Ortopedia:

1. Definiie noiunii Stomatologie ortopedic. Compartimentele. Metodele de tratament.

Stomatologia ortopedica este un compartiment al Stomatologiei generale si Ortopediei generale, sau stiinta care se
ocupa de studiul etiologiei (cauzelor), patogeniei ( mecanismul de dezvoltare a maladiei), tabloul clinic, avind in
vedere metodele de diagnostic, profilaxie si tratament ale leziunilor sistemului stomatognat. Ea dispune de
urmatoarele metode de tratament: functionale (mioterapia, mecanoterapia), de aparataj (aparate ortodontice cu
caracter curativo-diagnostic, de imobilizare), protetice si mixte.

2. Definiie noiunii Sistem stomatognat. Componentele sistemului stomatognat.

Sistemul stomatognat reprezinta un ansamblu de orgare si tesuturi situate in regiunea maxilo-faciala, care direct sau
indirect participa la realizarea functiilor de baza ale organismului: masticatie, deglutitie, respiratie, fonatie. Sistemul
stomatognat este alcatuit din urmatoarele componente principale: 1) scheletul maxilo-facial; 2) dintii, care formeaza
arcadele dentare; 3) ATM; 4) muschi; 5) mucoase; 6) vase sanguine, limfatice si nervi; 7) buzele, obrajii si limba.

3. Factorii ce dirijeaz dezvoltarea sistemului stomatognat. Legtura reciproc dintre funcie i morfologie
dup exemplul ATM. Dou etape n morfologia postnatal a dinilor.
Factorii de dezvoltare a SS: 1) biologic; 2) genetic; 3) neuro-endocrin; 4) functional. Etapele de de morfologie
postnatala a dintilor: 1) de la eruptie pina la instalarea ocluziei (pina la 16 ani), se mai numeste morfologie primara
si este considerata ca norma; 2) morfologia secundara (de la 16 ani pina la sfirsitul vietii); sub influienta functiei sau
altor factori (endogeni sau exogeni) are loc modelarea si schimbarea structurii coroanei dintelui. Legatura reciproca
dintre functie si morfologie- la animalele de prada ATM este prezentata printr-o imbinare unica a fosei articulare cu
condilii articulari ai mandibulei. Astfel mandibula se poate deplasa numai in plan vertical iar dintii au cuspizi inalti
si ascutiti. La rumegatoare mandibula executa numai miscari de lateralitate deoarece condilii articulari au o forma
concava, iar fosa articulara este de forma convexa; dintii laterali au suprafete ocluzale mari. La rozatoare, structura
articulatiei permite deplasari mandibulare in plan sagital datorita formei cilindrice a condililor articulari situati in
plan sagital, iar incisivii sunt bine dezvoltati si ascutiti. La om mandibula executa miscari in toate planurile datorita
faptului de imbinare a elementelor din toate articulatiile mai sus descrise. In concluzie schimbarile de functie au dus
la modificari de structura a dintilor, rolul principal fiind caracterul alimentelor.

4. Funciile proprii i auxiliare ale sistemului stomatognat. Caracteristica. Componentele funciei de

automeninere.
Functii proprii: 1)masticatie; 2)fonatie; 3)fizionomie (estetic); 4)automentinere. Functii auxiliare: respiratia,
deglutitia, analizatorica. Masticatia este cea mai importanta functie ce influienteaza formarea intregului sistem
stomatognat. Durata masticatiei este aproximativ de 2 ore zilnic. Fonatia, fiind cea mai recenta functie, totodata
constituie si caracteristica cea mai esentiala a omului. Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore zilnic. Fizionomia
este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturile sale ii da posibilitate omului sa-si exprime dispozitia,
dorinta, starea de indiferenta relativa, etc., si este la fel un mijloc de comunicare intre oameni. Functia de
automentinere include 3 componente: autoconservare, autostimulare si autoreglare. Prin autoconservare se
subinteleg acele aspecte de structura si functii ale sistemului stomatognat care asigura prevenirea afectiunilor ce pot
provoca tulburari functionale ale intregului sistem. Aici se include si functia de autocuratire a cavitatii bucale prin
intermediul salivei. Termenul autostimulare prevede acele aspecte de structura si functie care genereaza actiunea
stimulilor de intretinere, consolidare si perfectionare a componentelor sistemului stomatognat (functia musculara,
presiunea masticatorie etc.) Notiunea de autoreglare include acel mecanism biologic care declanseaza modificarile
morfologice conform functiei si invers.

5. Traseele de for la mandibul, contrforsele la maxil. Argumentai ce a condus la formarea lor i

importana practic.
Liniile de forta nu prezinta altceva decit stilpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase compacte ii atribuie
mandibulei rezistenta cuvenita. Deosebim urmatoarele trasee de forta la mandibula: 1)marginale; 2)bazilare;
3)transversale; 4)anterioare; 5)posterioare; 6)capsulans; 7)radiale. La maxila avem unmatorii stilpi de rezistenta:
1)nazofrontali; 2)zigomatici; 3)pterigopalatini; 4)palatini. La formarea acestor stilpi (linii, traveuri) de forta a dus
incordarile, presiunile care apar in tesutul osos datorita marimii si directiei fortei musculare la actul de masticatie.
Importanta practica a liniilor de forta este argumentata prin faptul ca permite de a studia presiunea masticatorie si
identificarea unor discordante.
6. Componentele ATM, 3 forme ale tubercului articular.Poziia condililor articulari ai mandibulei n fosele
articulare n condiii de norm.
ATM este compusa din urmatoarele elemente: condilii articulari, fosa articulara, tuberculul articular, discul articular
(meniscul), capsula articulara si ligamentele articulare.
Epifizele condiliane ale mandibulei. Aceste formatiuni asemanatoare cu doua cilindre elipsoidice sunt situate in
plan transversal iar suprafata lor anterosuperioara este tapetata cu cartilaj articular. Dimensiunile lor sunt
determinate de particularitatile constitutionale, individuale, de virsta si permanent se gasesc sub influenta
modelatoare a factorilor functionali. Pe fata anterioara a condilului la nivelul colului se gaseste foseta pterigoida pe
care se insera muschiul pterigoidian extern. Portiunea superioara la adulti are in lungime un diametru de 18-21 mm,
iar transversal - 8- 9 mm. In raport cu caracterul suprafetei superioare deosebim doua forme tipice de epifize
articulare: 1)ingusta in plan sagital si alungita in plan transversal; 2) strivita de sus in jos in asa mod ca diametrul
transversal un-1 depaseste cu mult pe cel sagital. In conditii normale, la aduiti, cind sunt prezenti cel putin dintii
laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai portiunea anterioara a
lor articuleaza cu tuberculul articular. Datorita acestei particularitati presiunile masticatorii nu se transmit asupra
boltei fosei articulare, prezentata de o placuta osoasa subtire, care separa articulatia de cavitatea craniului, dar
asupra oaselor craniului. Pierderea dintilor laterali sau alte stari patologice (abraziunea patologica a tesuturilor dure
ale dintilor etc.) duce la schimbarea pozitiei condililor articulari. Ei se deplaseaza superior si distal provocind
deseori dureri ca urmare a presiunii ce o exercita asupra acestor tesuturi si asupra regiunii unde trece fasciculul
neurovascular.
Fosa articulara. Fosa articulara este situata pe osul temporal si are o forma elipsoidica. Anterior ea margineste cu
tuberculul articular, distal cu scizura Glasser, interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza posterioara a
osului zigomatic, iar superior margineste cu o placuta osoasa subtire, care formeaza bolta ei si separa cavitatea
articulara de cutia craniana. Adincimea fosei articulare variaza individual si depinde de inaltimea tubercului
articular care are in mediu 6-7 mm. Cavitatea ei este de 2-3 ori mai mare decit condilul articular al mandibulei, ceea
ce asigura o amplituda mare de miscari in diferite directii. Bolta cavitatii articulare are o captuseala de cartilaj in
regiunea scizurii Glasser, care acopera si suprafata tuberculului articular. Inaltimea ocluziei arcadelor dentare nu
permit condililor articulari ai mandibulei sa patrunda adinc in fosa articulara, iar pozitia lor la baza pantei
tuberculului articular asigura transmiterea presiunii minime in zona boltei fosei articulare.
Tuberculul articular. Tuberculul articular prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se deosebeste de celelalte
elemente ale articulatiei prin diverse forme. Pe panta lui posterioara, care are o inclinare in jos si anterior, egala in
mediu cu 33, aluneca epifizele condiliene articulare ale mandibulei.
Tuberculul articular este bine pronuntat numai la om si se presupune ca la aparitia lui au jucat un rol important
particularitatile functionale ale articulatiei temporomandibulare, determinate de consistenta produselor alimentare,
cit si schimbarile in ocluzia dentara, si in special aparitia acoperirii arcadei dentare inferioare de cea superioara. La
copii tuberculul articular este slab dezvoltat, iar la maturi bine pronuntat. Cu pierderea dintilor acest element al
articulatiei temporomandibulare treptat se supune atrofiei. Este dovedit ca forma acestei formatiuni intr-o anumita
masura depinde de varietatea de ocluzie. Se considera ca exista trei forme ale tuberculului articular- plata, mijiociu
pronuntata, abrupta. Gradul de pronuntare la fel este in dependenta de factorul functional. Se considera ca la
folosirea alimentelor aspre predomina deplasarile mandibulei in plan transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare
pronuntata a acestei formatiuni, pe cind folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari in timpul
masticatiei, duce la crearea unei forme abrupte a tuberculului.
Discul articular (meniscul). Meniscul prezinta o formatiune cu o structura fibroelastica, care fiind situat intre
epifizele condiliene articulare ale mandibulei si fosa articulara capata o forma biconcava. Datorita acestui fenomen
meniscul are cea mai mica grosime in partea centrala. De marginea lui insera capsula articulara. Discul articular
subimparte cavitatea articulara in doua etaje: anterior - superior si inferior-posterior. De disc si capsula insera
portiunea superioara a muschiului pterigoidian extern, ceea ce ii permite sa se deplaseze impregna cu epifizele
condiliene ale mandibulei. Meniscul un numai lichideaza dezacordul dintre dimensiunile fosei articulare si apofizele
condiliene, dar si joaca un rol important in amortizarea presiunilor masticatorii.
Capsula articulara. Capsula articulara fiind alcatuita din tesut conjunctiv, este in concrescenta cu marginea
discului pe toata intinderea lui. Ea are dimensiuni relativ mari si este extensibila, ceea ce permite deplasari
considerabile epifizelor condiliene ale mandibulei, in special in plan sagital.
Ligamentele. Ligamentele se impart in doua grupe: intracapsulare si extracapsulare. Prima grupa este prezentata de
doua perechi de ligamente: 1)disco-temporala care fixeaza discul de osul temporal, si 2) disco-mandibulara, care
fixeaza discul de mandibula. Grupa a doua este prezentata de ligamentele laterale, pterigomandibulare,
sfenomandibulare si stilomandibulare. Rolul functional al ligamentelor intracapsulare consta in limitarea miscarilor
de lateralitate a condililor articulari in fosa articulara, iar rolul ligamentelor extracapsulare consta in limitarea
miscarilor mandibulei in genere.

Trei forme ale tuberculilor articulari: plata, mijlociu pronuntata, abrupta. In conditii de norma, cind sunt prezenti
cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai
portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Astfel presiunea masticatorie se transmite asupra
oaselor craniului.

7. Muchii ridictori, cobortori, propulsori ai mandibulei i funciile auxiliare.

Muschii ridicatori sunt prezentati de 3 perechi de muschi: m. temporal; m. maseter; m. pterigoidian intern. M.
temporal incepe cu o insertie larga in forma de evantai pe osul temporal si insereaza pe apofiza coronoida a
mandibulei. Dupa directia fibrelor musculare, m. temporal se imparte in 3 fascicole: anterior, mijlociu si posterior.
La contractia celui anterior are loc numai ridicarea mandibulei, cekui mijlociu- ridicarea si retropulsia, iar la
contractia celui posterior- numai retropulsia mandibulei. M. maseter- are insertia fiza pe arcada zigomatica
si mobila pe faza externa a zonei angulare a mandibulei. Are 2 fascicole: superficial, cu directia oblica a fibrelor; si
profund- cu directia fibrelor in plan vertical. M. pterigoigian intern- are punctul fix de insertie in fosa apofizei
pterigoidiene si cel mobil pe fata interna a zonei angulare a mandibulei. La contractie bilaterala- ridica mandibula in
sus si putin o deplaseaza inainte, La contractia unilaterala mandibula este deplasata in sus, inainte si inauntru, in
sens opus directiei de contractare a muschiului. Toti acesti muschi contribuie la mentinerea unghiului mandibular
intr-o pozitie echilibrata.
Muschii coboritori- prezinta caracteristici morfofunctionale speciale avind ambele insertii mobile: una pe
mandibula si alta pe osul hioid. Muschii coboritori ai mandibulei sunt numiti si muschi suprahioidieni, formind
totodata planseul bucal. Sunt formati din 3 grupe: geniohioidieni, milohioidieni si fasciculele anterioare ale
muschiului digastric. Geniohioidieni- la mandibula insera pe cele doua apofize geniene, milohioidieni- pe liniile
oblice interne; iar fasciculele anterioare al m. digastric- pe foseta digastrica a mandibulei. Prin contractia
coboritorilor se realizeaza o deschidere mai mica sau mai mare a gurii. Distanta dintre marginile incizale ale dintilor
frontali la o deschidere a gurii la maximum este in mediu egala cu 5 cm.
Muschii propulsori- m. pterigoidian extern. Functia principala este propulsia mandibulei in plan sagital si
transversal. M. pterigoidian extern este compus din 2 fascicule: superior- cu fibre musculare orientate orizontal si
inferior- cu fibre musculare orientate oblic. Fasciculul superior care punctul fix de insertie pe aripa mare a osului
sfenoid si cel mobil pe portiunea anterioara a maniscului articular. Fasciculul inferior insera pe punctul fix de pe fata
externa a aripei mari a apofizei pterigoide su cel mobil pe foseta condilului articular al mandibulei.

8. Definiie Presiune masticatorie . Fora muscular absolut. Metode de determinare.

Forta musculara absoluta este forta dezvoltata de muschi in timpul contractiei maximale. La muschii ridicatori ai
mandibulei (m. temporal, m. maseter, m. pterigoidian medial) forta absoluta a lor va fi de 390-400 kg (1 cm = 10
kg). Presiunea masticatorie este acea forta a muschilor ridicatori, care se realizeaza pe un sector al arcadelor dentare
in timpul actului de masticatie. Se determina cu ajutorul gnatodinamometrului mecanic Bleck, cu ajutorul
gnatodinamometrului electric construit de discipolii lui Bleck. Forta necesara pentru farimitarea alimentelor se
determina prin fogodinamometrie, aparatul numindu-se fogodinamometru.

9. Enumerai indicii medii ai rezistenei parodontului dup Haber la brbai i femei. Importana practic.
Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati constituie 44 kg iar la femei de 30 kg. Aceasta
presiune suportata de dinti este socotita drept reper pentru caracteristica functionala a parodontului. Deasemenea
este foatre important la intocmirea planului de tratament protetic echilibrat functional.

10. Caracteristica forei medii necesare pentru frmiarea alimentelor n condiii de norm. Definiie Fore
de rezerv ale parodontului . Importana practic.
Forta necesara pentru faramitarea alimentelor se determina prin fogodinamometrie. Forta medie la faramitarea
alimentelor este de 18-20 kg. Aceasta forta scade brusc la actiunea salivei sau a lichidului. Forta de rezerva a
parodontului este forta ce se declanseaza de la adaptarea la fortele permanent schimbatoare a parodontului si
depinde de factori ca: starea parodontului, raportul dintre partea coronara si radiculara a dintelui, virsta. Putem
constata ca in conditii fiziologice normale se utilizeaza doar 50% din forta totata a parodontului, pe cind cealalta
parte se gaseste in rezerva. Importanta practica este capacitatea de antrenare a fortelor de rezerva prin folosirea
permanenta a alimentelor dure. Aceasta permite dezvoltarea unui sistem stomatognat armonizat functional si
morfologic.
11. Indicai caracterele morfofuncionale generale ale dinilor. Enumerai semnele anatomice de deosebire ale
dinilor.
1. Fiecare dinte este alcatuit din coroana si una sau mai multe radacini. Coroana este acoperita cu smalt iar
radacina cu un strat de cement.
2. Coroana anatomica este numit segmentul dintelui acoperit de smalt. Coroana clinica este partea
extraalveolara a dintelui, coincide cu cea anatomica. Raportul mediu dintre radacina si coroana este de 2:1,
din care cauza dintele se considera pirghie de gradul I. Micsorarea inaltimii coroanei anatomice in rezultatul
abraziunii, influienteaza pozitiv asupra stabilitatii dintelui. Pe cind cresterea coroanei clinice influienteaza
negativ asupra stabilitatii dintelui.
3. Raportul dintre suprafata radiculara a dintelui si suprafata coronara. Acest raport creste spre distal- adica
suprafata radiculara a dintilor este mai mare decit cea coronara (creste de la incisivi la molari).
4. Suprafetele verticale sunt convexe- asigurind protectia gingiei. Ecuatorul anatomic reprezinta o linie trasata
imprejurul coroanei unind convexitatile maxime de pe toate suprafetele verticale.
5. Fiecare dinte are o portiune activa care direct participa la actul de masticatie. La frontali suprafata activa este
orizontal redusa, pe cind cea verticala este intinsa; iar la dintii laterali invers.
6. Particularitatea raportului dintre portiunea coronara mediana care este mai voluminoasa si portiunea distala
care este mai redusa. Coletul dintilor prezinta o circumferinta festonala care corespunde cu festonul gingival
si este convexa pe suprafetele vestibulo-orale si concava spre apex pe suprafetele proximale.
Semnele anatomice de deosebire ale dintilor:
Deosebim dinti frontali si dinti laterali. Incisivii- functie de incizie a alimentelor; caninii- sfisierea alimentelor;
premolarii- zdrobirea iar molarii- faramitarea alimentelor. Incisivii au coroana turtita comparata cu o dalta; caninii-
au o coroana a carei margine libera are forma unui virf de sulita; premolarii au un volum coronar mai mare decit a
dintilor frontali; molarii- au cel mai mare volum coronar si un numar mare de cuspizi (4-5) prezentind pe suprafata
ocluzala mai multe santuri intercuspidiene. Alte semne de deosebire: directia radacinii, unghiurile coroanelor
dintilor frontali, curbura suprafetei vestibulare, marimea coroanei, numarul de cuspizi, marimea si situarea lor pe
suprafata ocluzala a dintilor laterali, forma dintilor (triunghiulara, ovala, patrata, dreptunghiulara).

12.Morfologia functionala incisivilor ,caninilor, premolarilor. Inaltimea coronara dupa Marselier.

*Incisivii centrali superiori-m ai m ari di n i dup vol um di n grupa i nci si vi l or, i m pl ant a i n pori unea cent ral a
arcad ei superi oare de o part e i de al t a a li ni ei m edi ane a fet ei . C oroana l or est e turt i t n sens vest i bul ooral ,
ast fel nct form a poat e fi com parat cu o lop i c. P e m sur ce se apropi e de col et , coroana se ngust eaz
t recnd n rdci n .
S uprafa a vesti bul ar a inci si vi l or cent ral i superi ori est e con vex at t n sens gi ngi voi nci zal , ct i
m ezi odi st al i are o form drept unghi ul ar cu l at ura vert i cal m ai m are dect cea ori zont al . La ti neri , pe
aceast suprafa sunt si t uat e dou an uri ori ent at e vert i cal cu o adnci m e m ai accent uat l a m argi nea
i nci zal care se at enueaz t rept at , pn l a dispari i a l or l a j um t at ea nl i m ii suprafe ei vest i bul re. Acest e
an uri m part suprafa a vest i bul ar n t rei l obi i negal i : di st al cel m ai m are, m ezi al de m ri m e m i jl oci e i
cent ral cel m ai mi c, crendu- se ast fel o uoar ondul are t ri pl . Cu ani i , dat ori t ac i unii abra zi ve a
al i m ent el or i peri u ei de di ni , an uri l e i l obi i t rept at se t erg. S uprafa a vest i bul ar est e m ai l at n
regi unea m argi ni i inci zal e i m ai ngust n zona col et ul ui .Margi nea di st al a suprafe ei vest i bul re est e m ai
scurt i m ai convex dect cea m ezi al , care est e m ai m are i m ai pl an.
S uprafa a pal at i nal a inci si vi l or cent ral i superi ori are o form t ri unghi ul ar cu baza spre m argi nea
i nci zal i dim ensi uni m ai m i ci dect suprafa a vest i bul ar. P roxi m al ea are ct e o ngroare de. sm al ,
num i t cre ast m argi nal . S unt crest e m argi nal e, m ezi a l i di st al , care converg spre t rei m ea cervi cal ,
unde se unesc form nd tubercul ul dent ar, care poat e avea rel i ef i form e vari at e: an uri vert i cal e, ori fi ci u
orb (foramen caecum) et c.
S uprafe el e proxi m al e au form t ri unghi ul ar cu baza spre co l et , l at uril e cror a sunt form at e de m argi ni l e
vest i bul ar i pal at i nal al e suprafe el or respect i ve, care se nt l nesc nt r- un unghi ascu i t l a m argi nea
i nci zal . S uprafe el e proxim al e sunt uor con vexe spre col et . S uprafa a proxi m al m ezi al est e m ai m are
dect cea di st al at t n sens vert i cal , ct i ori zont al . Am bel e suprafe e proxi m al e au acel ai cont ur general ,
ns suprafa a di st al are o convexi t at e m ai accent uat .
Marg'i nea inci zal est e pu i n obl i c de j os n sus i n sens m ezi odi st al , avnd un rel i ef ondul at , form at de t rei
proem i nen e, ce corespund cel or t rei l obi vest i bul uri , care i el e cu vrst a se abrazi az . La uni rea m argi ni i
i nci zal e cu suprafa a m ezi al se form ea z un unghi de ci rca 8590, i ar l a uni rea cu suprafa a di st al un unghi
obt uz, rot unj i t . At t i nci si vii superi ori , ct i cei i nferi ori (cent r al i i l at eral i ) sunt di n i m onoradi cul ari .

*Incisivii laterali superiori. Au ace eai form general ca i i n ci si vi i cent ral i superi ori , dar cu di m ensi uni
m ai mi ci i cu unel e det al i i m orfol ogi ce m ai accent uat e. Sunt i m pl ant a i n hem i arcad el e dent are im edi at
dup inci si vi i cent ral i .
S uprafa a vesti bul ar a inci si vi l or l at eral i superi ori est e m ai ngust i m ai convex dect a inci si vi l or cent ral i .
C a i l a inci si vi i cent ral i , pe suprafa a vesti bul ar sunt sit uat e dou an uri cu acee ai ori ent are, care o m part
n cei t rei l obi : di st al -m are, m ezi al - mi j l oci u i cent ral - m i c. S pre deosebi re de i nci si vul cent ral , m argi ni l e
di st al e: i m ezi al e al e i nci si vul ui l at eral converg, n m aj ori t a t ea cazuri l or de l a ecuat orul coroan ei spre
m argi nea inci zal , f cnd m argi nea i nci zal m ai scurt dect di am et rul di nt el ui l a ecua t orul anat om i c.
 S uprafa a pal at i nal est e m ai mi c dect cea vest i bul ar i m ai obl i c, deosebi ndu- se de suprafa a pal at i nal
a i nci si vul ui cent ral pri nt r- o expri m are m ai accent uat a t ubercul ul ui dent ar. P e supra fa a pal at i nal e gset e
m ai frecv ent ori fi ci ul orb. S uprafe el e proxi m al e au form t ri unghi ul ar. Suprafa a proxi m al -m ezi al est e m ai
m are dect cea proxi m al - dist al i est e convex n j um t at ea i nci zal i pl at l a col et , fi i nd m ai rot unj i t spre
m argi nea vesti bul ar. S uprafa a di st al n general est e pl at i se rot unj et e nspre unghi ul inci zal .
Margi nea inci zal est e asem nt oar e cu a i nci si vul ui cent ral , deosebi ndu- se tot odat de ul ti m ul pri n unghi ul
m ezi al m ai ascu i t i cel di st al m ai obt uz i m ai rot unj i t .

*Incisivii centrali i laterali inferiori. Sunt cei m ai mi ci di n i i ca i inci si vi i superi ori sunt im pl ant a i de o
part e i al t a a li ni ei m edi ane a fe ei n acee ai ordi ne. At t i nci si vi i cent ral i , ct i cei l at eral i sunt
asem nt ori , avnd coroane t urt i t e n sens vesti bul o- l i ngual n por i unea inci zal i n sens m ezi odi st al spre
col et , con- feri ndu- i ast fel form a de dal t . Inci si vul cent ral est e m ai ngust dect cel l at eral .
S uprafe el e vest i bul re au un aspect al ungi t de form a unui pa ral el i pi ped, fi i nd convexe nspre col et i aproape
pl at e spre m argi nea i nci zal . P e el e sunt si t uat e ct e dou an uri care m part sup- rafa a vest i bul r! a fi ec rui
di nt e n t rei lobi de m ri m e egal , f cnd- o uor t ri l obat . Suprafe el e li ngual e au acee ai nl i m e ca i
suprafe el e vest i bul re, fi i nd ns pu i n m ai ngust e n sens m e- zi odi st al i pui n concav e. El e sunt aproape
net ede, dar, uneori ca i l a i nci si vi i superi ori , pe suprafa a lor pot fi tubercul i m i ci nedi vi za i .
S uprafe el e proxi m al e au o form t ri unghi ul ar, fi i nd aproape egal e at t m ezi al , ct i di st al , cu un rel i ef
aproxi m at i v pl an, fii nd converg ent e spre col et .
Margi ni l e i nci zal e sunt ori zont al e, i ar unghi uri l e at t m ezi al e, ct i di st al e sunt drept e.

*Caninii superiori. Au coroan canoid, a crei margine incizal are forma unui vrf de suli . Caninii sunt cei mai lungi i cei mai
puternici dini din grupul dinilor frontali i sunt implantai n hemiarcadele dentare, distal de incisivii laterali. Suprafaa vestibular este
accentuat convex att vertical, ct i meziodistal. Ea este mprit n dou faete de ctre o creast de smal verti cal pronunat, care
pornete de la cuspid spre colet. Marginile acestei creste formeaz dou anuri (unul mezial i altul distal) fiind divergente spre colet,
curbate uor, atenundu-se treptat aceast curbur pn la treimea mijlocie a suprafeei vestibulre. Faeta mezial este mai mic, iar cea
distal mai mare. Uneori pe faeta distal se observ un an care o mparte n doi lobi. Marginea mezial este uor convex, iar cea distal
este mai pronunat convex i mai scurt .Suprafaa palatinal este mai mic dect suprafaa vestibular, datorit reducerii diametrului
orizontal. Ea este oblic n sens vertical fe ei pal at i ne, i ar uneori chi ar i n regi unea col et ul ui , se afl tu bercul ul dent ar
care des eori are o form pronun at de cuspi d mi c. De l a t ubercul ul dent ar spre m argi nea i nci zal pornesc 3
crest e: m ezi al spre unghi ul m ezi al , di st al spre unghi ul di st al i m edi an spre vrful cuspi dul ui .
Acest e crest e sunt despr i t e de dou an uri m ai m ult sau m ai pu i n expri m at e. Suprafe el e proxi - m al e au
form t ri unghi ul ar cu vrful ndrept at spre m argi nea in ci zal i cu baza spre col et , i au form convex n
t rei m ea inci zal i pl ai t n t rei m ea cervi c al . Suprafa a proxim al - di st al are di m en si uni m ai mi ci at t n sens
vert i cal , ct i ori zont al , i est e m ai convex i nci zal i m ai pl at cervi cal dect suprafa a proxim al - m e- zi al .
Margi nea inci zal est e m pr i t de un cuspi d n dou m argi ni i negal e: m argi nea inci zal - m ezi al care se
nt i nde de l a vrful cus pi dul ui spre suprafa a m ezi al i form eaz unghi ul m ezi al de o form rot unj i t ;
m argi nea inci zal - di st al care se nt i nde de l a vr ful cuspi dul ui spre suprafa a di st al , form nd unghi ul di st al
m ai deschi s i si t uat m ai aproape de li ni a col et ul ui . Margi nea di st al est e m ai l ung dect cea m ezi al .
La ti neri vrful cuspi dul ui are un rel i ef ascu i t rot unj i t , care cu ti m pul se abrazi a z t ransform ndu- se nt r- o
m i c suprafa ocl uzal .

*Caninii inferiori. P rezi nt acel eai car act er e m orfol ogi ce gene ral e cu al e cani ni l or superi ori , avnd doar
unel e deosebi ri m ai pu i n sau m ai m ult accent u at e . C oroanel e cani ni l or inferi ori sunt m ai t urt it e n sens
m ezi odi st al i m ai nalt e, i ar rdci ni l e sunt m ai scurt e com parat i v cu al e cani ni l or superi ori . Suprafaa vestibular
are un aspect mai alungit 'i este mai puin convex n ambele direcii, comparativ cu a caninului superior, este mprit de cele 2 anuri,
n trei lobi inegali, care sunt mai puin pronunai, abia perceptibili.S uprafa a li ngual est e m ai ngust dect suprafa a
vest i bul ar i prezi nt acel eai det al i i m orfol ogi ce ca i suprafa a pal at i nal a cani nul ui superi or, rel i eful lor
fi i nd m ai pu i n expri m at , di n care cauz suprafa a li ngual est e m ai sim pl , avnd un t ubercul l i t abi a vi zi bi l .
S uprafe el e proxi m al e au acel ai cont ur t ri unghi ul ar i aceeai ori ent are, fi i nd uor convexe i aproape
paral el e.
Margi nea inci zal est e m pr i t de un cuspi d m ai pu i n pro nun at , n dou m argi ni inegal e. Margi nea di st al
est e m ai lung i m ai obl i c, depl asnd ast fel cuspi dul m ai spre m ezi al .

*Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul dinilor laterali i este implantat n hemiarcada dentar imediat dup canin.
Coroana lui are o form cuboid neregulat; este un dinte bicuspidat i biradicular.Suprafaa vestibular este uniform convex n ambele
direcii i este asemntoare cu cea a caninului, fiind mai mic i mai lat, iar caracterele morfologice sunt mai puin pronunate i
reliefate.Suprafaa palatinal are acelai contur general ca a suprafeei vestibulre i prezint dimensiuni mai mici n ambele direcii, fiind
perfect neted. Suprafeele proximale sunt mai mari dect suprafeele palatinale i vestibulre. Suprafaa proximal-mezial are form
trapezoidal, este convex n treimea ocluzal, n special spre vestibulr unde formeaz punctul de contact cu dintele vecin, devenind plat
spre colet. Marginea mezial vestibular este curb de sus n jos, iar cea palatinal mai are i o direcie oblic spre ves tibulr i este mai
scurt dect cea vestibular. Suprafaa proximal-distal are aceleai caractere morfologice ca suprafaa proximal-mezial, prezentnd doar
cteva deosebiri: este mai convex i se lrgete spre colet, formnd o depresiune concav spre cervi cal . Acest sem n est e socot it ca
un i ndi ce de i dent i fi care a pri m u l ui prem ol ar s uperi or i a hem i arcad ei di n care provi ne.
S uprafa a ocl uzal est e t rapezoi dal , form at di n 4 m argi ni {vest i bul ar, pal at i nal , m ezi al i dist al ), 2
cuspi zi , un ant int ercuspi di an i 2 foset e. Margi nea vest i bul ar est e t ri l obat dat o ri t proem i nent ei
corespunz t oar e a cel or t rei lobi de pe suprafa a vesti bul ar. Margi nea pal at i nal are form de sem i cerc
form at de cuspi dul pal at i nal . Margi ni l e proxi m al e au form de curbe ce converg spre pal at i nal form at e de
crest el e m ezi al e i di st al e care unesc cuspi dul vest i bul ar cu cel pal at i nal .
R el i eful suprafe ei ocl uzal e est e form at de cei doi cuspi zi unul si t uat vest i bul ar i al t ul pal at i nal .
C uspi dul vest i bul ar est e m ai put erni c, ceva m ai m are i m ai proem i nent dect cel pal at i nal i est e aezat
cent ral sau pu i n di st al . Cuspi dul pal at i nal est e m ai t ei t dect cel vest i bul ar i est e depl asat spre suprafa a
m ezi al . Di n vrful cuspi zi l or pl eac crest el e axi al e care coboar spre an ul i nt ercuspi di an una di n
prel ungi rea cel ei l al t e, m pr i nd sup rafa a ocl uzal n dou versant e: unul m ezi al m ai m i c i unul dis t al m ai
m are. De pe versant el e m ezi al e i di st al e al e cuspi dul ui vest i bul ar pornesc dou an uri paral el e crest ei axi al e,
form nd foset el e ocl uzal e care nu t rec pest e cuspi dul pal at i nal . C uspi zi i ves ti bul ar i pal at i nal sunt despr i i
de un an i nt ercuspi di an cu di rec i e m ezi odi st al , si t uat m ai aproape de suprafa a pal at i nal . Acest an ,
t raversnd suprafa a ocl uzal n di rec i e di st al , se t er m i n pe suprafa a crest ei m argi nal e, i ar n di rec i e
m ezi al de cel e m ai mul t e ori depet e creast a m argi nal i se t erm i n chi ar pe suprafa a m ezi al .
Exam i nnd cuspi zi i tut uror di n il or l at eral i , observm c at t cuspi zi i oral i , ct i cei vest i bul ari sunt
m pr i i de crest e sagi t al e n dou versant e: ext ern i i nt ern. Vers ant ul ext ern est e si t uat n di rec i e
vest i bul ar, i ar cel i nt ern n di rec i e oral .
R dci na pri m ul ui prem ol ar superi or n 66 cazuri di n 100 est e bi fi d, ast fel fii nd repre zent at de o rdci n
vest i bul ar i al t a pa l at i nal . In 30 de cazuri rdci na est e uni c i n 4 cazuri t ri fi d.

*Premolarul doi superior. Est e al ci nci l ea di nt e di n arcad a den t ar, im pl ant at im edi at dup pri m ul prem ol ar.
P rem ol arul doi su peri or est e asem nt or cu pri m ul prem ol ar superi or, dar are o con fi gura i e m ai si m pl i
di m ensi uni m ai mi ci .
C aract e rel e morfol ogi ce al e prem ol arul ui doi superi or, dup cum s- a m en i onat , sunt ident i ce cu cel e al e
pri m ul ui prem ol ar cu ex cep i a suprafe ei ocl uzal e. S uprafa a ocl uzal est e bi cuspi dat , ns cuspi zi i dup
m ri m e sunt egal i nt re ei . an ul int ercuspi di an m part e suprafa a ocl uzal n dou pori uni egal e n sens
vest i bul o- pal at i nal i se t erm i n l a m argi nea crest el or proxim al e: form a an uril or de pe suprafa a ocl uzal se
aseam n m ult cu li t era H.
R dci na n 82% cazu ri di n 100 est e uni c, dar poat e fi at t bi fi d, ct i t ri fi d.
*Primul premolar inferior. Est e im pl ant at ca i om ol ogul su su peri or dup cani n i est e al pat rul ea di nt e di n
arcad a dent ar in feri oar. Coroana are o form m ai mul t asem nt oar e cu un ci l i n dru, est e un di nt e bi cuspi dat
i m onoradi cul ar .
Suprafaa vestibular este asemntoare cu cea a caninului inferior, dar are dimensiuni mai mici att n sens vertical, ct i orizontal. Ea
este mprit de dou anuri verticale puin exprimate n 3 lobi inegali, dintre care cel medial este mic, cel distal mij lociu i cel central
este mai mare i mai pronunat. Aceasta permite ca creasta sagital a cuspidului vestibular s mpart marginea ocl uzal vest i bul ar
n dou versant e inegal e: m ezi al , care est e m ai mi c i ascu i t , i di st al m ai l ung i obli c. Suprafa a vest i -
bul ar est e convex n am bel e di rec i i , at i ngnd convexi t at ea m axi m l a li m it a uni ri i t rei m i i m ezi al e cu cea
cervi c al . Acest re l i ef cont ri bui e l a apl ecare a cuspi dul ui vest i bul r spre li ngual , adu- cndu- 1 n cel e m ai dese
cazuri pn l a axul vert i cal al di nt el ui .
Suprafaa lingual este convex n ambele direcii i mai mic dect suprafaa vestibular, astfel c nlimea ei constituie apro ximativ
jumtate din nlimea suprafeei vestibulre. Aceste particulariti constituie punctul de trecere de la dinii monocuspidai la cei
bicuspidai ca i n cazul primului premolar superior; suprafaa lingual nu prezint detalii morfologice, fiind neted S uprafe el e
proxi m al e sunt uor convexe i converg at t spre col et , ct i spre l i ngual . Convergen a m axi m
vest i bul oli ngual est e n t rei m ea vest i bul ar, unde face punct de cont act cu di n i i veci ni . La t rece rea
suprafe el or proxi m al e spre suprafa a li ngual se form eaz un unghi accent uat rot unj i t . Suprafe el e proxi m al e
au form t rapezoi dal cu baza m i c spre ocl uzal . Suprafa a proxi m al m ezi al est e m ai m are dect suprafa a
proxi m al - di st al .
S uprafa a ocl uzal are o form pu i n ovoi dal al ct ui t di n 4 m argi ni , 2 cuspi zi , un an i nt ercuspi di an i 2
foset e. R el i eful ei est e form at de 2 cuspi zi i negal i : vest i bul r i li ngual . Cuspi dul ves t i bul r are o nl i m e i
l i m e aproape de dou ori m ai m are dect cel l i ngual , avnd o ncl i nare spre l i ngual de aproxi m at i v 45.
Aceast a, dup cum s- a m en i onat m ai sus, perm i t e ca vrful cus- pi di an s aj ung pn l a axul vert i cal al
di nt el ui . Di n vrful cus pi dul ui vest i bul r pornet e o creast axi al de sm al spre an ul i nt ercuspi di an, care
coi nci de i cont i nu cu cre ast a axi al a cuspi dul ui li ngual . C reast a axi al m part e versant ul i nt ern al cuspi dul ui
vest i bul r n dou foset e: m ezi al i di st al . F oset a m ezi al est e m ai pronun at dect cea di st al . In acest e
foset e, paral el crest ei axi al e, se gsesc an uri l e secundare num i t e an uri de descrc are. Acest e dou foset e
sunt unit e de an ul i nt ercuspi di an, care se n t i nde pn l a crest el e proxim al e. an ul int ercuspi di an are form
de curb cu concavi t at e a ori ent at spre suprafa a vest i bul ar i est e sit uat m ai mul t spre m argi nea li ngual .

*Premolarul doi inferior. Est e al ci nci l ea di nt e di n arcada den t ar i nferi oar, i m pl ant at dup pri m ul
prem ol ar. Coroana lui are o form cuboi d i est e pui n m ai m are dect cea a pri m ul ui pre m ol ar, est e un di nt e
m onoradi cul ar i bi cuspi dant sau t ri cuspi dant .
Suprafaa vestibular este convex att n sens vertical, ct i orizontal. Convexitatea maxim vertical este situat n treimea cervical i
trece lent n sens meziodistal. In comparaie cu omologii si, aceast suprafa este mprit de dou anuri n trei lobi cu un relief mai
puin accentuat. Lobul central este mai lat i abia depete relieful lobilor mezial i distal. Marginea ocluzal este mai puin ascuit dect
la ceilali premolari i este mprit de vrful cuspidului n dou versante aproape egale, care, unin-du-se cu m argi ni l e proxi m al e,
form eaz unghi uril e di st al i m ezi al . Unghi ul m ezi al est e pui n m ai ascu i t , i ar cel di st al m ai obl i c. Sup rafa a
l i ngual est e m ai m i c dect cea vest i bul ar i est e uor ncl i nat spre l i ngual , cu o convexi t at e n am bel e
di rec i i . Di n t rei m ea cervi c al , at t suprafa a l i ngual , ct i cea vest i bul ar con verg ocl uzal , fcnd ca
di am et rul vest i bul ol i ngual s fi e m ai m i c l a ni vel ul suprafe ei ocl uzal e.
S uprafe el e proxi m al e sunt convexe i convergent e spre col et i au o form pt rat ; convexi t at ea m axim
at i nge m argi nea ocl u zal , ni vel ul unde se real i zea z cont act ul i nt erdent a r cu di n i i ve ci ni .
S uprafa a ocl uzal are un rel i ef dependent de prezen a a doi sau t rei cuspi zi . In cazul cnd suprafa a
ocl uzal prezi nt doi cus- pi zi , rel i eful ei est e asem nt or cu cel al pri m ul ui prem ol ar i nfe ri or i se deosebet e
pri n urm t oarel e sem ne: vrful cuspi dul ui ves- t i bul ar nu est e accent u at ncl i nat spre li ngual ; an ul
i nt ercuspi di an est e si t uat m ai vest i bul ar, m oti v care a condus l a si t uarea foset el or m ezi al e i di st al e m ai
aproape de m argi nea vesti bul ar a suprafe ei ocl uzal e; cuspi zi i vest i bul ar i li ngual sunt aproape de acee ai
m ri m e. Unii aut ori n general socot cuspi dul li ngual m ai put erni c dect cel vest i bul ar.
In cazul cnd suprafa a ocl uzal prezi nt 3 cuspi zi , an uril e, foset el e i cuspi dul vest i bul ar au acel ai cont ur i
rel i ef. Modi fi c ri l e se pet rec l a ni vel ul cuspi dul ui l i ngual , care est e m pr i t n doi cuspi zi de un an cu
di rec i e l i ngual ce i i a nceput ul di n an ul i nt ercuspi di an cu di rec i e m ezi odi st al . an ul i nt ercuspi di an l i n -
gual nu depet e li m it a crest ei sagi t al e a cuspi dul ui l i ngual . Di n t re cei doi cuspi zi li ngual i cel m ezi ol i ngual
est e m ai pronun at i "m ai m are dect cel di st ol i ngual .

13.Morfologia functionala a molarilor . inaltimea coronara dupa Marselier. Particularitatile implantarii dintilor la maxilla si
mandibula . formele fiziologice ale arcadelor dentare.

* Primul molar superior. Est e im pl ant at dup al doi l ea prem ol ar i est e al asel ea di nt e di n arcada dent ar.
Are o coroan de form cuboi d i est e un di nt e t et racuspi dant i t ri radi cul ar .

S uprafa a vest i bul ar a pri m ul ui m ol ar superi or est e di vi zat de 4 m argi ni l at eral e: ocl uzal de form
neregul at , ondul at ; cer vi cal aproape ori zont al i dou m argi ni proxi m al e convergent e spre col et , m argi nea
di st al a crora est e m ai curb i m ai scurt dect cea m ezi al . Margi ni l e l at eral e confer suprafe ei vest i bul re
o form t rapezoi dal cu baza m are si t uat ocl uzal . R el i eful supra fe ei vest i bul re est e convex, avnd i o mi c
depresi une (foset ) real i zat de un an cent ral care vi ne de pe suprafa a ocl uzal i se t erm i n aproxi m at i v l a
j um t at ea suprafe ei vest i bul re. Tot oda t an ul cent ral m part e suprafa a vest i bul ar n doi lobi inegal i :
m ezi al i di st al . Lobul m ezi al est e form at de versant ul ext ern al cuspi dul ui m ezi ovest i bul ar, i ar cel dist al de
versant ul cuspi dul ui di st ovest i bul ar i est e m ai m i c dect l obul m ezi al .
S uprafa a pal at i nal est e asem nt oare cu cea vesti bul ar, m ar gi ni l e proxi m al e al e cr ei a sunt m ai
converg ent e spre col et , l a fel fi i nd m pr i t n doi lobi inegal i de an ul ocl uzal di st opal at i nal , numi t i an
pal at i nal de descrc ar e, care cont i nu pn aproape de li ni a col et ul ui . Lobul m ezi al , form at de versant ul
i nt ern al cus pi dul ui m ezi opal at i nal , est e m ai m are dect l obul m ezi ovest i bul ar i cu m ult m ai m are dect cel
di st opal at i nal , form at de versant ul int ern al cuspi dul ui di st opal at i nal . P e suprafa a pal at i nal a l obu l ui
m ezi opal at i nal n t rei m ea ocl uzal i aproape de m argi nea mezi al , deseori est e si t uat o proem i nen de
sm al numi t tubercu l ul C arabel l i , consi derat de uni i aut ori ca un cuspi d supranum erar. Uneori an ul ocl uzal
di st opal at i nal form eaz o m i c depresi une ori fi ci ul orb (forameti caecum).Suprafe el e proxi m al e au form a
t rapezoi dal cu baza m are n drept at spre col et , suprafa a di st al a crui a est e m ai mi c i m ai convex, i ar
suprafa a m ezi al est e pl an n sens vert i cal i con vex n sens ori zont al , convexi t at ea fi i nd m ai accent uat
spre m ar gi nea vest i bul ar. Acest rel i ef al suprafe ei m ezi al e cont ri bui e l a form area unei uoare depresi uni n
cent rul ei , n apropi erea col e t ul ui .
Suprafaa ocluzal are o form neregulat romboidal, marginea vestibular a creia formeaz cu cea mezial un unghi ascuit, iar cu
marginea distal un unghi obtuz deschis i invers; marginea palatinal cu cea distal formeaz un unghi obtuz, iar cu cea distal un
unghi ascuit. Astfel diagonala mare a acestei suprafee unete imaginar unghiurile ascuite meziovestibular cu cel distopalatinal.
Marginea distal i cea mezial sunt aproape paralele i drepte, iar cea vestibular i palatinal sunt convergente spre distal. Pe suprafaa
ocluzal sunt situai 4 cuspizi, creasta oblic, 2 fosete principale, o foset accesorie i 3 anuri. Cuspizii sunt orientai n sens
vestibulopalatinal i meziodistal, fiind separai ntre ei printr-un sistem dublu de anuri intercus- pidiene, care n dependen de gradul
de adncire spre partea central a suprafeei ocluzale, sunt divizate n: anuri centrale (ves- tibulocentral i meziocentral) i 1 ant
periferic (distopalatinal). anul vestibulocentral, pornind din centrul ocluzal spre suprafaa vestibular, continu pn n treimea
mijlocie a suprafeei vestibulre, separnd astfel cei 2 cuspizi vestibulari n: cuspidul meziovestibular care coincide dup mrime cu
lobul mezial al suprafeei vestibulre i cuspidul distovestibular care coincide cu lobul distal. anul meziocentral i are nceputul ca i
cel vestibulocentral n centrul ocluzal; intersecia acestor dou anuri formeaz un unghi de circa 95 i o foset, numit foseta central
sau accesorie (secundar). anul meziocentral pornete spre suprafaa mezial i mparte cei doi cuspizi meziali n: cuspidul
meziovestibular i cuspidul meziopalatinal. Acest an mpreun cu creasta mezial formeaz foseta mezial. anul distopalatinal
pornete de pe marginea distal a suprafeei ocluzale, mprind-o aproximativ n dou jumti egale, continu pn la marginea crestei
oblice de smal, unde formeaz cu ea un unghi oblic de aproximativ 120135 i se ndreapt pe suprafaa palatinal unde se
contopete cu anul de pe aceast suprafa. Uneori, poriunea distal a anului distopalatinal trece creasta oblic de smal i se termin
n foseta central, avnd un relief slab pronunat. Astfel acest an separ cuspizii palatinali n cuspidul distopalatinal i cuspidul
meziopalatinal, separnd totodat i cuspizii distali n cuspidul distovestibular i cuspidul distopalatinal. anul distopalatinal mpreun
cu creasta distal formeaz foseta distal. Cuspidul meziopalatinal se unete cu cuspidul distovestibular printr-o creast oblic de smal
care se mai numete i puntea de smal, iar creasta cuspidului meziopalatinal, trecnd de pe un cuspid pe altul, formeaz un unghi de
aproximativ 145 cu vrful orientat n sens distal. Totodat este necesar de m en i onat c, di n vrful t ut uror cuspi zi l or spre
cent rul ocl uzal , pornesc crest e axi al e care m part cuspi zi i n dou versant e: m ezi al i di st al . P aral el acest or
crest e pornesc an uri secundar e, grl adul de rel i efa re al crora di fer. Vrfuri l e cuspi zi l or vest i bul ari i
pal at i nal i sunt unit e pri n crest e sagi t al e care m part cuspi zi i n dou versant e: ext ern i i nt ern. C rest el e
sagi t al e l a rndul su sunt uni t e cu crest el e proxi m al e n sens m ezi odi st al .
P ri m ul m ol ar superi or est e dot at cu 3 rdci ni i m pl ant at e n ardada dent ar ast fel : dou rdci ni n sens
vest i bul ar i una n sens pal at i nal .

* Molarul doi superior. Est e im pl ant at dup pri m ul mol ar, fi i nd al apt el ea di nt e di n arc ada dent ar.
C aract e ri st i ci l e m orfol ogi ce general e sunt ident i ce cu cel e al e pri m ul ui m ol ar superi or, cu unel e deosebi ri de
det al i u. C oroana m ol arul ui doi superi or are o form cuboi d, est e un di nt e t et racuspi dat (uneori poat e fi
t ri cuspi dat ), t ri radi cul ar .
S uprafa a vesti bul ar a mol arul ui doi superi or se deosebet e de cea vest i bul ar a pri m ul ui mol ar pri n
di m ensi uni m ai mi ci . an ul vest i bul ar est e de asem enea m ai pu i n expri m at i m part e supra fa a vest i bul ar n
doi l obi aproxi m at i v egal i . S uprafa a pal at i nal est e m ai m i c, m ai convex dect suprafa a pal at i nal a
pri m ul ui m ol ar, rel i eful ei fi i nd dependent de prez ent a i pozi i a an ul ui pal at i nal si t uat m ul t m ai di st al i care
est e m ai scurt , ext i nzndu- se n t rei m ea ocl uzal a suprafe ei pal at i nal e. La m ol ari i cu suprafa a ocl uzal
t ri cuspi dant an ul pal at i nal li pset e sau est e abi a schi at pe m argi nea pal at i nal .
S uprafe el e proxi m al e al e mol arul ui doi superi or prezi nt ace l eai cara ct ere m orfol ogi ce cu al e suprafe el or
proxi m al e al e pri m ul ui m ol ar, avnd di m ensi uni m ai m i ci .S uprafa a ocl uzal , ca i n cazul prim ul ui m ol ar
superi or, are o form neregul at , rom boi d, di m ensi uni m ai mi ci , unghi uri l e m ezi opal at i nal i di st ovest i bul ar
sunt m ai rot unji t e, di n care cauz di agonal a care l eag unghi uri l e m ezi ovest i bul ar i di st opal at i nal est e m ai
m are dect di agonal a unghi uri l or m ezi opal at i nal i di st o vest i bul ar. C nd pe suprafa a ocl uzal sunt si t ua i 4
cuspi zi , rel i e ful ei are caract e re m orfol ogi ce i dent i ce cu cel e al e pri m ul ui mol ar superi or, cuspi zi i fi i nd m ai
t ei i . Cuspi zi i di st ovest i bul ar i di s t opal at i nal sunt m ai mi ci , reducere a n vol um fii nd foart e accen t uat l a
cuspi dul di st opal at i nal , care deseori aproape nu se m ai observ, i ar suprafa a ocl uzal est e reprez ent at num ai
de t rei cuspi zi . In aa cazuri rel i eful suprafe ei ocl uzal e est e conferi t de acet i cuspi zi care sunt sit ua i ast fel :
2 cuspi zi vesti bul ari i unul pal at i nal . Ast fel por i unea pal at i nal a an ul ui di st opal at i nal se reduc e pn l a
di spari i a com pl et , sau coi nci de cu an ul secun dar al crest ei obl i ce cont ri bui nd l a reducer ea foset ei di st al e;
por i u nea di st al se cont opet e cu an ul i nt ercuspi di an m ezi ocent ral . Deci suprafa a ocl uzal poat e fi
repre zent at i de 3 cuspi zi , creas t a obli c, o foset pri nci pal i una accesori e i 2 an uri i nt ercuspi di ene.
R dci ni l e sunt im pl ant at e n arcad a dent ar ca i l a pri m ul m ol ar superi or.

* Molarul al treilea superior. Est e i m pl ant at dup al doi l ea m ol ar i est e ult i m ul di nt e di n arcada dent ar,
ocupnd l ocul 8. Mai est e num i t i mol arul de mi nt e, dat ori t peri oadei de erup i e nt re 1640 ani . Are o
form vari abi l , pui n const ant , poat e fi t ri cus- pi dant sau mul t i cuspi dant , t ri radi cul ar sau m ono- i
m ul ti radi cul a r. C nd m ol arul t rei superi or est e norm al dezvol t at , are cara ct eri st i ci m orfol ogi ce general e
asem nt oa re cu al e mol arul ui doi superi or, avnd t rei cuspi zi , di m ensi uni l e i vol um ul fi i nd m ai redus.

* Primul molar inferior. Est e i m pl ant at dup al doi l ea prem ol ar i nferi or i est e al asel ea di nt e di n arcad a
dent ar inferi oar . C o roana are o form cuboi d i est e un di nt e pent acuspi dat i bi radi cul ar .
S uprafa a vest i bul ar a pri m ul ui m ol ar i nferi or est e del i m it at de 4 m argi ni l at eral e: ocl uzal - , de form
ondul at , echi val ent ce l or t rei cuspi zi vest i bul ari ; cervi cal reprezent at de dou convexi t i ori ent at e ocl uzal
(una m ezi al i al t a di st al ), care se unesc pri nt r-o uoar ondul are spre spa i ul i nt erradi cul ar corespunz t or
del i m it ri i rdci ni l or; dou m argi ni proxi m al e convergent e spre col et , m argi nea dist al a cror a est e m ai
convex i m ai scurt de ct cea m ezi al . Margi ni l e l at eral e confer suprafe ei vesti bul re form t rapezoi dal
cu baza m are sit uat n sens ocl uzal , i ar baza m i c n sens cervi cal . R el i eful suprafe ei ocl uzal e est e asem -
nt or cu cel al prem ol ari l or i nferi ori , avnd convexi t at e m axi m n t rei m ea cervi c al , fi i nd aproape pl an n
sens ocl uzal i obli c n sens l i ngual . S uprafa a vest i bul ar est e m pr i t de dou an uri vert i cal e (m ezi al i
di st al ) n t rei lobi inegal i . an ul m ezi al pornet e de pe suprafa a ocl uzal i .cont i nu pn l a j um t at ea
suprafe ei vest i bul re, t erm i nndu- se nt r- o depresi une care form ea z foset a vest i bul ar (ori fi ci u orb). Acest
an m part e suprafa a vest i bul ar n doi lobi : vest i bul om ezi al i vest i bul ocent ral . Lobul m ezi al est e form at de
versant ul ext ern al cuspi dul ui m ezi ovest i bul ar, lobul cent ral est e form at de versant ul ext ern al cuspi dul ui
cent rovest i bul ar i est e m ai mi c dect cel m ezi al . an ul di st al por net e de asem enea de pe suprafa a ocl uzal ,
fi i nd m ai scurt i m ai pu i n expri m at , separnd l obul vest i bul ocent ral de cel vesti bul odi st al . Lobul
vest i bul odi st al est e form at de versant ul ext ern al cus pi dul ui di st ovest i bul ar i est e cel m ai mi c l ob de pe
suprafa a ves t i bul ar.
S uprafa a l i ngual ca i cea vest i bul ar are form t rapezoi dal cu acel ai cont ur, dar de dim ensi uni m ai
m i ci , fi i nd net ed. Aceas t suprafa est e convex i aproape vert i cal , m pr i t de un an vert i cal n doi l obi
i negal i . an ul vert i cal i i a nceput ul pe sup rafa a ocl uzal i cont i nu pn n t rei m ea ocl uzal a suprafe ei
l i ngual e m pr i nd- o n lobul m ezi ol i ngual de di m ensi uni m ai m ari i l obul di st ol i ngual de dim ensi uni m ai
m i ci . Acet i l obi sunt for m ai de versant el e i nt erne al e cuspi zi l or li ngual i , i ar vol um ul l or depi nde de
di m ensi unil e acest or versant e.
S uprafe el e proxi m al e ca i n cazul mol ari l or superi ori pot fi com parat e cu un t rapez, cu baza m are
ori ent at spre col et i cea m i c spre ocl uzal , avnd suprafa a di st al m ai m i c i m ai con vex dect cea
m ezi al . Margi ni l e suprafe el or proxi m al e (m ezi al i di st al ) sunt uor curbat e fi i nd ncl i nat e l i ngual .
Suprafaa ocluzal a primului molar inferior are form de trapez cu baza mare orientat n sens vestibulr, este format de crestele
sagitale cuspidiene (vestibulr i lingual) i de crestele marginale de smal (mezial i distal). Pe suprafaa ocluzal sunt situai 5
cuspizi, 4 anuri intercuspidiene i 5 fosete. Cuspi- zii sunt situai ast fel : 3 vest i bul ari i 2 l i ngual i , fi i nd separa i nt re ei
pri nt r- un si st em speci fi c de an uri i nt ercuspi di ene, care i ncl ude un an cent ral i 3 an uri secundare. an ul
cent ral m ezi odi st al pornet e aproxi m at i v di n m ij l ocul crest ei m ezi al e, t ransverse az suprafa a ocl uzal i se
t erm i n pe m ij l ocul crest ei di st al e. an ul cent ral est e bi furcat di st al crest ei de sm al m ezi al e, avnd o adn -
ci m e m ai pronun at i form nd foset a m ezi al pri nci pal . Di st al an ul cent ral are un cont ur m ai pu i n
expri m at i m preun cu cre ast a de sm al di st al form eaz a doua foset di st al pri nci pal . Est e necesa r de
m en i onat c crest el e de sm al m pi edi c prel un gi rea an ul ui m ezi odi st al pe suprafe el e proxi m al e, pri n
urm are, acest an separ cuspi zi i vest i bul ari de cei l i ngual i , ul t i mi i fi i nd m ai nal i .
an ul m ezi odi st al bi furc n dou an uri secundar e (m ezi al i di st al ) care pornesc spre suprafa a
vest i bul ar, unde se cont o pesc cu an uri l e vest i bul re sim i l are, separnd cuspi zi i vesti bul ari . an ul m ezi al
separ cuspi dul m ezi ovest i bul ar de cel cent rovest i bul ar, i ar cel di st al separ cuspi dul cent rovest i bul ar de
cuspi dul di st ovest i bul ar. Int ersec i a an uri l or m ezi al i di st al cu an ul m ezi odi st al form ea z dou foset e
secundare. Aproxi m at i v de l a ju m t at ea an ul ui m ezi odi st al , spre suprafa a li ngual , pl eac an ul l i ngual
care separ cuspi zi i li ngual i n cuspi dul m ezi ol i ngual i cuspi dul di st oli ngual . an ul li ngual confer
suprafe ei ocl uzal e un rel i ef cara ct eri st i c. In unel e cazuri an ul l i ngual coi nci de cu an ul m ezi al vesti bul r
(vari ant cruci form ), i ar n alt e cazuri coi nci de cu creast a de sm al a cuspi dul ui cent rovest i bul ar (vari ant
dri opi t ec). La i nt ersec i a an ul ui l i ngual cu an ul m ezi odi st al se form eaz a t rei a foset secundar. Di n
vrfuri l e cuspi zi l or, ca l a m ol ari i superi ori , pornesc spre ocl uzal crest e axi al e de sm al , i ar paral el acest or
crest e an uri secundare. In ordi nea m ri m ii i n raport descendent cuspi zi i se si t ueaz ast fel :
m ezi ol i ngual fi i nd cel m ai m are, di st ol i ngual , m ezi ovest i bul ar, cent rovest i bul ar i di st ovest i bul ar, fi i nd cei
m ai m i ci .
R dci ni l e sunt im pl ant at e n arcad a dent ar ast fel : una n sens m ezi al i alt a n sens di st al . R dci na
m ezi al dup m ri m e est e m ai vol um i noas.

* Molarul doi inferior. Est e im pl ant at dup pri m ul mol ar i nferi or i est e al apt el ea di nt e di n arcada
dent ar inferi oar . C aract e ri s ti ci l e general e sunt i dent i ce cu cel e al e prim ul ui m ol ar i nferi or, exi st nd unel e
deosebi ri de det al i u: are coroana de form a unui t rapez i est e un di nt e t et racuspi dat i bi radi cul ar.
S uprafa a vest i bul ar a m ol arul ui doi inferi or are aceeai for m general ca a pri m ul ui m ol ar, deosebi ndu- se
pri n dim ensi uni m ai m i ci , fi i nd m ai convex i avnd un si ngur an vest i bul r care se prel unget e pn l a
j um t at ea suprafe ei vest i bul re, t erm i nndu-se n foset a vest i bul ar. an ul m part e suprafa a vest i bul ar n
doi l obi inegal i : l obul m ezi al fi i nd m ai m are i lobul di st al fi i nd m ai mi c.
 S uprafa a li ngual est e m ai m i c, avnd aproxi m at i v ace eai form ca i suprafa a l i ngual a prim ul ui m ol ar
i nferi or.
S uprafa a ocl uzal are un rel i ef i m pri m at de cei 4 cuspi zi , dou an uri i nt ercuspi di ene, dou foset e
pri nci pal e i una accesori e. an ul m ezi odi st al are ace eai di rec i e ca i om ol ogul su de pe pri m ul m ol ar
i nferi or, form nd dou foset e pri nci pal e (m ezi al i di st al ) care separ cei doi cuspi zi vest i bul ari de cei doi
cuspi zi l i nguali . an ul vest i bul ol i ngual ncepe pe suprafa a vest i bul ar, t ransverse az an ul m ezi odi st al ,
form nd foset a secundar, t er- mi nndu- se pe m argi nea l i ngual a suprafe ei ocl uzal e. Acest an separ
cuspi zi i vest i bul ari i l i nguali n cuspi zi i m ezi ovest i bul ar i di st ovest i bul ar, m ezi ol i ngual i di st ol i ngual . In
dependen de ca ract erul di rec i ei t opografi ce a por i unii vest i bul re a an ul ui ves ti bul ol i ngual fa de
por i unea l i ngual , deosebi m : vari ant cruci form , cnd acest e por i uni coi nci d i au aceeai di rec i e; vari ant
dri opi t ec, cnd acest e por i uni nu coi nci d, por i unea l i ngual fi i nd si t uat m ai di st al , suprapunndu- se cu
creast a axi al a cuspi dul ui di st ol i ngual ; vari ant n scar, cnd l a i nt ersec i a an uri l or m e zi odi st al i
vest i bul oli ngual se form eaz o ncruci are care se asea m n cu li t era X. In ordi nea m ri mi i i n raport
descen dent cuspi zi i se si t ueaz ast fel : m ezi ovest i bul ar fi i nd cel m ai m are, m ezi ol i ngual , di st ovest i bul ar i
di st ol i ngual fi i nd cel m ai mi c.
R dci ni l e m ol arul ui doi i nferi or sunt im pl ant at e n procesul al veol ar asem nt or cu rd ci ni l e pri m ul ui
m ol ar.

Molarul al treilea inferior. Est e i m pl ant at dup al doi l ea m ol ar i nferi or i est e ul t im ul di n arcada
dent ar i nferi oar, ocupnd lo cui 8. C a i om ol ogul su de l a m axi l est e num i t i m ol arul de mi n t e.
Deseori est e m ai bi ne dezvol t at i chi ar m ai m are dect m ol arul 2 i nferi or. C oroana lui est e form at n
fond di n 45 cuspi zi sau chi ar m ai m ul i . Mol arul al t rei l ea i nferi or prezi nt caract ere m or fol ogi ce
i denti ce cu cel e al e pri m ul ui i al doi l ea m ol ari i nferi ori . R el i eful acest ui di nt e est e n raport cu
poli m orfi sm ul i num rul cuspi zi l or; est e un di nt e bi radi cul ar, rdci ni l e crui a sunt de cel e m ai
m ul t e ori reuni t e form nd un con scurt .
Tabelul 1. Dimensiunile medii ale dinilor permaneni superiori, dup Marseillier
Diametrul
meziodistal
al coroanei,
mm
Dintele
Inaltimea Inaltimea Lungi m ea Mi ni Diametru vest
totala a coroanei radaci ni i Maxi
1/3 m i n m l a palatinal
dintelui ocl uzal a col et mazim
Incisivul central 22,5 10,0 12,5 9,0 6,4 7,0
Incisivul lateral 22,0 8,8 13,5 6,4 4,4 6,0
Caninul 26,5 9,5 17,0 7,6 5,2 8,0
Primul premolar 21,0 i 8,0 13,0 7,0 4,7 9,0
Al doilea premolar 21,0 7,5 13,5 6,5 5,3 8,5
Primul molar 22,3 7,5 14,8 10,2 7,4 11,7
Al doilea molar 20,7 7,2 13,5 9,2 6,7 11,5
Al treilea molar 18,0 6,8 11,2 9,0 7,0 11,0
Dimensiunile medii ale dinilor permaneni inferiori
Incisivul central 20,7 8,8 11,9 5,4 3 6
Incisivul lateral 22,1 9,4 12,7 5,9 3,8 6,4
Caninul 25,6 19,3 15 6,9 5,2 7,9
Primul premolar 23 8 15 6,9 5,4 7
Al doilea premolar 23,5 8 15,5 7,2 6 8
Primul molar 21 7,7 13,3 11,2 8,5 10,3

14.Definitie arcada dentara, arcada alveolara, arcada bazala, si coraportul dintre ele la maxilla si mandibula.

* Arcada dentara-prezinta un suport de sustinere a pozitiei buzelor contribuind astfel la aspectul fizionomic al fetei.
* Arcada alveolara-linia conventionala trasata pe virful apofizei alveolare.
* Arcada bazala-linia trasat pe vrfurile rdcinilor.
* Coraportul dintre ele-la maxilla arcada dentara este mai mare dect cea alveolar, iar cea al veolar mai mare dect cea bazal.
In cazul mandibulei avem un co- raport invers: arcada dentar este mai mic.

15.Factorii ce asigura unitatea functionala a arcadelor dentare. Ariile ocluzale . Planul de ocluzie.
*Factorii:

-apofizele alveolare;
-puncte de contact interdentare (contactele interdentale joac un rol important la dispersarea i repartizarea presiunilor
funcionale i asupra dinilor vecini. Afar de aceasta, contactele interdenta le servesc drept obstacol pentru produsele
alimentare care ar trauma i ar leza papilele interdentare);
-ligamentele interdentare parodontului marginal (aceste ligamente snt situate deasupra septuri lor alveolare inserndu-
se de cementul unui dinte i trecnd la cel lalt. Datorit acestor ligamente deplasarea unui dinte mezial sau distal provoac
i deplasarea dinilor vecini).

* Ariile ocluzale: arie ocluzal a arcadei dentare superioare i a celei inferioare, care snt formate din succesiunea supra -
feelor ocluzale ale fiecrui dinte n parte. Aria oc luzala a arcadei dentare superioare n regiu nea frontal prezint o linie
egal cu limea prii incisivale a dinilor frontali, lrgindu-se treptat posterior, atingnd cele mai mari di mensiuni n
regiunea primului molar. Aria ocluzal a mandibulei este mai mic n regiunea dinilor frontali i mai mare la fel la
nivelul primului molar. In zona frontal aria ocluzal este arcat i ngust, iar n zonele laterale are un relief caracteristic
datorit prezenei cuspizilor pe faa ocluzal a dinilor laterali adaptai la fr- miarea i mcinarea alimentelor.
Ariile ocluzale pot fi ntrerupte de diasteme, treme, leziuni coro nare, edentaii pariale. Ele la fel pot avea diferite
dimensiuni n raport cu dimensiunile arcadelor dentare, pot fi naturale, artificiale, mixte, iar la edcntaia total absente.

*Planul de ocluzie-dac trasm o linie convenional care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor premolari inferiori cu cei
distali vestibulari ai ultimilor molari, obinem un plan, care n zona fronta l trece pe marginea incisiv a incisivilor centrali
superiori, primind denumirea de plan de ocluzie. Datori t curbrii arcadelor dentare n plan sagital i transversal fiecare
dinte se afl fa de planul de ocluzie ntr-un anumit raport. Aa, la nchiderea arcadelor dentare n ocluzia centric, dinii
laterali superiori ntretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontal a arcadelor dentare incisivii centrali i
caninii superiori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori l ntretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alctuit din trei
segmente: unul frontal i dou laterale. S-a constatat c segmentul frontal este curbat i paralel cu linia bipupilar, iar cele
laterale cu planul orizontal Camper, care trece de la spina nazal anterioar i pn la centrul conductelor auditive
externe. Migrrile dentare pot modifica raportul dinilor deplasai fa de acest plan, dereglnd relieful ariilor ocluzale.

16.Curba de ocluzie sagitala Spee. Rolul biologic al curbelor de ocluzie.

*Curba de ocluzie sagitala Spee- dintii, in arcada dentara in plan sagital sunt implantati la diferit nivel , si daca vom trasa o
linie pe suprafata ocluzala a dintilor primim o curbura numita curbura de ocluzie sagitala Spee.La maxil aceast curbur
este corespunztor convex. centrul acestei curburi este situat la 3 cm posterior de crista Gal ii.Speesocotea c centrul
acestei curburi se gsete n orbit i dac vom prelungi aceast curb, ea va trece la marginea anterioar a condilui
articular al mandibulei . Bonwill, studiind profunzimea curbei de ocluzie sagital Spee, a ajuns la concluzia c ea depinde
de gradul de supraacoperire fron tal. Cu cit gradul de supraacoperire este mai mare, cu att mai adnc este i curba de
ocluzie sagital Spee. Dup Bornvill datorit curbei de ocluzie sagitali Spee, n caz de deplasare a mandi bulei n sens
anterior, ntre arcadele dentare i ntre dinii antagoniti se creeaz cel putin trei
puncte de contact, situate n form de triunghi: un contact n zona dinilor frontali i cte unul n zonele laterale. Acest
fenomen a primit denumirea de contactul a trei puncte dup Bonwill .

*Rolul biologic- protectia parodontului dintilor laterali ( curbura transversala), dintilor frontali (curbura sagitala).

17.Ce prezinta curba de ocluzie transversala Monson- Willson. De ce depinde gradul de pronuntare, rolul lor.

*Curba de ocluzie transversala Monson-Wilson: in plan transversal ,datorita inclinarii dintilor laterali (coroana dintilor laterali
mandibulari inclinati oral, a dintilor laterali maxilari vestibular), daca unim cuspizii dintilor omogeni de pe hemiarcada stinga si dreapta
obtinem curba de ocluzie transversala Monson-Wilson.

*Gradul de pronuntare depinde de gradul de nclinaie a dinilor laterali: la cei maxilari spre vestibular, la cei mandibulari spre oral.

*Importanta:
-pastrarea contactelor dintre cuspizii coroanelor dintilor laterali la deplasarea mandibulei in sens transversal.
-biologica: protectia parodontului dintilor laterali in acest motiv se mai numeste si curbura de profilaxie parodontala.
-rol de compensare in crearea arcadelor dentare artificiale,deoarece la miscari de propulsie si lateralitate intre arcadele dentare se
pastreaza contact interdentar cel putin in trei puncte asigurind fixare stabile a protezelor mobile.

18.Definitie Parodont. Caracteristica tesuturilor ce include aceasta notiune. Functiile.

*Parodont-complexul de tesuturi care inconjoara portiunea radiculara a dintelui: gingia, periodontiu, tesutul osos alveolar, cimentul
radicular.

*Gingia-alcatuita din papilele interdentare , marginea libera, portiunea consolidata cu tesutul osos. Partea marginala a gingiei in conditii
fiziologice , cuprinde dintele ca o manseta aproximativ cu 1,5 mm mai sus de coletul dentar, formind santul dentogingival, care are o
adincime de aproximativ 0,85 mm dupa Orban.

*Periodontiul-tesut conjunctiv cu o structura functionala diferentiata, situate la nivelul spatiului periodontal. Alcatuid din: fibre
periodontale , elemente celulare (fibroblaste, cementoblaste, osteoblaste, osteoclaste) din vase sangvine si limfatice si fibre nervoase. In
zona coletului format din doua grupe de fibre :ligamentele dentogingivale care incep pe cementul radicular si insera in gingie, ligamentele
dentoperiostale si dentodentare-ele incovoiesc dintele si insera la dintele vecin. In asa mod dintii din arcadele dentare se transforma intr-un
system unic si prin urmare la actiunea unei forte asupra oricarui dinte el va influenta si asupra dintelui vecin.

*Tesutul alveolar-dispune de o structura functionala caracteristica pentru fiecare dinte in dependenta de functia acestuia. Sub influenta
dintelui pe fata vestibulara si orala se modeleaza o margine a tesutului cunoscut ca os compact , os dens. Aceasta placuta ca regula este mai
groasa din partea orala si mai subtire din partea vestibulara.

*Functiile parodontului:
-de fixare si stabilizare a dintelui;
-de automentinere ;
-senzorica;
-analizatorica;
-de plastie a tesuturilor paradontului;
-de reglare a presiunilor masticatorii;
-de amortizare a fortelor functionale;
-trofica.

19.Indicati latimea spatiului dento-alveolar in cele 3 zone. Caracteristica grupelor ligamentare Sharpey.

*Spatiul dento-alveolar: spatiul cuprins intre corticala interna a osului alveolar si cementul radicular . Are largime variabila in diferite
segmente ale radacinii:
-in zona orificiului alveolei 0,25-0,27 mm;
-la treimea coletului 0,17-0,19 mm;
-in zona mijlocie 0,08-0,14mm;
-in zona apicala 0,16-0,19 mm.

*Ligamentele Sharpey: Ligamentele alveolodentare se mpart n dou grupe dup orien tarea lor funcional: grupul
fasciculelor de fibre cu orientare obli c formate din fibre colagene care fixeaz i suspend dintele n al veol, numite i
fibrele lui Sharpy. Fiind inserate de peretele alveolei i cementul radicular, ele snt uor ondulate.Inzona coletului este
situat al doilea grup de fibre orientate n plan orizontal care leag dintele de alveol, de gingie (ligamentele dentogingivale)
i de dinii vecini, ligamentele dentodentare sau transseptale (deoarece ele trec peste marginile alveolei i se inser pe
cementul din zona coletului dinilor vecini. Acest grup de fascicule formeaz ligamentul cir cular dental unind dinii din
arcada dentar ntr-un sistem lan.Ligamentele alveolodentare oblice cu o orientare a fasciculelor dinspre alveol spre
cement, afar de rolul de suspendare a dintelui, amortizeaz forele de presiune pe care le suport dintele n
funciune.Grupul fasciculelor apicale au o direcie aproape vertical, fiind dispuse radiar de la peretele alveolei la apex.

20.Definitie ocluzie, ocluzie statica, ocluzie dinamica, relatii de ocluzie. Varietatile de ocluzie dinamica.

*Ocluzie-raport de contact static sau dinamic dintre arcadele dentare indifferent de relatiile dintre ele.

*Ocluzie statica- reprezint o relaie de contact dento dentar dintre arcada dentar inferioar i arcada dentar superioar.
*Ocluzie dinamica- se realizeat n timpul funciei mandibulare efecctuate prin intermediul muchilor mobilizatori realiznduse diverse
rapoarte mandibulocraniene, cnd arcada dentara inferioar va contacta cu cea superioar, realiznd diverse contacte dentodentare.

*Relatii de ocluzie- raport mandibuloerariian n cadrul cruia mandibula se instaleaz fa de maxil n aa mod c condilii
articulari ai mandibulei ocup n fosele articulare o poziie de retruzie neforat fa de baza pantei tuberculului articular,
indiferent de prezena sau absena total a dinilor.

*Varietati de ocluzie dinamica:

-ocluzia anterioar: propulsia mandibulei i contactul interdentar al dinilor frontali. In aa poziie a mandibulei uneori
poate lipsi contactul dintre dini n zone le laterale ale arcadelor dentare. Prin urmare, intercuspidarea maxim a arcadelor
dentare va lipsi, condilii articulari ai mandibulei vor fi deplasai anterior i se vor situa undeva pe panta tuberculului
articular, iar muchii mobilizatori nu se vor gsi ntr-o stare de contracie maxim i echilibrat.
-ocluzia posterioar: apare n caz de deplasare a mandibulei n direcia posterioar, fapt posibil datorit aplicrii unei
fore, de exemplu, n momentul determinrii ocluziei centrice cnd medicul apas pe mentonier n direcie distal.
Mandibula fiind deplasat distal, arcada dentar inferioar va con tacta cu cea superioar numai n zonele laterale, iar
condilii articulari vor ocupa n fosele articulare o poziie distalizat.
-ocluzia lateral :poate fi din stnga sau din dreapta, n dependen de direcia deplasrii mandibulei. La o latero-
propulsie mandibular la stnga, n aceast zon a arcadelor denta re, contactul dintre dini depinde de gradul deplasrii, pe
cnd din partea dreapt el va lipsi sau se va crea n cteva puncte, i invers. Totodat se va observa o asimetrie a liniei
dintre incisivii centrali superiori i cei inferiori, iar condilii articulari vor avea diferit poziia n fosele articulare n
dependen de direcia deplasrii mandibulei.

21.Definitie relatie de postura mandibulara. Enumerate elementele active si passive ce asigura aceasta pozitie . spatiul Donders.
*Relatie de postura mandibulara-starea de echilibru dintre muschii ridicatori si coboritori ai mandibulei cind ei se gasesc intr-o stare de
relaxare fiziologica relative, care se evidentiaza la nivelul arcadelor dentare printr-un spatiu de inocluzie individualizat egal in mediu cu 2-
3mm.
*Elementele passive:
-complexul muschi-tendon;
-complexul ATM;
-spatiul Donders.
*Elementele active:
-tonalitatea complexului muscular;
-tonalitatea complexului motoric al ATM.
*Spatiul Donders: in pozitia de repaus fiziologic a mandibulei ,cind intre arcadele dentare apare un spatiu de ocluzie fiziologica, limba se
desprinde de la palatul dur si se aranjeaza in zona arcadei dentare inferioare, iar intre palatul dur si suprafata dorsala a limbii apare un
spatiu numit spatiul Donders.

22.Ce numim si cu cit este egal spatiul liber de vorbire, importanta practica.

*Spatiul liber de vorbire-in timpul fonatie spatiul de inocluzie fiziologica variaza in dependenta de pronuntarea vocalelor si consoanelor ,
in mediu e egal cu 2-3 mm.
*Importanta practica- pentru ca sa se relaxeze muschii in timpul repaosului, n plus ne mai ajut i la determinarea DVO.

23.testele Wild,silverman si robinson.

Wild-pronuntarea cuvintelor cu litera a
Silverman-pronuntarea cuvintelor ku litera s
Robinson-pronuntarea cuvintelor cu litera f,sau numararea de la 60 la 70.
Rolul:asigura pozitionarea mandibulei in relatie de postura

24.ocluzia centrica.componentele.indicati 4 semne ale ocluziei centrice

Ocluzia centrica-raport de intercuspidare maxima dintre arcadele dentare.
Semnele:dentar,articular,muscular si faringoglandular.
Componente:arcadele dentare,atm,planul ocluzal

25.definitie:tip de ocluziesau rapoarte dintre arcadele dentare.caracteristika celor 2 grupe.

Tip de okluzie-raportul dintre arcadele dent. In ocluzie centrica.pot fi 2 grupuri:fiziologice si patologice.
Fiziologice-ocluzia ortognata,dreapta,prognatia fiziologica si ocluzia opistognata
Patologica-prognatia,progenia,ocluzia adinca,deschisa si inkrucisata.

26.semnele ocluzii centricecaracteristice pentru toti dintii si pentru dintii frontali in ocluzia
ortognata.
Pentru toti dintii:fiecare dinte vine in contact cu cite 2 dinti antagonisti,cei din arcada superioara vin in contact cu
omogenul antagonist si dintele situat distal,iar cei de pe arcada inferioara vin in contact cu anagonistul omogen si cu
dintele situate median de el.
Pentru dintii frontali:linia mediana coincide cu linia interincisivala;dintii superiori acopera 1|3 din dintii
inferiori=cu 2-3 mm.

27.semnele de ocluzie centrica caracteristicepentru dintii lateraliin plan sagital si transversalin

ocluzia ortognata.
In plan sagital: fiecare cuspid ai dintilor arcadei superioare se situeaza intre 2 cuspizi ai dintilor de pe arcada
inferioara;distalizarea dintilor superiori din cauza volumului mare ai incisivilor centrali superiori.
In plan transversal:cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori se situeaza in santul mezio-distalal arcadei
dent.superioare;iar cuspizii distali ai arcadei superioare intra in santul meziodistal al arcade inferioare.rezulta-
contact maximal.

28.in ce planuri si in ce sensuri au loc miscarile mandibulare.2 grupe de miscari dupa Costa.
Miscarile sint in 3 directii:vertical,sagital si transversal;si in 10 sensuri
(ridicare,coborire;propulsie,revenire;retruzie,revenire;misc.laterala-dreapta si stinga si revenire;)
Dupa Costa:1miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica,caracteristice pentru fazele actului de
masticatie.
2miscari care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic,caracteristice pentru alte functii.
29.miscarile mandibulare in plan sagital,indicati valorile unghiurilor traiectoriei sagitale articulare
si incisivale.
Este miscare de propulsie a mandibulei,cu in care linia parcursa de incisivii inferiori pe suprafata palatinala a
celor superiori pina la contact cap la cap. Aceasta linie cu planul okluzal formeaza un unghi de 40grade.(unghiul
traiectoriei incisivale
Traiectorie articulara sagitala este distanta parcursa de condilii articulari pe panta tuberculilor articulari.aceasta linie
cu planul okluzal formeaza o linie de 33 grade si e numit unghiul traiectoriei articulare sagitale.

30.miscarile mandibulare in plan vertical si transversal.diagrama Posselt.indicati valorile

unghiurilor traiectoriei transversale articulare si incisivale.importanta practica.caracteristica
hemiarcadeide balansa si celei active.
Miscarile inplan vertical ale mandibulei corespund gradului de deschidere a cavitatii bucale. Valoarea maxima e de
5cm si mai mult.miscarile transversale ale mandibulei sint miscari de lateralitate datorate prin contractia unilaterala
a m.pterigoizi externi si coboritori.
Din partea unde a avut lok kontractia,dintii laterali formeaza un contact intercuspidian omogen: cuspidul vestib.al
dintilor superiori vin in okluzie cu cuspizii vestibulari ai celor inferiori. Aceasta se numeste hemiarcada dentara
active.contactul intercuspidian neomogen,cind cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori vin in contact cu cuspizii
palatinali ai celor superiori a primit denumirea de hemiarcada dentara balansa.
Unghiul traiectoriei transversale,sau unghiul benet,in miscarea condilului in mijlociu are 15-17 grade.in zona
incisivala acest unghi atinge 100-110 grade.
Diagrama posselt-manual rosu-postolaki,pag.44.

31.caracteristika a 4 faze a actului de masticatie dupa gysi.

1-prima faza corespunde deschiderii gurii si de propulsie a mandibulei.
2-faza corespunde miscarii de lateralitate
3-faza corespunde inkiderii cavitatii bukale,cind o hemiarcada este balansa,iar cealata active intre cuspizii arcadei
inf.de cele superioare.
4-faza de alunecare a cuspizilor si repozitionare in ocluzie centrika.

32.articulatoarele.structura.valorile medii ale triunghiului bonwil si indici de structura a sistemului

stomatognat inkluse in articulator.
Artikulatorele sint dispositive care imita miscarile mandibulei in toate planurile si atm.
Struktura:2 rame articulate printr-un complex asemanator artikulatiei atm.in partea anterioara are o tija metalika
vertikala ce tine distanta dintre cele 2 rame.
Triunghiul bonwil:unghiul sagital=40grade,iar cel transversal=120grade.

33.okluzoarele.structura.dezavantajele
Okluzoarele sint dispositive ce imit miscarile mandibulei doar in plan vertical(inkidere-deschidere).este alkatuit
din 2 rame unite unite printr-un ax si mentinute distanta dintre rame printr-un surub sau o tija matalika situate in
sens vertical.
Dezavantajul okluzorului konsta in faptul ca nu reda starea functionala a maxilarelor ci doar pozitia centrika

34) Definitie tehnica dentara si Biomateriale . Cerintele medico-biologice catre material.

Tehnica dentara-esta stiinta care studiaza procesele tehnologice de confectionare a protezelor dentare si aparatelor
ortopedice.
Biomateriale-un compartiment al stomatologiei si proteticii dentare care studiaza provenienta materialelor,
component, insusirile, procesele tehnologice de utilizare, elaborarea materialelor noi.
Catre toate materialele utilizate sint urmatoarele cerinte medico-biologice : 1. Sa fie nevatamatoare; 2. Sa nu
actioneze toxic si chimic; 3.sa fie biocompatibile cu tesuturile cavitatii bucale si sa nu produca alergii; 4. Sa aiba o
reactive neutra cu saliva si produsele alimentare; 5. Sa nu aiba gust si miros neplacut; 6. Usor sa se supuna curatirii
igienice; 7. Insusiri satisfacatoare: mecanice, fizice, chimice.
35)Aliajele nobile utilizate in protetica dentara: component aliajului aurului cu titlul 900 si 750 cu platina.
Aliajele metalelor nobile sunt divizate in 2 subgrupe: 1. Aur-argint: 2. Aur-platina.
Aliajele din aur au calitati tehnologice mult mai superioare decit ale aurului pur. In general aurul se aliaza cu
argintul, cuprul si platina, iar pentru lipituri se aliaza si cu cadmiul, alama si zincul. Gradul de finite-titlul- se
exprima in carate sau in miimi. Aurul pur are titll 1000 sau 24 carate. Un carat este egal cu 1000/24 sau cu 41.66
miimi. Prin urmare, 583 miimi sunt egale cu 14 carate; 750-cu 18; 833-cu20; 916-cu 22 carate.Asadar,puritatea
aurului este exprimata prin carate sau miimi care indica cantitatea de aur pe care-l contine aliajul.
Aliajul aurului cu titlul 900 contine: aur pur 90%, argint 4% si cupru 6%. Aliajul respective are o culoare galbena
placuta, e rezistent la coroziune,poseda o mare plasticitate, viscozitate, fluiditate in stare topita, usor se supune
stantarii, laminarii si altor procese tehnologice. Acest aliaj e folosit la confectionarea coroanelor stantate fiind
comercializate sub forma de discuri cu diametrul de 18, 20, 23 si 25 mm, cu o grosime de 0,28 0,30 mm. Pentru
turnarea pieselor protetice acest aliaj e comercializat in forma de cubulete de 5 g.
Aliajele din aur se caracterizeaza printr-o duritate mica si usor se supun abraziunii. Temperatura de topire a aliajelor
din aur e de circa 1000-1040gr. C
Aliajul din aur cu titlul 750. Acest aliaj contine aur pur 75%, argint- 3%, cupru- 9,7%, cadmiu- 12 % si diverse
impuritati , nu mai mult de 0,3% si se foloseste pentru lipire si pentru turnarea in interiorul coroanelor, pe suprafata
ocluzala sau taietoare. Temperatura de topire- 790-810gr. C.
Platina. Este unicul metal care in protetica dentara se utilizeaza in stare pura la confectionarea unor proteze dentare,
insa datorita insusirilor fizice si tehnologice este folosit rar ( incrustatii, coronae stantate, piese turnate). Din foi de
platina cu grosimea de 0,025 mm se confectioneaza cape , pe care se aplica portelanul, apoi se efectueaza arderea
coroanelor din portelan in cuptoarele special. Platina are o culoare asemanatoare cu a argintului si a otelului
inoxidabil, dar cu o nuanta mai alba , are greutatea specifica de 21,5, temperature de topire de 1770gr.C sic ea de
fierbere de 3710gr.C.
36)Aliajele seminobile si inobile, caracteristica lor. Destinatia. Coroziunea.
Aliajele seminobile: Aliajele din argint si paladiu. Dupa calitatile fizico-mecanice aceste aliaje corespund aliajelor
din aur. In cavitatea bucala produc curenti electrici foarte mici(nu mai mult de 1-5MA). Dintre aceste aliaje fac
parte:
- PD-250 care contine argint 72,1 %, paladiu 24,5%, temperature de topire fiind 1160gr.C. Este comercializat
in forma de discuri cu grosimea de 0,3mm si diametrul 18, 20, 23 si 25mm. Din el se efectueaza coronae
stantate.
- PD-190 care contine argint 78%, paladiu 18,5 %; temperature de topire fiind 1100gr.C. Se produce in forma
de discuri cu grosimea de 1 mm si diametrul de 8 si 12 mm sau in forma de benzi cu grosimea de 0,5, 1 si
1,2 mm . Din acest aliaj se confectioneaza piese dentare turnate.
- PD-150 care contine argint 84,1%, paladiu 13,5%; temperature de topire fiind 1100gr.C. E fabricat in forma
de placate cu dimensiuni de 1x5x5mm. Se foloseste pentru confectionarea incrustatiilor.
- PD-140, care contine argint 53,9%, paladiu 13,5%,; temperature de topire fiind 870gr.C. Se furnizeaza in
forma de sirma cu diametrul de 1,2, 1,4 si 2 mm si se intrebuinteaza pentru turnarea interiorului coroanelor
pe suprafetele ocluzala si teietoare.

In afara de argint si paladiu aliajele mai contin si elemente de legatura ( zinc si cadmiu)
Aliajele inobile:
- Otelurile inoxidabile. Sunt aliaje multicomponente alcatuite din: Fe -64-72%; Cr-14-25%; Ni-4-19%; Mn-
0,8-1,5%; Si-0,9-3%; C-0,02-0,2%; Ti- 0,8-1,2%,.Temperatura de topire e de 1340-1400gr.C.Sunt cunoscute
sub denumirile de : Universal, Bibrox, Nicrosag, Cromex, Witex, Resta etc. Se comercializeaza in forme de
cape cu diametrul de 4-17 mm, in forma de blocuri cu o greutate de 30 si 60 g si sub forma de sirma cu
diametrul de 0,6-1,2 mm.

Trebuie de mentionat ca in toate aliajele din oteluri inoxidabile e necesara prezenta cromului intr-o proportie nu mai
mica de 12-13% care mareste rezistenta otelului la coroziune. Prezenta nichelului confera plasticitate marita, iar a
siliciului-fluiditate.
Aliajele tip crom-cobalt. Sunt inoxidabile , ele nu contin sau pot contine Fe pina la 1,5%. In protetica dentara sunt
utilizate peste 100 de aliaje de acest tip. Aliajele in dependent de continutul de cobalt si nichel, pot fi divizate in
aliaje crom-cobalt si crom- nichel.
Aliajele tip crom-cobalt contin 60% Co si 40% Cr, precum si diferiti component: Mo, Al, W, Si,Ru,Ga etc. Aliajele
tip crom-nichel contin 69-81% Ni si 12% Cr cu adaosuri de Mo, Al, Si, Be, Cu, Mn, Co, Ti, Ta, Ga, P, Sn.Cromul
confera aliajului duritatea necesara si calitati anticorozive, molibdenul- o structura microcristalina, nichelul mareste
viscozitatea, siciliul si manganul imbunatatesc fluiditatea. Aceste aliaje sunt utilizate in protetica dentara pentru
confectionarea protezelor scheletate, protezelor fixe dintr-o bucata ,atit metalice cit si mixte.
Coroziunea- reprezinta procesul de distrugere ca urmare a actiunii chimice sau electrochimice cu mediul
inconjurator, ca rezultat scad insusirile materialelor. Se cunosc 2 varietati de coroziune: uniforma si intercristalina.
37)Clasificarea aliajelor metalelor inobile Craig pentru m/c.
Pentru m/c Craig clasifica aliajele in 3 grupe:
- Pe baza de nichel;
- Pe baza de cobalt;
- Pe baza de titan.

38)Procesul formarii microstructurii aliajului. Care aliaje sunt considerate cu calitati inalte dupa structura si de ce.
Varietati de gratar cristalin al aliajelor si importanta practica.
39)Cerinele ctre aliajele de lipire. Indicai componena aliajelor pentru lipirea pieselor realizate din aliajele aurului
i ale celor din alliajul crom-nichel
Cerintele catre aliajele de lipire: Proprietatile fizico-mecanice ale aliajelor de topit sa fie asemanatoarecu cele ale
aliajelor care se lipesc; sa aiba temperature de topire mai mica cu 50-100gr.C decit cea a liajelor care se supun
lipirii; sa posede calitati anticorozive in conditiile cavitatii bucale; sa aiba un interval de topire scurt; sa posede o
fluiditate buna; sa formeze lipituri dure( fara porozitati) si dupa culoare sa coincide cu culoarea aliajului supus
solidarizarii.

40. Acrilatele. Componena acrilatelor utilizate n protetica dentar. Clasificarea dup procesul de
polimerizare. Caracteristica monomerului.

Acrilatele- sunt substane sintetice macromoleculare obinute n urma reaciei chimice de polimerizare sau
condesare. Ele au o vasta utilizare in confectionarea protezelor dentare fixe si mobile.

Acrilatele trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte medico-tehnice:

Sa aiba o duritate satisfacatoare pentru asigurarea integritatii protezei
Sa posede elasticitate corespunzatoare rezilientei fibromucoasei sau a dintelui natural, dar totodata sa nu
permita deformarea protezei
Sa posede rezistenta inalta la indoiri shi lovituri
Sa fie rezistente la uzura
Sa aiba culori necesare pentru reproducerea culorilor dintilor naturali sau a mucoasei cav bucale
Culorile sa fie stabile la actiunea factorilor intra- si extrabucali
Sa nu aiba actiuni nocive asupra tesuturilor cav bucale
Sa nu posede calitati de absorbire a produselor alimentare shi a microflorei cav bucale
Sa fie omogene si usor sa se supuna prelucrarilor mecanice necesare
Sa posede luciu corespunzator.

Componena acestora este: Monomerul si polimerul care deriv din eterul acidului metacrilic. Acidul metacrilic
mpreun cu alcoolul metilic formeaz metilmetacrilatul, reprezentat de o singur molecul si este lichid numit n
practic monomer, care este fasonat si comercializat n flacoane de sticl ntunecat nchise ermetic.
Din monomer, prin procesul de polimerizare a mai multor monomolecule, se obine polimetilmetacrilatul sau
polimerul. Polimerizarea se efectueaza in reactoare speciale din otel inoxidabil. Ca rezultat al polimerizarii se
formeaza legaturi moleculare si polimerice inalte si se deosebesc de ale monomerului numai prin marimea
moleculelor. Spre deosebire de monomer polimerul este in forma praf ci nu lichida.

Dup procesul de polimerizare acrilatele se impart n:

1. termopolimerizabile ( reactia necesita un anumit regim termic)
2. autopolimerizabile ( nu necesita, deoarece contin catalizatori specifici)

Caracteristica monomerului:
Un amestec de eteruri ai acizilor rindului acrilic, un lichid incolor, cu miros eptor usor se evapor este inflamabil,
toxic i se furnizeaz n flacoane de sticl ntunecat care nu sunt pline, pentru a preveni iniierea reaciei de
polimerizare, care poate fi iniiat de razele luminii. Iar O2 este un inhibitor al reaciei de polimerizare.

Polimerul- produs al reaciei de polimerizare si prezint o substan sticloas, care ulterior se frmieaz i se
macin pn la finalitate de 0.0001 microni.

41. Varieti ale acrilatelor termopolimerizabile. Regimul de polimerizare. Destinaie.

Acrilatele termopolimerizabile sunt acrilatele ce necesita un anumit regim termic pentru ca reactia chimica de
polimerizare ce contribuie la solidificarea lor sa aiba loc. Acest regim termic poate sa fie reprezentat de surse de
caldura uscata, umeda, ( bai cu apa, vapori) sau de raze ultraviolete, infrarosii, individual pentru fiecare varietate de
acrilat, ceea ce este indicat in prospectul anexat la acrilatul respectiv.

Varietile acrilatelor termopolimerizabile :

1. Sinma-74, Romodent, Superacril-Spofa. Acestea sunt comercializate sub form de polimer (praf) cu 7-10
culori de baz i monomer (lichid)ambalat n flacoane. Polimerizarea acestor acrilate se realizeaz n bi cu
ap la temperatura fierberii. Acestea sunt utilizate la confecionarea protezelor fixe ct i la confecionarea
protezelor provizorii.
2. Vita K+B 93 alctuit din mai multe componente i comercializat n cutii speciale, n care sunt ambalate toate
componenetele i instrumentele necesare destinate pentru realizarea procesului de preparare i aplicare a
acrilatului. Regimul de polimerizare poate fi realizat n chiuvet la temperatura apei de 93 grade C la 6 atm.
presiune, n mediu de glicerin la 115 grade C sau n vapori de ap la 120 grade C. Acestea sunt utilizate la
protezele dentare fixe.
3. Vertexrapid, este acrilatul utilizat la confecionarea protezelor mobilizabile
4. Superpont, utilizat la confecionarea protezelor fixe.
5. SR- Isosit_N are un regim special realizat in aparatul de polimerizare Ivomat IP3

42. Varieti ale acrilatelor autopolimerizabile. Componena i destinaia lor. Ce prezint peroxoidul de
benzoil.
 Acrilatele autopolimerizabile- se deosebesc de cele termopolimerizabile, prin faptul c n polimer este introdus
catalizatorul chimic peroxoidul de benzoil , care iniiaz reacia de polimerizare. Prin urmare e necesar un regim
de polimerizare special.

Destinaia
- la confecionarea lucrrilor protetice provizorii
- la reparaii
- la imobilizarea dinilor mobili prin inare
- la confectionarea modelelor( datorita proprietatilor fizico-chimice care permit introducerea directa a acrilatului
in amprenta, prin scurgere, fapt ce permite evitarea formarii porilor si patrunderea amestecului in toate detaliile
amprentei)

Peroxoidul de benzoil
Este catalizatorul chimic n cazul acrilatelor autopolimerizabile, care particip la iniiera reaciei de polimerizare.

Varieti ale acrilatelor autopolimerizabile :

1. Noracril, Carbodent, Duracril,utilizate n special pentru confecionarea protezelor fixe, ct i la
confecionare protezelor provizorii.
2. Vita K+B 93K,de 8 culori, utilizat la realizarea protezelor temporale i de protecie, precum i la reparaia
protezelor fixe direct n cavitatea bucal.

43. Varieti ale acrilatelor elastice. Componena i destinaia lor.

Dup polimerizare aceste materiale devin elastice i sunt folosite la confecionarea protezelor dentare cu straturi
duble (suprafaa anterioar din acrilat obinuit, iar cea mucozal din material elastic), n scopul unei repartizri
judicioase a presiunilor masticatoare pe suprafaa cmpului protetic. Suprafaa mucozal elastic are rol de
amortizare a ocurilor masticatoare. Din aceast grup amintim: Eladent-100, Ortosil, Ortosil M ( Rusia),
Hidrocryl, Simpa (Germania), Silane, Verone, Elxilase ( SUA)etc. Regimurile de polimerizare ale acrilatelor elastice
sunt termo si autopolimerizabile.
Unele materiale ca: Elastoplast, Boxil (Rusia), SR-Ivocap ElastomerGermania) sunt utilizate pentru confecionarea
protezelor maxilofaciale, ct i a inelor protectoare pentru boxeri, hocheiiti.

44.Ceramica. Componentele. Clasificarea dup destinaie.

Ceramica- este un produs de origine mineral.

Componentele de baz ale porelanului:
 1. Caolinul este cuvnt provenit din chinez de la localitatea Kaouling, de unde a fost extras pentru prima dat.
Este un lut de culoare alb sau deschis colorat, reprezentat de hidrosilicatul de aluminiu. Temperatura de
topire este de 1700-1800 grade C. La amestecul cu ap caolinul formeaz o paste care-I confer porelanului
plasticitate. Cristalele de caolin micoreaz transparena porelanului, din care motiv este adugat n
proporii foarte mici 1-3 procente.
2. Feldspatul este substana de baz din componena porelanului, reprezentnd 60-80 procente din toat masa
i asigur transparena materialului. Din punct de vedere chimic este un silicat de divers origine: silicatul de
poatesiu, silicatul de sodium, silicatul de calciu i prezint o roc de origine vulcanic. Are temperature de
topire de 1180-1200 grade C.
3. Cuarul este un bioxid de siliciu cu temperature de topire de 1710 grade C. n masele ceramice este introdus
ntr-o proporie de 15-30 procente. Cuarul n timpul arderii mrete vscozitatea felspatului topit, pstrnd
forma modelat i conferind rezistena necesar masei ceramice.

Este necesar de mentionat ca masele ceramice folosite in prezent in protetica dentara sunt clasate in trei tipuri :
1.Opacul (kern) , masa de baza aplicata ca prim strat in constructiile dento-ceramice. Acest strat constituie un
support rigid pentru celelalte straturi de ceramica, mascheaza stratul de cement al tesuturilor dentare, precum shi
componentele metalice ale constructiilor metaloceramice, serveste si ca material de adezie , reda unele nuante
coloristice in special in treimea cervicala a dintelui.
2.Dentina, care reprezinta stratul cel mai voluminos al constructiilor dento-ceramice, determinind totodata culoarea
lor si posedind o transparenta foarte mica. Pentru redarea unor culori mai pronuntate in zona coletului sunt
elaborate si mase de dentina pentru colet ce au o culoare galben-inchis sau cafeniu-inchis.
3.Smaltul, care poseda o transluciditate mai marita caracteristica dintilor naturali si care este aplicat mai mult in
treimea incizala si pe suprafata ocluzala, continuind in descrestere pina la limita superioara a treimii cervicale.
Pentru o transparenta mai buna a incisivilor sunt aplicate straturi si in regiunea incizala a suprafetelor orale.

In functie de temperatura de ardere masele din portelan sunt clasificate in :

Mase cu un punct de topire inalt (1300-1370 grade celsius) , mase cu punct de topire mediu (1090-1260), mase cu
un punct de topire scazut ( 870-1065) in practica prioritate se ofera celor cu un punct scazut de topire, care se ard in
cuptoare speciale cu vid.

Dup destinaia ceramica se clasific n:

1. pentru confecionarea lucrrilor din porelan pur, adic pentru confecionarea coroanelor fizionomice Jacket,
a punilor dentare n edentaii unice n zona frontal, a incrustaiilor.
2. pentru placajul scheletelor la diverse lucrri, adic pentru acoperirea componentelor metalice n scopul
realizrii protezelor dentare fizionomice sau parial fizionomice.
Cele mai des utilizate mase ceramice sunt: Camma, White, Prisma, Dentsply, Ceramico, Microbond, Duceram.
56. Definitie coroana de invelis. Clasificarea dupa destinatie, material, tehnica confectionarii.
Rubleova Irina
 Coroana de invelis este o microproteza care acopera partial sau total coroana naturala a dintelui,
refacind morfologia si functia dereglata a dintelui.
Clasificarea.
1. Dupa destinatie: a)coroane de restituire
b) coroane ca element de agregare a diferitor lucrari protetice(punte)
c) coroana cu functie mixta
d) coroana provizorie

2. Dupa material:
a) metalice: - aliajele aurului, argint-paladiu, crom-nichel, crom-cobalt etc
b) acrilice
c) din composite
d) din portelan
e) mixte: metalo-acrilice, metalo-ceramice

3. Dupa tehnica confectionarii

a) Coroana confectionata prin stantare
b) Prin turnare
c) Din doua bucati
d) Prin polimerizare: acrilice, din composite
e) Realizate pirn ardere: ceramic

57. Enumerati cerintele catre coroanele de invelis. Argumentati necesitatea prepararii dintilor
stilpi.
Cerinte:
1. Sa reproduca intocmai morfologia si forma coroanei dintelui; sa armonizeze cu dintii invecinati si
cu cel omolog; sa fie de volum corespunzator
2. Sa nu fie supraocluzie majorind DVO pentru a nu provoca traumatizarea parodontului si totodata
sa nu fie in subocluzie pastrind contact dintii antagonisti
3. Relieful suprafetei ocluzale sa corespunda cu cel al dintilor antagonisti restabilind relatia cuspid-
fosa
4. Permiterea alunecarii libere a mandibulei in diferite directii
5. Sa cupinda strins coletul dintelui sau portiunea coronara unde se termina marginea ei
6. Sa restabileasca aspectul fizionomic.
Necesitatea prepararii dintilor stilpi:
1. Pentru ajustarea coroanei in caz contrar se mareste ocluzia

58. Enumerati etapele clinic tehnice la confectionarea coroanelor metalice prin metoda
stantarii mixte.
Clinic: examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea dintilor stilpi, amprentarea
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator, modelarea machete coroanei,
realizarea patricei din ghips, realizarea matricei din ghips, realizarea patricei din metal usor
fuzibil, confectionarea matricei din metal usor fuzibil, stantarea preventive si definitive in
aparatul brom-strom, prelucrarea si proba coroanei pe patricea din ghips
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: prelucrarea chimica, finisarea si lustruirea coroanei
Clinic: proba definitive si cementarea coroanei in cavitatea bucala.
59. Caracteristica metodelor de stantare a coroanelor metalice.
1. Metoda interna a) modelarea cu ghips a machete coroanei
b) redarea dimensiunii si formei anatomice
c) confectionarea matricei din aliaj usor fuzibil in aparatul de stantat coronae.
- se realizeaza matricea din aliaj usor fuzibil dupa patricea din ghips preventive izolata cu ulei de
vvazelina sau praf de talc
2. Metoda externa se utilizeaza pusca Parker, in interiorul primului cilindru se introduce pina la
jumatatea cauciuc moale nevulcanizat sau alt material plastic, in care se afunda patricea metalica cu
coroana preventive stantata. Aceasta coroana prelucrata termic este aplicata pe a doua Patrice din aliaj
usor fuzibil, fiind in prealabil infasurata intr-o pinza de tifon pentru a evita patrunderea materialului plastic
intre coroana si Patrice, apoi este introdusa cu suprafata ocluzala in materialul plastic din interiorul
cilindrului pina acesta acopera in intregime si extremitatea radiculara a patricei, apoi se asambleaza
cilindrul plin pe care se aplica o forta impunind culisarea lui in interiorul cavitatii primului cilindru. La
miscarile de culisare extremitatea din exteriorul cilindrului exercita presiuni asupra cauciucului,
impunindu-l pe ultimul sa actioneze asupra peretilor externi ai coroanei preventive stantate obligindui sa
capete forma patricei metalice.
3. Metoda mixta(pag.211) prevede utilizarea aliajului usor fuzibil atit pentru Patrice cit si pentru
matrice iar stantarea se realizeaza in aparat de stantat care se foloseste la metoda interna.
60. Etapele clinic-tehnice la confectionarea coroanelor metalice intreg turnate.
Clinic: examenul pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea dintilor stilpi, amprentarea, protectia
dintilor preparati cu pulpa vie
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea in simulator, modelarea machetie coroanei,
realizarea tiparului si turnarea aliajului utilizat, dezambalarea, prelucrarea componentei
metalice, proba pe model
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: finisarea si lustruirea coroanei
Clinic: fixarea coroanei in cavitatea bucala
61. Componentele coroanelor mixte si materialele utilizate la confectionarea lor.varietati de
coroane mixte cu componenta metalica stantata si fetuite cu acrilat.
Coroanele mixte sunt confectionate din: platina, titan, diferite aliaje.
Coroana mixta cu componenta metalica stantata este fizionomika si semifizionomika, respectiv la
cele fizionomice se plaseaza acrilatul in regiunea vizibila a dintelui.

Coroane fenestrate:
-coroane belkin
- kurilenco
- Ahmeda
- Bubina
Coroane nefenestrate: se realizeaza elemente retentive pt aderenta acrilatului.
- Coroane Sverdlov-Borodiuk

- Elaborate la USM din Moscova

In dependent de tehnica de confectionare, coroanele mixte pot fi divizate in: coroane de invelis cu
component metalica stantata cu material fizionomik ( acrilat); cu component metalica turnata, acoperite
cu acrilat; cu component metalica turnata, acoperita cu ceramika.
Componente: - metalacril ; metaloceramica ; composite.
62. Etapele cliniko-tehnice la confectionarea coroanelor mixte metaloacrilice cu
componenta metalica intreg turnata. Varietatile elementelor de retentive.

Clinic :
- Preparam dintii ca sub coroana intreg turnata cu crearea pragului in zona coletului si preparam
suplimentar in dependenta de varietatile coroanelor sau numai suprafata vestibulara sau toate
suprafetele la o profunzime de 0.8 1 mm creind spatiu pt placaj. Amprentarea dubla si protectia
dintilor.
Laborator:
- Realizarea modelului cu dinti mobilizabili din superghips, apoi ghipsarea in simulator si
modelarea machetei din ceara a componentei metalice.
- In timpul modelarii pe supraf pregatita pt acrilat cream elemente de retentive, niste sfere, forma
de ciuperca sau anse etc.
- Turnarea
Clinik:
- Proba componentei metalice si determinarea culorii ACRILATULUI.
Laborator :
 - Modelarea formei anatomice a dintelui din ceara.
- Crearea tiparului si schimbul cerii in acrilat.
Clinik:
- Proba coroanei
- Fixarea coroanei in cav bucala.

Elemente de retentii:

- Anse dispuse radiar

- Sfere
- Ciupercute
- Solzi de peste

63.etape cl-tehnice la confectionarea coroanelor din acrilat si ceramic.

Pt coroane din acrilat:

Clinic;
- Preparea dintelui stilp fara prag, daca facem prag atunci doar la nivel cu festonul gingival.
- Amprentarea dubla
Laborator :
- Realizarea modelului fara sau cu dinti mobilizabili din superghips
- Ghipsarea in articulator
- Modelarea machete din ceara a coroanei , incolor.
- Sectionarea blocului din model impreuna cu coroana
- Ghipsarea in chiuveta orizontal sau vertical
- Schimbul cerii in acrilat
Clinik:
- Proba coroanei in cav buc.
Laborator;
- Slefuirea si lustruirea coroanei
Clinik :
- Proba definitive si fixarea in cav buc.

Pt coroane din ceramic:

Clinic:
- Examenul pacientului
- Stabilim diagnoza
- Preparam dintii stilp
- Cream la colet prag cu o latime 0.3-0.8 la dinti cu volum mic, si, 0.5-1.5 la dinti mai mari in volum.
Pragul creat parallel cu festonul gingival sau subgingival, la decizia medicului.
Laborator:
- Realizarea modelului du dinti mobilizabili
- Confectionam capacelul din platina
- Depunem si ardem stratul de ceramika
Clinik;
- Proba coroanei
Laborator:
- Corectarea si glazurarea coroanei
Clinik:
 - Proba definitive si fixarea coroanei in cav buc.

64. Argumentati particularitatile realizarii modelului si necesitatea capacelului din platina

pt cor din ceramic.
Modelul din ghips poate fi realizat dupa toate tipurile de amprente cunoscute, insa calitatea
confection lui depinde de materialul utilizat la obtinerea amprenati.

Realizarea modelului.
Modelul reprezint copia pozitiv a campului protetic redat cu cea mai mare exactitate. Este
realizat prin turnarea pastei de ghips in amprent sau prin electroplacare.

Tehnici pentru obinerea modelelor

1. Modelul cu bont mobilizabil dup amprent cu siliconi.
2. Modelul cu bont mobilizabil dup amprenta cu mas termoplastic in inel de cupru.
3. Modelul cu bont fix.

1) Modelul cu bont mobilizabil dup amprent cu siliconi.

La aceast tehnic sunt utilizate tije metalice care sunt produse industrial i comercializate in
acest scop.
Tijele sunt de dou feluri, simple i compuse.

2) Modelul cu bont mobilizabil, dup amprenta cu mas termoplastic in inel de cupru. Prezint
dou variante:
a) prima variant: o bucl de cear calibrat de 10 mm inlime se infoar in jurul marginii
cervicale a inelului de cupru, de care se lipete. Se obine un conformator cilindric in prelungirea
marginilor acestuia.

b) a doua variant: banda de cear pentru conformator este mai lat, fiind de 20mm. In
amprenta cu acest conformator se depune, dup tehnicile cunoscute, pasta de ghips dur, se obine
un bont coronar cu o prelungire radicular cilindric de 20 mm lungime. Aceast prelungire
radicular este prelucrat, prin tiere i lefuire, s se obin forma neretentiv (cilindro-conic).
Corespunztor feei vestibulare se creeaz o faet plan, fiind elementul de ghidaj al bontului
mobilizabil in soclul modelului.
Inelul de cupru cu bontul turnat este aezat in supraamprenta de ghips, care se reconstituie i se
solidarizeaz, prin lipire cu cear, pe faa exterioar

3) Modelul cu bont fix.

Acest model este posibil s fie utilizat dup toate tipurile de amprent. Pasta de ghips dur este
depus progresiv in zona cea mai inalt a amprentei. Prin vibrare curge i alunec pe suprafeele
amprentei, ptrunde in toate detaliile inregistrate. In final, este realizat soclul cu prelungirea distal
pe care se creeaz depresiuni in formele cunoscute. Prelungirea modelului se izoleaz, dup care
se toarn, in impresiunile antagonitilor, modelul dinilor antagoniti i, totodat, peste prelungirea
distal.
Dup indeprtarea amprentei se obin cele dou pri ale modelului, care se pot aeza in
ocluzie cu intercuspidare maxim datorit cheii de ocluzie. La acest model bontul dentar nu se poate
detaa din soclu.
Capacelul:
Modelarea coroanei din ceramic si arderea lor se face pe un support metallic realizat din platina
pura, deoarece platina suporta temperature la care arde ceramic, avind coeficientul de dilatare
termica identic cu al ceramicii. Acest support e confectionat dupa forma bontului preparat si
prezinta matricea.

Sunt utilizate:
1. Folii de platina di dimensiunea de 0.025 0.030 mm, din care se sectioneaza o banda
trapezoidala , dreptunhiulara , patrata, in triunghi, sau sector de circumferinta cu dimensiuni de
 3-5 .. mai mari decit diametrul si inaltimea bontului preparat. Continuare detailata Birsa
pag.223

2.Tehnica de obtinere a capei prin ambutisarea unui disc din material plastic:
Trus compus din: discuri de material plastic de 0,15-0,20 mm grosime, o pens special si o chiuvet
dintr-un material siliconic.
Tehnica de realizarea capei:
discul prins n pens este tinut deasupra unei flcri pentru plastifiere;
n aceast stare se asaz deasupra chiuvetei si se imprim
bontul modelului.
Discul, din material plastic presat, are contact intim cu fetele modelului.
Plasticul ce depseste zona coletului este tiat cu foarfec.
Adaptarea cervical si forma final a machetei se realizeaz cu cear topit, care se picur pe fata
ocluzal si pe fetele laterale.
Prin radiere, se d morfologia n raport cu dintele n cauz, cu dintii vecini si antagonisti.

65. tipurile de coroane mixte metaloceramice. Etapele clinic-tehnice de confectionare.

Coroane mixte metaloceramice:

- Partial fizionomice
- Total fizionomice

Metaloceramica e constituit dintr-o carcas metalic, pe care se aplic un strat foarte subire de
ceramic. Combinarea acestor dou materiale a permis crearea unor construcii ideale: care
dup aspectul lor exterior - practic sunt identice cu cel al unui dinte sntos, iar dup rezisten
chiar l depaesc.

Etapele
Clinic:
- Examenul pacientului
- Stabilirea diagnosticului
- Prepararea dintilor stilpi cu prag in zona coletului cu crearea spatiului pt ceramica
- Amprentarea
- Protectia dintilor
Laborator;
- Realizarea modelului cu dinti mobilizabili
- Fixarea in simulator si modelarea componentei metalice din ceara
- Nu formam elemente de retentive iar grosimea machete e de 0.4-0.5 mm
- Turnarea
Clinic:
- Proba componentei metalice
- Determinarea culorii
Laborator:
- Prelucrarea mecanica a componentei metalice cu abrasive
- Prelucrarea termica la temperatura de 900 grade 2-3 min creinduse pelicula de oxizi metalici
necesar la consolidarea ceramicii
- Sablarea componentei metalice cu un jet puternic de nisip aluminos Al2O3 cu particule de 250
Mm ,bombardam suprafata capacelului
- Consolodarea chimika
- Degrasarea cu acid acetic
- Depunerea stratului de ceramic si arderea
Clinic
- Proba coroanei in cav buc
Laborator
 - Glazurarea
Clinic
- Proba definitive si cimentarea coroanei metaloceramice in cav buc

66. coroanele de substitutie . Componente. Clasificari.

Coroana de substitutie reprezinta microproteze care inlocuiesc total coroana lipsa a dintelui
natural.

Componente: 1. Pivot metallic dispozitivul radicular, care agrega prin cementare in canalul
radicular preparat cu scopul stabilizarii a 2 componente.
2. Dispozitivul coronar ce inlocuieste morfofunctional coroana lezata a dintelui natural.

Clasificare:
a. Dupa aspectul fizionomic:
- Coroana de substitutie total fizionomica
- Partial fizionomica
- Nefizionomica
b. Dupa caracteristicile constructive a dispozitivelor radiculare:
- Simple
- Compuse
c. Dupa scopul urmarit:
- Pentru restaurarea morfologiei coroanei
- Utilizata ca element de agregare in proteze dentare.

67. Etapele clinico tehnice la confectionarea coroanei de substitutie compusa.

Clinic : prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat;
Amprentare.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator;
Modelarea machete dispozitivului coronoradicular si transformarea ei in aliajul soliciatat;
Prelucrarea componentei metalice si proba pe model.
Clinic: Proba componentei metalice a dispozitivului coronoradicular in cavitatea bucala;
Determinarea culorii materialului;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe supraf dispozitivului coronar;
Prelucrarea si lustruirea.
Clinic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.

68.Definitia edentatia partiala. Clasificarea Kennedy.

Edentatia partiala - dereglrea integritatii arcadei dentare lipsa de la 1 la 13-15 dinti.
Clasificarea Kennedy
Dupa topografia breselor si caracterul de dlimitare a lor de dinti restanti, sint 4 clase, iar primele 3 sunt grupate in 4
subdiviziuni:
cl.1 arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor bilateral terminale, marginite de dinti
numai mezial
cl.2 prezenta obligatory numai a unei brese terminale, adica marginita cu dinti numai mezial
cl.3 prezenta bresei laterale intercalate, adika marginita si mezial si distal de dinti
cl.4 localicarea breselor numai in zina frontal.
69. caracteristica componentelor cimpului protetic in edentatia partial.
Cimpul protetic, dupa structura, mofologie si functiile elementelor cimpului protetic se impart in:
- suportul dento-parodontal alcatuit de dinti si parodontul lor

- suportul muco osos reprezentat de fibromucoasa si oasele maxilare

Notiunea de cimp protetic cuprinde totalitatea elementelor sistemului stomatognat care vine in contact cu proteza
partiala: dinti restanti, apofize alveolare edentate, bolta palatine, mucoasa cavitati bucale.
Are mare importanta numarul dintilor restanti si pozitia lor, deoarece dintii situati impreuna au rezistenta mai mare
decit cei izolati. Valoarea parodontului dintilor restanti depinde de gradul de rezistenta pe care il au dintii in alveola
si fortele care actioneaza asupra lui, in dependent de grad de implantare a dintlor in alveola, morfologia radacinilor,
raportul corono radicular.
Mofologia coronara a dintilor restanti: suprafata vestibulara si orala a coroanei dintelui pe care se palica elementele
de stabilizare si mentinere a protezei, sint convexe in paln orizontal si vertical. Zona supraecuatoriala zona
neretentiva, zona subecuatoriala retentiva. Fibromucoasa cimpului protetic este mucoasa imobila pasiv, si activ
mobila. Grosimea si elasticittatea cimpului proteticdetermina gradul de rezilienta si comportare fata de sprijinul
protezelor.
La maxila zonele protetice positive si negative :
Zone positive:
- dintii restanti, tuberozitatile maxilei, bolta palatina, creste alveolare

Zonele negative:
- parodontul marginal, rugele palatine, papilla incisive, torusul palatin, ina Schroder, lig. Pterigomandibular,
bridele laterale.

La Mandibula:
Zone positive:
- dintii restanti, creste alveolare, tuberculi piriformi, parodontiul marginal

Zone negative:
- frenul limbii, buzei inferioare, bridele, lig. Pterigomandibular , creasta milohioidiana, torusul mandibular.

70. definitia de punte dentara. Componentele. Varietatile corpului de punte in raport cu

creasta alveolara.
Puntile dentare sint costructii rigide nedeformabile, rezistente la rupere, tocire, carerestabilesc functia masticatorie
pina la 95 100%. Componentele:
a. Dispositive de agregare

b. Corpul de punte

Varietatile corpului de punte in raport cu creasta alveolara:

a. In sa

b. In semisa

c. Tangent liniar

d. Punctiform

e. Suspendat

71. Indicatii la tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare:

- Edentatii partiale cu brese intercalate, reduse, intise, multiple,

- Restabilirea integritatii arcadelor dentare

- Edentatii multiple, terminale, foarte rar ptr edentatii terminale.

- Ptr inlocuirea >= 4 dinti intro bresa.

72. Varietatile elementlor de sprijin utilizate in puntile dentare. Clasificarea puntilor dentare
dupa Kopeikin, Birsa.
In dependenta de aranjarea si nr dintilor stilpi, V.Kopeikin deosebeste 5 varietati de punti:
1. punti dentare cu e elemente de agregare situate pe cei 2 dinti limitrofi ai bresei edentate
 2. cu un element suplimentar de srijin la mijlok

3. cu elemente de agregare dulbe situate la o extremitate a bresei, mezial sau distal

4. cu elemente de agregare duble situate la ambele extremitati ale bresei dentare

5. cu 2 elemente de agregare situate pe cei 2 dinti limitrofi ai bresei si cu o extensie unilateral

Sistemele de agregare pot fi:

1. sistemul de crosete

2. sistemul incrustarii in incrustatie

3. sistemul de coroane pivotate

4. sistemul telescopic

5. sistemul de culise

73. Clasificarea puntilor dentare

Dup Korber, 1975 (cit. dup F. Prelipceanu, O. Doroga), punile dentare sunt clasificate dup urmtoarele criterii:
Dup relaia cu dinii-stlpi: a) puntea intercalat, la care- elementele de agregare sunt situate pe dinii-stlpi
limitrofi breei; b) puntea cu extensie elementele de agregare sunt situate de o singur parte a spaiului breei, iar
corpul punii se afl n consol n acest spaiu; c) puntea continu, care se ntinde peste mai multe bree situatr- in
ambele hemiarcade, aa-numita punte total.
- Dup localizare, n raport cu zona din arcad: a) puntea frontala
b) puntea
c) puntea maxilar sau
- Dup relaia cu dinii-stlpi i zonele topografice: a) punte intercalat unilateral; b) puni intercalate bilateral; c)
punte intercalat frontal; d) punte intercalat latero-frontal; e) punte continu latero-fronto-lateral; f) puni
intercalate latero-fronto- laterale; g) punte mobilizabil latero-fronto-lateral combinat cu o a liber extins spre
distal; h) punte continu total, cu includerea tuturor dinilor-stlpi.
- Dup modelul de fixare: a) puni cementate; b) puni mobili- zabile; c) puni demontabile.
- Dup aspectul fizionomie: a) puni total fizionomice; b) puni parial fizionomice; c) puni nefizionomice.
- Dup elementele de agregare utilizate: a) cu coroane de nveli total metalice; b) cu coroane de nveli mixte; c) cu
coroane pariale 3/4, 4/5 (onlay-uri); d) cu coroane Jacket; e) cu unele incrustaii intratisulare de tip inlay sau pinlay;
f) cu coroane telescopice; g) cu coroane de substituie.
- Dup raportul corpului de punte cu creasta edentat: a) puni cu atingerea crestei; b) puni suspendate.
- Dup modalitatea construciei scheletului: a) punte masiv; b) punte scheletat i armat.
74. Pregatirea componentelor puntii dentare ptr lipirein cele 2 variante ale acestei operatiuni.
Tehnica lipirii.
Solidarizarea componentelor puntii se realizeaza prin 2 tehnici: sudarea, fara utilizarea aliajelor de lipit; lipirea cu
utilizarea aliajelor de lipit.
Suprafetele elementelor de agregare sint prelucrate ptr dezoxidarea lor prin fierberea lor in solutii chimice sau prin
prelucrarea lor mecanica cu ajutorul intrumentelor abrasive, insa prelucrarea se face foarte atent pentru a nu se
subtia peretele coroanei.
Pentru lipire se utilizeaza sursa de caldura, aliajul de lipit, materiale decapante. Cu sursa de caldura incalzim corpul
de punte apoi elementele de agregare pina la aparitia culorii rosietice la linia de contact intre corp si microproteza.
Acolo se aplica decapantul. La o extremitate se incalzeste sirma de otel pina la rosu, dirijind cu flacara scurgerea
decapantului intre spatii. La nivelul lipiturii puntea dentara se prelucreaza cu instrumente abrasive.
75. Prelucrarea chimica a puntii dentare dupa lipire. Componenta albitorului pentru puntile
dentare din aliaje nobile si inobile.
Dup ace are loc procesul de lipire, puntile dj lipite se pun intrun vas special special la care se adauga un lichid
chimic care poate fi ac. Azotic (aur), clorhidric (otel). Acidul azotic fierbem 10-15 sec, clorhiric 20-30sec in
depententa de concentratie. Albirea se executa totdeauna la o ventilare buna cu o maxima protective deoarece
folosim acizi concentrate si e nevoie de purtat masca si haine speciale. Materialele decapante mai sint numite fluxuri
si sint utilizate la constructiile protetice realizare prin metoda de lipire, avind rolul de a dizolva oxizi care se
formeaza pe suprafata supuas lipirii in timpul prelucrarii termice si a favoriza scurgerea aliajului de lipit.
Componentul de baza e boraxul (Na2B4O7+OHO-borat de sodiu) care pina la 400 grade Celsius se umfla, se pierde
apa ce o contine, iar la 741 grade Celsius se topeshte transforminduse intro masa fluida, sticloasa, care acopera
suprafetele de lipit , protejinduse de oxidare. Materialele decapante pot avea urmatoarea component: 55% borat de
sodium, 35% acid boric si 10% oxid de siliciu.
76. Etapele clinic tehnice de confectionare a puntii dentare intreg turnate nefizionomice.
Particularitatile realizarii modelului.
Clinic: prepararea dintilor stilpi,
Amprentarea;
Determinarea ocluziei;
Protectia dintilor vitali.
Laborator: confectionarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile ale dintilor preparati;
Montarea simulator si modelarea machetei puntii cin ceara;
Turnarea aliajului solicitat;
Prelucrarea si adaptarea ptr model;
Clinic: proba puntii in cavitatea bucala
Laborator: finisarea, lustruirea
Clinic: proba definitive si cimentarea puntii dentare
Pentru realizarea puntii dentare turnate este nevoie de a confectiona modelul cu bonturi mobilizabile ce prevede:
1. obtinerea amprentei cu strat dublu (in 2 timpi) este o amprenta de precizie inalta

2. analizarea amprentei, fixarea pivotilor in amprenta (trebuie sa fie perpendicular planului de ocuzie si
parallele intre ele)

3. e toarna prima parte a modelului din gips dur, si se realizeaza retentiile (in locuri care nu vor fi detasabile de
pe model)

4. realizarea bazei modelului se efectueaza dupa prize gipsului din prima parte, si dupa izolarea primei parti.
Bara modelului se realizeaza de obicei din ghips simplu, medical

5. dupa prize gipsului se deschide amprenta pe partea dentara a soclului cu cutitul de gips. Se dezgolesc pinii
aproximativ cu 1-3 mm dupa ce se socleaza. Dupa - se spala si se usuca.

77. Etapele clinic tehnice la confectionarea punti dentare.

Clinic: prepararea dintilor stilpi, creind un parallelism maxim intre bonturi.
Amprentarea si stabilirea culorii ptr viitoarea punte.
Laborator: confectionarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile ale dintilor preparati;
Montarea simulator si modelarea viitorului carcass metallic din ceara;
Turnarea carcasului metallic si prelucrarea lui.
Clinic: proba carcasului in cavitatea bucala
Laborator: aplicarea materialului fizionomic (ceramic, acrilat)
Clinic: proba in cavitatea bucala + efectuarea corectiilor.
Laborator: glazurarea (ceramica); lustruirea (acrilat)
Clinic: proba definitive in cavitatea bucala si fixarea puntii.

78. Tehnica Inzoma de modelare amachetei componentei metalice a puntilor dentare metaloacrilice.

Suprafata machetei pe care se va aplica ceramica trebuie sa fie neteda, cu grosimea de aproximativ 0,4-0.5 mm, insa
in present inafara de forma neteda a componentei metalice sunt propuse si forme retentive. De exemplu, firma
IVOCLAR (Germania) propune ca forma componentei metalice cervicalesa fie modelata cu suprafete concave, iar
marginile incizale si ocluzale in forma de guleras, constatind ca in aceste cazuri ceramica arsa pe componenta
metalica va atinge valori maxime ale rezistentei mecanice. (fig 151, pg 239, postolachi,birsa)

79.Etapele clinico-tehnice la confectionarea puntei dentare acrilice si din ceramica.

Puntea dentara acrilica metoda clasica
Clinic: prepararea dintilor stilpi;amprentarea cimpului protetic.
Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din ceara; ambalarea machetei
coroanei in chiuveta pru realizarea tiparului; pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar;
polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Clinic: proba coroanei si fixarea ei prin cimentare
Puntea dentara ceramica metoda clasica
Clinic: prepararea dintelui; amprentarea culorii ceramicii; pretectia dintelui cu pulpa vie.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricii din platina oe care se
depune stratul opac si se arde; matricea se depune pe bonturile dintilor stilpi intre care se adapteaza o bara din
portelan prefabricate care se lipeste cu ceara incolora pru a o solidariza; ansamblul bara-matrice se detaseaza si I se
confectioneaza un support termorezistent; dupa priza definitive a masei de ambalat se prelucreaza termic la 1000 C;
dupa racier se depun celelalte straturi: dentina, colet, smalt; prelucrarea cu abrasive.
Clinic: proba in cavitatea bucala
Laborator: glazurarea; se inlatura matricea din platina din interiorul coroanelor
Clinic: Fixarea coroanei in cavitatea bucala.

80.Caracteristica consolidarii metalului cu ceramica.

Legaturile la nivelul jonctiunii metalo-ceramice poate fi de natura chimica, mecanica si fizica. Legatura chimica de
aderenta dintre metal si ceramica se obtine datorita difuziunii ionilor din metal in ceramica si invers, din ceramica in
metal formind asa numita legatura iono-covalenta. Legatura mecanica se obitine datorita unor retentivitati invizibile
pru ochiul liber, obtinute pe suprafata metalica in urma sablarii , precum si ca rezultat al unei diferente neesentiale
intre coeficientii de dilatare termica a metalului si ceramicii care contribuie la aparitia fortelor mecanice de
compresiune. Legatura fizica se realizeaza datorita fortelor Van der Walls sau legaturii adezive ce apar la nivelul
atomilor prin fluctuatiile spontane ale sarcinilor electrice.

81. Aspectele clinice si caracteristica componentelor cimpului protetic in edentatiile partiale intinse.
Suportul dentoparodontal pru PPM reprezinta un element valoros de sprijin si ancorare, care asigura mentinerea si
stabilizarea protezelor in dependenta de numarul dintilor restanti si repartizarea lor topografica, de implantarea lor
si parodontala, la fel si de morfologia coronara.
Suportul mucoosos, ca sic el dentoparodontal serveste la fixarea, stabilizare si receptia presiunii masticatoare in
tratamentul protezei partial mobilizabile.. Fibromucoasa cimpului protetic este aderata la os si este formata din
epiteliu pavimentos pluristratificat cu o grosime si elasticitate variabila in diferite zone.. Deosebim mucoasa
imobila, pasiv si active mobile.
82.Elementele cimpului protetic la tratamentul edentatiei partiale cu proteze mobilizabile.
Elementele Cimpului protetic dupa structura morfologicaa si functionala sunt clasificate in doua grupe: dintii
restanti cu parodontul lor, care alcatuiesc suportul dentoparodontal si fibromucoasa si oasele maxilarelor, care
alcatuiesc suportul mocoosos.
83. Elementele componente ale P.P.M acrilice. Varietatile dintilor artificiali in P.P.M
Proteza partial mobilizabila acrilica este alcatuita din mai multe elemente solidaritate intim, care formeaza un corp
solid, rigid, nedeformabil, rezistent la presiunile masticatoare. Elementele componente sunt: 1) dintii artificiali; 2)
elemente de ancorare mentinere si stabilizare; 3) baza protezei prezentate de seile protezei consolidate printr-o placa
acrilica.
Dintii artificiali formeaza segmente din arcada dentara pe care o restaureaza si reprezinta elemente functionale
principale ale protezelor partial mobilizabile, deoarece prin intermediul lor se restabilesc functiile sistemului
stomatognat. Dintii artificiali sunt fabricate industial din acrilate si portelan, materiale care trebuie sa corespunda
principalelor cerinte: asemanarea lor cu cu dintii naturali dupa forma, marime si culoare. De asemnea trebuie sa aiba
o duritate satisfacatoare la uzura, san u aiba calitati abrasive, sa aiba o toleranta biologica, usor sa se supuna
prelucrarii mecanice. Dintii din acrilat sunt fabricate in conditii industriale prin introducerea acrilatului in stante
metalice si polimerizarea sub presiuni mari la o temperature de 200-250 C. Ei sunt comercializati sub forma de
garniture, asezati in ceara plastica, pe placute pentru grupul frontal sau lateral sau in cutii speciale. Pe placuta sau pe
cutie sunt notale marca fabricii, culoarea, dimensiunea si forma. Dintii din portelan sunt realizati industrial prin
coacerea masei ceramice la temperature inalte. Ei sunt modelati in forme prese matalice speciale. La inceput se
umple partea coronara a dintelui, apoi taietoare sau ocluzala in ambele stante.Astfel machete dintelui capata o
duritate necesara. Surplusurile sunt inlaturate si dintelui I se ofera o forma necesara. Dintii din portelan reprezinta
caracteristi superioare comparative cu cei din acrilat, datorita proprietatilor fizico-chimice; compozitia chimica este
anorganica; structura este omogena; densa; au rezistenta mecanica foarte mare; au nuante coloristice foarte variate,
si au o toleranta biologica satisfacatoare pentru mucoasa bucala.
84. Limitele P.P.M la maxilla si mandibula.
Limitele bazei protezei la maxilla: Placa acopera bolta palatine, seile-apofizele alveolare edentate in intregime.
Marginile vestibulare ale sailor ajung pina la fundul de sac vestibular, in zona mucoasei neuter, aflindu-se intr-un
contact intim. In zona posterioara seile acopera tuberozitatile maxilare trecind in placa cu limitele in zona liniei Ah.
Marginile palatinale ale placii prezinta contact cu coletul dintilor restanti fronali, iar in zona laterala se termina pe
suprafetele orale ale dintilor restanti in zona supraecuatoriala.
Limitele bazei protezei la mandibula: Seile protezei vor acoperi suprafata mucozala a cimpului protetic edentate, iar
marginile vestibulare in aceste zona ajung pina la fundul de sac vestibular, la nivelul mucoasei neuter. Posterior, in
fuctie de valoarea protetica a tuberculuilui periform, seile acopera treimea antarioara a acestuia, coborindu-se pina
la linia oblixa interna intinzindu-se orizontal pe fundul de sac lingual. Seile sunt unite cu placa linguala, care in zona
dintilor restanti se intinde pe suprafetele lor orale pina in zona supraecuatoriala
85. Crosetul. Componente.Clasificari.
La aplicarea protezei partial mobilizabile acrilice mai frecvent sunt utilizate crosetele din sirma confectionate in
laborator din sirma de Wipla, cu diametrul de 0,6-0,8 mm, avind scop de mentinere si stabilizare. Crosetele din
sirma sunt alcatuite din 3 segmente:
- segmental dentar (aplicat pe fata vestibulara a dintelui in zona subecuatoriala;se mai numeste bratul crosetei).
Acest segment trebuie sa aiba contact intim cu tesuturile dentare, iar virful sa fie asezat in zona cu retentie
favorabila sis a cuprinda suprafata vestibulara cu cel putin 2/3 din dimensiunea ei in sens meziodistal.
- segmental elastic, de forme si dimensiuni diferite care asigura elasticitatea (corpul protezei). El nu trebuie sa
prezinte contact cu parodontul marginal al dintelui stilp si este asezai in zona supraecuatoriala
- segmental de fixare in baza protezei acrilice (apofiza crosetei). El trebuie sa aiba o forma specifica retentive pru a
se fixa in baza acrilica
Cel mai des sunt utilizate urmatoarele crosete:
1.Crosetul cervico-ocluzal deschis dental. Prezinta un corset cu un singur brat elastic, care este in contact cu toata
suprafata vestibulara a dintelui stilp in zona subecuatoriala retentive.
2.Crosetul cervico-alveolar deschis dentar. Prezinta un dispzitiv cu un singur brat de o elasticitate marita, care este
in contact cu suprafata vestibulara a dintelui stilp in zona subecuatoriala retentiva.
3.Crosetul cervico-ocluzal intors. Segmentul dentar este aplicat pe suprafata vestibulara supraecuatoriala, iar
extremitatea libera a bratului, facind o bucla, este intoarsa spre zona subecuatoriala orientate spre edentatie.
1.Dupa numarul dintilor pe care se aplica: mono-; bi-; si tridentare; 2.dupa numarul total de brate: crosete cu
unu;doua; trei; patru;cinci si sase brate.; 3 dupa nr de brate active alastice: monoactive;bioactive;triactive
tetraactive.
86. Caracteristica sistemilor speciale de ancorare, metinere si stabilizare a PPM

Aceste sisteme reprezinta dispozitive mecanice complexe alcatuite din doua componente: una fixate la dintii stilpi,
iar alta la proteza scheletata. In present sunt cunoscute o multime de astfel de sisteme: culise;telescoape;capse;bare
cu calareti;disjunctori de forte.
Culisele sunt alcatuite din doua parti: una realizata pe suprafata proximala sau orala a piesei dentare fixe, iar alta
inclusa in scheletul metallic ale protezei scheletate.. Partea inclusa in proteza scheletata patrunde in interiorul culisei
realizate in proteza fixa sau o cuprinde avind aceiasi forma in sectiune transversala. Mentinerea protezelor
scheletate se datoreaza frictiunii care se realizeaza intre aceste doua part ice culiseaza cu o mare precizie una in
cealalta.
Sistem de telescoape ca si in protezele partial mobilizabile acrilice este constituit din cape cilindrice sau
cilindroconice, cementate pe dintii de ancora si coroanele de invelis care restabilesc forma anatomica a dintilor-
stilpi fiind solidarizate cu saua protezei scheletate. Telescoapele pot fi utilizate atit pru sprijinul mixt rigid al
protezelor scheletate terminale, cit si pru sprijinul dento-parodontal al protezelor scheletate intercalate.
Capsele sunt formate din doua parti componente ca si culisele si pot fi considerate ca matrice si Patrice. Sunt
indicate pe dintii cu distructii coronare massive, dar cu radacini recuperabile.
Bare cu calareti: sunt din piese dentare fixe alcatuite dintr-o bara solidarizata la coroanele care acopera dintii-stilpi
sau la dispozitivele radiculare ale acestor dinti si o gutiera aplicata in saua protezei schelatate care incaleca
bara.Bara are dimensiuni si forme variate; ea poate fi rotunda; ovala;dreptunghiulara, iar dimensiunile depend de
numarul dintilor care lipsesc si de topografia edentatiei. Bara este solidarizata de elementele fixate in asa mod ca sa
urmeze profilul apofizei alveolare lao distanta de aproximativ 1-2 mm. Guitera se mai numeste sic alaret, fiind o
copie de forma si dimensiuni externe ale barei. Barele sunt indicate la edentatiile frontale, laterale, si subtotale cu
inaltimea spatiului protetic corespunzator pru utilizarea barei.

87. Caracteristica crosetelor inelar Jackson si Adams. Indicatii.

Jackson, pentru ancorarea protezelor mobilizabile, cit si a aparatelor ortodontice pe dintii 6 a hemiarcadei intregi, a
propus un corset inelar. Segmenul dentar este situat orizontal in zona subecuatoriala, indepartindu-se spre marginile
proximale, mezial si distal, si traversind suprafata ocluzala printer nisela masticatoare se coboara pe suprafata orala
a dintelui si se include cu segmentele retentive in baza protezei. Adams pru marirea elasticitatii acestui corset, a
realizat la extrimitatile proximale ale ansei vestibulare doua bucle.

89.Enumerati etapele clinico-tehnice la confectionarea PPMA in a II-a situatie clinica cu DVO pastrata.

Confecionarea protezelor pariale mobilizabile acrilice cu plac ca orice lucrare protetic solicit respectarea
consecutivitii anumitor etape clinico-tehnice. In caz de utilizare a sistemelor speciale de ancorare, iniial se vor
confeciona elemente fixe ale sistemului de ancorare urmate de realizarea etapelor .clinico-tehnice de confecionare
a protezelor mobilizabile n urmtoarea ordine:
Clinic: examinarea pacientului i amprentarea cmpului protetic.
Laborator: confecionarea modelului i a lingurii individuale (dac se obine amprent anatomic) ; n caz c
s-a obinut amprent funcional pe modelul realizat se vor confeciona ablonul cu bordurile de ocluzie.
Clinic: determinarea ocluziei centrice sau a relaiilor inter- maxilare.
Laborator: montarea modelelor n simulator; confecionarea elementelor de ancorare, meninere i stabilizare;
realizarea machetei protezei (montarea dinilor artificiali); modelarea machetei protezei mobilizabile.
Clinic: proba machetei protezei n cavitatea bucal.
Laborator: modelarea definitiv a machetei protezei, ambalarea n chiuvet, realizarea tiparului,
introducerea acrilatului In tipar, polimerizarea, dezambalarea i prelucrarea protezei.
Clinic: aplicarea i adaptarea protezei la cmpul protetic.

90.Caracteristica sabloanelor cu borduri de ocluzie. Materiale de confectionare.Cerinte.

abloanele de ocluzie sunt piese auxiliare utilizate de ctre medic pentru determinarea i nregistrarea
rapoartelor intermaxiflare cu ajutorul crora tehnicianul poziioneaz i fixeaz modelele n simulatoare.
ablonul de ocluzie este compus din dou pri: baza ablonului i bordura de ocluzie. Baza ablonului se
confecioneaz din
plci de cear de baz sau acrilate dup tehnologia care a fost descris la realizarea lingurii individuale. Baza
ablonului este realizat n contact intim cu modelul. Limitele bazei sunt identice cu limitele lingurii individuale n
caz de edentaie total, iar n caz de edentaie parial baza nu acoper dinii restani i poriunea versantului vestibul
ar needentat. Marginile bazei prezint contact cu suprafaa oral a dinilor restani astfel: pentru maxil n zona
frontal se ntinde pn la tuberculii dinilor, iar n zona lateral se termin pe suprafeele orale ale dinilor restani
pn n zona supraecuatoriala, pentru mandibul att n zona frontal ct i n cea lateral baza se termin n zona
supraecuatorial lingual a dinilor restani.
Bordura de ocluzie, numit i val de ocluzie, confecionat din cear (ns poate fi confecionat i din materiale
amprentare termoplastice de tip stens) are form i dimensiuni asemntoare arcadelor dentare i se fixeaz de baz.
Bordura de ocluzie poate fi confecionat dintr-o plac de cear plastificat la sursa de cldur i rulat ntr-un
val cu o form de paralelipiped, avnd laturile aproximativ de 1,21,5 cm, sau prin turnarea cerii topite ntr-un
conformator cu dimensiunile corespunztoare. Totodat pot fi utilizate i batoane de cear n form de paralelipiped,
produse industrial. Pentru obinerea valului de ocluzie, m caz de edentaie total, batonul de cear este plastificat la
sursa de cldur sau ntr-o baie de ap cald (5060C) i se ndoaie n form de potcoav pn se obine o form
corespunztoare arcadei dentare, Acest val se aaz pe baza de cear deasupra mijlocului apofizei alveolare i se
solidarizeaz de ea prin lipire cu cear fierbinte. Extremitile laterale distale se secioneaz oblic pe linia ce
corespunde locului de implantare a molarului doi, conferindu-i suprafeei ocluzale, prin presarea ei pe o sticl
uleioas, o suprafa plan. Prin secionarea surplusurilor de cear bordurii de ocluzie i se imprim urmtoarele
dimensiuni: n zona frontal o nlime de 1012 mm, descrescnd progresiv spre dis- tal corespunztor locului de
implantare a primului molar, avnd o nlime de 68 mm; limea este de 56 mm n zona frontal i respectiv 8
10 mm n cea lateral (fig. 76).
In caz de edentaie parial, bordurile de ocluzie sunt fixate n spaiile edentate i sunt mai nalte cu 2 mm dect
dinii restani i mai late cu 1 mm n sens vestibulooral (fig. 77).
 La realizarea bazei din cear pentru mrirea rezistenei i evitrii fracturrii n timpul operaiunilor clinice
abloanele se consolideaz. n acest scop este utilizat srma cu diametrul de 1,5 mm care se ndoaie dup forma
suprafeei orale a apofizei alveolare i fiind uor nclzit se aaz pe versantul oral al bazei. Sub influena cldurii
srma parial ptrunde n ceara bazei, fiind ulterior acoperit deplin cu cear topit. Dup aceaista se verific dac
ablonul de ocluzie se adapteaz perfect pe model, se efectueaz corectrile corespunztoare n caz de necesitate.
Apoi dup rcirea definitiv abloanele sunt ndeprtate de pe model i aezate din nou, controlnd astfel dac aceste
operaii se fac ciu uurin.
abloanele de ocluzie trebuie s corespund urmtoarelor cerine:
1) baza ablonului s fie adaptat intim la suprafaa cmpului protetic, acoperind-o n totalitate;
2) baza ablonului s aib o grosime de 1,52 mm, s fie rezistent la presiune i s nu prezinte micri de
basculare;
3) ndeprtarea i repunerea pe model s se realizeze cu uurin, fr dificulti;
4) marginile bazei s fie rotunjite i finisate corespunztor limitelor determinate;
5) bordurile de ocluzie s fie monolite i bine solidarizate fo baza ablonului corespunztor mijlocului apofizei
alveolare, s aib form i dimensiuni corespunztoare;
6) ablonul aplicat pe model, ct i pe cmpul protetic s aib un grad suficient de mentinere.

91.Liniile crosetare. Caracteristica.Principiile de montare a dintilor in PPM.

Dup cum sa menionat, rolul principal n ancorarea, meninerea i stabilizarea protezelor pariale mobilizabile l
ndeplinesc elementele mecanice de fixare. In caz de utilizare a sistemelor speciale de fixare:, elementele lor
componente, fie coroane, fie gutiere se vor aplic pe imprimrile respective ale modelului i se vor solidariza la baza
din cear a machetei protezei pariale mobilizabile. Utilizarea croetelor din srm depinde de numrul dinilor
restani i aezarea lor topografic. Dup numrul dinilor stlpi pe care s-au aplicat croete ancorarea protezelor
pariale mobilizabile se poate realiza punctiform, liniar i n suprafa.
Ancorarea punctiform se practic n edentaiile subtotale, la prezena unui singur dinte restant i este cea mai
puin eficient din punct de vedere mecanic. Prin ancorarea liniar se subnelege linia imaginar care unete
dinii-stlpi pe care s-au aplicat croete, cunoscut n literatura de specialitate ca linie croetar. Direcia liniei
croetare poate fi transversal, n diagonal, sagital sau n suprafa . Alegerea direciei liniei croetare are o
deosebit importan la meninerea i stabilizarea protezelor. Se consider ci cea mai avantajoas direcie a liniei
croetare este acea care trece prin centrul de greutate al protezei. Cu ct linia croetar se abate mai mult de la
centrul protezei, cu 'att stabilitatea protezei este mai precar. Cele mai favorabile condiii de fixare i stabilizare a
protezelor pariale mobilizabile cu plac pot fi create prin ancorare n suprafa.
Pe dinii-stlpi alei se confecioneaz, dup tehnicile cunoscute, croetele solicitate din srm, apoi se
confecioneaz ablonul din cear roz. In acest scop placa de cear ramolit este aplicat i adaptat la suprafaa
cmpului protetic al modelului preventiv izolat cu ap. Surplusurile de cear sunt nlturate prin secionarea lor cu
lama bisturiului, dup limitele viitoarei proteze desenate pe model. Baza din cear trebuie s acopere n ntregime
cmpul protetic al modelului, apoi de baz se solidarizeaz cu segmentul de fixare croetele din srm. In acest
scop segmentul de fixare al croetului se nclzete la sursa de cldur i se aplic pe dintele-stlp corespunztor
locului de proiecie a fiecrui segment croetar. Segmentul de fixare nclzit ptrunde n profunzimea cerii din
spaiul edentat, solidarizndu-se astfel cu baza din cear a viitoarei proteze.

92.Montarea dintilor in PPM cu gingie artificiala, punctiform si mixt.Particularitatile montarii dintilor di

portelan.

In cazul aplicrii protezelor pariale mobilizabile acrilice cu plac, pentru construirea segmentelor arcadelor
dentare artificiale, pot fi utilizai att dini din acrilat, ct i din porelan. n dependen de culoare, mrime, form i
material se aleg dinii artificiali pentru a fi montai n baza din cear a spaiilor edentate. In acest scop este necesar
de respectat urmtoarele principii:
1) n zonele laterale dinii se monteaz pe mijlocul apofizei alveolare i perpendicular ei, realiznd contacte cu
dinii antagoniti;
2) n zona frontal dinii se monteaz cu restaurarea configuraiei curburii dentare n raport de ocluzie; n
dependen de situaia clinic dinii pot fi montai cu gingie artificial i fr ea (purctiforrn) ; la montarea dinilor
far gingie artificial marginea cervical a dinilor va avea contact cu apofiz alveolar edentat; la montarea cu
gingie artificial zona cervicala a dinilor se va situa pe linia sursului, reper notat de medic pe bordura de ocluzie;
n scop fizionomie i innd cont de doleanele pacientului, dinii pot fi situai asimetric sau se creeaz spaii
interdentare;
3) la prezena a mai multor dini restani, dinii artificiali se vor monta innd cont de gradul lor de implantare,
mrime, form, linia coletului; la montarea dinilor din porelan nu se admite lefuirea porelanului, deoarece se pot
nltura reteniile i luciul (glazura), provocnd totodat micorarea rezistenei lor;
5) n situaiile cnd lipsesc 2 sau mai muli dini, ns spaiul edentat nu permite montarea aceluiai numr de
dini, se monteaz numrul ce permite lichidarea spaiului edentat i invers, dac sunt abseni 12 dini, ns spaiul
edentat este mai mare se monteaz numrul de dini ce dup volum vor lichida brea. n ambele situaii se ine cont
de volumul dinilor prezeni, topografia breei, aspectul fizionomie etc..

93.Componentele chiuvetei. Metodele de ambalare a machetei PPM in chiuveta.

Conform tehnicii clasice, acrilatele se introduc n tipar prin presare, din care cauz la realizarea lui sunt utilizate
chiuvete metalice care rezista la presiuni nalte i care sunt alctuite din dou pri inegale n sens vertical: cea
superioar mai mic dect cea inferioara. Fiecare jumtate este format dintr-un inel i un capac. Toate prile
componente se pot asambla ntr-o singur poziie cu ajutorul dispozitivelor speciale.
Pentru ambalarea .n chiuvet, macheta protezei mobilizabile se solidarizeaz prin lipirea extremitilor ei de
model cu cear, operaiune urmata de proba modelului cu macheta protezei n jumtatea inferioar a chiuvetei. Dac
soclul prezint dimensiuni voluminoase, este redus prin tierea ghipsului pn la ptrunderea in interiorul chiuvetei
fr dificulti.
Modul n care vor fi situate modelul i prile componente ale machetei n chiuvet determin metoda de
ambalare a machetei:
a) ambalarea direct;
b) ambalarea indirect;
c) ambalarea mixt.
Ambalarea direct. Conform acestei metode, dup ambalarea i nlturarea cerii modelul i elementele
componente ale machetei (dinii artificiali, croetele, scheletul metalic) rmn ntr-o singur jumtate a chiuvetei n
jumtatea inferioar .

Ambalarea indirecta. Conform acestei metode,dupa inlaturarea cerii si deschiderea chiuvetei in jumatatea ei
inferioara ramine modelul,iar in cea superioara crosetele sau scheletul metalic si dintii artificiali.

Ambalarea mixta. Aceasta metoda rezulta din combinarea celor doua metode, intr o zona, in dependenta de
necesitate, macheta poate fi ambalata dupa tehnica directa,iar in alta dupa tehnica indirecta.

94.Prelucrarea si finisarea protezelor mobilizabile. Utilaj, instrumente, materiale.

Prelucrarea i finisarea protezelor dentare depinde de materialul utilizat la confecionarea lor i const din dou
operaiuni:
1) operaia de planare fi netezire a protezelor;
2) operaie de lustruire a protezelor.
Operaia de planare i netezire a protezei este efectuat cu ajutorul instrumentelor abrazive rotative. Pentru
prelucrarea protezelor acrilice sunt utilizate diverse forme de freze att metalice, ct i din carborund, cu ajutorul
crora sunt nlturate surplusurile de acrilat de pe suprafeele protezelor, conferindu-i protezei i un aspect
morfologic corespunztor. Ulterior suprafeele libere ale protezei ce nu prezint contact cu esuturile cmpului
protetic sunt netezite cu ajutorul hrtiei de glaspapir cu granulaie fin. La prelucrarea suprafeelor protezelor
metalice sunt folosite instrumente reprezentate de discuri de carborund sau diamantate, diverse freze din aliaje dure
sau diamantate, pietre dentare cu ajutorul crora se lefuiesc suprafeele protezelor pentru adaptarea lor pe model,
ct i pentru redarea aspectului morfologic corespunztor. Netezirea suprafeelor protezelor netalice se efectueaz
cu gume abrazive (polipanturi), n special a protezelor confecionate prin tehnici clasice. In cazul utilizrii
protezelor confecionate prin tehnici contemporane, aceast operaiune se efectueaz cu ajutorul sablatorului
utiliznd corund cu o granulaie fin ce nu depete 50 microni.
Operaia de lustruire a protezelor este efectuat pentru a reda suprafeelor protezei aspectei perfect netede,
rezistente din punct de vedere chimic i neretentive pentru alimente. Lustruirea suprafeelor protezelor acrilice i
metalice confecionate prin tehnici clasice se realizeaz la aparatul de lefuit. Pentru lustruirea mecanic sunt
utilizate diverse materiale de lustruit, care se depun pe filuri sau perii. Lustruirea final se realizeaz cu ajutorul
pufului de bumbac obinnd astfel un luciu maxim.
Protezele, metalice confecionate prin tehnici moderne pot fi lustruite i electrochimie. Lustruirea electrochimic
este realizat n aparate speciale numite n literatura de specialitate i bi electrogalvanice.

95.Etapele tehnice la confectionarea protezelor mobilizabile cu baza metalica si captuseala elastica. Indicatii.

Perceperea excitaiilor termice poate fi pstrat, dac baza protezei va fi realizat din materiale cu o
conductibilitate termic bun. Din aceste materiale fac parte aliajele nobile i inobile.
Baza metalic a protezelor a fost propus nc n secolul XVIII, ns tehnologia confecionrii prin tanare n-a
contribuit la rspndirea ei, din cauz c baza metalic tanat nu se adapteaz intim la cmpul protetic. In prezent
datorit realizrilor tiinei n tehnica protezrii, precum i a utilizrii materialelor ce permit o precizie nalt la
turnarea aliajelor, baza metalic este confecionat cu o grosime de 0,40,5 mm i cu elemente retentive n zonele
edentate destinate pentru fixarea acrilatului i respectiv a dinilor artificiali. La realizarea protezelor pariale
mobilizabile cu baza metalic sunt respectate etapele clinico-tehnice descrise anterior cu unele deosebiri de detaliu
referitoare la: realizarea modelului duplicat; modelarea machetei bazei protezei din cear pe model; realizarea
machetelor canalelor de turnare a tiparului i turnarea aliajului solicitat pe modelul duplicat.
Dup prelucrarea mecanic a bazei metalice se vor monta dinii n spaiile edentate solidarizndu-i cu acrilat la
baza metalic, dup tehnicile cunoscute.
Aceste particulariti tehnice de confecionare a bazei metalice a protezei sunt descrise la tema privind protezele
scheletate.

Transmiterea presiunilor masteatoare de Ia baza protezei suportului osos se realizeaz prin intermediul
fibromucoasei cmpului .protetic. In unele situaii clinice determinate de prezena exostozelor, a fibromucoasei
subiri, nerezilient, incapabil s suporte presiuni mastictoare sau de prezena torusului palatina etc. Baza protezei
confecionai cu suprafaa mucozal acrilic sau metalic va aciona traumatic asupra suportului osos. Aceste situaii
clinice solicit confecionarea unei baze difereniate a protezei pariale mobilizabile prin realizarea unor spaii ntre
baz i zonele indicate ale cmpului protetic (folierea modelului) sau prin aplicarea materialelor elastice acrilice pe
suprafaa mucozal a protezei. Materialele elastice au drept scop restaurarea rezilienei fibromucoasei i micorrii
presiunilor masticatoare asupra suportului osos prin amortizare. Materialul elastic poate fi aplicat pe suprafaa
mucozal a bazei acrilice parial sau total.
Cptuirea bazelor acrilice ale protezelor pariale mobilizabile se efectueaz prin dou metode: direct i
indirect. Metoda direct prevede aplicarea materialului elastic autopolimerizabil pe zonele mucozale ale bazei
protezei, direct n cavitatea bucal. Prin metoda indirect materialul elastic se aplic n condiiile de laborator.
Pentru cptuirea indireci a bazelor acrilice ale protezelor pariale mobilizabile pot fi utilizate dou tehnici;
a) aplicarea materialului elastic pe suprafaa mucozal a bazei dup polimerizarea acrilatului;
b) aplicarea materialului elastic n tipar concomitent cu acrii tul.
Conform primei tehnici, dup confecionarea protezei pariale mobilizabile acrilice, n clinic, de pe suprafaa
mucozal a bazei se ndeprteaz prin lefuire un strat de acrilat de pn la 1,0 mm, apoi se aplic un material elastic
amprentar i se obine amprenta funcional. In laborator proteza se ambaleaz n chiuvet, iar dup deschiderea
chiuvetei se nltur materialul amprentar. Pereii tiparului se izoleaz, iar suprafaa mucozal lefuit a protezei se
prelucreaz cu catalizator lichid i se aplic pasta de material elastic pregtit n prealabil. Se interpun prile
chiuvetei n poziia corect i se preseaz, aciune urmat de termo- sau autopolimerizare, conform indicaiilor
respective din prospect. Dup dezambalare, surplusurile se nltur prin tiere sau lefuire.
Tehnica aplicrii materialului elastic n tipar concomitent cu .acrilatul utilizat pentru baze este identic cu
tehnica clasic cu unele deosebiri de detaliu: dup prepararea pastei de aerilat i a materialului elastic, pe modelul
din prima parte a chiuvetei, n acele zone unde este nevoie de cptueal elastic, se aplic o plac de cear cu o
grosime de 0,40,6 mm. Ulterior, n partea a doua a chiuvetei se depune cantitatea de aerilat necesar pentru baz,
apoi se aplic o folie de celofan umectat i se cupleaz prile chiuvetei. Dup presare, chiuveta se deschide, se
nltur folia de celofan, surplusul de aerilat i placa de cear, iar n locul cerii se depune aproximativ acelai
volum de material elastic. Din nou se cupleaz prile chiuvetei i se preseaz, apoi chiuveta se prinde n ring i se
efectueaz procesul de polimerizare, conform indicaiilor pentru materialul respectiv.

96. Indicatii la tratamentul protetic cu proteze partiale mobilizabile scheletate.

1. In cazul cind nu e posibil tratamentul cu punti dentare

 2. Cind nu sunt conditii favorabile pentru fixarea implantelor
3. In cazul atrofiei apofizelor alveolare.
4. In cazul prezentei breselor dentare
5. cind suportul muco-osos permite aplicarea PPMS
6. cind starea parodontiului dintilor restanti permite aplicarea crostelor sau a sistemelor PPMS.

97. Componentele PPM scheletate.Caracteristica conectorilor principali in PPM scheletate si dimensiunile

lor la maxila si mandibula.

Lund n consideraie dezavantajele utilizrii protezelor pariale mobilizabile acrilice cu plac, specialitii au
ameliorat caracteristicile tehnico-constructive ale acestor proteze. In acest scop a fost nlocuit o poriune a bazei
protezei printr-o baz (arc) sau plcu metalic, care servete drept element de legtur, dintre eile protezei i
solidariznd la acest element dispozitive speciale pentru echilibrarea presiunilor masticatoare asupra dinilor restani
s-a obinut un schelet metalic. Datorit acestor modificri, construciile de proteze pariale mobilizabile au primit
denumirea de proteze scheletate, proteze arcate, proteze de sprijin.
Scheletul metalic care se confeciona din elemente prefabricate sau modelate separat, apoi ulterior turnate i
lipite ntre ele, n prezent este confecionat prin metoda de turnare, proces care poate i realizat n orice laborator de
tehnic dentar. Ins pentru realizarea corect a scheletului metalic, trebuie s cunoatem particularitile
constructive ale elementelor componente ale protezei scheletate i plasarea lor pe cmpul protetic.
Elementele componente ale protezei pariale mobilizabile scheletate
Proteza parial mobilizabil scheletat poate fi comparat cu proteza parial mobilizabil acrilic cu plac,
avnd aceleai pri componente, deosebirea constnd n faptul c aceste pri sunt solidarizate ntr-un schelet
metalic. Prin urmare, la baza protezei scheletate st scheletul metalic pe care sunt realizate segmentele arcadelor
dentare (eile) situate n spaiile edentate. Dac baza protezei pariale mobilizabile acrilice cu plac este prezentat
de eile protezei unite prin conector n form de plac, atunci baza protezei scheletate este prezentat dintr-un
schelet metalic unic, unde eile sunt unite cu un conector n form de bar (arc) au plcu metalic.
Scheletul metalic este confecionat din aliajele metalelor nobile sau inobile i este prezentat de urmtoarele
elemente: eile protezei plasate n spaiile edentate pe care se monteaz dinii artificiali; elementele de legtur
dintre ef cunoscute sub numele de conectori -principali; elementele de ancorare, meninere, sprijin i stabilizare
realizate pe dinii-stlpi; elementele de legtur dintre .prile mucozale i cele dentare ale scheletului, cunoscute
ca conectori secundari.
eile protezei scheletate
In proteza scheletat poate fi o singur a sau mai multe, n dependen de numrul spaiilor edentate. eile
reprezint, din punct de vedere funcional, prile principale ale protezei, deoarece prin intermediul lor se
restaureaz integritatea arcadelor dentare i transmiterea presiunilor mastictoare de la dinii artificiali esutului
osos i dinilor-stlpi, participnd totodat la meninerea i stabilizarea protezei n cavitatea bucal.
eile n scheletul metalic pot fi confecionate n dou variante:
a) ntreg metalice la care suprafaa mucozai prezint contact cu mucoasa apofizei alveolare a spaiului edentat;
pe suprafaa protetic se realizeaz elemente retentve reprezentate de bonturi, grile, anse sau ciupercui utilizate
pentru retena acrilatului cu dinii artificiali;
b) parial metalice nglobate n acrilat; pentru aplicarea acrilatului, aua metalic este perforat sau
confecionat n form de plas, fiind situate la o deprtare de 12 mm de la mucoasa cmpului protetic. eile
protezei scheletate sunt situate pe mijlocul apofizelor alveolare al spaiilor edentate, fiind distanate cu 23 mm de
la parodontul marginal al dinilor restani limitrofi breelor dentare.
Elementele de legtur dintre eile protezei scheletate.
Elementele ce unesc eile i toate celelalte componente mucozale ale protezei scheletate sunt definite ca
conectori principalii. Aceste elemente de legtur au forme i dimensiuni diferite n dependen de tipul de edentaie
i particularitile morfologice ale maxlei sau mandibulei. Important este ca conectorii principali s posede duritate,
rezisten la rupere i rigiditate necesar pentru repartizarea uniform a presiunilor masticatoare pe ntreaga
suprafa de sprijin a cmpului protetic.
Conectorii principali pot fi confecionai n forme de bare (arcuri) i plcue. Barele sunt utilizate mai frecvent
la mandibul, avnd o form rotund, semirotund, oval, semioval sau atipic. Pentru mandibul limea barei
trebuie s fie nu mai mic de 3 mm, iar grosimea de 1,52,0 mm, pentru maxil, respectiv, 68 mm i 0,81,0
mm. Bazele sunt situate la o distan de 0,51,0 mm de la mucoas n dependen de gradul ei de rezilien, pentru
a preveni nfundarea barei n mucoasa cmpului protetic. Marginile barei nu trebuie s fie traumatizante i urmeaz
s fie plasate n
zonele cu funcionalitate sczut ca s nu jeneze micrile limbii n timpul masticaiei i fonaiei.
Plcutele sunt utilizate pe larg datorit elaborrii aliajelor metalice contemporane i tehnicilor moderne de
turnare. Ele sunt confecionate cu o lime de peste 10 mm i cu o grosime de 0,4 0,5 mm, avnd contact intim cu
mucoasa cmpului protetic. Datorit formei plate i grosimii mici, precum i elasticitii, plcutele nu genereaz
disconfort n cavitatea bucal, iar contactul cu mucoasa determin i o for de adeziune respectiv ce contribuie la
fixarea mai bun a protezelor.

98.Clasificarea crosetelor turnate dupa Rindasu si cerintele dupa Lejoueux.

Dup I. Rndau, ele sunt clasificate n dependen de urmtoarele criterii morfofuncionale:

Dup numrul dinilor pe care se aplic:
a) monodentare (aplicat pe un singur dinte);
b) bidentare (aplicate pe doi dini);
c) tridentare (aplicate pe trei dini).
Dup numrul total al braelor din care se compun aceste croete:
a) croete cu dou brae;
b) croete cu trei brae;
c) croete cu patru brae;
d) croete cu ase brae.
Dup numrul braelor active elastice:
a) croete cu un singur bra elastic (monoactive);
b) croete cu dou brae elastice (biactive);
c) croete cu trei brae elastice (triactive);
d) croete cu patru brae elastice (tetraactive).
Dup numrul conectorilor secundari i dup poziia lor topografic:
a) croete cu un singur conector secundar;
b) croete cu doi conectori secundari;
c) croete cu trei conectori secundari.

Dup Lejoyeux croetele turnate (cit. dup F. Prelipceanu, O. Doroga) trebuie s corespund urmtoarelor
cerine:
croetul s contribuie la retenia i stabilizarea protezei, fr s acioneze nefavorabil asupra integritii
esuturilor de sprijin;
lungimea croetului s permit ncercuirea a mai mult din jumtatea celei mai mari circumferine a dintelui-
ancor, putnd fi continu sau discontinu;
oricrei poriuni retentive elastice a croetului trebuie s i se opun o poriune rigid a acestuia sau o bar
corono-cingular, pentru a suspenda orice risc al efectului ortodontic, pentru a rezista forelor care tind s
dezinsereze proteza, extremitatea retentiv elastic a croetului trebuie s fie pasiv din momentul aplicrii protezei
i s nu devin activ dect pentru a se opune deplasrii protetice;
diferitele pri componente ale croetului s se situeze ct mai aproape posibil de mijlocul treimii cervicale a
dinilor, pentru a reduce la minimum forele care ar putea aciona n sensul torsionrii dintelui-ancor;
prile componente s fie simetric dispuse (unui capt retentiv plasat vestibular la nivelul unei anumite zone
s-i corespund acelai element situat n acelai loc, dar de partea opus a arcadei);
pentru a evita orice aciune imediat sau secundar a croetului asupra dintelui-ancor, este necesar ca
dinii limitai s fie solidarizai n condiii favorabile, cte doi, iar n situaii nefavorabile, n grup.

99.Enumerati componentele crosetului Ackers si Bonwill,plasarea lor pe dintele ancora.

Croetul Ackers. Acest croet este considerat drept tip caracteristic de croet circular turnat, fiind alctuit dintr-
un corp de la care pornesc trei brae: retentiv, opozant i pintenul ocluzal. Croetul Ackers nconjoar dintele-stlp
aproape n ntregime.
 Corpul croetului. In majoritatea cazurilor, corpul croetului este aezat pe suprafaa proximal a dintelui-stlp
limitrof spaiului edentat n zona neretentiv, trecnd n conectorul secundar i unind rigid croetul cu aua
scheletului metalic. Conectorul seundar n zona proximal subecuatorial a dintelui-stlp este distanat de dinte cu
0,51,0 mm n dependen de retentivitatea acestei zone i gradul de implantare a dintelui-stlp.
Braul retentiv. Acest component pornete din corp spre suprafaa vestibular a dintelui transversnd ecuatorul
protetic i se termin cu extremitatea liber n zona subecuatorial retentiv. Grosimea braului retentiv este variat,
neuniform, mai groas la corp i micorat uniform spre extremitatea liber, unde este efilat. Aceste particulariti
permit ca braul retentiv s aib dou poriuni: supraecuatorial rigid i subecuatorial elastic. Poriunea
supraecuatorial mpreun cu pintenul ocluzal i braul opozant au rolul de sprijin reciproc i se opun tendinelor
de nfundare a protezei pe cmpul protetic. Poriunea elastic asigur meninerea protezei scheletate i opune
rezisteni tendinei de desprindere.
Braul opozant. Acest component al croetului este plasat pe suprafaa opus celei pe care este aezat braul
retentiv, fiind situat n zona supraecuatorial i avnd direcie orizontal, grosime uniform pe tot traiectul, precum
i dimensiune egal cu cea a poriunii supraecuatoriale a braului retentiv. Toate aceste caracteristici permit
neutralizarea efectului ortodontic negativ n timpul inseriei protezei scheletate, oferindu-i totodat rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important pornete din corpul croetului paralel suprafeei ocluzale i este situat
n foseta me-ziala sau distal a dintelui-stlp. Se recomand ca pintenale ocluzal s se extind pe o suprafa de cel
puin o ptrime din suprafaa. Ocluzal a dintelui respectiv i s aib o grosime de 11,5 mm. Dac grosimea lui va
mri dimensiunea vertical de ocluzie, nainte de realizarea scheletului metalic, pe dinii ntregi sunt pregtite
locauri cu forme i dimensiuni respective. Locaul trebuie s fie neretentiv i bine lustruit.
Croetul Ackers este indicat pe premolari i molari, cnd ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe mijlocul
coroanei dinte- lui-ancor, avnd n zona subecuatorial o retenie de 0,250,5 mm.
Croetul Bonwil: Este un croet circular alctuit din dou brae retentive, dou opozante i doi pinteni ocluzali,
aplicate pe doi dini (croet bidentar). Acest croet poate fi considerat drept un dublu croet Ackers cu aceleai
caracteristice ale elementelor componente. Corpul acestui tip de croet este alctuit din elementele de legtur dintre
braele croetului i pinteni ocluzali aplicat n fosetele mezial i distal i n spaiile (ambrazurile) interdentare
ocluzale, extinzndu-se prin ambrazurile vestibular i oral n braele retentive i opozante. Din locul interdentar de
ramificare a braelor opozante pornete conectorul secundar distanat de dini i mucoasa ce unete croetul rigid cu
scheletul metalic. Ca i la croetul Ackers, braele retentive i opozante ale croetului Bonwili pot fi prelungite i
plasate pe dinii vecini. Croetul Bonwill este recomandat n cazul tremelor ntre premolari i molari, n edentaiile
uniterminale avnd un rol antibasculant, de meninere a protezei.

100. Conectorii secundari. Rusu Vasile

Conectorii secundari sunt benzi metalice care unesc diferite parti componente ale protezei scheletate intre
ele. Caracteristicile conectorilor secundari:
- rigiditatea este calitatea lor esentiala, care se obtine prin latime si grosime adecvata;
- volumul nu trebuie sa impiedice montarea dintilor artificiali sau sa jeneze functionalitatea limbii;
- traiectul sa fie intotdeauna vertical;
- jonctiunea cu conectorul principal trebuie sa se faca perpendicular, iar unghiurile vor fi rotunjite. La acest
nivel conectorul secundar este ceva mai lat pentru a asigura rezistenta;
-jonctiunea cu pintenii ocluzali trebuie sa se faca intr-un unghi de 90 sau mai mic;
- sa treaca la distanta de parodontal marginal, papila interdentara si mucoasa procesului alveolar;
- nu se vor aplica pe suprafetele convexe vestibulare sau orale ale dintilor restanti

101. Crosetele divizate Roach.

Acest tip de crosete este divizat in 2 grupe: crosetele din grupa I se caracterizeaza printr-un contact redus
cu dintele ancora in zona retentiva subecuatoriala care este mai putin sau deloc vizibila din punct de vedere
fizionomic.
Bratul retentiv al acestui croset poseda calitati elastice datorita faptului ca are conector secundar propriu. In
functie de lungimea si grosimea acestui conector, este posibila alegerea gradului de elasticitate. Crosetele
divizate Roach din grupa I sunt in numar de sapte si au brate elastice, forma carora imita literele C, L, U, S,
T, I, R.
Acest tip de crosete sunt aplicate pe dintii posteriori cu un grad de retentivitate marita si cu implantare
dificila. In genere, crosetele din grupa I sunt compuse din urmatoarele elemente: corpul, pintenul ocluzal,
bratul opozant, bratul retentiv si doi conectori secundari (unu-i al bratului retentiv si altul ce uneste bratul
opozant si pintenele ocluzal de scheletul metalic).
Corpul crosetelor prezinta portiunea asezata pe suprafata proximala a dintilor-stalpi limitrofa spatiului
edentat. In zona supraecuatoriala neretentiva este unit rigid prin conectorul secundar cu saua scheletului
metalic, la nivelul parodontului marginal, la distanta in dependenta de gradul de retentivitate a dintelui-
stalp, de cel putin 1,5 mm. Din corpul crosetelor pornesc pintenul ocluzal si bratul opozant, care au aceleasi
directie, forma si indicatii identice cu ale elementelor similare ale crosetului Ackers.
Bratele retentive se unesc la saua scheletului metalic prin conectori secundari proprii, care au, la randul lor,
doua extremitati: una dentara si alta mucozala. Extremitatea dentara este unita cu bratul retentiv in zona
radicular^ a dintelui, apoi, traversand cole-tul la distanta de 0,51 mm, trece in extremitatea mucozala.
Aceasta extremitate, formand curba pe versantul vestibular al apofizei alveolare, se IndreaptS spre spafiul
edentat unde se uneste cu saua scheletului protezei. In raport de lungimea, grosimea si forma conectorului
secundar depinde gradul de elasticitate a bratului retentiv. Daca coneqtorul va avea lungime mai mare si
grosime mai mica, atunci si elasticitatea va fi mai mare si invers.
Din crosetele Roach de grupa a II- fac parte crosetele cu bra-tele aplicate supraecuatorial asigurand astfel
sprijinul protezei \ scheletate pe campul protetic. Dupa constructii, aceste crosete pot ; fi simple, cu un brat
ce are contact partial sau total cu dintele, si compuse, aplicate uni- sau bidentar. Bratde crosetului bidentar
inconjoara inelar suprafetele dintelui, fiind cunoscut si sub numele de croset inelar continuu . Aceste
varietati de crosete sunt indicate atat pe dintii frontali, cat si pe cei laterali cu zone retentive neinsemnate si
inaltime mica, precum si pe dinti conici.

102. Crosetul Ackers.

Acest croset este considerat drept tip caracte-ristic de croset circular turnat, fiind alcatuit dintr-um corp de
la care pornesc trei brate: retentiv, opozant si pintenul ocluzal (fig. 204). Crosetul Ackers inconjoara dintele
stalp aproape in intre-gime.
Corpul crosetului. In majoritatea cazurilor, corpul crosetului este asezat pe suprafata proximala a dintelui-
stalp limitrofa spatiului edentat in zona neretentiva, trecand in conectorul secundar si unind rigid crosetul
cu saua scheletului metalic. Conectorul se-cun,dar in zona proximala subecuatoriala a, dintelui-stalp este
dis-tantat de dinte cu 0,51,0 mm in dependents de retentivitatea acestei zone si gradul de implantare a
dintelui stalp.
Bratul retentiv. Acest component porneste din corp spre suprafata vestibulara a dintelui transversand
ecuatorul protetic si se termina cu extremitatea libera in zona subecuatoriala retentive. Grosimea bratului
retentiv este variata, neuniforma, mai groasa la corp si micsorata uniform spre extremitatea libera, unde
este efilat. Aceste particularity permit ca bratul retentiv sa aiba doua portiuni: supraecuatoriala rigida si
subecuatoriala elastica. Portiunea supraecuatoriala impreuna cu pintenul ocluzal si bratul opozant au
rolul de sprijin reciproc si se opun tendintelor de infundare a protezei pe campul protetic. Portiunea
elastica asigura mentinerea protezei scheletate si opune rezistenta tendintei de desprindere.
Braful opozant. Acest component al/ crosetului este plasat pe suprafata opusa celei pe care este asez/at
bratul retentiv, fiind situat in zona supraecuatoriala si avand/ directie orizontala, grosime uniforma pe tot
traiectul, precum si, dimensiune egalS cu cea a portiunii supraecuatoriale a bratului/retentiv. Toate aceste
carac-teristici permit neutralizarea efectulv/i ortodontic negativ in timpul insertiei protezei scheletate,
oferinduti totodatS rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneste din corpul crosetului paralel suprafetei ocluzale si este
situat in foseta me-zialS sau distala a dintelui-stalp. Se recomandS ca pintende ocluzal sa se extinda pe
suprafata de cel putin patrime din suprafata ocluzala a dintelui respectiv si sa aiba grosime de 1 1,5
mm. Daca grosimea lui va mari dimensiunea verticala de ocluzie, inain-te de realizarea scheletului metalic,
pe dintii intregi sunt pregStite locasuri cu forme si dimensiuni respective. Locasul trebuie sa fie neretentiv
si bine lustruit.
Crosetul Ackers este indicat pe premolari si molari, cand ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe
mijlocul coroanei dintelui-ancora, avand in zona subecuatoriala retentie de 0,250,5 mm.

Sistemul crosetar Ney. Aceste crosete au fost grupate si clasi-ficate de catre Ney in anul 1956; au fost
imaginate pentru forme si implantare diferite ale dintilor-stalpi, care in genere nu sunt acoperiti cu
microproteze, in vederea stabilizarii corespunzatoare a tuturor protezelor scheletate. Sistemul crosetar Ney
poseda unele caracteristici proprii crosetelor circulare si crosetelor divizate. Autorii sistemului crosetar Ney
le-au grupat si ciasificat in numar de 6, elaborand totodata si indicatiile aplicarii Jor.
Crosetul Ney nr. 1. Este asemanator cu crosetul circular Ackers, insa bratul opozant, ca si bratul retentiv,
este elastic si situat in zona subecuatoriala retentive. Ambele brate asigura mentinere dubla si reciproca,
fiind aplicate pe suprafetele vestibulara si orala ale dintelui-ancora. Este indicat si realizat la fel ca si
crosetul Ackers.
Crosetul Ney nr. 2. Derive din crosetul devizat Roach cu bratul elastic in forma de T, particularitatea
caracteristica constand in faptul ca ambele braje sunt elastice, divizate in si au cate un conector
secundar propriu. Crosetul Ney nr. 2 este indicat pe premolari si molari cu retractie gingivals si cu
retentivitati ma-rite, precum si pe dintii la care ecuatorul protetic trece in apropierea suprafetei ocluzale.
Elementele elastice divizate sunt aplicate in zona gingivals. Mai rational se considers aplicarea lui in eden-
tatiile terminale.
Crosetul Ney nr. 3. Este combinare dintre crosetul nr. 1 si nr. 2, avand doua brate retentive. Unui din
aceste brate este mai putin elastic, unit rigid cu corpul crosetului avand forma bratului de la crosetul nr. 1,
iar alt brat are un grad de elasticitate mSritS, fiind unit prin conectorul secundar cu saua protezei si avand
forms de T. Bratele sunt aplicate in dependents de retentivitatea dintelui-ancora astfel: bfatul mai putin
elastic (nr. 1) este aplicat pe suprafetele vestibularS sau oralS ale dintelui cu retentivitate mai mica, iar
bratul elastic (nr. 2) pe suprafetele vestibulara sau orala cu retentivitate maritS. Acest croset este indicat
in edentatiile terminale cand dintii-stalpi au inclinatie oralS sau vestibularS, iar ecuatorul protetic are
directii diferite pe suprafetele oralS si vestibulara.
Crosetul Ney nr. 4. Este un croset tehnic realizat prin metoda de turnare si lipire: corpul si pintenele
ocluzal sunt turnate, iar bratele sunt confectionate din sarmS prin indoire, fiind apoi aplicate pe suprafetele
vestibulara si orala si lipite de corp. Crosetul Ney nr. 4 este indicat pe dintii cu retentivitate in regiunea
marginii ocluzale a suprafetelor vestibularS si oralS. Acest croset nu este utilizat in practica datoritS
proprietatilor mec'anice necorespunza-toare, care nu permit mentirierea satisfScStoare a protezei pe campul
protetic .
Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset inelar cu actiune inversa posterioarS si derivS din
crosetdle circulare. Acest croset este alcStuit dintr-un conector secundar excentric unit rigid cu bara sau
placuta protezei, pozition'at in majoritatea cazu-rilor mezio-oral pe dintele-ancorS. Bratul crosetului iese
din corp, avand portiune rigida, aplicata supraecuatorial din care porneste pintenul ocluzal asezat in
foseta distalS sau meziala. Portiunea rigida a bratului inconjoarS suprafetele dintelui in zona supra-
ecuatoriala si, transversand ecuatorul protetic al suprafetei vestibular sau orfale, se terminS cu extremitatea
liberS in zona subecuatoriala retentive meziala sau distala. Crosetul Ney nr. 5 este indicat in edentatiile
terminale, cand dintii-stalpi au inclinatie vestibulara sau orala, precum si pe dintii cu coroane clinice mici
sau cu forma conica.
Crosetul Ney nr. 6. Acest croset, ca si crosetul precedent, are aceleasi caracteristici deosebindu-se prin
prezenta a doi pinteni ocluzali situati distal si mezlal. Crosetul Ney nr. 6 este unit rigid cu saua protezei
prin intermediul conectorului secundar, care este intarit cu un dublu segment pornit de la saua sau bara pro-
tezei. Crosetul respectiv este indicat pe molari inclinati mezio-distal sau vestibulo-oral cu ecuator protetic
atipic situat ocluzal in partea inclinarii dintelui si cervical in partea opusa. Are eel mai lung brat din toate
crosetele Ney si din acest motiv mai este riumit si croset unibar circular .

103. Crosetul continuu .

Acest croset prezinta atela (sina) metalica care are latime de 23 mm si grosime de 0,51,0 mm,
iar lungimea variaza in dependents de numarul dintilor pe care se aplica. Crosetul continuu poate cuprinde
de la doi pana la 68 dinti-stalpi, chiar si toata arcada dentara, realizand astfel un sistem de imobilizare a
dintilor. Crosetul continuu se aplica intim supracingular pe suprafata orala a dintilor frontali si
supraecuatorial pe cei laterali. Crosetul respectiv deseori este realizat cu gherute incizale sau cu pinteni
ocluzali, care reprezinta prelungire a crosetului la nivelul suprafetelor interdentare proximale incizale sau
ocluzale si se termina in ambrazurile vestibu-lare ale incisivilor sau in fosetele meziale si distale ale
dintilor
laterali . La acest nivel, in unele cazuri pentru a nu modifica di-mensiunea verticala de ocluzie, pentru
gherute si pinteni sunt rea-lizate pe dintii-stalpi locasuri inainte de a obtine arnprenta. Datorita acestor
dispozitive, crosetul echilibreaza presiunile masticatoare pe dintii-stalpi in axul lor de implantare .
104. Elementele dentare a PPMS sint reprezentate de crosete si de sisteme special, care este solidarizata de
carcasul metallic din momentul modelarii carcasului din ceara, unirea fiind efectuata prin modelarea conectorului
secundar, care la rindul sau se va uni cu conectorl principal sau cu seile protezei, ce la etapa finala vor fi inglobate
in acrilatul protezei, realizind o retentie mecanica intre seaua metalica si acrilatul protezei. Dependent de mijloacele
prin care se efectueaza mentinerea si stabilizarea protezei va fi si metoda de transmitere a presiunilor. Transmiterea
presiunilor masticatorii in PPMS este atit dento-parodontal, cit si muco-osos. Dependent de nr dintilor stilpi si
modul de integrare a lor in PPMS va varia si eficacitatea distribuirii presiunilor functionale la suportul
dentoparadontal.

104. Culisele.
Sunt alcatuite din doua parti: una realizata extra- sau intracoronar pe suprafata proximala sau orala a
protezei dentare fixe, iar alta inclusa in scheletul metalic al protezei mobilizabile. Partea inclusa in
scheletul metalic patrunde in interiorul culisei realizate la proteza fixa sau cuprinde avand aceeasi forma
in sectiune transversal.
Culisele pot avea diverse forme: cilindrica, cilindro-conica, ovala, trapezoidala, in forma literelor . H. V
etc.
Mentinerea protezei scheletate prin culise se datoreste frictiunii care se realizeaza intre cele doua parti ce
culiseaza cu mare precizie in axul de insertie a protezei. Miscarea componentelor una fata de alta poate fi
limitata sau libera. In dependents de aceasta, presiunile masticatoare pot fi repartizate pe campul protetic:
dento-parodontal la realizarea culiselor cu opritor ce permite sprijinul protezei in sens vertical si previne
infundarea bazei in tesuturile moi; muco-osos la utilizarea culiselor fara opritor ce permite culisa-rea
libera a componentelor in axul de insertie a protezei; mixt (dento-mucozal) la utilizarea culiselor cu
opritor intre care se realizeaza un spatiu egal cu gradul de rezilienta a fibromucoasei campului protetic,
ceea ce-i permite protezei mobilizabile miscari limitate.
Pentru realizarea culiselor pot fi utilizate atat elemente prefabricate, cat si confectionate in conditii de
laborator. La inceput sunt realizate partile solidarizate la protezele fixe situate in axul de insertie a protezei
scheletate, determinat de catre medic si reprodus in laborator cu ajutorul paralelografului.
Capsele. Sunt formate din doua componente si pot fi determinate ca matrice si patrice. Capsele sunt
indicate pe dintii cu distructii coronare masive, la care practic lipseste coroana naturala, dar au radacini
bine implantate, recuperabile.
Confectionarea partilor componente ale capselor la prima etapa se face conform tehnicilor utilizate la
realizarea dispozitivelor ra-diculare in constructiile coroanelor de substitutie. Pe bontul rada-ciniilor
recuperate se realizeaza cape inelare de protectie cu dispo-zitive radiculare, iar pe extremitatea
supraradiculara a capei, pe suprafata orizontala, sunt situate dispozitive in forma cilindrica, ovala sau de
sfera ce prezinta patricea capei. La a doua etapa se confectioneaza matricea, solidarizata de seile
scheletului metalic. Interiorul matricei are aceeasi forma si dimensiuni ca si patricea avand perejii partial
sectionati in sens axial, formand 68 petale, ceea ce permite crearea conditiilor de activare a capelor la
apli-carea protezei in cavitatea bucala .

106. Disjunctori de forte. Aceste sisteme sunt cunoscute in literatura de specialitate si ca fractionatori de
forte, amortizori, balamale, sisteme elastice, sisteme articulate etc., precum si sub numele inventatorilor.
Disjunctorii de forte au fost imaginati pentru protezele terminale cu scopul desolidarizarii miscarii seilor
protezei fata de dintii-ancora. Astfel, prin utilizarea acestor sisteme, se realizeaza relativa independents
intre sistemele de ancorare si seile protezelor, contribuindu-se ila echilibrare a presiunilor masticatoare
asupra campului protetic.
Primul sistem a fost propus de Ott si este cunoscut si sub numele de stress breaker . Autorul prin
intermediul unor benzi mucozale sectionate longitudinal de conectorii principali a separat seile protezelor
terminale de elementele de ancora si, in special, de crosete . In dependents de latim, grosimea si
lungimea benzii mucozale sectionate, in timpul receptionarii presiunilor masticatoare saua protezei se
infunda in fibromucoasa campului protetic, realizand un sprijin mixt, permitand totodata seilor unele
miscari independente.
Un alt disjunctor de forte, dispozitivul Roach, permite miscari simultane sau consecutive ale translatorului
de forte in plan vertical si miscari de rotate in jurul unui ax orizontal Acest disjunctor este alcatuit dintr-o
bara dreptunghiulara solidarizata de coroana de invelis la mijlocul suprafetei proximale limitrofe spatiului
edentat. La extremitatea barei este realizat un ax in forma de cilindru care se termina cu sfera de 23
mm. In saua protezei sunt realizate placi lamelate sagitale si transversale conform diametrelor
dispozitivului coronar, ceea ce permit protezei miscari verticale si de rotate (pendulare) limitate.
Amortizorii de forta sau sistemele elastice permit seilor protezei miscari in plan vertical care, dupa
incetarea presiunii masticatoare, aduc seile protezei in pozitia initials datorita arcului sau a spiralelor
elastice care intra in constructia acestor dispozitive. Amortizorii sunt cunoscuti sub numele inventatorilor:
Dalbo, Beat-Muller, sistemul telescopic Egert etc. Aceste sisteme, ca si cele precedente, sunt alcatuite din
douS part,!: una fixata pe dintele-ancorS si alta in saua protezei care este si un amortizor . La confectionare
mai frecvent sunt utilizate piese industrial co-mercializate, fiind solidarizate la partile respective ale
dintilor-ancora si la proteza mobilizabila.
Balamalele sunt folosite ca elemente de legStura intre crosete si seile protezei si sunt compuse dintr-o parte
solidarizata de crosete, iar alta de saua protezei fiind articulate cu un ax transversal vestibulooral.
Balamalele sunt indicate in edentatiile terminale mandibular cand lipsesc molarii, permitand seilor numai
miscari pendulare (de rotate in jurul axului).

107. In prezent sunt cunoscute diverse varietafi de paralelografe (simple, complexe), unele utilizate pentru
analiza si pregatirea modelului pentru dublare, iar altele si pentru modelarea machetei protezei si pentru
prelucrarea componentelor metalice. Indiferent de varietatea paralelografului , toate sunt construite dupa
unui si acelasi principiu la diverse miscari piesele-anexe se vor afla in acelasi plan. Paralelograful
simplu este alcatuit din urrnatoarele componente:
1. Soclul stabilizator reprezentant de placa metalica groasa si neteda care-i confera stabilitatea aparatului.
2. Suportul pentru model, articulat reglabil, multidirectional cu masu^a de lucru dotata cu sisteme pentru
fixarea modelului. Suportul este asezat pe placa soclului stabilizator pentru plasarea lui pe toata suprafafa
placii.
3. Stalpul vertical solidarizat lateral si perpendicular de soclul stabilizator care permite realizarea
miscarilor in plan vertical.
4. Braful orizontal solidarizat (sau articulat) perpendicular la extremitatea superioara a stalpului vertical,
fiind situat para-lel placii soclului stabilizator. Extremitatea libera a bratului este inzestrata cu un sistem de
menghina pentru instalarea pieselor anexe paralel stalpului vertical si perpendicular suportului stabilizator.
Piesele-anexa sunt reprezentate de: tija detectoare, asemanatoare cu un cilindru plan, cu ajutorul careia se
orienteaza inclina-rea masutei de lucru pe care este fixat modelul pana la stabilirea axului comun al
dintilor-stalpi purtatori de crosete; tija portcreion, care are la extremitate un grafit, cu ajutorul caruia se
traseaza ecuatorul tuturor dintilor restanti; tije retentivometre in numar de trei, sub forma de cilindru
asemanatoare cu tija detectoare, dar la extremitate prezentata de un disc cu raza respective de 0,25 mm,
0,50 mm si 0,75 mm, ce servesc la masurarea retentivitatii sub-ecuatoriale a coroanei dintelui-stalp fata de
axul comun; tija razusa reprezentata de lama cu extremitate in muchie bizou, care poate fi coborata
manual pentru a razui ceara de pe model, si re-vine la pozitia initiala automat, datorita actiunii unui resort.
Cu ajutorul paralelografului simplu se analizeaza modelul in vederea plasarii elementelor de mentinere,
sprijin si stabilizare reprezentate de crosete, iar in conditli de laborator modelul se deretentivizeaza.
Aparatele moderne si eel comercializat de firma Kavo (Germania), pe langa aceste operatiuni permit si: a)
montarea si solidarizarea elementelor prefabricate ale protezelor; b) modelarea prin razuire de ceara sau
frezare a pieselor componente; c) frezarea componentelor metalice in axul de insertie al protezei. Acest
aparat are acelasi principiu de constructie cu exceptia ca pe stalpul vertical este montat un sistem complex
reprezentat si de piese electrice ce permit 100025000 rotatii pe minut ale frezelor anexe utilizate pentru
frezarea cerii si a metalului .
Indiferent de tipul aparatului utilizat, paralelografia urmareste scopul proiectarii si plasarii elementelor
componente ale protezei scheletate si indeosebi ale celor de mentinere, sprijin si stabilizare, pentru a fi
reproduse in conditii de laborator in machete si apoi in schelet rnetalic dupa un program bine determinat.

Parelelograf modern

108. Caracteristica i consecutivitatea operaiunelor de studiu n paralelograf.

1. Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei.
2. Fixarea pozitiet alese a axului de insertie si dezinsertie al protezei, pentru reproducerea ei.
3. Determinarea si trasarea ecuatorului protetic.
4. Stabilirea punctelor retentive unde vor fi asezate extremita-tile bratelor elastice ale crosetelor.
5. Alegerea constructiei protezei si trasarea proiectului pe model.
109. Definiie Ax de inserie i desinserie a PPM scheletate. Varieti. Metodele de determinare
a axului de inserie i desinserie a PPM scheletate.
Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei. Axul de insertie si dezinsertie al protezei,
dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie de aplicare si inlaturare a protezei, care prevede miscarea
protezei de la primul contact al elementelor de ancorare cu dintii-stalpi pana la fibromucoasa campului
protetic, cand pintenii ocluzali sunt asezati in locasurile lor, iar seile sunt amplasate cu precizie pe suprafata
campului protetic. Inlaturarea protezei este apreciata ca miscare in directie opusa, adica de la momentul
desprinderii bazei de pe fibromucoasa campului protetic pana la pierderea contactului elementelor de
ancorare cu dintii-stalpi.
Noi consideram ca axul de insertie si dezinsertie al protezei reprezinta traiectorie bine determinate, care
permite aplicarea si ln-laturarea protezei de pe campul protetic fara obstacol.
Axul de insertie al protezei poate fi: 1) vertical (cand proteza este aplicata concomitent pe toti dintii-stalpi);
2) vertical spre dreapta (cand proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilp din partea dreapta, apoi pe cei
din partea stanga); 3) vertical spre stanga; 4) vertical posterior; 5) vertical anterior.
Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei depin^ de de alegerea pozitiei modelului in
parelelograf. Aceasta opera-tiune poate fi realizata prin una din cele trei metode cunoscute: 1) libera; 2)
prin aprecierea inclinarii medii a axelor dintilor-stalpi; 3) de alegere.

110. Determinarea si trasarea ecuatorului protetic.

Determinand pozitia modelului apreciata dupa una din metodele descrise, inlocuim tija detectoare cu tija
portcreion, care, fiind adusa la fiecare dinte-stalp si fiind plasata in jos pana la nivelul coletului, pastrand
contact cu dintele, marcheaza ecuatorul protetic cu partea laterals a grafitului (categoric nu se admite
trasarea liniei respective cu extremitatea libera a grafitului) in asa mod ca extremitatea libera a grafitului sa
treaca intre festonul gingival si colet.
Ecuatorul protetic trasat in majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia ecuatorului anatomic al dintelui.
Totodata ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: 1) zona subecuatoriala, cuprinsa intre ecuatorul
protetic si colet, numita si zona retentive; 2) zona supraecuatoriala, situata intre ecuatorul protetic si
marginea ocluzala a dintelui, numita si zona neretentiva, de sprijin. Aceste zone, in dependenta de situarea
lor, vor determina alegerea tipurilor de crosete.
L. Blatterfein a stabilit unele caractere ale traseului ecuatorului protetic in dependenta de inclinarea
modelului, deosebind cinci tipuri de situare a ecuatorului pe suprafetele dintelui si de atitudine fata de
edentate .
In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat numai prin aceste variante si poate sa fie reprezentat
printr-o topografie variata, dependenta de pozitia de inclinare a modelului, de migrarile si forma anatomica
a dintilor-stalpi. In unele situatii traseul ecuatorului protetic este reprezentat de curba deformata, atipica,
care permite ca limitele zonelor retentive si neretentive sS fie de configurare complexa, ce prezinta
dificultati la aplicarea elementelor crosetului.

111. Metoda determinrii zonelor retentive la confecionarea p.p.m. schletate.Importana

practica.(348 B). Cracea Alexandru
 Pentru aceast operaiune se utilizeaz tija retentivoinetric de dimensiuni corespunztoare formei croetului i
rezistenei parodontale a dintelui stlp. Retentivometrele de 0,25 mm sunt folosite pentru croetele mai puin
elastice sau pentru dinii cu implantare parodontal slab, cele de 0,50 i 0,75 mm pentru croete elastice i pe dinii
bine implantai sau cu un grad de implantare medie.
Tija retentivometric trebuie s vin n contact cu linia ecuatorului protetic, iar discul va fi ridicat sau cobort n
zona retentiv pn va intra i el n contact cu suprafaa dintelui. Locui n care discul atinge dintele reprezint
punctul de retenie care se nseamn cu creionul. Anume n acest punct se va plasa extremitatea elastic a braului
retentiv.

112. Etapele pregtirii modelelor pentru duplicare la confecionarea PPMS . Scopul duplicrii(349 B).

Pregtirea modelului pentru duplicare prevede:

1) deretentivizarea zonelor retent ive;
2) folierea suprafeelor mucozale.
Deretentivizarea zonelor retentve. Modelul poate reprezenta diverse zone retentive situate att subecuatorial la
nivelul dinilor restani, precum i unele spaii mucozale oferite de culise, bare, puni dentare, spaii interdentare
(diasteme, treme) etc. Deretentivizarea acestor zone urmrete scopul desprinderii modelului de lucru din masa
amprentar duplicatoare cu uurin, fr a afecta amprenta, evitndu-se astfel aplicarea elementelor rigide ale
scheletului n aceste zone.
Deretentivizarea se efectueaz prin picurare de cear n zonele retentive n aa mod nct stratul de cear depus s
se situeze ntre festonul gingival al dinilor restani i ecuatorul protetic sau ntre suprafaa mucozal i polul inferior
al culisei sau barei. n continuare cu tija rzu a paralelografului se vor nltura surplusurile de cear prin rzuire
sau frezare realiznd de jur mprejurul dintelui suprafee paralele i netede.
Folierea suprafeelor mucozale. Folierea suprafeelor mucozale ale modelului se efectueaz cu scopul obinerii
unui spaiu ntre suprafeele mucozale ale scheletului metalic i fibromucoasa cmpului protetic pentru a evita
nfundarea componentelor mucozale n fibromucoas la aciunea presiunilor masticatoare, precum i pentru
nglobarea ulterioar a eilor metalice n acrilat. n unele situaii clinice cnd pe cmpul protetic exist zone
sensibile, nefavorabile pentru recepia presiunilor masticatoare, reprezentate de torusul palatinal, proeminene
osoase acoperite de fibromucoas subire, rugile palatinale exprimate etc. folierea acestor zone este obligatorie.
Prin urmare, folierea se efectueaz cu urmtoarele scopuri:
1. obinerea spaiilor ntre eile protezei i fibromucoasa cmpului protetic (dac suprafeele mucozale
ale eilor vor fi total metalice, folierea nu se va realiza);
2. obinerea spaiilor ntre conectorii principali reprezentai de bare i fibromucoas (dac conectorii
principali vor fi reprezentai de plcue, folierea, de asemenea, nu se va realiza);
3. obinerea spaiilor ntre conectorii secundari i fibromucoas (folierea este obligatorie in toate
cazurile).
Folierea zonelor enumerate se face cu folii de cear calibrat, cu grosimea de 0,51,0 mm, care se ramolete la
sursa de cldur i se aplic pe suprafaa modelului adaptnduse intim la el. Surplusurile de cear sunt nlturate
prin tiere conform limitelor desenului elementelor respective, iar marginile sunt fixate la suprafaa modelului prin
lipire cu cear.
Duplicarea se realizeaza cu scopul obinerii modelului de lucru, confecionat din materiale termorezistente,
pe care se va realiza modelarea i ulterior turnarea scheletului metalic.

113. Varieti de cear utilizate la modelarea machetei scheletului PPMS i tehnica modelrii.(97B/354B).
Ceara pentru modelarea protezelor scheletate. Pentru modelarea prilor componente ale protezei scheletate, este
utilizat ceara avnd n componena sa 29%parafin; 65%cear de albine; 5% cear Carnauba i unii
modificatori. Este ambalat sub form de plci cu dimensiuni de 60X60X10 mm, avnd culoare verde i cafenie. n
ambalajul acestei varieti de cear sunt incluse i forme prefabricate din material elastic cu imprimarea diferitelor
figuri ale scheletului protezei n vederea uurrii procesului de modelare a barelor, inelor, croetelor, eilor i a
altor piese.
Ceara ambalat sub form de discuri cu diametrul de 82 mm i grosimea calibrat de 0,4 i 0,5 mm de culoare
roz este utilizat att pentru modelarea bazei metalice, ct i pentru crearea unui spaiu de tranziie la duplicarea
modelului; mai poate fi utilizat i la modelarea machetelor coroanelor dentare.
 Pentru confecionarea plcuelor i a bazei metalice cu relieful asemntor mucoasei cmpului protetic se
utilizeaz ceara ambalat sub form de plci cu dimensiuni de 100X50X0,5 mm, de culoare verde sau roie.
Tehnica modelarii:
Modelarea machetei scheletului se efectueaz din elemente din cear preformate prin adaptarea i lipirea lor la
modelul duplicat dup configuraia traiectului desenului schematic al scheletului protezei de pe model.
Modelarea machetei se realizeaz prin aplicarea componentelor preformate pe model, n raport cu desenul
scheletului, n urmtoarea ordine:
1. conectorii principali,
2. eile,
3. elementele de meninere, sprijin i stabilizare i
4. conectorii secundari.
Pentru aceasta componentele preformate sunt plastificate n ap cald 5060C sau la sursa de cldur
adaptndu-se intim la model, solidarizndu-le ntre ele cu cear, iar marginile lor se lipesc de suprafaa modelului
duplicat.
Conectorii principali reprezentai de bare ramificate se obin prin asocierea mai multor segmente, conform
traiectului desenului schematic ai lor de pe model solidarizndule prin lipire. La utilizarea conectorilor principali
reprezentai de plcue, acestea se modeleaz prin adaptarea foliei de cear calibrat, cu grosimea de 0,40,6 mm,
n zona de extindere a conecioriilor. Surplusurile din cear se nltur dup conturul desenului care este vizibil
datorit transparenei cerii, iar marginile plcuei se lipesc la model cu cear topit. La mandibul, n zona
planeului bucal, marginea plcuei se ngroa pn la 2 mm prin picurare de cear sau prin aplicarea unei benzi cu
grosime i form corespunztoare.
eile se modeleaz n dependen de raportul dintre suprafeele mucozale cu apofiza alveolar. Dac este indicat
o suprafa mucozal metalic, se adapteaz n spaiul edentat o folie de cear calibrat dup limitele desenului,
lipind marginile foliei la model i la conectorul principal. Pe suprafaa extern (opus), pentru aderena acrilatului se
realizeaz retenii n form de anse, ciupercue, butoni etc. sau pot fi realizate suprafee retentive ca i n cazul
realizrii corpurilor de puni dentare, n dependen dt indicaiile prescrise de cltre medic. La folosirea unei
suprafee mucozale acrilice, eaua se va modela cu orificii sau n form de plas prin care ulterior va ptrunde
acrilatul nglobnd eaua n ntregime, crend astfel contact ntre acrilat i apofiza alveolar. La nivelul de
solidarizare a eilor cu conectorii principali se modeleaz trepte de aproximativ 12 mm n dependen de
cantitatea esuturilor pe care le va restabili aua protezei. Aceste trepte permit ca acrilatul eilor s se situeze la
acelai nivel cu segmentul metalic contopindu-se cu conectorul principal.
Elementele de meninere, sprijin i stabilizare se modeleaz n dependen de tipul lor. La utilizarea croetelor,
modelarea se realizeaz din segmente de cear preformate fiind aplicate i adaptate la traiectul desenului schematic
al elementelor componente ale croetului, solidarizndu-le apoi la nivelul corpului croetului, spaiilor interdentare,
sau la ei n dependen de tipul de croete folosite i de plasarea elementelor componente ale crotelor pe
suprafeele dinilor-stlpi.
Conectorii secundari, de asemenea, se modeleaz din elemente preformate de form i mrime corespunztoare
dup proiectul desenului schematic, apoi se solidarizeaz cu cear la prile dentare i mucozale ale scheletului.
Dup modelarea i solidarizarea machetelor preformate ale tuturor elementelor componente ale scheletului
protezei se realizeaz machetele canalelor de turnare pentru turnarea aliajului solicitat.
114. Etapele clinico-tehnice la confecionarea PPMS cu carcasul ntreg turnat.(341 B).
Etapele clinico-tehnice la confecionarea protezelor pariale mobilizabile scheletate depind de tehnica de
confecionare a scheletului metalic, care poate fi realizat prin dou tehnici:
1. din elemente fabricate pentru diferite pri ale protezei (bare, croete, ei etc.) sau modelate separat i
ulterior lipite ntre ele; procedeul este simplu i poate fi reprezentat ca o metod clasic care n prezent practic este
utilizat rar.
2. prin turnarea ntregului schelet metalic considerat ca o metod modern.
n baza acestor particulariti, n continuare vom reda tehnicile contemporane de confecionare a protezelor
scheletate, care prevd realizarea urmtoarelor etape clinico-tehnice:
- Clinic: amprentarea funcional a cmpului protetic.
- Laborator: realizarea modelelor din ghips dur.
- Clinfc-laborator: analiza modelului n paralelograf i schiarea protezei scheletate; reproducerea poziiei
modelului n para-lelograf n condiii de laborator pentru deretentivizarea zonelor retentive i pregtirea modelului
pentru duplicarea lui; duplicarea modelului i modelarea machetei scheletului; ambalarea i turnarea scheletului din
aliajul solicitat; dezambalarea, prelucrarea, proba pe modei i lustruirea scheletului metalic.
- Clinic: proba scheletului metalic n cavitatea bucal; determinarea ocluziei centrice sau a relaiilor
intermaxilare.
 - Laborator: poziionarea modelelor n simulator; montarea dinilor artificiali n spaiile edentate.
- Clinic: proba machetei protezei scheletate.
- Laborator: ambalarea machetei protezei scheletate n chiuvet, realizarea tiparului i introducerea
acrilatului, polimerizarea; dezambalarea, prelucrarea i lustruirea acrilatului.
- Clinic: aplicarea protezei pariale mobilizabile scheletate pe cmpul protetic.

115. Dezavantajele scheletului metalic al PPMS cu confecionat prin metoda lipirii.

1. Nu se ajusteaz bine att pe model ct i in cavitatea bucal.
2. Metoda este laborioas, necesita mai multe etape de confecionare.
3. n timpul lipirii se pot produce dislocri de la poziia iniial ceea ce va duce la erori in etapele de mai
departe.
4. Sunt mai puin precise ca celea ntreg turnate.
5. Necesita prelucrri mecanice majore pentru ajustarea pe model, ceea ce la fel va influena stabilitatea
scheletului metalic in etapele de mai departe.

116. Definiie ,,Cmp protetic edentat total. Caracteristica zonelor de sprijin la maxil i la mandibul n
edentaia total.(363 B/ 334 R).

Cmp protetic edentat total se definete ca o situaie clinic cnd lipsesc toi dinii de pe un maxilar (edentaie
total unimaxilar) sau de pe avibele maxilare (edentaie total bimaxilar) ca rezultat al aciunii unor factori de
ordin patologic sau traumatic.
Cmpul protetic la maxil. Aspectul morfofuncional al cmpului protetic la maxil n edentaia total depinde de
starea esutului osos al apofizelor alveolare, bolta palatin i tuberoziiile maxilare. Aceste formaiuni anatomice
au dimensiuni i forme multiple favorabile, mai puin favorabile i nefavorabile n terapia edentaiei totale,
dependente, n primul rnd, de proeminena apofizei alveolare.
Apofiza alveolar nalt i lat ofer posibiliti favorabile de sprijin i stabilizare a protezei totale, iar
micorarea treptat n volum a apofizei alveolre, ca urmare a atrofiei esutului osos, scade i gradul de meninere a
protezei.
Tuberozitile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei alveolare care formeaz proeminene
osoase n zona posterioare. n meninerea i stabilizarea protezei superioare tuberozitile maxilare au valoare
deosebit. Dac aceste formaiuni sunt pronunate, au versante paralele ntre ele, atunci favorizeaz retentivitatea
protezei i invers, dac au un volum redus sau sunt caracterizate prin absena oricrui relief, reprezint un factor
negativ in stabilizarea protezelor totale.
Bolta palatin are forme diverse de ia padent la pacient, cu valori protetice n sens pozitiv sau negativ,
dependent de forma i nlimea apofizei alveolare i a tuberozitilor maxilare. La nivelul suturii mediane a boitei
palatine n unele situaii clinice, poate fi evideniat torusul palatin, avnd diverse forme i localizare. Prezena
torusului palatin influeneaz negativ meninerea protezei totale. n asemenea situaii torusul palatin va fi foliat. n
zona anterioar a boitei palatine, la nivelul apofizei alveolare, este situat gaura incisiv care, de asemenea, este
necesar de protejat prin foliere, deoarece prin ea trece fascicolul mucovascular respectiv.
Posterior, limita bolii palatine este format din marginile distale ale lamelor orizontale ale oaselor palatine care,
la nivelul liniei mediane, trec n spina nazal posterioar. Important c aceste margini sunt orientate oblic spre
craniu, ceea ce permite realizarea unor prelungiri n proteze pentru o nchidere marginal mai bun.
Scheletul osos al maxilei este acoperit de fibromucoas care n dependen de aderena ei la esutul osos este
divizat n fibromucoas fix i mobil. La trecerea fibromucoasei fixe n fibromucoas mobil exist o mic zon
de trecere, numit fibromucoas pasiv mobil sau neutr. Aceast zon, avnd o lime de 13 mm, este acoperit
de marginile protezei totale pentru a asigura o nchidere marginal a protezei, favoriznd fenomenul de succiune.
Aceast zon este situat de-a lungul fundului de sac vestibular i posterior la limita de trecere a palatului dur n
palatul moale, cunoscut n stomatologie ca linia Ah.

Cmpul protetic la mandibul edentat total este reprezentat de aceleai elemente morfofuncionale ca i la
maxil, ns avnd dimensiuni comparative mult mai reduse. O importan deosebit la confecionarea protezelor
totale o au tuberculii piriforrni, formaiuni morfologice situate n zonele retromolare.
Marginile totale ale protezei sunt situate ca i la maxil acoperind zona mucoasei neutre din prile vestibular i
lingual conform reliefului fondului de sac vestibular i planeului bucal, iar posterior, n dependen de valoarea
protetic a tuberculilor piriforrni i acoper n ntregime sau numai cu 1/3 din suprafaa anterioar. Limita protezei
n aceste zone este indicat de ctre medic i poate fi extins posterior numai pn la punctul de inserie a
ligamentului pterigomandibular, de altfel n timpul funciei proteza se va desprinde de pe cmpul protetic.
117. Aspectele clinice ale cmpului protetic edentat total.(364 B).

Cmpul protetic n edentaia total aste reprezentat de esutul osos al maxilarelor i fibroinueoa. Aceste dou
elemente ofer i sprijinul protezelor totale, ns nici fibromucoasa, nici substratul osos din punct de vedere
funcional, nu sunt apte pentru recepia i amortizarea presiunilor masticatoare. Totui dac esutul osos ofer
protezei totala sprijin rigid, apoi fibromucoasa servete ca un arnoriiztor i poate fi comparat cu ligamentele
periodontale ale dinilor naturali n cazul aplicrii unei fore. Pe lng aceast funcie suportul mucoosos particip i
la meninerea, fixarea i stabilizarea protezei totale pe cmpul protetic.
Cunoaterea acestor particulariti este un factor important n conceperea i realizarea protezei totale.

118. Clasificarea apofizelor alveolare n edentaia total dup Schroder, Koller, i Lejoueux. Importana
practic.(339 R).

Schrder deosebete trei tipuri de atrofii ale maxilei:

Tipul I. Acest tip de atrofie se caracterizeaz prin prezena unei apofize alveolare pronunate, semiovale, care
uniform este acoperit cu o mucoas normal depind cu mult nivelul bolii palatine, avnd tuberozitli bine
exprimate, iar torusul palatin mai puin exprimat sau chiar lips. Plic trectoare i locul de inserie a muchilor se
gsesc la distan destul de mare de la suprafaa apofizei alveolare. Acest tip de atrofie este cel mai favorabil pentru
tratamentul protetic, fiindc formaiunile anatomice de retenie snt destul de exprimate i nu mpiedic fixarea
protezei.
Tipul II. Pentru acest tip de atrofie este caracteristic prezena unei apofize alveolare late, din cauza atrofiei
medii, depind cu puin nivelul bolii palatine. Tuberozitile maxilare snt mai puin exprimate, plic trectoare i
locul de inserie a muchilor se gsesc mai aproape de suprafaa apofizei alveolare, comparativ cu tipul I.
Condiii pentru tratamentul protetic, de obicei, avem bune, ns contracia brusc a muchilor n unele cazuri
poate duce la un eec.
Tipul III. Caracteristic pentru acest lip de atrofie esle dispariia apofizei alveolare i prezena unei boli
palatine aproape plat. Tuberozitile maxilare snt atrofiate esenial. Plic trectoare i locul de inserie a
frenumului buzei superioare i a muchilor se afl la nivelul coamei apofizei alveolare. Pentru tr-atamentul protetic
acest tip de atrofie este cel mai nefavorabil, fiindc lipsesc formaiunile anatomice retentive, iar inseria joas a
fibrelor musculare contribuie la detaarea protezei.

Koller deosebete urmtoarele tipuri de atrofie a apofizei alveolare mandibulare:

Tipul I. Apofiza alveolar prezint o nlime bine exprimat, egal pe toat ntinderea, rezorbia producndu-
se ntr-o mic msur. Aceast situaie elinic se ntlnete foarte rar i se presupune c ea poate surveni doar n
cazul cnd pierderea dinilor s-a produs simultan. Creasta apofizei alveolare este rotunjit i favorabil pentru baza
protezei, deoarece mpiedic microexcursia protezei ce poate avea loc la micarea mandibulei. Locul de inserie i
muchilor i plic trectoare a mucoasei snt situate la o distan considerabil de vrful apofizei alveolare. Aceast
form a apofizei alveolare este cea mai favorabil pentru tratamentul protetic.

Tipul II. Atrofia apofizei alveolare este uniform pe toat ntinderea, ns este destul de avansat, afectnd n
unele cazuri i corpul mandibulei. Pe msur ce procesul de rezorbie se accentueaz i ajunge pn la linia oblic
intern i extern, apofiza se transfom nlr-o depresiune. Apofiza alveolar n zona frontal deseori capt o
form ascuit, ce mpiedic protezarea. Locul de inserie a muchilor este situat aproape de marginea crestei. Astfel
de tip a apofizei alveolare reprezint mari dificulti pentru protezare, fiindc lipsesc formaiunile anatomice
retentive, iar inseria fasciculelor musculare aproape de vrful crestei alveolare duce ia micarea protezei. Prin
urmare, i stabilitatea protezei este compromis, deci trebuie cutate posibiliti de a folosi orice formaiune
retentiv a cmpului protetic, orict de redus ar fi ca ntindere.
Tipul III. Apofiza alveolar este atrofiata esenial n sens lateral i mai puin frontal, datorit faptului c dinii
laterali au fost pierdui mai timpuriu dect cei frontali. Acest tip de atrofie este relativ favorabil pentru tratamentul
protetic, fiindc atrofia apofizei alveolare n zonele laterale nu mpiedic microexcursia protezei n plan transversal.
Zona de retenie este prezent numai n regiunea frontal care i mpiedic micarea protezei n plan sagital n
direcia anterio-posterioar.
Tipul IV. Atrofia apofizei alveolare este accentuat n zona frontal i mai puin exprimai n regiunile laterale.
n aa situaie stabilitatea protezei este asigurat numai n direcia transversal, pe cnd n plan sagital este foarte
slab datorit posibilitii de alunecare a protezei nainte.
 O clasificare unic a atrofiei procesului alveolar pentru maxil i mandibul cu edentaie total a elaborat
Lejoyeux (1973). Autorul clasific maxilarele n raport cu valoarea apofizelor alveolare edentate n patru clase:
Clasa I. Snt prezente apofize alveolare nalte, retentive cu versante vestibulare i linguale extinse, paralele
ntre ele, fr exostoze.
Clasa a II - a. Gradul de atrofiere a apofizelor alveolare este mediu, versantele vestibulre snt uor oblice ca
rezultat al pierderii: de substan osoas i al resorbiei centripete.
Clasa a III-a. Apofizele alveolare au o valoare protetica slab, snt afectate prin resorbie accentuat
determinat n special de proteze necorespunztoare.
Clasa a IV-a. Apofize alveolare cu o atrofie de grad accentuat, cu valoare protetic negativ, denivelate,
disprute parial sau total prin purtarea unor proteze vechi ori cu suprafaa ocluzal redus i incongruente.

119. Enumerai etapele clinico-tehnice la confecionarea protezelor totale( 359 R / 367B).

Confecionarea protezelor totale este dependent de consecutivitatea urmtoarelor operaiuni clinico-tehnice:

- Clinic: examinarea pacientului i obinerea amprentelor preliminare.
- Laborator: confecionarea modelelor preliminare i a lingurilor individuale; la indicaiile medicului,
lingurile individuale pot fi realizate cu borduri de ocluzie.
- Clinic: amprentarea definitiv (funcional); dac lingurile au fost confecionate cu borduri de ocluzie, la
aceast etap se vor determina i relaiile intermaxilare, iar dac au fost confecionate fr borduri de ocluzie,
relaiile intermaxilare vor fi determinate la urmtoarea vizit a pacientului.
- Laborator: confecionarea modelelor funcionale (definitive) i a abloanelor cu bordurille de ocluzie, dac
acestea n-au fost realizate o dat cu lingurile individuale.
- Clinic: determinarea relaiilor intermaxilare.
- Laborator: fixarea modelelor n simulator; montarea dinilor artificiali i construirea arcadelor dentare
artificiale, modelarea machetei, protezei totale.
- Clinic: proba machetei n cavitatea bucal.
- Laborator: nlocuirea cerii, machetei protezei totale n acrilat; prelucrarea i lustruirea protezei totale.
- Clinic: aplicarea protezei totale n cavitatea bucal.

120. Argumentai necesitatea confecionrii lingurii individuale la amprentarea n edentaia total.

Confecionarea lingurii individuale are o mare nsemntate n realizarea protezelor totale, deoarece doar cu
ajutorul ei se poate de obinut o amprent care va reda cu exactitate starea funcional a cmpului protetic, ceea ce
va favoriza realizarea unui contact intim intre baza protezei i cmpul protetic, astfel realiznduse efectul de supap,
contribuind astfel le meninerea protezei totale pe cmpul protetic.

121. Materialele utilizate la confecionarea lingurilor individuale. Doua metode de confecionare a lingurilor
individuale din cear pe modelul preliminar.( 362 R / 141 B).

Materiale:
1. ceara,
2. acrilat autopolimerizabil,
3. acrilat termopolimerzabil,
4. acrilat fotopolimerizabil,
5. materiale termoplastice,
6. aluminiu.
Lingurile individuale se confecionez prin metoda de laborator sau direct n cavitatea bucal.
Metoda direct:
n cazul utilizrii acestei metode, pentru confecionarea lingurii individuale la maxil, dintr-o plac de cear
standard se nltur 1/3 din lungime i dup ramolire placa de cear se ndoaie n dou, ntroducndu-se n cavitatea
bucal unde lingura se modeleaz direct pe maxil.
Pentru confecionarea lingurilor individuale la mandibul se nltur 1/3 din limea plcii de cear standard,
dup ce se nclzete la flacr, se ndoaie n trei n lungime dndui-se forma de potcoav, se introduce n cavitatea
bucal modelndu-se dup forma apofizei alveolare, nlturndu-se surplusurile.
Particularitile confecionrii lingurilor individuale din cear dup aceast metod constau n corespunderea
ntocmai a limitelor lingurii cu viitoarele margini ale protezei. Pentru aceasta medicul cu spatula fierbinte ramoleaz
cte un sector al marginii lingurii i deplasnd anterior i n jos esuturile moi pe linia intermaxilar prelucreaz
marginile lingurii. Dac este necesar se adaug cear, iar dac marginea este nalt, ea se modeleaz n timpul
deplasrii esuturilor moi. Aceast manoper este greu de efectuat, cere mult timp i este obositoare pentru pacient.
Dup adaptarea marginilor, lingurile se ntresc exterior cu srm de aluminiu din care i se ndoaie minerul lingurii.
Metoda indrect:
Aceast metoda se realizeaza de ctre tehnicianul dentar n laborator prin plicarea unei plci de cear plastificat
pe modelul obinut dupa amprenta preliminar, astfel inct ceara ia forma cmpului protetic de pe model. Ulterior cu
un bisturiu se inltura surplusurile de ceara dupa limitele trasate pe model. Pentru marirea rezistenei aceste-i
linguri, pe mijlocul suprafeei apofizei alveolare se inglobeaz un fragment de srma de 1,5 n diametru. Dup
aceasta se realizeaz minerul lingurii, care se plaseaz pe mediana modelului pe centrul apofizei alveolare. Locul
unde a patruns srma se acoper cu cear topit.

122. Tehnica confecionrii lingurii individuale din acrilate termopolimerizabile.( 144 B ).

La confecionarea lingurii din acrilat termopolimerizabil, la nceput se modeleaz macheta lingurii din cear,
marginile creia se lipesc de model. Modelul mpreun cu macheta sau numai macheta se ambaleaz n chiuvet, se
realizeaz tiparul i se introduce n el acrilatul solicitat, supunndu-1 regimului termic de polimerizare. Dup
dezambalare lingura se finiseaz mecanic.

123. Cerinele ctre ablonul cu borduri de ocluzie n edentaia total. Indicai dimensiunile.(368 R/144B).

abloanele de ocluzie trebuie s corespund urmtoarelor cerine:

1) baza ablonului s fie adaptat intim la suprafaa cmpului protetic, acoperind-o n totalitate;
2) baza ablonului s aib o grosime de 1,5-2 mm, s fie rezistent la presiune i s nu prezinte micri de
basculare;
3) ndeprtarea i repunerea pe model s se realizeze cu uurin, fr dificulti;
4) marginile bazei s fie rotunjite i finisate corespunztor limitelor determinate;
5) bordurile de ocluzie s fie monolite i bine solidarizate te baza ablonului corespunztor mijlocului
apofizei alveolare, s aib form i dimensiuni corespunztoare;
6) ablonul aplicat pe model, ct i pe cmpul protetic s aib un grad suficient de meninere.
Prin secionarea surplusurilor de cear bordurii de ocluzie i se imprim urmtoarele dimensiuni: n zona frontal o
nlime de 10-12 mm, descrescnd progresiv spre distal corespunztor locului de implantare a primului molar,
avnd o nlime de 6-8 mm; limea este de 5-6 mm n zona frontal i respectiv 8-10 mm n cea lateral.

124. Trasarea reperelor pe bordurile de ocluzie pentru montarea dinilor in protezele dentare.(378 R).

Deliiimitarea liniei mediane. Acest reper se traseaz vertical pe ambele borduri de ocluzie cu ajutorul spatulei de
modelat i trebuia s se gseasc ntr-un plan cu linia median a feei. Aceast linie pleaea de la frenul buzei
superioare n jos, sau dac el nu corespunde liniei mediane a feei, ca reper sei mijlocul feei care corespunde cu
linia ce coboar din mijlocul liniei interpupilare. Alturi de aceast linie vor fi montai incisivii centrali superiori i
inferiori.
Determinarea liniei caninilor. Acest reper este trasat bilateral de la marginea aripilor nazale n jos i corespunde
cu proiecia vrfurilor caninilor superiori. Se socoate c aceast linie coincide i cu comisurile gurii. Deci trednd
prin mijlocul caninilor superiori, aceast linie va orienta pe tehnicianul dentar s aleag dini artificiali de aa o
lime, ca ntre linia median a feei i a caninilor s fie instalai incisivii i cte o jumtate din suprafaa caninilor.
Determinarea liniei sursului. Aceast linie se traseaz conform marginii libere a buzei superioare, atunci cnd
pacientul zmbeie. Ulterior aceast linie va indica limita pn la care se poate cobor gingia artificial i respectiv
nivelul coletului dinilor frontali superiori.

125. Reguli de montare a dinilor n protezele dentare dup Gysi.(385 R/374B).

Pentru poziionarea dinilor artificiali n macheta bazei, Gysi a elaborat reguli cu caracter general, ce se refer la
toi dinii, i reguli cu caracter individual, dup care se monteaz fiecare dinte n parte.
Regulile generale de montare a dinilor prevd realizarea arcadelor dentare artificiale, ceea ce-i ofer protezei
totale meninere i stabilitate pe cmpul protetic la aciunea presiunilor masticatoare n diverse planuri. n acest scop
dinii artificiali se monteaz n articulator dup urmtoarele principii generale:
1) dinii artificiali laterali superiori se monteaz cu zona cervicala pe centrul apofizei alveolare astfel nct
cuspizii palatinali superiori coincid cu vrful apofizei alveolare inferioare; dinii inferiori la fel sunt montai cu zona
cervical pe centrul apofizei alveolare inferioare astfel nct cuspizii vestibulari s ptrund n anurile
intercuspidiene centrale ale dinilor superiori, realiznd contacte corespunztoare ocluziei dinamice. Acest
aranjament intercuspidian al dinilor laterali este realizat n cazurile cnd unghiul format de planul de ocluzie i linia
interalveolar este mai mare de 80, ce se determin eu rigla Gysi; daca unghiul interalveolar este mai mic de 80,
se va realiza o montare invers;
2) dinii frontali superiori din considerente fizionomice se monteaz n afara centrului apofizei alveolare, iar
cei inferiori, pe centrul apofizei alveolare; de subliniat c aranjamentul lor fa de apofizele alveolare, ct i gradul
de nclinare a marginilor incizivale n direcie oralvestibular, sunt determinate de poziia apofizelor alveolare i a
buzei superioare; dinii frontali se monteaz n corelaie: cu poziia buzei superioare (determinat de forma
versantului vestibular i marginea bordurii de ocluzie superioare); suprafaa vestibular i marginea incizival a
dinilor poziioneaz buzele superioar i inferioar n raport cu particularitile de vrst, de sex i de constituie a
persoanei respective; poziia dinilor frontali nu trebuie s aduc la dereglri fonetice;
3) dinii laterali se monteaz formnd curbura de ocluzie, sagitala (Spee) cu o adncime egal gradului de
acoperire a dinilor frontali inferiori de cei superiori; curbura de ocluzie transversal Monson-Wilson este realizat
n dependen de mrimea unghiului interalveolar;
4) n relaie ceniric se realizeaz contacte punctiforme maxime, iar n timpul micrilor de lateralitate i
propulsie a mandibulei se pstreaz contacte multiple ntre suprafeele de contact ale arcadelor dentare, att pe
prile lucrtoare, ct i pe cele nelucrtoare; contactele intercuspidiene multiple obinute n timpul micrilor
funcionale au fost numite de Gysi articulare cu balans general i contribuie la o meninere mai bun a protezei
totale pe cmpul protetic;
5) montarea dinilor n edentaiile totale bimaxilare ntotdeauna ncepe cu incisivii centrali superiori i se
termin cu ultimii molari realiznd astfel arcada dentar superioar; totodat montarea dinilor superiori se
efectueaz concomitent prin montarea a cte un dinte din ambele pri ale liniei mediane, realiznd o simetrie de
poziie ntre perechile de dini (stngadreapta); suprafeele incizival i ocluzal sunt orientate dup planul de
ocluzie, materializat de o plac orizontal mobil din sticl sau metalic, care se poziioneaz pe planul median al
articulatorului situat ntre pintenii de pe ramurile posterioare i vrful indicatorului liniei medii. Dinii inferiori se
monteaz dup cei superiori n urmtoarea ordine: molarul I, caninul, incisivul central i apoi cel lateral, premo-
larul I i apoi II i se termin montarea cu ultimul molar.
Regulile individuale prevd poziionarea fiecrui dinte n arcada dentar corespunztor poziiei dinilor
naturali, n cele trei planuri: frontal, sagital i orizontal. De obicei, aceste planuri sunt materializate de planul de
ocluzie, iar linia median este perpendicular pe acest plan. n dependen de direcia axului longitudinal al dintelui
artificial cu linia median i planul protezei se formeaz dou unghiuri: unghiul meziodistal; unghiul vestibulooral.
Dinii artificiali se monteaz n baza protezei, n dependen de contactul marginii incizivale sau a suprafeei
ocluzale i gradul de nclinaie a acestor unghiuri.
Montarea dinilor pentru realizarea arcadelor dentare superioare.
Incisivul central superior se monteaz cu marginea incizival n contact cu planul de ocluzie
ce n articulator este materializat printr-o plac de sticl situat conform reperelor din articulator. Axul longitudinal
al dintelui este nclinat cu 2 n sens meziodistal i cu 68 n sens vestibulooral. Coletul dintelui este situat pe
linia sursului fiind uor palatiniza. Ambii incisivi sunt situai de o parte i de alta a liniei mediane i prezint o
mic divergen spre cervical i convergen spre incizal.
Incisivii laterali superiori sunt montai dup incisivii centrali fiind cu marginea incizival
dinstanai ou 0,5-1 mm de la planul de ocluzie. Axul longitudinal al acestor dini este nclinat cu 3 n sens
meziodistal i cu 810 n sens vestibulooral, iar coletul este mai palatinizat, n comparaie cu incisivii centrali.
Caninul superior se sprijin cu vrful n planul de ocluzie i coincide cu linia caninului. Axul
longitudinal este nclinat cu 1-2 n sens meziodistal i cu 3-5 n sens vestibulooral, iar coletul este aezat mai
vestibular n comparaie cu incisivul lateral.
Primul premolar superior este orientat cu axul longitudinal perpendicular planului de ocluzie
fiind realizat n spaiu de 0,75 mm ntre canin i primul premoilar. Vrful cuspidului vestibular prezint contact cu
planul de ocluzie, iar ntre cuspidul palatinal i planul de ocluzie exist un spaiu de 0,5-1 mm.
Al doilea premolar superior se monteaz identic ca i primul cu excepia c suprafaa mezial
contacteaz cu spurafaa distal a primului premolar, iar vrfurile ambelor cuspizi prezint contact cu planul de
ocluzie.
Primul molar superior se monteaz n contact cu planul de ocluzie numai cu vrful cuspidului
meziopalatinal, iar ceilali cuspizi nu prezint contact cu planul de ocluzie fiind aranjai n aa fel ca cuspidul
distovestibular s fie cel mai distanat de acest plan.
Al doilea molar superior nu atinge planul de ocluyie nici cu un cspid, dar cuspidul
meziopalatinal este cel mai apropiat de acest plan i cel mai ndeprtat este cuspidul distovestibular. Prin urmare, al
doilea molar este montat n continuarea primului molar avind zona cervical nclinat mai accentauat, spre mezial i
oral dect al primului molar.

133.Caracteristica mobilitii fiziologice i a gradelor de mobilitate patologic a

dinilor. Metode de determinare. Importana practic.
Stabilitatea dinilor sau gradul lor de mobilitate depinde de starea parodontului i raportul
dintre nlimea coroanei i lungimea rdcinii clinice. In condiii de norm dinii posed o mobi -
litate fiziologic, care cu ochiul liber nu poate fi observat. Pentru determinarea acestei
mobiliti snt necesare aparate speciale. Totodat, existena acestei mobiliti a fost stabilit
indirect. Dup erupia dinilor i stabilirea punctelor de contact cu dinii vecini, pe parcursul
vieii, datorit microdeplasrilor fiziologice ale dinilor n diferite direcii, esuturile dure din
regiunea punctelor de contact se supun abraziei i treptat se transform n suprafee de con -
tact. Ca dovad a acestor fenomene snt suprafeele de contact din ambele pri ale dintelui
(median i distal) situat n mijlocul ar cadei dentare i prezena numai a unei suprafee
(mediane) de contact la ultimii dini.
n cadrul examenului medicul trebuie s evidenieze prezena sau absena mobilitii
patologice a dinilor. Gradul de mobilitate se apreciaz prin palpare prinznd fiecare dinte cu
indexul i poli- cele tninii drepte sau cu ajutorul pensei.
Deosebim trei grade de mobilitate patologic: I dintele pre zint mobilitate numai n
direcie vestibulooral; II dintele pre zint mobilitate nu numai n direcie
vestibulooral, dar i mezio- distal; IIIdintele este mobil n direcie vestibulooral,
mezio- distal i vertical. Desigur c metodele clinice de determinri mobilitii snt
destul de subiective, ns denot lezarea parodontului.

135. Examenul clinic al paradontului. Paradontometria. Importana practic.

Examenul clinic al paradontului:
Starea funcional a parodontului n norm este determinat cu ajutorul coeficienilor obinui prin comparaia
posibilitilor funcionale determinate n cadrul gnatodinamometriei (se compar indicii de rezisten a diverilor
dini la procesul de masticaie lundu-se drept unitate de msur valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral)
fiind comparat cu valoarea celorlali dini). La mijlocul schemei este notat formula dentar; starea parodontului i
coeficienii condiionali snt notai n ptrelele respective. Pentru fiecare grup de dini cu orientare funcional la
fiecare arcad dentar se calculeaz starea ei funcional.
Importana practic:
Analiza rezultatelor incluse n parodontogram i permite medicului s compare posibilitile funcionale ale
arcadelor dentare, ale anumitor grupuri de dini i s ntocmeasc un plan corect de tratament.

Gnatodinamometrul prezint dou brane unite cu o spiral i un indicator, care determin mrimea forei
dezvoltate asupra spiralei, n kg. Dup ce vrfurile branelor snt instalate pe suprafaa ocluzal ntre doi dini, se
propune de a strnge maxim arcadele dentare, urmrind deplasarea arcului pe cadranul indicatorului, indicnd limita
posibilitilor periodoniului, care este nzestrat cu o reea de nervi sensibili i la apariia durerii dezvoltarea forei
aplicate nceteaz.

139. Caracteristica metodelor radiografice la examinare. Importana practic.

Examenul radiologic este unul din examenele complementare de baza la precizrea modificarilor
tesutului osos, rapoartelor dintre diferite segmente si elemente ale scheletului sistemului stomatognat, iar
uneori si a modificarilor functionale. In acest scop pot fi utilizate metodele de examen radiologic intraoral si
extraoral. Investigarea radiologica dentoparodontala sau a altor componente ale sistemului stomatognat se
efectueaza prin:
Radiografie panoramica (ortopantomografia);
Tomografie;
Teleradiografie;
Cineradiografie;
Artrografie;
Electroradiografie.
 Radiografia intraorala sau dentoparodontala. Studiul filmului capatat prin metoda intraorala ne
da posibilitatea de ase preciza starea tesuturilor dure ale dintilor, depistarea diverselor leziuni odontale, cum
ar fi prezenta cavitatilor provocate de caria dentara in zonele prozimale sau a coletului(in caz de o acoperire
cu a dintelui cu coroane artificiale). Importanta este informatia despre caracterul implantarii dintelui, directia
axului sau si aradacinilor, a raportului coroana radacina nu numai insens vertical, dar si orizontal, derelarile
carora pot duce la instabilitatea lui. Analiza datelor obtinute ne da posibilitatea sa precizam topografia,
forma, marimea camerei pulpare si starea canalelor radiculare.
Examenul radiologic intraoral pune in evidenta si starea spatiului periodontal si a osului alveolar, tot ea
ne poate evidentia suplimentar prezenta dintilor in retentie, resturi radiculare, fracturi radiculare si a oaselor
maxilare, distructii ale tesutului osos provocate de procese inflamatorii, tumori

Radiografia panoramica (pantomografia, ortopantomografia).Acest tip de investigare

radiologica se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie desfasurat pe una si aceesi
pleicula a celor doua arcade dentare si a maxilarelor in ocluzie centrica, stare de postura a mandibulei sau la
o deschidere maxima a gurii. Pe asa pelicula vom studia aceleasi particularitati de structura a paradontului si
tesutului osos, insa in acest caz apare posibilitatea sde astudiu in ansamblu, comparativ si concomitent a
rapoartelor dintre arcadele dentare si elemtele articulatiei temporomandibulare.
Tomografia. Metodele radiografice obisnuite nu permit vizualizarea precisa a elementelor osoase ale A.T.M,
din cauza suprapunerii segmentelor invecinate si structurii compuse ale acestei zone. In aceste cazuri cea
mai utilizata metoda este tomografia, care permite obtinerea imaginii radiografice a diferitor straturi ale
unui organ, adica la diferita adincimie de la suprafata lui. De aceea ea se mai numeste stratigrafie .
Teleradiografia sau radiografia cefalometrica. Metoda in cauza ne da posibilitatea sa obtinem
imaginea scheletului maxilofacial si al craniului pe care, prin trasarea diferitor planuri, se va studia raportul
dintre diferite segmente comparativ cu norma. Aceasta metoda este utilizata la diagnosticul anomaliilor
dentomaxilare, adiverselor asimetrii craniofaciale si a altor dereglari de structura.
Cineradiografia. Este o metoda contemporana de studiu radiologic al A.T.M nu numai in pozitie statica, dar

si dinamica.
Artrografia. Maladiile A.T.M provoaca treptat diverse afectiuni ale meniscului articular, care dese ori este
trumat si deformat, insa imaginea lui pe fulmele radiografice amintite lipseste.Artrografia este unica metoda
care ofera detalii privind meniscul.
Electroradiografia Aceasta metoda poate fi utilizata la diagnosticarea anomaliilor generale dentomaxilare
si cind nu este necesara evidentierea structurii tesuturilor organului filmat.

140. Electroodontometria.Termodiagnostica. Importanta practica.

Termodiagnostic-Reactia dintelui la agentii termici se efectuiaza pentru a evidential starea pulpei.In calitate de
agent excitant se foloseste eter, insa mai frecvent apa rece si apa fierbinte, care este un agent excitant mai puternic,
dat foond marea ei capacitate calorica. Cea mai simpla metoda e irigarea cu apa din seringa.Zona indiferenta(zona
fara reactie)pentru incisive constituie30*(50-52*C-provoaca reactia la cald,17-22*C-reactia la rece)

Electroodontodiagnostic-ne formeaza o imagine mai amplaprivind starea pulpei si tesuturilor

amfodontale.Aplicarea curentului este bazat pe faptul stiut ca orice tesut viu este excitat. Electrodul pasiv cu placa
de plumb se aplica pe bratul bolnavului. Electrodul active cu semnul se apliva pe dinte preventive uscin bine
dintele,Invalatucind firul cu o vata umectata in apa.
La 2-6 mA-Dinte sanatos
20-40mA-proces inflamator in pulpa
60mA-necroza a pulpei coronariene
 100mA si mai mult-necroza patrunde si in pulpa radiculara
100-200mA-periodontiu normal e sensibil la curenti
200mA si mai mult-modificari morfologice bruste in periodontiu dintelui.

141.Caracteristica metodelor statice i dinamice de determinare a eficienei masticatorii. Indicai

coeficienii dupa Agapov.

Metodele statice.
La baza metodelor statice au fost puse datele lui Haber obinute la determinarea presiunii masticatoare cu ajutorul
gnatodinamometrului, comparnd indicii de rezisten a diverilor dini la procesul de masticaie lunduse drept
unitate de msur valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparat cu valoarea celorlali dini. La
baza acestei metode au fost puse de asemenea particularitile morfologice i funcionale ale fiecrui dinte:
- mrimea marginii incisivale i a suprafeei ocluzale,
- numrul i grosimea rdcinilor,
- diametrul coletului,
- numrul cuspizilor,
- particularitile anatomo-fiziologice ale periodoniului,
- rolul lui la realizarea funciei de masticaie,
- locul fiecrui dinte n arcada dentar etc.
Vustrov, Duchange . a., considernd drept unitate presiunea masticatoare a incisivului lateral i comparnd-o cu
presiunea masticatoare a celorlali dini, au determinat coeficientul fiecrui dinte de pe maxil i mandibul.
Aplicarea, ns, n practic a acestei metode prezint dificulti, din care cauz nu este utilizat.
Mamlok, Agapov, Oksman . a. au simplificat aceast metod socotind eficacitatea masticatoare a sistemului
stomatognat egal cu 100 uniti calculnd astfel coeficientul fiecrui dinte dup acest criteriu. Drept unitate de
calcul ei au luat capacitatea de rezisten a incisivului lateral egal cu 1.
De menionat c determinarea eficacitii masticatoare este posibil doar n cazul prezenei dinilor antagoniti ce
s-au pstrat. Dac ei lipsesc, capacitatea masticatoare a dintelui prezent este considerat egal cu 0, deoarece el nu
particip la actul de masticaie. Deci n cazul prezenei tuturor dinilor pe un maxilar i lipsa total pe cellalt
eficiena masticatoare va fi egal cu 0 (Agapov).
Oksman a ajuns la concluzia c afar de evidena dinilor abseni urmeaz s fie luat n consideraie i starea
funcional a dinilor restani, care poate fi determinat n raport cu gradul de mobilitate a lor. Se consider c dinii
cu o mobilitate de gradul I particip 100%. la actul de masticaie. Cei cu o mobilitate de gradul II au pstrat numai
50% din capacitatea funcional, iar cei ce au o mobilitate de gradul III, snt socotii abseni. In legtur cu aceasta
autorul propune ca notarea strii funcionale a dinilor superiori i inferiori s se efectueze printr-o linie oblic.

Metodele dinamice (funcionale).

Lundu-se n consideraie dezavantajele metodelor statice de determinare a eficienei masticatoare i strii
funcionale a parodontului, care se reduc la un calcul aritmetic simplu al rezultatelor examenului clinic i
radiografie, i deci nu oglindesc realitatea, au fost elaborate mai multe metode funcionale. Autorii acestor metode
reieeau i din faptul c n unele cazuri dereglrile de masticaie apar chiar n lipsa unui numr mic de dini, i
invers, la unii pacieni cu prezena edentaiilor pariale ntinse, datorit funcionrii mecanismelor de compensare,
dereglrile actului de masticaie pot fi minime.
Unul dintre primii autori ai metodei funcionale de determinare a eficienei masticatoare propunnd proba de
masticaie, a fost Cristhensen. Conform metodei sale pacientului i se d un miez de nuc (alune, migdale) i dup
50 micri de masticaie masa cptat se adun ntr-o tvi, prin cltituri ale gurii, se spal i se usuc la o
temperatur de 100 n termostat timp de o or. Dup uscare masa cptat se cerne prin 4 site cu diametrul gurilor
diferit. Particulele restante n ultima sit se cntresc i dup greutatea lor se determin procentul de pierdere a
eficienei masticatoare.
Ghelman a modificat aceast metod considerabil simplificnd-o. El a constatat c sistemul stomatognat sntos
frmieaz 5 g de miez de alune timp de 50 sec. pn la aa un grad, c masa cptat, fiind uscat i cernut prin
sit cu guri de 2,4 mm n diametru, trece complet. In caz de edentaie parial sau alte afeciuni, dup cernerea
probei n sit rmri resturi. Dup cntrirea acestor resturi se calculeaz procentul pierderii eficienei masticatoare
considerndu-se c 5 g constituie 100%. Dac, de exemplu, n sit a rmas 1 g, pierderea eficienei masticatoare va
fi egal cu 20%.
 Rubinov a ajuns la concluzia c proba de masticaie dup Ghelman nu corespunde indicilor fiziologici, deoarece
n condiii de norm nimeni nu rumeg odat 5 miezuri de nuc (1 miez=l g). Reieind din aceasta, Rubinov a
elaborat proba de masticaie numit fiziologic. In acest scop i se d pacientului un miez de alune (migdal),
greutatea cruia n mediu este egal cu 800 mg, marcnd timpul de la nceperea masticaiei pn la apariia actului de
deglutiie. In condiii de integritate a arcadelor dentare pentru acest act e nevoie de 14 sec. In caz de edentaie
parial timpul necesar pentru masticaie crete n raport cu ntinderea i localizarea breelor, iar mrimea
particulelor la momentul apariiei actului de deglutiie crete. Calculul acestei probe este analogic cu cel al probei
dup Ghelman. Prin urmare, aceast prob ne permite s determinm eficiena masticatoare n condiii fiziologice.
La baza calculrii gradului de pierdere a eficienei masticatorii conform metodei lui Rubinov este greutatea
resturilor din sit cntrite dup o masticaie, timp de 14 sec. De exemplu, dac la unul i acelai pacient am
determina eficiena masticatoare propunindu-i un miez de nuc cu o greutate de 800 mg, efectund masticaia pn la
apariia actului de deglutiie, iar a doua prob am efectua-o la un act de masticaie de 14 sec., greutatea resturilor
rmase n sit va fi diferit. Este clar c la prima prob greutatea resturilor rmase va fi mai mic din cauza mririi
timpului de masticaie necesar. Reieind din aceste considerente, prima prob va fi folosit la determinarea
eficienei masticatoare iar a doua la determinarea gradului de pieredere a eficienei masticatoare. Dac la aceast
prob nu va putea fi folosit miezul de nuc, se vor propune alte alimente, de exemplu pesmei, tiindu-se c durata
actului de masticaie a acestui produs pn la apariia actului de deglutiie este de 8 sec.
Prin urmare, eficiena masticatoare poate fi definit drept capacitate a sistemului stomatognat de a mastica un
produs alimentar de o anumit greutate ntr-o anumit unitate de timp.
Masticaiografia dup Rubinov. Studiind mecanismele reflexelor cavitii bucale, Rubinov a elaborat metoda de
nregistrare a funciei motorice a mandibulei n actul de masticaie cu ajutorul masticaiografului. Imaginea grafic a
micrilor mandibulare n timpul actului de masticaie a primit denumirea de masticaiogram. Prin analiza ei va fi
studiat nu numai eficiena masticatoare dar i caracterul micrilor mandibulare.
Ultimele vor fi diferite n caz de prezen a anomaliilor dento- maxilare, edentaii pariale, afeciuni ale A.T.M. i
alte procese patologice. Masticaiograma ne va da posibilitate s studiem i eficacitatea tratamentului
ortopedoprotetic i stereotipul actului de masticaie. Indiferent de scopul urmrit i particularitile individuale pe
chimogram deosebim cteva faze:
I - faza strii de repaus fiziologic relativ (postur) a mandibulei, care este nscris cu o linie dreapt;
II - faza deschiderii gurii efectuat pentru a fi introdus produsul alimentar n cavitatea bucal;
III - faza de adaptare sau orientare pentru a ncepe zdrobirea alimentelor;
IV -faza de baz a actului de masticaie;
V - faza de formare a bolului alimentar i deglutiia, dup care din nou se nregistreaz starea de repaus
fiziologic relativ.
Caracterul undelor de masticaie depinde de consistena alimentelor, de starea sistemului dentar, a A.T.M., de tipul
de ocluzie, stereotipul de masticaie etc. Cunoscnd viteza de micare a lentei de nregistrare care poate fi liniat n
milimetri sau care se nregistreaz concomitent i timpul, uor se calculeaz durata fazei de baz a actului de
masticaie, care ne indic i eficiena masticatoare.

Coeficienii dupa Agapov:

Dinii 1 2 3 4 5 6 7 8 n total

Superiori 2 1 3 4 4 6 5 - 25
Inferiori 1 2 3 4 4 6 5 - 25

144. Formele nozologice de patologii ale esuturilor dure ale dinilor cariosogene i acariesogene

In scopul formularii diagnosticului ca regula poarta un caracter descriptiv caracteristic pt oropedia generala e necesar de a sti
formle nozologice ale maladiilor dupa care ulterior se vor include caractersitica patologiei in forma de clasificari cu indicatia
factorilor etiologici si a dereglarilor functionale.
Tinind cont de faptul ca dupa lezarea tesuturilor si organelor cavitatii bukale in specila a sistemultul dentar tesuturile
respective nu au insusiri de regenerare astfel restaurarea morfo-functionala se va realiza prin obturare sau proteze dentare.
Forma nozologica a patologiei ne indica si posibilitatile de restaurare morfologica a organelor lezate.Pentru determinarea
caracterul maladiei e necesar de un examen clinik komplex.

148. Conceptia moderna si caracteristica principiilor fundamentale de

tratament protetic:
Conceptia moderna de tratament protetic al leziunilor organelor si tesuturilor
sistemului stomatognat a sintetizat din medicina generala si stomatologie principiile
globale ce stau la baza oricarui tratament: principiul profilactic si principiul curativ,
actualmente aceste principii au fost cimpletate cu cele biologice, biomecanic
homeostazic si ergonomic.
Principiulu profilactic. Tulburarile morfofunctionale provocatede un proces
patologic in una din verigile sistemului, neaparat va actiona nu numai asupra
altor componentzi dar si a intregului organism.Luind in consideratie aceste
legitati, principiul profilactic de tratament protetic a fost divizat in: principiul
profilactic local
principiul profilactic general.
Principiul profilactic local consta in tratamentul protetic de prevenire a
afectiunilor organelor si tesuturilor sistemului stomatognat, principiul general
prevede profilaxia afectiunilor altor organe, sisteme, care pot fi influentate si
acutizate de dereglarile functionale si fizionomice ale s. Stomatognat.
Principiul de profilaxie locala urmareste scopul de a preveni afectiunile s.
Stomatognat, pastrind integritatea lui. Un rol important o are educatia sanitara
ce consta in respectarea igienei bucale si tratamentul protetic provizoriu si
definitiv.
Conceptia profilaxiei moderne a tratamentului prevede nu o restituire cantitativa
a organelor si tesuturilor lezate dar o restabilire echilibrata morfofunctionala.
Principiul profilaxiei generale prevede prevenirea influentei negative a
disfunctiei s. Stomatognat asupra altor sisteme si organe.
Principiul curativ. Prevede refacerea integritatii morfologice si restabilirea
functionala a sistemului stomatognat prin intermediul protezelor si a diferitor
dispozitive(sini, aparate). Aceste masuri pentru fiecare caz in parte vor fi indicate
in raport de caracterul leziunii:leziuni odontale coronare, edentatie. Insa
tratamentul protetic nu poate fi considerat finalizat o data cu fixarea protezelor
protetice. Principiul fundamentaL curativ al tratamentului protetic va consta in
refacera functiilor de baza a sistemului stomatognat:masticatie, fonatie,
deglutitie, fizionomie.
Principiul biologic. Este un principiu fundamental al medicinei si prevede ca
orice metoda de tratament sau interventie sa aiba o influenta pozitiva asupra
 organelor si tesuturilor s. Stomatognat cit si intregul organism. Acest principiu
propune un tratament ergonomicos al interventiilor de pregatire a cimpului
protetic, deoarece se modeleaza tesuturi vii. Principiul biologic ne impune ca la
confectionarea pieselor protetice sa folosim acele materiale care nar leza
substratul organic, sa posede insusiri stabile ca ulterior sa nu prezinte modificari
de volum. Daca tratamentul protetic se aplica in perioada de dezvoltare
tratamentul protetic nu trebuie sa impiedice acest proces biologic.
Principiul biomecanic. Este caracteristic pentru protetica dentara si prevede un
echilibru eficient al raportului de rezistentza dintre substratul biologic al
cimpului protetic si proteze sau alte dispozitiva. Ca substratul biologic sa
suporte aceste actiuni este necesar ca materialul din care va fi confectionat piesa
sa posede insusiri mecanice si fizice respective(duritate, elasticitate, rezistenta),
totodata trebuie de luat in consideratie si gradul rezistentei biologice a
tesuturilor in vederea suportarii presiunii asupra lor.
Principiul homeostazic. Prevede conservarea morfofunctionala a sistemului
stomatognat pentru un timp indelungat. Realizarea acestui principiu este
posibila doar in cazul cind sunt luati in consideratie parametrii normali de
structura si functie a tuturor componentelor sistemului stomatognat si a unui
examen minutios clinic si paraclinic.
Principiul ergonomic. In procesul de organizare rationala a activitatii medicului
stomatolog.Sporirea productivitatii muncii medicului va fi posibila doar in cazul
unei organizari chibzuite a locului de munca. Prin urmare cabinetul si locul de
munca trebuie sa fie amenajate in asa mod ca totul sa fie la indemina medicului,
care concomitent trebuie sa respecte si masurile de protectie individuala. O
deosebita importanta o are pozitia pacientului si a medicului in timpul lucrului.
In ultimii ani in domeniul ergonomiei protetice dentare se utilizeaza informatia
obtinuta prin intermediul computerelor, metode ce simntitor influenteaza
activitatea medicului.
150.Clasificarea modern a protezelor dentare. Exemple.(Ortopedie)
Protezele dentare se clasific dup urmtoarele criterii:
Dup caracterul leziunii Oxman deosebete:
a.proteze dentare pentru restebilirea coroanei dentare(incrustatii,coroane de substitutie)
b.proteze pentru restabilirea edentatiilor partiale(puntile dentare PPMA si PPMScheletate)
c.proteze pentru restabilirea edentatiilor totale
d.proteze maxilo-faciale
Dupa metoda de fixare:
a.proteze fixe
b.proteze mobilizabile
Dupa destinatie Rumpel deosebeste:
a.proteze profilactice
b.proteze curative
Dupa metoda de transmitere a presiunii masticatorii Rumpel deosebeste:
a.proteze fiziologice care transmit presiunea masticatorie prin paradontiul dintilor restanti
b.proteze nefiziologice care transmit presiunea masticatorie asupra mucoasei cavitatii orale
c.proteze semifiziologice(proteze arcate).