LUCRARE PRACTICĂ 7

PREPARAREA CAVITĂŢILOR LA DINŢII TEMPORARI

7.1. TIMPII DE TRATAMENT AI CARIEI SIMPLE CAVITARE

Caria simplă cavitară se tratează parcurgând următorii 3 timpi operatori:
a. Timpul chirurgical (prepararea cavităţii)
Generalităţi:
o există 6 tipuri de cavităţi după Black
- de la I-V după Black
- la care se adaugă clasa a VI-a (pe vârful cuspizilor/pe muchia incizal)
o cavităţile minim invazive obţinute după enameloplastie (vezi LP8)
o forma cavităţii variază în funcţie de:
- localizarea procesului de carie (zona frontală/laterală)
- mărimea procesului de carie (extinderea laterală a cariei)
- materialul de obturaţie utilizat (amalgam/materiale adezive)
- particularităţile dimensionale şi morfo-fiuncţionale ale DT/DPI
- de tehnica de restaurare folosită: clasică, clasică modificată, minim
invazivă, ART
o condiţiile specifice existente la copii care pot îngreuna prepararea cavităţii:
- gură mică (acces dificil la dinţii situaţi distal)
- lipsa de cooperare a copilului la tratament
- izolare dificilă etc.
b. Tratamentul medicamentos (tratamentul plăgii dentinare)
Tratamentul plăgii dentinare se realizează diferenţiat în funcţie de
profunzimea cavităţii şi cuprinde:
- toaleta cavităţii (ser fiziologic, H2O2, alcool)
- obstruarea canaliculelor dentinare (liner)
- protecţia pulpară (bază, coafaje)
c. Tratamentul restaurator (obturaţia directă)
- obturaţie de amalgam
- obturaţie din materiale adezive (răşini compozite sau CIS şi derivaţii).

7.2. TEHNICI DE TRATAMENT RESTAURATOR

Tehnicile de tratament restaurator al cariei simple folosite la copii şi
adolescenţi sunt: tehnica clasică modificată, tehnica minim invazivă şi tehnica ART.
Principiile generale Tabelul 7.1. .ale acestor tehnici de tratament restaurator
diferă prin:
- metodele de investigaţie în scop de diagnostic (clasice/moderne)
- momentul stabilirii diagnosticului de carie (precoce/tardiv)
- tratament tardiv/precoce
- tipul cavităţilor în funcţie gradul de sacrificiu al ţesuturilor dentare dure
- metoda de exereză a dentinei alterate: manual/rotativ Tabelul 7.2.
- materialele care se utilizează de predilecţie pentru obturaţia plastică
a) Tehnica clasică modificată
- derivă din tehnica clasică a lui Black
- principiile generale ale tehnicii clasice se îmbină cu principiile mai
conservatoare ale tehnicii minim invazive.
Principiile generale ale tehnicii clasice modificate sunt:
- diagnostic bazat pe metode clasice/moderne
 - tratament profilactic şi curativ tardiv/precoce
- cavităţile sunt mai conservatoare dpdv al sacrificiului de ţesuturi dure dentare
(individualizate)
- obturaţii plastice din orice material de restaurare definitiv
- EDA se realizează prin metode clasice: rotativ / manual.
Indicaţii: caria simplă la DT şi uneori la DPI deoarece este adaptată
particularităţilor dimensionale şi morfo-structurale ale acestor dinţi.
b) Tehnica minim invazivă (modernă)
Principiile generale ale tehnicii minim invazive sunt:
- diagnostic precoce al cariilor bazat pe metode clasice/moderne
- tratament profilactic şi curativ precoce (SL, OPR)
- cavităţi minim invazive foarte conservatoare dpdv al sacrificiului de ţesuturi
dure dentare (individualizate)
- materiale adezive (compozite, CIS)
- EDA prin metode clasice/moderne.
Indicaţii: dinţii permanenţi imaturi dar şi la dinţii temporari
c) Tehnica ART (Atraumatic Restorative Treatment)
- derivă din tehnica minim invazivă
Principii generale ale tehnicii ART sunt:
- prepararea cavităţii cu instrumentar manual (excavatoare, dăltiţe de smalţ)
- obturarea cavităţii cu CIS.
Indicaţii: DT, DPI, pacienţi mici, copii/adolescenţi necooperanţi.

Tabelul 7.1. Principiile generale şi indicaţiile tehnicilor de tratament restaurator

Criterii Tehnica clasică Tehnica clasică Tehnica minim Tehnica ART
modificată invazivă
Diagnostic - bazat pe metode -bazat pe metode - bazat pe metode -bazat pe metode
clasice clasice/moderne clasice/moderne clasice/moderne
(precoce)
Tratament -tratament tardiv -tratament -tratament precoce -tratament tardiv
tardiv/precoce (SL, OPR)
Cavitatea - cavităţi extinse - cavităţi mai - cavităţi minim - cavităţi mai
cu sacrificiu mare conservatoare dpdv invazive foarte conservatoare dpdv
de substanţă al sacrificiului de conservatoare dpdv al sacrificiului de
dentară dură ţesuturi dure al sacrificiului de ţesuturi dure dentare
(standardizate) dentare ţesuturi dure (individualizate)
(individualizate) dentare
(individualizate)
Materialul - orice material - orice material - materiale adezive - doar cu CIS
(compozite, CIS)
Exereza - cu instrumentar - cu instrumentar - cu instrumentar - cu instrumentar
dentinei rotativ / manual rotativ / manual rotativ / manual manual
alterate - metode moderne
Indicaţii: - DP maturi - DT, DPI (cariile - DPI (caria minimă - DT
dentinare, cavitare cavitară/nu) - DPI, DP maturi
cu extindere laterală -DT (caria minimă). - la pacienţi
mare) necooperanţi

7.3. PREPARAREA CAVITĂŢII

Prepararea cavităţii reprezintă primul timp al tratamentului cariei simple.

7.3.1. INSTRUMENTAR
Instrumentarul necesar pentru prepararea cavităţilor sunt:
a. trusa de consultaţie: oglindă, pensă, sondă
b. instrumentar rotativ pentru prepararea cavităţii:
- piese în unghi şi freze pentru piesă în unghi: sferice şi clindrice din
oţel/tungsten de mărimi diferite
- turbină şi freze de turbină:
 pară (diamantate #525, de tungsten carbid #330). Frezele pară sunt
caracterizate prin unghiuri rotunjite şi prin uşoara îngustare a părţii active.
Sunt folosite în special la copii deoarece produc cavităţi mai conservatoare, cu
pereţi laterali convergenţi spre suprafeţele libere, unghiuri rotunjite care
asigură o retenţie mai bună
 freze sferice, fissure, cilindrice de mărimi diferite Fig. 7.1.,Tabelul 7.2.

# 245 #330 #2 #34

Fig. 7.1. Freze folosite frecvent pentru prepararea cavităţilor

Tabelul 7.2.: Dimensiunea, forma, materialul şi instrumentarul rotativ al frezelor

Freza Ø Forma Material Instrumentar
¼ 0,5 mm sferică tungsten carbid piesa unghi
½ 0,6 mm sferică tungsten carbid piesa unghi
1 0,8 mm sferică tungsten carbid piesa unghi
2 1 mm sferică tungsten carbid piesa unghi
34 0,8 mm con invers tungsten carbid piesa unghi
330 0,8 mm pară tungsten carbid turbină
525 1 mm pară diamantată turbină
557 1 mm flat fissure tungsten carbid turbină
169 0,9 mm tapered fissure tungsten carbid turbină
245 0,8 mm con invers lung tungsten carbid turbină

c. instrumentar de mână: excavatoare, dăltiţe, toporişti Fig. 7.2. , Fig. 7.3.

Fig.7.2. Lingură Black şi excavatoare Fig.7. 3. Daltă de smalţ

 7.3.2. REGULI DE PREPARAREA A CAVITĂŢILOR - terminologie
- Accesul = abordarea iniţială a procesului de carie
- Forma de contur externă = aspectul extern al cavităţii
- Forma de convenienţă = forma cavităţii care asigură efectuarea în condiţii
optime a tuturor manoperelor necesare preparării şi obturării cavităţii
- Extenzia preventivă = se referă la caracteristicile cavităţii care se opun
apariţiei cariei secundare
- Forma de retenţie = se referă la caracteristicile cavităţii care se opun deplasării
obturaţiei
- Forma de rezistenţă = se referă la caracteristicile cavităţii şi ale obturaţiei care
le fac mai rezistente la forţele masticatorii care tind să fractureze sau
deplaseze restauraţia finală.
- Finisarea = netezirea marginilor anfractuoase de smalţ
- Toaleta = curăţarea cavităţii de resturile dentinare detaşate şi dezinfectarea ei
- Verificarea cavităţii = verificarea respectării fiecărei reguli în parte şi
remedierea greşelilor.

7.3.3. PREPARAREA CAVITĂŢILOR PRIN TEHNICA CLASICĂ

MODIFICATĂ
Regulile generale de preparare a cavităţilor prin tehnica clasică modificată
 Crearea accesului, a conturului extern şi a formei de convenienţă:
- Regula clasică: forma de contur extern standard (Black) care se obţine
prin îndepărtarea a tot smalţului colorat şi subminat marginal şi prin
extinderea apoi a cavităţii în şanţurile şi gropiţele cu risc de a face
carii.
- Regula modificată: limitarea conturului extern al cavităţii în unele
situaţii clinice (ex. carie limitată în suprafaţă situată pe suprafaţa
ocluzală a molarilor voluminoşi M2 inferior sau pe faţa ocluzală a
molarilor care prezintă creste de smalţ-M1 inferior, M2 superior)
 Exereza dentinei alterate:
- Regula clasică: EDA total
- Regula modificată: EDA parţial cu realizarea coafajului natural
(tehnica excavaţiilor succesive) pentru evitarea deshiderii camerei
pulpare (Tabelul 7.3.)

Tabelul 7.3. Distanţa medie de la cornul pulpar M-V până la suprafaţa mezială a M
Arcada M2 M1
Maxilar 2,4 mm 1,8 mm
Mandibulă 2,8 mm 2,1 mm

 Extenzia preventivă:
- Regula clasică: aducerea marginilor cavităţii în zonele cu risc mic la
carie (supuse autocurăţirii/curăţirii artificiale)
- Regula modificată: limitarea extenziei preventive în anumite situaţii:
extinderea laterală a cariei este redusă, riscul la carie este mic/mediu,
contactul ocluzal al cu cuspidul antagonist este favorabil (pe materialul
de obturaţie / pe smalţul restant)
 Forma de retenţie:
- Regula clasică: contur extern al cavităţii retentiv, cavităţi suplimentare
de retenţie în „coadă de rândunică”
 - Regula modificată: principiul autoretentivităţii se adaugă regulii
clasice pentru a creşte retentivitatea cavităţii. El se realizează prin:
 pereţi vestibulari şi orali - convergenţi spre suprafeţele libere
 unghiurile dentinare interne - rotunjite pentru a creşte retenţia
şi a evita concentrarea stresului în unghiuri (în special pentru
amalgam)
 unghiul cavo-suprafaţă - de 90o pentru asigurarea unei retenţii
şi a unei rezistenţe satisfăcătoare a cavităţii şi obturaţiei
(convergenţa pereţilor laterali ai cavităţii va fi adaptată la
convexitatea suprafeţelor V,O a dintelui)
 Forma de rezistenţă:
- Regula clasică: îndepărtarea bolţilor cuspidiene foarte nesusţinute şi
căptuşirea cu CIS, FOZ, ZOE a celor mai puţin nesusţinute
- Regula modificată: la regula clasică se mai adaugă:
 crearea unghiului cavo-suprafaţă de 90o care asigură atât o
retenţie cât şi o rezistenţă satisfăcătoare a cavităţii şi
obturaţiei
 adâncimea minimă necesară este de 1,5 mm
 adâncirea cavităţii în dentină este permisă în zonele în care
c.p. este mai retrasă (peretele pulpar uşor concav în zona
centrală, orală, distală), pentru a asigura un „miez” mai
consistent obturaţiei (în special pentru amalgam)
 pereţii meziali şi distali ai cavităţii să se realizeze fie paraleli
între ei fie foarte uşor convergenţi (în aceste zone
convergenţa prea mare a pereţilor poate submina crestele
marginale)
 Finisarea:
- Regula clasică: netezirea marginilor anfractuoase de smalţ şi
bizotarea
- Regula modificată: regula clasică este respectată şi în plus nu se
realizează bizotarea deoarece orientarea prismelor de smalţ este
favorabilă.

7.3.3.1. Prepararea cavităţii clasa I la molarii temporari în vederea obturării cu

amalgam
Localizare:
o suprafeţele ocluzale ale molarilor temporari şi permanenţi şi a
premolarilor
o gropiţele vestibulare/orale ale molarilor temporari şi permanenţi
o gropiţele supracingulare ale frontalilor
Componentele cavităţii clasa I (ocluzală) Fig. 7.3:
o 4 pereţi laterali (V,O,M,D)
o un perete pulpar
o unghiuri externe (în smalţ)
o unghiuri interne (în dentină).
Descrierea cavităţii clasa I:
o conturul extern ocluzal: contur retentiv care înglobează toate şanţurile
şi fosetele
o profilul cavităţii pe secţiune V-O: pereţii laterali V,O convergenţi spre
ocluzal în limita realizării unghiului cavo- suprafaţă de 90o
 o profilul cavităţii pe secţiune M-D: pereţii M,D paraleli (pentru a nu
submina creasta marginală)
o laţime maximă 1/3-1/2 din distanţa intercuspidă (1,5-2 mm)
o adâncime minimă 1,5 mm
o toate unghiurile dentinare interne să fie rotunţite.
Indicaţii.
o carii ocluzale cu extindere laterală importantă
o marginile cavităţii sunt în contact cu antagonistul

2
3
3 1

Fig. 7.3. Pereţii cavităţii clasa I: 1-perete pulpar, 2-pereţi laterali (V,O);
3. pereţii proximali (M,D)

Tehnica de lucru:
 Pregătirea instrumentarului
- trusa de consultaţie (oglindă, sondă, pensă)
- instrumentar şi materiale pentru efectuarea anesteziei când este cazul: ac, seringă,
carpulă cu anestezic, comprese sterile, alcool, anestezic topic
- instrumentar şi materiale pentru prepararea cavităţii: turbină şi freze de turbină
(freza pară, sferică, fissure), piesă contraunghi şi freze de piesă contraunghi (sferică,
cilindrică etc), bulete
 Curăţarea şi iluminarea dintelui
- iluminarea bună a dintelui
- curăţarea dintelui de resturi alimentare, placă bacteriană
- detartraj (vezi LP 2)
 Tratament comportamental
- metoda „Tell, Show, Do” pentru acceptarea procedurii şi a anesteziei (vezi LP 1)
 Anestezie locală
- facultativă
- pentru dinţii temporari este mai rar necesară
- pentru dinţii permanenţi este uneori necesară
 Crearea accesului
Accesul:
- cu freza pară/sferică sde turbină se penetrează smalţul (1 mm) direct de pe
suprafaţa ocluzală
- se porneşte din fosetele marmorate/cavitare ţinând freza paralel cu axul lung
al dintelui
- se lărgeşte orificiul de deschidere al leziunii cu 0,5 mm prin îndepărtarea
smalţului nesusţinut şi colorat marginal pentru a avea vizibilitate bună spre
dentina alterată
 Realizând accesul în cavitate se realizează concomitent:
- schiţa conturului extern al cavităţii Fig. 7.4.
- schiţa formei de convenienţă
- schiţa formei de retenţie
- schiţa formei de rezistenţă
- schiţa formei de extenzie preventivă
 Exereza dentinei alterate
- cu freze sferice de piesă contraunghi sau excavatoare/linguri Black
- se începe cu EDA pe pereţii laterali ai cariei cu freză sferică la piesă
contraunghi sau cu excavatorul
- dacă forma de convenienţă, realizată în timpul anterior, este insuficient de
mare (pentru a avea acces convenabil la îndepărtarea întreagii cantităţi de
dentină alterată de pe pereţii laterali) atunci se va mai lărgi puţin cavitatea în
smalţ (0,5 mm), cu freza pară/sferică de turbină. Apoi se completeză EDA pe
pereţii laterali ai cavităţii.
 Terminarea extenziei preventive, a formei externe, a formei de retenţie şi de
rezistenţă a cavităţii
Terminarea formei de rezistenţă şi a formei de contur externă şi a formei de
retenţie:
- se îndepărtează smalţul nesusţinut apărut după EDA cu o freză fissure ţinută
puţin înclinat sau cu o freza pară ţinută paralel cu axul lung al dintelui pentru a
realiza convergenţa spre ocluzal a pereţilor laterali ai cavităţii (creşterea
retenţiei)
- se verifică unghiul cavo-suprafaţă să fie de 90 o (retenţia şi rezistenţa bună a
cavităţii)
Definitivarea extenziei preventive:
- se examinează apoi starea şanţurilor şi fosetelor restante şi riscul lor la carie,
tipul relaţiilor ocluzale în raport cu marginile cavităţii şi se hotărăşte dacă
extenzia preventivă poate fi limitată sau nu
- în general pentru obturaţie cu amalgam şanţurile şi fosetele restante vor fi
înglobate în cadrul cavităţii folosind o freză fissure
- limitarea extenziei preventive se poate face în cazul dinţilor voluminoşi (M2
inf.) sau la molarii cu creste ocluzale (M2sup., M1inf.) Fig. 7.4.
 Definitivarea exerezei dentinei alterate de pe peretele pulpar
- EDA de pe peretele pulpar al cavităţii se face cu excavatorul/freză sferică
mare doar când cavitatea este gata în rest
- EDA de pe peretele pulpar se realizează sub izolare dacă cavitatea se
adânceşte peste 1,5-2 mm pentru a evita riscul deschiderii camerei pulpare cu
contaminarea bacteriană a pulpei
-se poate păstra o mică cantitate de dentină alterată pe peretele profund al
cavităţii pentru a evita deschiderea camerei pulpare (în special la copii mici cu
aplicarea ulterioară a unui coafaj natural)
 Finisarea, verificarea şi toaleta cavităţii
- se netezesc marginile anfractuoase de smalţ cu freza pară
- se spală, se usucă cavitatea (toaleta)
- se verifică preparaţia (contactele ocluzale, înălţimea cuspizilor, conturul etc)
 Tratamentul plăgii dentinare – vezi LP 8
Obturaţia directă plastică din amalgam – vezi LP 9
Fig. 7.5. Conturul extern al cavităţii clasa I la molarii temporari inferiori (stg.) şi
superiori (dr.)

Greşeli în prepararea cavităţii clasa I:

 neîndepărtarea a tot smalţul marginal foarte subminat sau colorat →
periclitarea rezistenţei dintelui şi risc de carie secundară
 neînglobarea tuturor şanţurilor şi fosetelor ocluzale → reducerea retenţiei
 adâncimea prea mare a cavităţii/peretele pulpar foarte concav → deschiderea
camerei pulpare → în special coarnele pulpare M-V
 lăţimea prea mare a cavităţii → periclitarea rezistenţei dintelui
 convergenţa prea mare spre ocluzal a pereţilor laterali M,D → subminarea
crestelor marginale (periclitarea rezistenţei dintelui)

7.3.3.2. Prepararea cavităţii clasa a II-a la molarii temporari în vederea

obturării cu amalgam
Localizare:
- suprafeţele aproximale ale molarilor temporari şi permanenţi şi ale
premolarilor
- creasta marginală întreruptă / subminată → cavitate clasa a II-a
- cresta marginală integră fără dinte vecin → cavitate tip casetă
Componentele cavităţii clasa a II-a:
o cavitate verticală:
- doi pereţi laterali (V,O)
- un perete parapulpar
- un perete gingival
o istm
o cavitate orizontală de retenţie
- 4 pereţi laterali (V,O,M,D)
- un perete pulpar
- unghiuri externe (în smalţ)
- unghiuri interne (în dentină).
Componentele cavităţii tip casetă:
- patru pereţi laterali (vestibular, oral, gingival, ocluzal)
- un perete parapulpar
- unghiuri externe (în smalţ)
- unghiuri interne (în dentină).
Descrierea cavităţii verticale:
a. Cavitatea clasa a II-a:
o conturul extern dinspre ocluzal: pereţii V,O divergenţi spre dintele vecin
o conturul extern dinspre proximal: pereţii laterali V,O convergenţi spre
ocluzal, unghiuri dentinare interne rotunjite
 o extenzia proximală V-O = 0,5 mm → cât să treacă o sondă foarte subţire
(marginile cavităţii, prin desfacerea punctelor de contact, să fie plasate în
zonele de autocurăţire)
o extenzia gingivală = 0,5 mm sub punctul de contact
o pragul să fie uşor concav spre ocluzal
o în ambele cavităţi: toate unghiurile cavo-suprafaţă să aibă 90o şi toate
unghiurile dentinare interne să fie rotunjite Fig. 7.6.

5
5

Fig. 7.6. Cavitate clasa a II-a: cavitatea verticală văzută dinspre proximal
1. 0,5 mm in dentina; 2. unghiuri dentinare interne rotunjite; 3. perete gingival
uşor concav spre ocluzal; 4. unghi cavo-suprafaţă de 90 05. pereţii laterali paraleli
cu conturul extern al dintelui

b. Cavitatea tip casetă:

o conturul extern dinspre proximal are formă variată: rotundă, ovalară
etc în funcţie de forma procesului de carie
o pereţii laterali ai cavităţii: convergenţi spre suprafaţa liberă proximală
o toate unghiurile cavo-suprafaţă să aibă 90o şi toate unghiurile dentinare
interne să fie rotunjite

Descrierea istmului:
o istmul este porţiunea îngustată dintre cavitatea verticală şi cea orizontală
o caracteristici:
- lăţime: 1/3-1/2 din lăţimea intercuspidiană (1,5-2 mm)
- adâncime minimă: 1,5 mm
- unghiul axio - pulpar: rotunjit.
Descrierea cavităţii orizontale de retenţie Fig. 7.7.:
o asemănătoare cu cavitatea clasa I
o de obicei extinderea în suprafaţă a cavităţii orizontale de retenţie se face
până la creasta marginală opusă locului unde este procesul de carie (uneori
extinderea în suprafaţă se poate limita: la molarii cu creste ocluzale de
smalţ, când nu există carie ocluzală, pentru obturaţiile din materiale
adezive, când mărimea procesului de carie proximal este mică
o retenţia ocluzală are de obicei formă de “coadă de rândunică” sau mai
modern forma literei “S” normal sau inversat
 a. b.
Fig. 7.7. Forma cavităţii de retenţie ocluzală:
a. coadă de rândunică (tehnica clasică) b. „S” inversat (tehnica clasică modificată).

Indicaţii:
- carii aproximale mari cu creastă subminată sau întreruptă (clasa a II-a)
- carii proximale cu creastă integră (casetă)

Tehnica de lucru:
 Pregătirea instrumentarului, curăţarea şi iluminarea dintelui, tratamentul
comportamental, anestezia locală sunt asemănătoarea cu cele de la cavitatea
clasa I
 Crearea accesului în cavitatea verticală proximală
a) creastă marginală întreruptă
- cu freza pară/sferică se lărgeşte orificiul de deschidere al procesului carios prin
îndepărtarea smalţului foarte nesusţinut şi colorat de la marginea cavităţii
- se schiţează apoi forma de extenzie preventivă prin îndepărtarea cu o freză fissure a
contactului cu vecinul la nivelul pereţilor V şi O
(dintele vecin este protejat cu o matrice metalică)
b) creastă marginală subminată
- se pătrunde, dinspre suprafaţa ocluzală, în creasta marginală subminată (colorată în
alb/brun) ţinând freza pară/sferică paralel cu axul lung al dintelui
- după 1 mm, când întreaga grosime a smalţului subminat a fost penetrată, apare o
senzaţie de cădere în gol (dentina alterată subiacentă)
- se lărgeşte apoi acest prim orificiu prin îndepărtarea a tot smalţul foarte nesusţinut şi
colorat al crestei marginale
- se schiţează apoi forma de extenzie preventivă prin îndepărtarea cu o freză fissure a
contactului cu vecinul la nivelul pereţilor V şi O (dintele vecin este protejat cu o
matrice metalică)
c) creastă marginală integră (se realizează o cavitate tip casetă)
- se pătrunde cu freza dinspre proximal (lipsa vecinului sau spaţiu între dinţi) şi se
îndepărtează smalţul colorat de la marginea lărgindu-se astfel cavitatea
Realizând accesul se realizează concomitent:
- schiţa conturului extern al cavităţi verticale
- schiţa formei de convenienţă
- schiţa formei de retenţie
- schiţa formei de rezistenţă
- schiţa formei de extenzie preventivă
 Exereza dentinei alterate
- freze sferice de piesă contraunghi şi excavatoare/linguri Black
- exereza dentinei alterate trebuie să înceapă pe pereţii laterali (la distanţă de
peretele parapulpar)
- cu freză sferică la piesa contraunghi/excavatorul (de dimensiuni potrivite cu
cavitatea) se începe EDA cu mişcări de scoatere activă de la baza peretelui
spre suprafaţa lui
 - exereza dentinei alterate continuă pe peretele gingival prin mişcări de
pendulare V-O; peretele gingival trebuie să fie îngust (1-1,5 mm) şi cu o
formă concavă
- se lărgeşte astfel progresiv cavitatea, prin EDA, până se ajunge la dentină
dură normal colorată
 Definitivarea formei de extenzie preventivă, de rezistenţă, de contur extern
şi a formei de retenţie în cavitatea verticală
EP gingivală (de la nivelul pragului gingival)
- cu o freză fissure se înfundă pragul gingival cu 0,5 mm pt. ca obturaţia să
poată fi adaptată mai bine la acest nivel
- apoi se netezeşte smalţul de pe pragul gingival cu freza pară
EP proximală (de la nivelul pereţilor laterali proximali V,O)
- se aplică interdentar o matrice metalică menţinută de o pană (pentru a nu
atinge dintele vecin)
- cu freza fissure de piesă/turbină, pornind dinăuntrul cavităţii spre exteriorul
ei se subţiază smalţul aflat la nivelul suprafeţei de contact cu dintele vecin
- apoi cu dăltiţa de smalţ/freza fissure se realizează EP proximală spre V,O
prin îndepărtarea punctelor de contact laterale cu dintele vecin (0,5 mm)
Rezistenţa şi retenţia
- se verifică ca unghiul cavo-suprafaţă să fie de 90o care asigură o retenţie şi o
rezistenţa optimă a cavităţii verticale; dacă EP se realizează în exces unghiul cavo-
suprafaţă devine > 90o (rezistenţa obturaţiei se reduce); dacă EP este în deficit
unghiul cavo-suprafaţă devine < 90o (rezistenţa pereţilor laterali ai cavităţii se
reduce). Fig. 7.8.

Fig. 7.8. Unghiul cavo-suprafaţă:

o
Unghi =egal cu 90 Unghi< 90o (fr. dintelui) Unghi 90o > (fr. obturaţiei)

Definitivarea extenziei preventive:

- se ia hotărârea finală cu privire la ce material de obturaţie se va folosi
- se examinează apoi starea şanţurilor şi fosetelor restante şi riscul lor la carie,
tipul relaţiilor ocluzale în raport cu marginile cavităţii şi se hotărăşte dacă
extenzia preventivă poate fi limitată sau nu
- pentru obturaţie cu amalgam şanţurile şi fosetele restante vor fi înglobate în
cadrul cavităţii folosind o freză fissure
- pentru obturaţie cu materiale adezive extenzia preventivă poate fi înlocuită
de sigilarea preventivă
- limitarea extenziei preventive se poate face în cazul dinţilor voluminoşi (M2
inf.) sau la molarii cu creste ocluzale (M2sup., M1inf.)
 Realizarea zonei istmului
- cu freza pară # 330 de turbină ţinută în axul lung al dintelui se schiţează zona
istmului prin extinderea cavităţii verticale spre ocluzal
 - lăţimea istmului: 1/3-1/2 din diametrul bicuspidian VO (1,5-2 mm)
- adâncimea istmului: 1,5 mm dacă în acestă zonă nu există vreun proces de
carie
- freza pară de turbină 330 are înălţimea şi lăţimea potrivită ca să asigure
adâncimea şi lăţimea optimă a cavităţii în zona istmului
- se teşeşte (rotunjeşte) unghiul format de peretele pulpar şi parapulpar cu
freză sferică sau cilindrică de piesă contraunghi (rezistenţa obturaţiei)
 Realizarea cavităţii de retenţie ocluzală – la fel ca la cavitatea clasa I
- pentru obturaţia cu amalgam este necesară crearea unei retenţii ocluzale (retenţie
macromecanică)
- cu freza pară de turbină se porneşte cavitatea ocluzală de la nivelul istmului şi se
extinde pe suprafaţa ocluzală înglobându-se toate şanţurile şi gropiţele
- retenţia ocluzală: clasic - formă de „coadă de rândunică” şi modern - în formă de „S”
normal/inversat Fig. 7.7.
 Definitivarea exerezei dentinei alterate de pe peretele parapulpar
- exereza dentinei alterate de pe peretele parapulpar al cavităţii se face cu
excavatorul/freză sferică mare doar când cavitatea este gata în rest
- exereza dentinei alterate de pe peretele parapulpar se realizează sub izolare
dacă cavitatea se adânceşte peste 1,5-2 mm pentru a evita contaminarea
bacteriană a pulpei în cazul deschiderii a camerei pulpare
- se poate păstra o mică cantitate de dentină alterată pe peretele profund al
cavităţii pentru a evita deschiderea camerei pulpare (în special la copii mici cu
aplicarea ulterioară a unui Ca (OH)2 - coafaj natural)
 Finisarea, verificarea şi toaleta cavităţii
- se netezesc marginile anfractuoase de smalţ cu freza pară
- se spală, se usucă cavitatea (toaleta)
- se verifică dacă au fost respectate toate regulile de preparare a cavităţii Fig.
7.9., 7.10.
- se remediază greşelile
 Tratamentul plăgii dentinare – LP 8
 Obturaţia directă plastică din amalgam – LP 9

5
6 4
1 3 6

2
 Fig. 7.9.: Cavităţi clasa a II-a pe molarii temporari superiori
1- extenzie gingivală 0,5 mm; 2- extenzie proximală 0,5 mm; 3-lăţime istm la M1=1-1,25
mm; 4- lăţime istm la M2=1,25-1,5 mm; 5-lăţime prag gingival=1mm; 6-adâncime cavitate
orizontală=1,25-1,5 mm

5
1 3
6 4 6

Fig. 7.10. Cavităţi clasa a II-a pe molarii temporari inferiori

1-extenzie gingivală 0,5 mm; 2- extenzie proximală 0,5 mm; 3-lăţime istm la M2=1,25-1,5
mm; 4- lăţime istm la M1=1-1,25 mm; 5-lăţime prag gingival=1mm; 6-adâncime
cavitate=1,25-1,5 mm

Fig. 7.11. Greşeli în prepararea cavităţii clasa a II-a (linia punctată arată conturul
corect):

A. extinderea în suprafaţă insuficientă a cavităţii ocluzale de

retenţei până la creasta marginală opusă procesului carios
(reducerea retenţiei)
B. contur extern ocluzal incorect (reducerea retenţiei)
C. lăţimea cavităţii de retenţie prea mare (reducerea retenţiei)
D. unghiul cavo-suprafaţă > 90o consecutiv extenziei proximale prea
mare (reducerea rezistenţei obturaţiei)
E. unghiul cavo-suprafaţă < 90o extenzia proximală prea mică
(reducerea rezistenţei dintelui)
F. pragul gingival prea lat (risc de deschidere a camerei pulpare) şi
plat (reducerea retenţeiei)
G. istm prea lat (reducerea retenţiei) şi unghiul axio-pulpar
nerotunjit (reducerea rezistenţei obturaţiei)

7.3.4. PREPARAREA CAVITĂŢILOR ÎN TEHNICA MINIM INVAZIVĂ

Reguli de preparare a cavităţilor
  accesul, conturul extern şi forma de convenienţă: cât mai limitate cu putinţă dar
suficient de mari pentru a asigura realizarea formei de convenienţă şi deci
corectitudinii cavităţii şi a obturaţiei
 exereza dentinei alterate: în totalitate dar în condiţii de maximă siguranţă pentru
pulpă (coafaj natural)
 extenzia preventivă: limitarea extenziei preventive în toate situaţiile în care acest
lucru este posibil. Nu se renunţă la extenzia pentru asigurarea esteticii
(îndepărtarea smalţului colorat marginal) şi nici la extenzia preventivă în zonele
cu cel mai mare risc la carie
 retenţia: principiul autoretentivităţii (pereţii laterali convergenţi spre ocluzal,
unghiuri dentinare interne rotunjite)
 rezistenţa: îndepărtarea smalţului foarte subminat, toate unghiurile cavo-
suprafaţă să aibă 900
 finisarea: netezirea marginilor de smalţ.

7.3.4.1. Prepararea cavităţii clasa I în vederea obturării cu materiale

adezive
Localizare:
- suprafaţa ocluzală a molarilor permanenţi şi temporari şi a premolarilor
Descrierea cavităţii
o conturul extern ocluzal: formă rotundă, ovalară aşa cum rezultă în urma
exerezei dentinei alterate
o profilul cavităţii pe secţiune V-O: pereţii laterali V,O convergenţi spre
ocluzal în limita realizării unghiului cavo-suprafaţă de 90o
o profilul cavităţii pe secţiune M-D: pereţii M,D uşor convergenţi spre ocluzal
o lăţimea maximă este redusă (1-1,5 mm)
o adâncime minimă 1,5 mm
o toate unghiurile dentinare interne să fie rotunţite.
Indicaţii
o marmoraţii ocluzale
o carii ocluzale cu extindere laterală minimă
o marginile cavităţii să nu intre în contact ocluzal cu antagonistul

Tehnica de lucru:
 Pregătirea instrumentarului, tratamentul comportamental, anestezia locală
asemănător cu cele de la cavitatea clasa I din tehnica clasică modificată
 Crearea accesului
Accesul:
- cu freza pară / freză sferică mică / freza de fisurotomie se penetrează smalţul
(1 mm) strict în foseta marmorată/cavitară situată ocluzal, ţinând freza paralel
cu axul lung al dintelui
- se lărgeşte orificiul de deschidere al leziunii doar până când smalţul
nesusţinut şi colorat marginal a fost îndepărtat în totalitate
- forma de acces, conturul extern, forma de convenienţă, de retenţie, de
rezistenţă coincid
- extenzia preventivă este limitată la maximum Fig. 7.12.
 Fig. 7.12. Cavitatea clasa I minim invazivă

 Exereza dentinei alterate

- majoritatea marmoraţiilor ocluzale la molarii temporari ascund carii minime în
dentină
- EDA de pe pereţii laterali şi peretele pulpar se realizează de obicei în acelaşi
timp folosind freza sferică la piesa contraunghi (Ø frezei este ales cu 0,5 mm <
decât Ø cavităţii); de obicei EDA cu excavatorul nu este eficientă în asemenea
cavităţi minime
- dacă forma de convenienţă, realizată în timpul anterior, este prea mică (pentru
a avea acces convenabil la îndepărtarea întreagii cantităţi de dentină alterată de
pe pereţii laterali) atunci se mai lărgeşte puţin cavitatea în smalţ (0,5 mm), cu
freza pară/sferică de turbină
- se completeză apoi EDA
 Terminarea extenziei preventive, a formei externe, a formei de retenţie şi
rezistenţă a cavităţii
- se îndepărtează smalţul nesusţinut apărut după EDA în totalitate cu freza
pară ţinută paralel cu axul lung al dintelui (cavitate autoretentivă)
- se verifică unghiul cavo-suprafaţă să fie de 90 o (retenţia şi rezistenţa bună a
cavităţii)
- se examinează apoi starea şanţurilor şi fosetelor restante şi riscul lor la carie,
tipul relaţiilor ocluzale în raport cu marginile cavităţii şi se hotărăşte dacă
extenzia preventivă poate să fie înlocuită cu sigilarea preventivă (OPR vezi
LP10)
- limitarea extenziei preventive se poate face în cazul dinţilor voluminoşi (M2
inf.) sau la molarii cu creste ocluzale (M2sup., M1inf.)
 Finisarea, verificarea şi toaleta cavităţii
- se netezesc marginile anfractuoase de smalţ cu freza pară
- se spală, se usucă cavitatea (toaleta)
- se verifică preparaţia (contactele ocluzale, înălţimea cuspizilor, conturul etc)
- se remediază greşelile
 Tratamentul plăgii dentinare – LP 8
 Obturaţia directă plastică din compozit/OPR – LP 9,10
7.3.4.2. Prepararea cavităţii clasa a II-a în vederea obturării cu materiale
adezive
Localizare:
- suprafeţele aproximale ale molarilor permanenţi şi temporari şi ale premolarilor
Descrierea cavităţii verticale (proximală)
o conturul extern dinspre ocluzal şi proximal sunt asemănătoare cu cele de la
cavitatea clasa a II-a obturată cu amalgam
o extenzie pentru asigurarea esteticii obturaţiei (îndepărtarea smalţului colorat
marginal)
o finisarea (netezirea şi îngroşarea marginilor de smalţ pentru a putea rezista la
demineralizarea acidă).
Descrierea cavităţii ocluzale de retenţie
o cavitatea ocluzală de retenţie se poate limita sau poate să nu fie efectuată
Indicaţii:
o carii proximale mici: cu creastă subminată sau întreruptă limitat

Tehnica de lucru:
 Cavitatea proximală presupune parcurgerea aceloraşi timp operatori ca în
cazul componentei verticale a cavităţii clasa a II-a obturată cu amalgam din
tehnica clasică modificată. Fig. 7.13.

Fig. 7.13. Cavitate clasa a II-a minim invazivă

 Realizarea cavităţii de retenţie ocluzală.

Există 3 posibilităţi:
- fără retenţie ocluzală
- cavităţi de retenţie ocluzale cu diametru M-D mic
- şanţuri de retenţie laterale (1 mm) realizate pe pereţii V,O cu freze cilindrice.
 Restul cavităţii se pregăteşte asemănător cu cavitatea clasa a II-a obturată cu
amalgam

7.3.4.3. Prepararea cavităţii clasa a III-a în vederea obturării cu materiale

adezive
Localizare:
o dinţii frontali cu carii proximale (meziale/distale) în special pe caninii şi I
centrali superiori temporari care sunt dinţi mai voluminoşi şi pe frontalii
permanenţi
o fără distrucţia unghiului incizal
Componentele cavităţii
o cavitate proximală (pereţii laterali, peretele parapulpar, peretele gingival,
unghiuri dentinare interne, unghiuri externe)
o cavitate suplimentară de retenţie pe peretele oral la mx. / vestibular la md.
(pereţi laterali, perete parapulpar, unghiuri dentinare interne, unghiuri externe)
o istm (dacă cavitatea prezintă retenţie suplimentară)
Descrierea cavităţii proximale:
o conturul extern dinspre proximal: formă rotundă, ovalară, trunghiulară etc aşa
cum rezultă în urma exerezei dentinei alterate
o intrare mică şi bază mai largă (pereţii laterali convergenţi spre proximal)
o peretele gingival să fie uşor concav spre ocluzal
o toate unghiurile cavo-suprafaţă să aibă 90o
o toate unghiurile dentinare interne să fie rotunjite.
Descrierea cavităţii de retenţie:
o este relativ rar indicată (frontali temporari cu distrucţia pereţilor V/O)
o formă de coadă de rândunică sau forme atipice Fig. 7.14.
o localizare: V/O pentru frontalii temporari şi pe V pentru frontalii permanenţi
o se aseamănă cu retenţia ocluzală de la cavitatea clasa a II-a
Reguli de preparare:
 Forma conturului extern al cavităţii proximale: rotund, ovalar, triunghiular
 Forma de retenţie:
- cavitate autoretentivă: pereţii laterali convergenţi spre dintele vecin în limita
unghiului cavo-suprafaţă de 90o, unghiurile dentinare interne rotunjite
- facultativ cavitate suplimentară de retenţie pe V/O (coadă de rândunică); axul lung
al retenţiei trebuie să fie perpendicular pe tangenta la cavitatea proximală (Fig. 7. 14.);
lăţimea istmului 1-1,5 mm; adâncimea retenţiei peste JSD (0,25-0,50 mm); pereţii
laterali ai cavităţii de retenţie convergenţi spre suprafaţa liberă

Fig. 7.14. Cavităţi clasa a III-a pe incisivi şi canini

A.cavitate clasa a III-a pe 51 cu retenţie vestibulară în A. cavitate clasa a III-a pe caninul

coadă de rândunică superior cu retenţie vestibulară în
B. cavitate clasa a III-a pe 61 fără retenţie suplimentară coadă de rândunică
C. cavitate clasa a III-a pe 62 cu retenţie suplimentară pe B. poziţia cavităţii de retenţie în raport
vestibular la colet cu cea a cavităţii proximale
D. poziţia cavităţii de retenţie în raport cu cea a cavităţii
proximale

 Forma de extenzie preventivă:

- extenzia gingivală de 0,5 mm
- îndepărtarea smalţului colorat marginal (extenzie preventivă şi pentru asigurarea
esteticii)
 Forma de rezistenţă:
- unghiul cavo-suprafaţă de 90o
- păstrarea unghiului incizal
- grosimea smalţului marginal să fie mai mare de 0,5 mm (pentru ca să reziste la
demineralizarea acidă)
- în cavitatea suplimentară de retenţie (dacă este strict necesară) la istm, se rotunjeşte
întâlnirea dintre peretele pulpar şi parapulpar
 Finisarea cavităţii:
- netezirea marginilor anfractuoase de smalţ.

Tehnică de lucru
 Pregătirea instrumentarului
- trusa de consultaţie
- instrumentar şi materiale pentru prepararea cavităţii
 Curăţarea şi iluminarea dintelui
- iluminarea bună a dintelui
- curăţarea dintelui de resturi alimentare, placă bacteriană şi tartru (vezi LP2)
 Tratament comportamental
- tratament comportamental „Tell, Show, Do” pentru acceptarea procedurii şi a
anesteziei (vezi cap.1)
 Anestezie locală
- pentru dinţii temporari este mai rar necesară
- pentru dinţii permanenţi este uneori necesară
- ac, seringă, carpulă cu anestezic, comprese sterile, alcool, anestezic topic
 Crearea accesului, a conturului extern, a formei de convenienţă
concomitent cu schiţarea formei de retenţie, rezistenţă şi a extenziei
preventive
- accesul este creat cu freza pară/sferică de turbină sau freză sferică de piesă
contraunghi
- se realizează lărgirea orificiului de deschidere a cariei şi îndepărtarea a tot smalţul
colorat şi subminat (mai subţire de 0,5 mm) de la marginea cavităţii; Freza se ţine
perpendicular pe axul lung al dintelui
- se stabileşte conturul extern al cavităţii în limita dentinei alterate subiacente
(triunghiular, rotund, ovalar etc)
- se stabileşte adâncimea minimă a cavităţii (minimum 0,25-0,50 mm peste JSD)
 Exereza dentinei alterate de pe pereţii laterali ai cavităţii
- cu freze sferice la piesa contraunghi de dimensiuni potrivite sau excavatoare mici
 Crearea cavităţii suplimentare de retenţie
- doar dacă este absolut necesar
- se foloseşte freza pară /freze con-invers de turbină (#330)
- forma cavităţii de retenţie poate fi variată (coadă de rândunică, în ”S”)
- ţinând freza ┴ pe suprafaţa pe care se face retenţie se continuă cavitatea proximală
pe V/O
- axul lung al retenţiei trebuie să fie ┴ pe tangenta la cavitatea proximală
 Exereza dentinei alterate de pe peretele parapulpar
- cu freze sferice la piesa contraunghi de dimensiuni potrivite sau excavatoare mici
- EDA pe peretele parapulpar se realizează doar după ce restul cavităţii este terminat
- se stabileşte adâncimea cavităţii (minim 1,25mm la incisivi şi 1,25-1,50 mm la
canini)
- dacă caria este mai adâncă atunci EDA se face sub izolare pentru a evita
contaminarea cu salivă la o eventuală deschidere a c.p.
- atenţie în zona mezială pulpa este f. aproape de suprafaţă şi de aceea camera pulpară
se deschide repede, în special la incisivi
- se poate păstra o mică cantitate de dentină alterată pt a nu deschide camera pulpară
(în special la copii mici) → coafaj natural
 Verificarea şi remedierea greşelilor în prepararea cavităţii şi finisarea
- se spală, se usucă cavitatea
- se verifică preparaţia:
- sunt remediate greşelile
 Finisarea
- freze diamantate la turaţie mică
- netezirea marginilor anfractuoase de smalţ
 Izolare, toaletă, uscare, tratamentul plăgii dentinare, realizare obturaţiei de
compozit/CIS (vezi LP 9, 10)

7.3.4.4. Prepararea cavităţii clasa a IV-a pe frontalii temporari

Localizare:
- pe suprafeţele proximale ale frontalilor când unghiul incizal este pierdut
- se pregăteşte rar pe dinţii temporari deoarece pentru distrucţii coronare mari sunt
preferate restaurările prin coroane prefabricate.
Principiile generale de preparare:
- sunt aceleaşi cu cele de la cavitatea clasa a III-a
- cavitatea suplimentară de retenţie este absolut necesară.

7.3.4.5. Prepararea cavităţii clasa a V-a pe dinţii temporari

Localizare:
- la coletul tuturor dinţilor
o localizarea cea mai frecventă este cea vestibulară
Componentele cavităţii
o pereţi laterali (4): mezial, distal, ocluzal, gingival
o un perete parapulpar
o unghiuri dentinare interne
o unghiuri externe în smalţ.
Descrierea cavităţii clasa a V-a la coletul molarilor pe faţa vestibulară:
o conturul extern dinspre V: rotund, ovalar, reniform etc
o profilul cavităţii în secţiune V - O: peretele ocluzal şi gingival convergenţi
spre exterior; unghiurile dentinare interne rotunjite; unghiurile cavo-suprafaţă
90o; adâncimea minimă a cavităţii (1,25-1,5 mm) Fig. 7.15.

Fig. 7. 14. Cavitatea clasa a V-a: contur extern

Regulile de preparare şi tehnica de lucru:

 Pregătirea instrumentarului, curăţarea şi iluminarea dintelui, tratamentul
comportamental, anestezia locală (vezi cavitatea clasa I cu amalgam)
 Crearea accesului
 Accesul:
- cu freza pară/sferică de turbină ţinută perpendicular pe suprafaţa vestibulară
se lărgeşte orificiul de deschidere al leziunii cu 0,5 mm prin îndepărtarea
smalţului nesusţinut şi colorat marginal pentru a avea vizibilitate bună către
dentina alterată
- realizând accesul în cavitate se realizează concomitent: schiţa conturului
extern al cavităţi, schiţa formei de convenienţă, schiţa formei de retenţie,
schiţa formei de rezistenţă şi schiţa formei de extenzie preventivă
 Exereza dentinei alterate
- EDA se realizează cu freze sferice de piesă contraunghi (de dimensiune cu 0,5
mm mai mică decât Ø cavităţii de acces), cu excavatoare sau linguri Black
- EDA se începe pe pereţii laterali cavităţii
- dacă schiţa formei de convenienţă, realizată în timpul anterior, este insuficient
de mare (pentru a avea acces convenabil la îndepărtarea întreagii cantităţi de
dentină alterată de pe pereţii laterali) atunci se va mai lărgi puţin cavitatea în
smalţ (0,5 mm), cu freza pară/sferică de turbină
- completarea EDA pe pereţii laterali ai cavităţii.
 Terminarea extenziei preventive, a formei externe, a formei de retenţie şi
rezistenţă a cavităţii
Terminarea formei de rezistenţă şi a formei de contur externă şi a formei de
retenţie:
- se îndepărtează smalţul nesusţinut apărut după EDA cu freza pară ţinută
perpendicular pe dinte (convergenţa spre ocluzal a pereţilor laterali ai cavităţii
creşterea retenţia)
- se verifică unghiul cavo-suprafaţă să fie de 90 o (asigură retenţia şi rezistenţa
bună a cavităţii)
Definitivarea extenziei preventive:
- se îndepărtează tot smalţu marginal colorat cu freza pară
 Definitivarea exerezei dentinei alterate de pe peretele parapulpar
- EDA de pe peretele parapulpar al cavităţii se face cu excavatorul/freză
sferică potrivită doar când cavitatea este gata în rest
- EDA de pe peretele pulpar se realizează sub izolare dacă cavitatea se
adânceşte peste 1,5-2 mm pentru a evita riscul deschiderii camerei pulpare şi a
contaminării bacteriene a pulpei
- pentru a evita deschiderea camerei pulpare se poate păstra o mică cantitate de
dentină alterată pe peretele profund al cavităţii (în special la copii mici cu
aplicarea ulterioară a unui coafaj natural)
 Finisarea, verificarea şi toaleta cavităţii
- se netezesc marginile anfractuoase de smalţ cu freza pară
- se spală, se usucă cavitatea (toaleta)
- se verifică preparaţia (contactele ocluzale, înălţimea cuspizilor, conturul etc)
 Tratamentul plăgii dentinare – LP 8
 Obturaţia directă plastică cu compozit/CIS – LP 9

7.3.4.6. Prepararea cavităţii clasa a VI-a pe dinţii temporari

- se prepară pe vârfurile cuspizilor molarilor sau pe muchia incizală
- are formă de casetă
- se aseamănă cu cavitatea clasa I

7.3.5. PREPARAREA CAVITĂŢILOR ÎN TEHNICA A.R.T.

 Tehnica ART este un tratament restaurator atraumatic (alternativ) în acelaşi
timp preventiv (previne apariţia cariilor) şi curativ (tratează dinţii cariaţi).
Principiile tehnicii ART
Există două principii de bază:
 îndepărtarea ţesuturilor dentare cariate doar cu instrumentar de mână:
- asigură prepararea unei cavităţi minim invazive care păstrează ţesuturile
dentare sănătoase
- traumatizează puţin dintele şi pacientul (atraumatică)
- minimalizează durerea în timpul preparării cavităţii reduce la maximum
necesitatea efectuării anesteziei locale care ar putea provoca o traumă psihologică
suplimentară copilului
 obturarea cavităţii cu CIS (ex.Fuji IX GP):
- materialul CIS aderă chimic la smalţ şi dentină şi de aceea cavitatea poate fi
minim invazivă
- eliberează fluor în pereţii cavităţii ceea ce asigură oprirea evoluţiei cariei şi
prevenirea apariţiei ei
- este bine suportat de pulpă şi gingie
- are proprietăţi fizice asemănătoare cu ale dentinei.
Indicaţiile tehnicii ART
- orice carie simplă care a afectat dentina şi este accesibilă instrumentarului
manual
- carii cavitare ocluzale, carii cavitare V/Orale lacolet sau în gropiţele de
descărcare, carii aproximale pe molari sau frontali când lipseşte dintele vecin,
carii limitate pe 2 suprafeţe (ex. V- Oc sau Oc - proximale pe molari, M-V pe
frontali)
- copiii mici
- pacienţii necooperanţi
- pacienţi de orice vârstă cu nevoi speciale (ex. retard mental)
- în orice situaţie în care prepararea tradiţională a cavităţii şi plasarea
tradiţională a unei obturaţii nu este posibilă
Contraindicaţiile tehnicii ART
- carii simple ale smalţului necavitare
- acces dificil sau imposibil cu instrumentarul manual în cavitate
- carii complicate (cu afectare pulpară).

Tehnica preparării cavităţii în tehnica ART

 Pregătirea instrumentarului:
- trusa de consultaţie (oglindă, sondă, pensă)
- instrumentar manual pentru pregătirea cavităţii : excavatoare, dăltiţe de smalţ
bine ascuţite Fig. 7.15.
- instrumentar pentru restauraţie: spatulă de ciment, spatulă bucală,
- materiale de izolare: rulouri, aspirator sau digă
- materiale necesare pentru toaletă şi restaurare: bulete de vată, H 2O2, bloc cu
foi de amestecarea materialului, Ca(OH)2, CIS, bandă de celuloid, pene
 Fig. 7.15. Instrumentar manual pentru tehnica ART

 Asigurarea unei poziţii corecte şi comode de lucru

- iluminarea bună a dintelui
- folosirea magnificaţiei (lupă)
 Prepararea cavităţii pe suprafaţa ocluzală
- Curăţarea dintelui de resturi alimentare şi placă bacteriană
- se realizează cu o buletă de vată cu H 2O2
- se usucă cu o buletă uscată sau jetul de aer
- se observă extinderea lateral a cariei
- Crearea accesului
dacă deschiderea cavităţii în smalţ este prea mică, ea va fi lărgită cu o dăltiţă
de smalţ
 se plasează lama dăltiţei în cavitate şi prin rotirea instrumentului spre
exterior se îndepărtează smalţul nesusţinut (mişcarea este cea de rotire a
unei chei în broască)
 dacă nu avem dăltiţă se poate realiza manopera şi cu excavatorul manipulat
similar cu dăltiţa
- Exereza dentinei alterate
 dimensiunea excavatorului cu care se va face EDA se alege cu puţin mai
mică decât mărimea cariei
 dentina moale, alterată se îndepărtează cu mişcări de rotaţie în jurul axului
lung al instrumentului şi de scoatere activă (excavare). Mişcarea de
excavaţie se aseamănă cu cea “de întoarcere a unei chei în broască”
 dentina alterată se îndepărtează întâi pe pereţii laterali ai cavităţii
 dentina alterată de pe peretele pulpar se îndepărtează când restul cavităţii
este gata (sub izolare)
 dacă cavitatea este foarte mică, se mai lărgeşte accesul cu dăltiţa pentru a
încăpea excavatorul.
- Netezirea marginilor cavităţii se face pe cât posibil cu excavatorul sau dăltiţa
- Izolarea, toaleta şi obturarea cu CIS vezi LP 10