame care apar cel mai frecvent in materialele de parenting.

1. Mama tip burete. Daca copilul e bucuros si tu esti bucuroasa, daca e trist si tu ii simti si traiesti tristetea.
Acest tip de mame se transpun in trairile pe care copiii lor le au si sunt mai mult decat empatice din acest
punct de vedere.
Recomandare: Cu toate ca aceste mame sunt considerate ca fiind foarte apropiate de copii si dispuse sa ii
sprijine, uneori pot da senzatia ca ii sufoca, asa ca ar fi indicat, din cand in cand, sa acorzi copilului spatiul
de care are nevoie... E recomandabil sa programezi dinainte timpul pe care il vei petrece alaturi de copilul
tau, sa iti acorzi si tie timp pentru activitatile preferate si, in general, sa incerci sa nu te lasi coplesita de
starile emotionale sau evenimentele prin care acesta trece.

2. Mama de piatra. Se afla la polul opus tipului de mama descrisa anterior. Atunci cand copilul merge intr-o
excursie il lasa fara a se arata ingrijorata, cand i se intampla ceva, mereu sare in ajutor, dar ramane calma,
fiind o persoana organizata care ia pe loc cele mai bune decizii. Asa se caracterizeaza mama de piatra. Nu isi
manifesta foarte tare afectiunea, dar e mereu acolo cand ai nevoie de ea.
Recomandare: Aminteste-ti ca uneori copilul are nevoie de cineva care sa ii asculte visele si sa viseze alaturi
de el, sa ii accepte emotiile si sa il asculte atunci cand trece printr-un moment dificil. Invata sa iti exprimi
sentimentele fata de copil prin gesturi de apropiere si vorbe calde.

3. Mama care controleaza. Acest tip de mama se mai numeste si elicopter fiindca pare a se invarti in
permanenta in jurul copilului. Ea stie intotdeauna unde este, ce face si cu cine se afla cel mic si incearca sa
afle ce gandeste, ce planuieste sau ce simte acesta in legatura cu... tot. Pentru acest tip de mame, siguranta si
dezvoltarea optima a copilului sunt principalele obiective, pe care le indeplinesc cu orice pret.
Recomandare: Uneori, acest pret este chiar relatia dintre parinte si copil. Pe masura ce cresc, copiii au
nevoie de mai multa autonomie, asadar de mai putin control din partea ta. Desi este laudabil faptul ca stii
despre copilul tau foarte multe lucruri, este bine sa il lasi sa aleaga ce informatii impartaseste cu tine si sa
decida in situatiile care il privesc direct (ce cursuri extrascolare face, ce prieteni are sau ce carti citeste in
timpul liber).

4. Mama dezorganizata. Pentru ea, viata de zi cu zi este imprevizibila si usor haotica. Uita cu usurinta data si
ora sedintei cu parintii, detaliile despre excursia copilului, materialele pe care trebuie sa le aduca copilul la
scoala si in general da impresia ca echilibrul dintre viata de familie si serviciu ii solicita mai multa energie si
timp decat are disponibile.
Recomandare: cuvantul cheie este organizare. Nu este imposibil, ci doar dificil, asa ca apeleaza la un
calendar in care sa treci toate activitatile copiilor si la o agenda in care sa iti tii programul zilnic. De
asemenea, nu ezita sa apelezi la ajutorul celor din jur: partenerul de viata, bunici, vecini sau bone, atunci
cand pur si simplu nu ai timp sa te ocupi de toate.

5. Mama prietena. Aminteste-ti filmele Gilmore Girls sau Gossip Girl si relatia afisata intre mame si
fiice. Cam asa sunt mamele din aceasta categorie: se distreaza impreuna cu copiii lor, vorbesc deschis despre
subiectele pe care alti parinti le considera tabu si, in general, le ofera copiilor suficienta incredere pentru a
lua decizii, cu riscul de a gresi uneori.
Recomandare: Desi pare o relatie perfecta, copiii au nevoie ca parintii sa indeplineasca si un rol de
monitorizare si stabilire a limitelor. Asadar, incearca sa stabilesti care sunt situatiile in care ii esti prietena
copilului (cand va distrati impreuna, cand comunicati) si care sunt situatiile in care ii esti parinte (cand
incalca reguli, cand isi pune siguranta in pericol etc.).

Tipologiile de mai sus s-au conturat mai ales prin prisma imaginii mamelor in mass media. Ai putea sa te
incadrezi intr-una? Sau, si mai interesant: ai putea identifica inca o tipologie?