Facultatea de PSIHOLOGIE I TIINELE

EDUCAIEI

REFERAT
la disciplina: INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA

Titlul referatului: Imaginati si descrieti un plan de cercetare cu msuri

independente, cu un singur factor de variaie i trei grupuri experimentale.

Anul de studiu : I
Imaginati si descrieti un plan de cercetare cu msuri independente, cu un singur factor de variaie
i trei grupuri experimentale.
1. Prezentati cadrul theoretic
2. Formulati ipotezele
3. Numiti variabilele
4. Realizati design-ul de cercetare
5. Formulati eventuale concluzii

TIPURI DE EXPERIMENTE

Experimentul formal (provocat) presupune controlul maxim al cercetatorului n

conditiile de testare. Acesta utilizeaza selectia aleatoare n grupurile experimentale si de control.
Influenteaza grupurile n mod intentionat, prin aplicarea diferentiata (mnuirea) variabilei
independente. Exemplu: sa ne imaginam un experiment care ar analiza rolul povestilor violente
n jocul agresiv al copiilor mici.

Conditii de testare: cercetatorul planifica din timp conditiile n care sa se faca lectura, ce
text sa se citeasca, cum sa se nregistreze rezultatele.

Copiii sunt introdusi n acest context, care sa-i mentina atenti la stimulul critic si sa minimalizeze
factorii exteriori care ar putea influenta rezultatele.

Aranjamentul esantioanelor. Experimentul se bazeaza att pe simpla selectie aleatoare de

observatii, ct si pe atribuirea aleatorie de valori pentru observatiile respective. Cercetatorul
poate atribui valori diferite variabilei independente la esantioanele din subgrupele experimentale
si valoarea "0" la grupul de control, ca sa fie sigur ca orice diferenta dintre rezultate este
produsul variabilei independente, nu al unor factori din afara experimentului (aranjament specific
experimentului de laborator).

Ne putem asigura ca grupele experimentale si de control sunt identice printr-un pre-test, nainte
de aplicarea variabilei independente, care sa prezinte rezultate similare, la cele doua grupe. Desi
considerat cel mai riguros mod de testare, experimentul formal, de laborator, are limitele lui.
Conditiile "artificiale" i ndeparteaza pe subiecti de conditiile reale, practice, n care reactiile
apar n mod natural.

Experimentele de teren, genereaza, n schimb, probleme de etica profesionala. Cercetatorul

trebuie sa se abtina de la a ntreprinde proiecte care au impact asupra comportamentului real si
trebuie sa-si asume raspunderea pentru consecintele care decurg din acesta.

Testul stiintific constituie un plan de analizare si interpretare de observatii. Experimentul formal

este cel mai riguros tip de experiment facnd ca desemnarea de subiecti sa fie aleatorie n scopul
posibilitatii de control, structurnd conditiile de test astfel nct sa limiteze inferentele exterioare
si permite cercetatorului manipularea constienta pentru a putea observa efectele acesteia cu mai
multa claritate. Dar izolarea cauzei si efectului, specifica design-ului experimental, limiteaza n
mod inevitabil utilitatea lui pentru cercetarea n psihologie. Experimentele de laborator prezinta
riscul de a fi irelevante. Cercetatorii n stiintele sociale, n loc de a provoca tipare
comportamentale n mod artificial, prefera sa studieze astfel de tipare n stare naturala n lumea
reala, folosind cel mai adesea design-uri cvasi-experimentale si inferentele statistice pentru a
evalua ipotezele cauzale.

IPOTEZE

Ipoteza este considerata ca fiind momentul creator n cercetarea experimentala, care traduce
ideea ntr-o propozitie testabila. Ea trebuie sa ndeplineasca anumite conditii. Ipoteza se
formuleaza n termenii oferiti de dezvoltarea stiintifica contemporana. Elaborarea ei
presupune o solida informatie n domeniu, informatie care sa vizeze cadrul conceptual al
ipotezei. Valoarea acestei ipoteze rezida din fecunditatea ei, adica din modul n care asigura
progresul cercetarilor si ofera o explicatie unui ansamblu de date. Ea trebuie sa fie bine ntemeiata,
plauzibila si sa fie verificabila.

Exemplu: Situatia de asteptare (gara, stomatologi, examen). Datele observatiei arata ca

efectul asteptarii este suportat n mod diferit de oameni, unii sunt agitati, altii sunt muti de
emotie. Pe masura ce asteptarea se prelungeste, tensiunea psihica se accentueaza si creste cota de
reactii dezadaptate.

Factorii relevanti persistenti n contextul dat:

- situatia de asteptare "S", care este caracterizata prin 2 parametri: durata si tensiunea psihica.
Consecintele acestora sunt o serie de raspunsuri comportamentale R1, R2 ... Rn.

R = f (S)

Situatia obiectiva este aceeasi. Trasaturile individuale sunt factorii de personalitate.

"S" constituie un conflict ntre excitatie si inhibitie, adica ntre impulsul spre actiune si
necesitatea de a suspenda pna la momentul necesar.

Echilibrul emotional (temperamental) determina diversitatea reactiilor n situatia de asteptare.

Acest tip de afirmatie o vom numi ipoteza de cercetare, ipoteza specifica (Hs).

Altfel spus, ntr-o situatie de asteptare, individul este pregatit pentru actiune, dar
raspunsul nsusi este anulat pe o perioada de timp mai lunga sau mai scurta, fapt care pune la
ncercare echilibrul dintre excitatie si inhibitie, adica echilibrul emotional al persoanei.

Situatia noastra de asteptare combina 3 factori:

1. Durata;
2. Tensiunea psihica implicata;
3. Echilibrul emotional al persoanelor incluse n studiu.
Ca alternativa, "S" poate fi scurta sau prelungita.
 Tensiunea psihica poate fi minora sau accentuata.

Echilibrul emotional poate fi precar sau marcat.

Toti acesti factori sunt cauze sau conditii determinante, efectul lor reflectndu-se n cota
de reactii dezadaptate care caracterizeaza conduita persoanelor observate. Pentru a disocia
actiunea fiecarui factor si apoi a combinatiilor lor, pornind de la anumite ipoteze, se instituie un
experiment ce miniaturizeaza situatia concreta, adica o reduce si o simplifica n vederea
nregistrarii precise a datelor.

VARIABILE

n aceasta etapa, intervine asa-numita operationalizare a variabilelor.

Tipuri de variabile. Variabile sunt de doua feluri:

independente VI;
dependente VD.
Variabilele independente "VI" sunt reprezentate de orice stimul care poate avea o
influenta relevanta, cauzata asupra unor prestatii sau comportamente care devin variabila
dependenta "VD".

Modalitatile variabilei independente pot fi fixate anticipat - factor fixat - sau pot fi fixate
aleator si atunci se numesc factor aleator.

Exemplu: Ce efect are zgomotul asupra performantei amnezice?

Zgomote de 40, 60, 80, 100 decibeli.

Repetam experimentul si luam 30, 50, 70, 90.

Prima categorie presupune ca att subiectii luati n lucru, ct si studiul se va face aleator.

n a doua categorie, grupele sunt alese pe un criteriu precis, iar compozitia lor devine
aleatoare.

Variabilele dependente sunt, de regula, performante comportamentale.

De exemplu, noi nu studiem efectul zgomotelor asupra copilului, ci efectuam un studiu

asupra unei anumite fatete a comportamentului.

De multe ori, "VD" sunt operationalizari asupra unui construct teoretic.

Noi masuram memoria: testele de memorie verbala. Multe constructe nu au o singura

definitie operationala (proba de memorie verbala).
 Exemplu: Depresia se poate evalua utiliznd scala de depresie MMPI - este un chestionar,
poate cel mai complex; se mai poate evalua si dupa durata de spitalizare sau pe baza nivelului
neurotransmitatorilor.

Exemplu: Anxietatea poate fi operationalizabila sub forma de "VD".

Examenul ne releva cum se poate vedea ct de anxioasa este o persoana, prin:

modificari psiho-fiziologice: ritmul cardiac, transpiratia minii;

senzatii subiective resimtite de subiect: teama, vertij;
comportamente specifice; evitarea situatiei de risc, evitarea confruntarilor si
performanta scazuta n conditii de stres.
Uneori, variabila dependenta nu operationalizeaza ceea ce am stabilit noi sa operationalizam.
De exemplu, detectorul de minciuni se bazeaza pe raspunsul electrodermal, dar noi nu ne-am propus
sa operationalizam efectul electrodermal. Variabila dependenta are anumite fatete ale
comportamentului global. Situatia de asteptare: poate sa apara agitatie, violenta verbala, reactii
vegetative, iar noi cnd facem studiul, retinem doar una dintre aceste componente.

Conditii pe care trebuie sa le ndeplineasca variabila dependenta pentru a avea un bun

experiment:
1) sa fie sensibila la variatiile sau manipularile variabilei independente, adica reactiile pe
care subiectul le are sa fie concordante cu tensiunea psihica implicata, cu durata
asteptarii.
Exemplu: la clasele mici dam o problema, unul o termina n 2 minute, altul n mai
multe; timpul necesar poate fi o alta evaluare a gradului de dificultate.
2) variabila dependenta trebuie sa fie usor de masurat si clar definita pentru a putea fi
masurata si de catre un alt cercetator n acelasi fel.
3) sa fie fiabila, adica sa dea efecte statornice si nu fluctuante sau episodice.
Echilibrul emotional este o variabila eticheta sau clasificatoare, ntruct este o caracteristica
naturala, ce ne permite sa reperam sau sa descriem subiectul; ea serveste la repartizarea subiectilor
n diferite grupe.

Variabile clasificatoare (eticheta):

- vrsta;
- sexul;
- nivelul de inteligenta;
- nivelul socio-cultural;
- nivelul de scolarizare.
Acestea sunt caracteristici pe care subiectul le poseda din start, adica dinaintea nceperii
experientei.

Variabile independente se noteaza cu literele mari de la nceputul alfabetului: A, B, C, D,

iar modalitatile acestora se noteaza cu literele mici corespondente, carora li se atribuie indici: a1, a2,
b1, b2.
ETAPELE EXPERIMENTULUI

1. Alegerea problemei

Sursele problemei alese se regasesc n viata reala, n ceea ce se ntmpla n jurul nostru,
adica n observatiile si constatarile curente, care evidentiaza variabilele dependente, anume
diferitele conduite observate la oameni. Alte surse sunt: literatura de specialitate (cercetatorii
onesti nu afirma ca rezultatele obtinute de ei sunt ultimul cuvnt spus n domeniul dat, si chiar
formuleaza, n ncheierea studiilor lor, ipoteze pentru cercetari ulterioare), profesorii si asistentii.
n cazul cvasi-experimentului, variabila independenta se produce, fara interventia cercetatorului,
si abia apoi, cercetatorul studiaza variabila dependenta.

2. Studierea literaturii de specialitate

n aceasta etapa se porneste de la o problematica mai vasta si, din aproape n aproape, se
ajunge ct mai aproape de problematica aleasa. Pentru documentare nu teoriile sunt importante,
ci studiile si cercetarile efectuate anterior; de aceea, cea mai buna lectura n acest caz sunt
revistele de psihologie.

3. Stabilirea obiectivului cercetarii

Presupune stabilirea coordonatelor generale pe care le urmarim. Este bine ca abordarea

obiectivului sa se faca din doua perspective: obiectivele teoretice si cele aplicative (chiar daca
aplicarea rezultatelor nu poate fi facuta imediat; cercetarile fundamentale au o latenta de 20-30
ani pentru a deveni aplicabile). Precizarea obiectivelor este necesara, pentru ca ele constituie o
orientare ideologica a lucrarii.

4. Precizarea constructelor ipotetice

Practic, acest proces ncepe din etapa a doua. Consta din delimitari conceptuale si se
concretizeaza n explicitarea semnificatiei termenilor si conceptelor care vor fi utilizate n
lucrare, la un mod ct mai stiintific posibil (stil dictionar). Aceasta etapa este importanta datorita
celei urmatoare, adica precizarea variabilelor.

5. Introducerea variabilelor

Se pleaca de la variabila dependenta (de la efect spre cauza), care se concretizeaza ntr-un
comportament (mai general sau mai specific). Ea trebuie precizata si sub aspectul general, si sub
cel specific. Variabila independenta trebuie, si ea, precizata foarte clar.

6. Stabilirea si formularea ipotezei

Ipoteza este exprimarea concisa a unei relatii generale de tip cauzal ntre variabila
independenta si variabila dependenta. Dupa prezentarea aceasta concisa a ipotezei, se evidentiaza
aspectele de ordin cantitativ ale acestei relatii. Ipoteza este si emiterea unei predictii privitoare la
amploarea efectului produs de variabila independenta asupra variabilei dependente

Ipotezele de tip relatie cauzala necesita elaborarea unei situatii experimentale n cadrul
careia sa putem urmari cu rigoare implicatiile variabilei independente asupra variabilei
dependente. Astfel, vom utiliza ipoteze de tip descriptiv, fara anticiparea unor influente de tip
cauzal. Ipoteza presupune stabilirea unui raport de cauzalitate ntre variabila independenta si
variabila dependenta. Pentru a structura o ipoteza, punem n relatie cele doua variabile ntr-o
propozitie de tip cauza - efect si anticipam marimea efectului scontat. Dupa ce si precizeaza
problema pe care vrea sa o studieze, cercetatorul si formuleaza ipoteza de cercetare, care este, n
esenta, anticiparea unui raspuns posibil la ntrebarea pe care si-o pune. Cercetatorul enunta
posibilitatea existentei unei relatii ntre o anumita conditie stimulatoare si un anumit act de
conduita sau raspuns.

O ipoteza poate fi generata inductiv, ca rezultat al observarii faptelor, sau deductiv, din
cunoasterea unor relatii, legi si principii generale. Ipoteza porneste de la afirmarea existentei unei
diferente ntre variabilele dependente ale unor grupuri de subiecti, ca urmare a modificarii
conditiei de stimulare.

n procesul elaborarii ipotezei, cercetatorul trece n revista un numar mare de fapte si

cunostinte, le organizeaza, le filtreaza, descopera relatii ntre anumiti stimuli si reactii sau/si ntre
anumite situatii si diferite acte comportamentale. Paul Fraisse considera ca elaborarea ipotezei
este faza cea mai creatoare a investigatiei, exprima momentul creator al rationamentului
experimental, este faza n care cercetatorul imagineaza relatia care ar putea sa existe ntre doua
fapte.

Cel mai ades, ipoteza se formuleaza ca o judecata ipotetica sau ca un raspuns conditional,
si ia forma "daca..., atunci...", sau "cu ct..., cu att...". nsa putem elabora o ipoteza cauzala care
explica o influenta particulara asupra comportamentului, sau cauzele unui comportament, sau
putem elabora o ipoteza descriptiva, care descrie caracteristicile unui comportament si prezice
cnd se va produce acesta. O ipoteza poate fi confirmata sau infirmata; infirmarea nu aduce cu
sine zadarnicia muncii cercetatorului, caci ea poate sugera alte modalitati de abordare si studiere
a fenomenului de interes.

7. Criterii pentru o ipoteza stiintifica

O ipoteza stiintifica trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:

1 - Ipoteza trebuie sa fie testabila, verificabila si falsificabila, adica sa fie probata,

verificata direct sau indirect si controlata statistic.

2 - Ipoteza trebuie sa fie precisa (pentru o situatie specifica de cercetare) si verosimila

(sa tina seama de datele realitatii cunoasterii stiintifice).

3 - Ipoteza trebuie sa fie rationala, pentru a fi bine nteleasa.

 4 - Ipoteza trebuie sa fie economicoasa.

Asadar, o ipoteza valoroasa din punct de vedere stiintific este precis formulata, rationala
si economicoasa, ea putnd fi testata si verificata n multe situatii.

Sursele formularii ipotezelor:

- Opiniile, parerile noastre despre anumite fapte, observatiile noastre;

- Existenta cercetarii nsesi;

- Teoria, adica un set logic, organizat de propuneri care definesc, explica si organizeaza
cunostintele noastre despre comportament;

- Modelul, adica o descriere generalizata si ipotetica, ce explica prin analogie procesele,

fundamentnd un set de comportamente comune.

Datele observatiei conduc, n cadrul informatiei existente, la anumite ipoteze, supozitii cu

privire la anumite relatii cauza-efect. Ea traduce ideea ntr-o propozitie testabila, operationala. Se
noteaza cu "Hs". Relund exemplul cu o situatie de asteptare, conduita oamenilor este foarte
diferita, efectul asteptarii nu-l suporta toti la fel. De la o atitudine plina de calm pna la agitatie
motorie sau verbala, exista o gama larga de reactii posibile n aceste situatii. Observatia
consemneaza "tabloul comportarilor" diferitelor persoane, iar analiza si interpretarea datelor
conduce la stabilirea unor grupuri sau tipuri de reactii comportamentale (notiune categoriala).

Se emite supozitia "Hs" ca aceste deosebiri la diferite persoane se datoreaza unor factori
legati de structura de personalitate, situatia externa fiind aceeasi pentru toti (asteptarea). Analiza
datelor scoate n evidenta note comune privind deosebirile constante ntre indivizi, fapt care
permite o grupare a acestora. Prin ipoteza, aceasta clasificare este pusa n relatie cu un anumit
paramentru care defineste tipul de sistem nervos: echilibrul proceselor nervoase fundamentale.
Aceasta ipoteza urmeaza sa fie supusa verificarii (apud I. Radu).

Ipoteza specifica se naste din observarea faptelor, dar se formuleaza n termeni oferiti de
dezvoltarea stiintei contemporane. Elaborarea ipotezei presupune o cultura de specialitate,
informatii solide n domeniu, care confera cadrul conceptual al ipotezei.

Alegerea metodei. Cercetatorul selecteaza din multitudinea si varietatea metodelor de

investigatie acea metoda care este cea mai potrivita n demersul cercetarii sale. Alegerea metodei
se realizeaza n functie de obiectivele, variabilele experimentale si ipotezele experimentului,
deoarece o ipoteza nu poate fi testata prin oricare din metodele existente. Sunt situatii cnd o
ipoteza poate fi testata cel mai bine printr-o anumita metoda, si atunci este recomandabila
alegerea acelei metode si nu a alteia. Exemplu: daca un psiholog vrea sa evidentieze efectele unor
procedee terapeutice n vindecarea unor afectiuni psihice, el este aproape "obligat" sa recurga la
metoda experimentala, si chiar la o anumita varianta de experiment, cea care presupune secventa
pre-test - interventia terapeutica - post-test.
 O ipoteza descriptiva o testam prin utilizarea metodelor descriptive sau non-
experimentale. Adica, daca ipoteza este corecta, atunci cnd observam comportamentul ar trebui
sa observam si caracteristicile prezise ale comportamentului subiectului sau ale situatiei, pe care
le-am presupus. Aceste metode presupun un studiu de corelatie n care cercetatorul masoara doua
aspecte ale comportamentului, determinnd apoi masura n care cele doua sunt asociate sau
corelate.

Instrumente, aparatura

Instrumentele reprezinta mijloacele tehnice de realizare a experimentului. Acestea pot fi:

cronometru, cartonase, liste de cuvinte, aparatele si probele din laborator, chestionare ale starii
psihice a subiectului nainte si dupa experiment, scale numerice, etc.

Erori ale ncepatorilor:

- Alegerea unui instrument anume nu poate constitui punctul de plecare al unei cercetari!
n demersul unei cercetari experimentale se porneste de la obiectiv la variabile si apoi la ipoteze,
dupa care se aleg instrumentele.

- Nu trebuie pierduta din vedere dimensiunea sistemic-interactionista a psihicului uman;

interpretarea rezultatelor trebuie sa fie ct mai completa din acest punct de vedere.

Selectia subiectilor

ntr-un experiment, pentru ca datele obtinute sa poata fi comparate, se utilizeaza, de

regula, doua grupuri de subiecti; la unul dintre grupuri, numit grup experimental, se aplica
conditiile de stimulare (variabila independenta); celalalt, grupul de control, nu este supus situatiei
experimentale. (Exemplu: daca se studiaza influenta motivatiei asupra concentrarii atentiei,
grupului experimental i se va aplica o supramotivare prin promiterea unei recompense si apoi i se
va aplica sarcina experimentala, n timp ce grupului de control i se va aplica sarcina
experimentala fara nici o manipulare a nivelului motivational). Se poate apela la un singur grup
de subiecti n doua situatii experimentale, nsa cercetatorul trebuie sa se asigure ca nu intervine
nvatarea cu sarcina data. Este important ca grupurile sa fie echivalente si reprezentative pentru
populatia respectiva. n laborator se aplica randomizarea, adica selectia aleatoare. Grupurile sunt
selectate la ntmplare, dupa principiul ca exista sanse egale de extragere a fiecarui membru din
populatia de baza. Numarul subiectilor dintr-un grup experimental este mic, 10-15 subiecti.

Procedura

Descrie concret pasii experimentului, n cele mai mici detalii. Procedura este o structurare
logica, rationala, precisa a secventelor. Se elaboreaza planurile experimentale.

Pentru selectia subiectilor se poate apela la randomizare sau se poate opera dupa anumite
criterii, si anume:
 - grupurile constituite n baza legilor hazardului sunt grupuri independente, iar grupurile
structurate dupa un factor comun celor doua grupuri se numesc grupuri perechi (sau corelate). La
acestea se face egalizarea subiectilor, dupa echivalenta lor la factorul sau conditia cunoscuta ca
ar influenta variabila dependenta;

- grupurile experimental si de control vor fi de puteri egale n raport cu factorul care

coreleaza strns cu variabilele dependente. Este nevoie ca, nainte de repartizarea subiectilor n
grupuri, sa se efectueze un experiment preliminar pentru a se determina capacitatea lor n raport
cu acest factor (variabila independenta). Se vor testa toti subiectii, se prelucreaza datele statistic
si vor fi alesi subiectii care se situeaza la acelasi nivel de eficienta. Apoi subiectii pot fi
distribuiti prin esantionare aleatoare. Acest factor constant pentru cele doua grupuri se numeste
variabila de echivalare. Ca variabila de echivalare se folosesc numai factorii care coreleaza cu
variabila dependenta.

Planul de experimentare (sau proiect sau design)

Orice experiment este organizat dupa un plan, o schema logica ce descrie o ordine, o
succesiune a fazelor experimentului. Exista experimente cu o singura variabila independenta,
care la prima vedere sunt mai simple. n realitate actioneaza simultan mai multe variabile n
determinarea unei conduite. Cel mai simplu plan experimental utilizeaza cel putin doua nivele
sau grade ale variabilei independente. Acestea pot fi diferente cantitative (ex: doua durate de
timp, doua intensitati) sau calitative (ex: timpul de reactie la un sunet sau la o lumina).
Comparatia se face prin intermediul unui test statistic (testul t-Student, distributia "z" sau
distributia "chi-patrat"), pentru a putea afirma ca rezultatele obtinute n una sau alta din situatii
conduc la diferente semnificative ntre cele doua tipuri.

Concluzii
Referitor la aportul planurilor cu un singur subiect, se pune intrebarea daca putem obtine aceleasi
date pozitive cind interventia s-ar aplica si altor subiecti sau ar avea loc intr-un alt context, deci
se pune problema generalizarii rezultatelor. Regulile metodologice ne spun ca gradul de
generalizare este legat de reprezentativitatea esantionului si a situatiilor in care are loc cercetarea.
In acest sens, specificitatea studiilor cu caz unic restringe posibilitatea de generalizare. Asa stind
lucrurile din perspectiva validitatii externe, se impune repetarea aceluiasi experiment, mai intii
cu subiecti care prezinta simtome comparabile cu cele ale primilor, de o parte, si modificarea
conditiilor in care se deruleaza experimentul ca si schimbarea experimentatorului, de alta parte.

BIBLIOGRAFIE:
Anitei, M., (2000) - Introducere in psihologia experimentala, Casa de editura si presa "Viata
Romaneasca", Bucureti.
Anitei, M., (2006) - Psihologie experimentala, Polirom, Iai.
Parot F., Richelle M., (1992) - Introducere n psihologie (Istoric i metode),
Humanitas , Bucureti