USMFNicolae Testemitanu

Disciplina: Geriatrie

Referat
Tema: Introducere in geriatrie

A efectuat: Cristina Tofan M1224

Gerontologia, ca termen, se defineste ca stiinta proceselor de imbatranire,
iar geriatria, drept o ramura a medicinii, care cerceteaza aspectele patologice ale imba-
tranirii. Geriatria presupune cunostinte in primul rand din domeniul medical, dar si din alte
domenii ca: psihologie, sociologie etc. Geriatria a devenii astfel o stiinta de sine statatoare,
cuprinzand intr-o medicina interna a varstei inaintate, referate imrortante din cardiologie,
psihiatrie si neurologie, care reprezinta substanta sa fundamentala.

Cauzele care explica fenomenul de imbatranire a populatiei sunt: scaderea natalitatii,

progresele medicinii si cresterea nivelului de trai, care maresc rata de crestere numerica a
populatiei varstnice, prin ameliorarea morbiditatii si mortalitatii.

Se apreciaza ca denumirea de "persoane de varsta a treia" este mai proprie decat aceea de
persoana in varsta (O.M.S.), deoarece evoca sectorul populatiei care a depasit mijlocul vietii.

Spre deosebire de imbatranire (proces dinamic, indiferent de varsta cronologi-

ca), senescenta, cuprinde ultima perioada a vietii. In cadrul acesteaia se
delimiteaza senilitatea, care este o perioada finala, cu deteriorari biologice severe.
Senescenta nu este o boala, este un proces fiziologic, chiar daca imbatranirea se asociaza, de
regula, desi nu obligatoriu, cu imbolnavirile. Diversele modificari fiziologie par sa fie in raport
direct cu imbatranirea, dar multe persoane varstnice isi conserva capacitatile lor functionale,
cu toata degenerescenta organica aparenta. Se considera astazi, ca prag al batranetii, varsta
de 60 - 65 de ani. O caracteristica, in procesul demografic al imbatranirii, este cresterea
proportiei populatiei feminine, cu deosebire in tarile industrializate, avand drept cauza
principala supra mortalitatea masculina. Durata medie a vietii arata, deja, in unele tari
dezvoltate, diferente de 8 - 9 ani, in favoarea femeilor (feminizarea populatiei, dupa cum s-a
spus).

Prin cresterea populatiei varstnice, apar unele consecinte nedorite. Creste indicele de
dependenta economica, adica raportul dintre populatia inactiva si cea activa. Din ansamblul
populatiei varstnice, se pot reliefa unele grupe cu risc crescut: Persoanele foarte in varsta (80 -
90 de ani), varstnicii care traiesc singuri sau care nu au copii, batranii cu afectiuni sau
handicapuri grave, cupluri in varsta, dintre care unul sau ambii sunt grav bolnavi, femeile in
varsta, batranii care traiesc in institutii colective (camine de batrani, camine-spital) etc.
Pentru protectia acestora s-a el aborat carta drepturilor batranului.
Consecintelor demografice, li se adauga si consecinte socio-familiale: cresterea numarului
familiilor avand copii putini sau fara copii, cresterea numarului batranilor fara copii, uneori
dezinteres si lipsa de afectiune pentru batrani din partea familiei etc. De aici decurg sarcini
grele, economice pentru societate.

Dar aspectul cel mai important il constituie implicatiile medicale. Se apreciaza ca dupa 65 de
ani (inceputul varstei a treia), 50% dintre batrani au nevoie de ingrijiri medicale, ambulatorii
sau spitalicesti. In timp ce varstnicii reprezinta circa 15% din totalul populatiei, ei consuma 50%
din prestatiile medicale. Asistam de fapt la o geriatrizare a medicinei. Din aceasta cauza este
necesara pregatirea tuturor cadrelor medico-sanitare, indiferent de specialitate, dar,
indeosebi, a omnipracticianului, medicul generalist, cu cunostinte referitoare la asistenta
medicala a varstnicului. Daca se are in vedere ca asistenta geriatrica implica nu numai
consultatii, dar in special ingrijiri, de obicei complexe, se intelege ca rolul medicului si al
cadrelor medii, devine foarte important.

O clasificare curenta a persoanelor in varsta distinge:

- intre 65 (60) - 75 ani, trecerea spre batranete, sau perioada de varstnic;

- intre 75 - 85 (90) de ani, perioada de batran;

- peste 85 (90) de ani, marea batranete sau perioada de longeviv.

In afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:

- "imbatranirea fiziologica", armonioasa, in care varsta cronologica se identifica cu varsta

biologica;

- "imbatranirea nefiziologica", care poate fi:

- prematura, cand incepe de timpuriu, sau

- accelerata, cand ritmul de imbatranire se accelereaza la un moment dat (dupa pensionare,
dupa decesuri in familie, dupa internari etc).

Imbatranirea nefiziologica este o imbatranire patologica ., dar aceasta nu inseamna ca

batranetea este o boala.

Se mai distinge si o imbatranire asincrona, determinant pe un profil (cardiovascular, cerebral,

etc). Asistenta varstnicului nu este numai medicala, deoarece implica si aspecte psiho-sociale,
care, cunoscute, creeaza o perspectiva mai favorabila procesului de intelegere si ingrijire a
varstnicului. Astfel, varstnicul, prin incetarea activitatii profesionale, mai ales cand aceasta
este brusca, fara pregatire, isi pierde sentimentul de utilitate sociala, prestigiul social,
responsabilitatea, rolul si statutul in familie, uneori fenomenul fiind resimtit ca o adevarata
drama, o moarte sociala .. Stresul devine nociv. Se descrie chiar o patologie a retragerii, a pen-
sionarii. Daca se adauga "izolarea", se poate intelege dimensiunea problemei. In timp ce
vechile civilizatii apreciau si utilizau intelepciunea batranilor, societatea moderna priveste cu
neincredere utilitatea lor. Se dezvolta o cultura a tineretii si adolescentei, in care batranul isi
gaseste din ce in ce mai greu locul. In concluzie, societatea moderna genereaza batranete, dar
tinde sa o respinga si o izoleaza. Pentru combaterea acestui fenomen, pentru ameliorarea
conditiilor de viata ale varstnicului, in interesul acestuia, dar si al societatii, sunt necesare
eforturi. Trebuie edificata o conceptie realista despre imbatranire. Aceasta trebuie sa se
desfasoare demn, ferita de griji si de boli. Este, ceea ce s-a numit, "pregatirea pentru
imbatranire". Corpul medico-sanitar, chemat, prin specificul profesiei, sa ingrijeasca si aceasta
categorie de populatie, trebuie sa ofere batranilor respinsi de societate, si, uneori, de propria
familie, un sprijin nu numai profesional dar si moral ..

Pentru a ajuta populatia varstnica, trebuie cunoscute bine modificarile fiziologice care apar la
varstnic. Astfel, facultatile de perceptie sunt in regresie la batrani (auzul, vederea, dar si
gustul, mirosul). Senzatiile dureroase si termice diminua. Adesea, la batrani apar infarcte
miocardice, ulcere perforante sau chiar fracturi, fara durere. Patologia batranului este diferita
de cea adultului. Claudicatia intermitenta, (durerea in molet, la arteritici in miscare), angorul
sau dispneea, pot fi mascate de restrangerea activitatii. Polipatologia este regula, iar
tablourile atipice sunt foarte frecvente. Modificarile psihice ca: apatia, depresia, teama de
spitalizare, confuzia, sunt obisnuite. Ele pot masca o suferinta somatica, organica. Incontinenta
urinara sau de materii fecale poate insoti unele boli acute sau iatrogene (medicamentoase).
Cele mai frecvente boli care apar la batrani sunt: cardiopatii aterosclerotice ischemice,
hipertensiunea arteriala, tulburarile de ritm si conducere, arterita cu celule gigante, anemia
pernicioasa, leucemia limfatica cronica, diverticuloza digestiva, hernia hiatala, ischemiile
digestive, diabetul zaharat, mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza cerebrala, boala
Parkinson, dementele, depresiile, starile confuzionale, glaucomul, cataracta, osteoporoza,
poliartrozele, guta, fractura capului femural, cancerul cutanat, pruritul etc.

Incheiem acest referat cu o problema de terminologie. Termenul "senil" a capatat o nuanta

peiorativa. De aceea, el trebuie utilizat rar, in cazul de decrepitudine, stari degenerative
ireversibile etc. In locul traditionalului senil, se prefera termenul "involutional", mai nuantat.