PRINCIPIILE ACTIUNII SERVICIILOR PSIHOLOGICE

Prin principiile actiunii serviciilor psihologice intelegem un ansamblu de

consideratii generale si esentiale care fundamenteaza conceptia privind
implementarea psihologiei in sistemul securitatii nationale. Afirmarea acestor principii
genereaza desprinderea anumitor legitati care guverneaza managementul serviciilor
psihologice atat pe timp de pace, cat si pe timp de razboi.

Principiile actiunii serviciilor psihologice se dezvolta pe trei axe de coordonate,

astfel: a) principii ale organizarii si desfasurarii serviciilor psihologice; b) principii ale
cercetarii in domeniul serviciilor psihologice si c) principii ale asigurarii serviciilor
psihologice.

Principiile organizarii si desfasurarii serviciilor psihologice in sistemul securitatii

nationale (Cracsner, 2003) sunt urmatoarele:

a. Principiul necesitatii fundamenteaza ansamblul serviciilor psihologice ca o

conditie esentiala in asigurarea calitatii resurselor umane in concordanta cu cerintele
si calitatile specifice posturilor de munca.

b. Principiul oportunitatii stipuleaza ca serviciile psihologice trebuie asigurate

la momentul favorabil, adecvat imprejurarilor si situatiei tactice, operative sau
strategice, care caracterizeaza desfasurarea actiunilor specifice structurilor din
sistemul securitatii nationale.

c. Principiul operativitatii presupune ca serviciile psihologice se executa rapid,

expeditiv si activ in scopul maximizarii performantelor individuale si organizationale.

d. Principiul concentrarii efortului serviciilor psihologice, in locul decisiv si la

momentul decisiv,consta in sincronizarea si concentrarea actiunilor specifice pentru
asigurarea unui nivel maximal al capacitatii psihice pentru lupta a personalului si
coroboreaza principiile oportunitatii si operativitatii.

e. Principiul competentei (centralizarii, unitatii de comanda) consta in stabilirea

pentru fiecare misiune sau obiectiv a unei comenzi unice care sa fie in masura sa
decida modul de realizare a serviciilor psihologice prin forme si mijloace specifice.

f. Principiul responsabilitatii (cunoscut si ca principiul definirii clare a

obiectivului misiunii) implica asumarea raspunderii de catre prestatorii de servicii
psihologice cu privire la formele, metodele, tehnicile si procedeele folosite pentru
indeplinirea obiectivelor si misiunilor specifice.

g. Principiul eficacitatii presupune luarea acelor masuri si realizarea acelor

activitati care sa ofere serviciilor psihologice capacitatea necesara obtinerii
performantelor maxime in pregatirea, organizarea si desfasurarea actiunilor specifice.
Acest principiu este cunoscut si ca principiul economiei de forte si mijloace si consta
in stabilirea, distribuirea si utilizarea judicioasa a tuturor posibilitatilor proprii in
raport, pe de o parte, cu necesitatile impuse de scopurile si obiectivele planificate si,
pe de alta parte, cu rezultatele maxime obtinute prin eforturi, forte, mijloace si
pierderi minime.

h. Principiul continuitatii sintetizeaza conditia permanentei, in organizarea si

desfasurarea serviciilor psihologice, inceputa din perioada de pace si amplificata pe
perioada de razboi.

i. Principiul proximitatii (descentralizarii) presupune folosirea fortelor si

mijloacelor prin adecvarea serviciilor psihologice la situatiile particulare, reale,
specifice fiecarei componente a sistemului securitatii nationale. Cunoscut in
terminologia de specialitate ca principiul libertatii de actiune, acesta consta in
asigurarea tuturor conditiilor de autonomie in decizie, planificare si desfasurare a
actiunilor proprii si de limitare sau anulare a posibilitatilor de optiune si actiune ale
nespecialistilor.

j. Principiul simplitatii planurilor si ordinelor privind asigurarea serviciilor

psihologice impune elaborarea unor documente de conducere clare, concise, logice,
comprehensibile prin care sa se elimine confuzia si neintelegerile.

Semnificatiile cercetarii in domeniul serviciilor psihologice trebuie sa fie cel

putin de ordin ontologic, epistemic, metodologic si praxiologic (Cazacu, 1992).
Ontologic, pentru ca realitatea securitatii nationale se prezinta sub un triplu aspect:
existenta materiala, constiinta sociala si constiinta individuala, fiecare avand universul
sau specific. Epistemic, deoarece mediul de securitate este procesual, dinamic, plin
de tensiuni si tendinte, iar personalitatea individului este si ea relativ procesuala,
adaptabila la obiect, conectata permanent la actiune. Praxiologic, deoarece
cercetatorul din sistemul securitatii nationale este participant activ la procesul de
formare, instruire si educatie. Metodologic, intrucat rezultatele cercetarii in domeniul
serviciilor psihologice trebuie sa fie constructive si optimizatoare pentru procesul
specific de instructie si educatie.

Metodologia cercetarii in domeniul serviciilor psihologice adresate securitatii

nationale se fundamenteaza pe un sistem de principii care ii confera consistenta,
relevanta, veridicitate. In literatura de specialitate exista diverse formulari asupra
principiilor metodologice, dar noi (Cracsner, 2003) optam pentru urmatorul sistem
de principii: principiul obiectivitatii; principiul integralitatii; principiul procesualitatii;
principiul unitatii contrariilor; principiul analitico-sintetic; principiul explicatiei cauzale;
principiul dezvoltarii.

a) Principiul obiectivitatii afirma necesitatea investigarii realitatii mediului de

securitate astfel incat sa se surprinda esentialul si, totodata, sa se realizeze tipologii
de fapte si fenomene psihologice si psihosociologice prin care poate fi explicata
si inteleasa dinamica securitatii in cadrul unor structuri logice unitare.

b) Principiul integralitatii are in vedere intregul camp psihologic si

psihosociologic pentru care se face o analiza sistemica, holista, in scopul cunoasterii
procesului instructiv-educativ al pregatirii pentru apararea securitatii nationale si
internationale cu toate determinarile sale (coexistente, dependente, corelari,
sincronizari, paralelisme); sfera integralului psihosocial trebuie privita prin
esantionarea sa ca sistem de apartenenta si spatiu de atribute, concomitent cu
radiografierea sa transversala.

c) Principiul procesualitatii rezuma necesitatea studiilor longitudinale (panel)

pentru continuarea unei analize dinamice si surprinderea adaptarii indivizilor la
privatiunile si chiar vicisitudinile vietii impuse in structurile sistemului securitatii
nationale.

d) Principiul dezvoltarii este strans legat de principiul procesualitatii si,

coroborat cu acesta, promoveaza studiul structurarii, restructurarii, transformarii si
cresterii capacitatii serviciilor psihologice oferite beneficiarilor.

e) Principiul explicatiei cauzale reprezinta trecerea de la coexistenta la

cauzalitate si se distinge prin evidentierea relatiilor sistemice de interdependenta
dintre teoretic si empiric, dintre intelegere (comprehensiune) si explicatie, dintre
cantitativ si calitativ, dintre judecatile constatative si cele evaluative; acest principiu
ofera o perspectiva asupra unui continuum ascendent, cu elaborari in zona
esentializarii, generalizarii, concluzionarii si deschiderii de noi structuri ipotetice in
domeniul serviciilor psihologice din sistemul securitatii nationale.

f) Principiul unitatii contrariilor pune in evidenta tendintele si laturile

contradictorii ale faptelor, fenomenelor si proceselor psihologice si psihosociologice
sub aspectul repetabilitatii si regularitatii acestora, avand rol dinamizator in formarea,
dezvoltarea si perfectionarea capacitatii psihologice a personalului incadrat in
sistemul securitatii nationale.

g) Principiul analizei si sintezei se concretizeaza in studiile de tip molecular si

molar, morfologic si tipologic, care au permanent in atentie atat individul, cat si
grupul, adica atat angajatul, cat si organizatia din sistemul securitatii nationale.

Principiile asigurarii serviciilor psihologice, in general si in situatii critice, in

special, deriva din modalitatile traditionale de tratament folosite in combaterea
traumelor psihice de lupta. Acestea pot fi structutate astfel:

a) Principiul descentralizarii sau al proximitatii: cei afectati trebuie tratati la

fata locului.

b) Principiul rapiditatii sau al oportunitatii: masuri imediate de localizare si

tratare a celor cuprinsi de stres in timp scurt.

c) Principiul simplitatii: urmareste rezolvarea trebuintelor de hrana, odihna,

caldura etc. si anihilarea altor tulburarii fiziologice posibile.

d) Principiul asteptarii: starea celui traumatizat poate fi ameliorata si prin

consiliere psihoterapeutica, prin persuasiune, prin constientizarea existentei unei
crize temporare.
 e) Principiul tratamentului ambulatoriu: ingrijirile medicale pentru cei cu
tulburari psihice se acorda la postul de prim ajutor de catre medic sau psiholog si vor
fi redati luptei in timp scurt.

f) Principiul competentei sau al centralizarii: in situatiile de urgenta psihiatrica

este necesara prezenta unui medic psihiatru, datorita greutatii in clasificarea
tulburarilor de natura psihiatrica si realizarea unui "filtru" specializat impus pentru
reducerea evacuarilor de ordin psihiatric neadecvate, tipice sindromului de
ipohondrie.

5. SERVICIILE PSIHOLOGICE. DOMENII SI TIPURI DE ACTIVITATI.

In general, prin serviciu se intelege " actiunea, faptul de a servi,a sluji ", o "
forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva " , o "indatorire, obligatie"
sau "subdiviziune in administratia interna a unei institutii cuprinzand mai multe sectii
" (DEX, 1998, p. 979).

Prin serviciile psihologice, in contextul dat, se inteleg activitatile specifice unei

profesii independente prestate catre diferiti beneficiari, in baza dreptului de libera
practica competenta si prin asumarea deplina a raspunderii pentru calitatea actului
profesional in raport cu beneficiarii serviciilor psihologice, cu respectarea
reglementarilor specifice in domeniu. Psihologul cu drept de libera practica desfasoara
urmatoarele tipuri de activitati: studiul comportamentului uman si al proceselor
mentale; investigarea si recomandarea cailor de solutionare a problemelor
psihologice; elaborarea si aplicarea de teste pentru masurarea inteligentei, abilitatilor,
aptitudinilor si a altor caracteristici umane; testarea psihologica, prevenirea si
psihoterapia tulburarilor emotionale si de personalitate, precum si a fenomenelor de
inadaptare la mediul social si profesional; interpretarea datelor obtinute si elaborarea
recomandarilor pe care le considera necesare (Legea nr. 213/2004, art. 5).

Psihologul care detine atestat de libera practica in specialitatea psihologie

aplicata in domeniul securitatii nationale poate avea, in functie de treapta de
specializare si sectorul in care lucreaza, urmatoarele competente (Procedurile comisiei
privind atestarea, art. 4):

a) evaluarea si selectia profesionala a personalului;

b) analiza psihologica a activitatii;

c) analiza si prevenirea accidentelor de munca;

d) identificarea si gestionarea factorilor de risc si a vulnerabilitatilor psihologice

individuale si de grup, in scopul prevenirii fenomenelor de inadaptare
profesionala;

e) cunoasterea si asistenta psihologica a personalului;

 f) asistenta psihologica a persoanelor care executa pedepse privative de
libertate si a altor categorii de persoane, conform legislatiei in vigoare;

g) diagnoza si interventia organizationala;

h) managementul stresului;

i) managementul situatiilor de criza si negocierea;

j) asigurarea psihologica a situatiilor operative;

k) asigurarea suportului psihologic al misiunilor si activitatilor specifice;

l) cercetarea metodologica;

m) formarea si (re)orientarea pe ruta profesionala;

n) formarea profesionala a psihologilor in domeniul de specialitate.

In baza competentelor si misiunilor specifice, fiecare structura distincta din

cadrul sistemului securitatii nationale si-a construit propria identitate actionala. Avand
in vedere specificul activitatii din domeniul securitatii nationale serviciile psihologice
se centreaza pe anumite tipuri de activitati considerate ca fiind fundamentale in
realizarea scopurilor si obiectivelor stabilite (Cracsner, 2003).

In Ministerul Administratiei si Internelor se disting ca principale tipuri de

activitati psihologice urmatoarele: evaluarea psihologica, asistenta psihologica,
diagnoza organizationala si cercetarea stiintifica (Ordinul nr. 257/2007).

In Ministerul Apararii Nationale activitatea de psihologie se centreaza pe

urmatoarele domenii: selectie psihologica, asistenta psihologica, pregatire si protectie
psihica pentru lupta, operatii psihologice, invatamant si cercetare in domeniul
psihologiei. (Cracsner, 2005).

Din exemplele prezentate, rezulta ca intre serviciile psihologice ale celor doua
componente ale sistemului securitatii nationale exista asemanari, dar si deosebiri,
ceea ce presupune cu necesitate si existenta unor forme organizatorice si functionale
specifice. Pe de o parte, serviciile psihologice sunt reglementate ca fiind atributul
unor structuri si functii specializate, iar, pe de alta parte, circuitul informational si
rezolutiv al problematicii implicate este standardizat si gestionat corespunzator.

Din perspectiva organizationala, serviciile psihologice se asigura de catre

structuri si functii ierarhice (sectoare, sectii, birouri, laboratoare, compartimente si
cabinete de psihologie) distribuite de la nivelul cel mai inalt posibil (minister, serviciu,
agentie etc.) pana la nivelul cel mai jos probabil (unitate operationala, detasament
operational independent etc.).
 Din perspectiva functionala, serviciile psihologice presupun un circuit
informational permanent si un flux rezolutiv dinamic intre diversele structuri si functii
multinivelare, in vederea gestionarii si solutionarii tuturor aspectelor circumscrise
domeniului de responsabilitate.