Sunteți pe pagina 1din 23
EXPERIENTA LUI DUMNEZEU in »TEOLOGIA DOGMATICA” A PARINTELUI DUMITRU STANILOAE’ + Kallistos WARE, Episcop de Diokleia Teologia adevarata si vie, dupa Protopresbiterul Du- mitru Staniloae, se orienteazi simultan in trei directii: ctre trecut, prezent si viitor. Ea este in acelasi timp apos- tolicd, contemporana si profetica. Caracteristicile ei, de- clara dansul, sunt ,,fidelitate fata de Revelatia lui Hristos data in Sfanta Scriptura si Traditie... responsabilitate catre credinciosii care’ sunt contemporani cu teologia care se face si deschidere c&tre viitorul eshatologic”. Acestea sunt cu exactitate trisaturile deosebitoare ale capodoperei P&arintelui Dumitru Teologia Dogmaticd, publicaté original in romAneste in 1978, si acum tradusé in englezi. Experienta lui Dumnezeu (The Experience of God), dupa cum este intitulata versiunea engleza, este in primul rand bazaté ferm pe traditia apostolicd, asa cum este ea interpretaté de Parinti. Dar este in acelasi timp © * Persoana si comuniune, Editura $i ti iepiscopiei rsoand $i % 2 §i tiparul Arhiepiscopiei orto- done Sibiu, Sibiu, 1993, p. 108-119. in romaneste de Pr. Ioan Ionité. ‘ersiune roméaneasca prescurtaté a prefetei autorului la traducerea engleza ; a Sue ean volumului I al Teologiei Dogmatice Ortodoxe a Pr. D: oo ee Experionta lui Dumnezeu in ,Teologia Dogmatica’... 43 expresie a. ceea ce Parintele George Florovsky obisnuia si numeascd ,sinteza neopatristica’””. Scriitorii patristici sunt jntotdeauna tratati de Parintele Dumitru. ca si cum ar fi contemporani, ca martori vii a caror marturie cere din partea noastta 0 continud autoexaminare si regandire, avand in vedere preocupirile zilei de azi. Credincioasa | trecutului, responsabilé fata de prezent, Experienta lui | Dumnezeu este, de asemenea, 0 carte profetic’, deschis4 citre viitor, creatoare, indicand cArari inci neexplorate. | Dumitru Stiniloae este pe scari larga considerat astazi | ca cel mai mare teolog ortodox in viata, si Experienta lui | Dumnezeu constituie realizarea lui incoronatoare, impli- | nirea operei sale de o viata intreag’. Publicarea ei in | traducere de cdtre Holy Cross Orthodox Press este un eveniment remarcabil pentru Ortodoxia de limba englez4 | | | din intreaga lume. Dar aceasta este o carte nu numai pentru ortodocsi si nici numai pentru neortodocsi care s-au specializat in Crestinismul rasaritean, ci pentru oricine este atras de o gandire imaginativa asupra problemelor teligioase de bazd. Este in mod special semnificativ faptul c4 aceast4 prima opera majora de teologie Dogmatica Ortodoxa care apare in limba englezA este scrisi de un Toman ortodox. Pentru ci Romania reprezinté ceea ce | Parintele Dumitru numeste ,,latinitatea orientala”. Ca | Singura Biserica Ortodoxa care este latina in cultura ei, ea | @ stat intotdeauna la rascruci: intre Est si Vest, intre i Ortodoxie si traditia latina, si de asemenea intre Bizant si lumea slava. fn sénul Ortodoxiei si-in sanul Crestinis- | muului ca.un intreg, romanii se vad pe ei insisi ca ridicatori de Poduri, ca unii a cdror vocatie special este de a a _—s / “ Kallistos Ware, Episcop de Diokleia exprima echilibru, convergent si universalitate. Si acestea sunt, intr-adevar, calititile evidente fn cartea Parintelui Dumitru. Este o lucrare ce construieste poduri, scrisi de cineva care este un romén profund in spirit, sensibil fata de intuitiile distinctive ale poeziei si folclorului roma- nese, si totusi care este un ,,teolog pan-ortodox”', cum a spus Jiirgen Moltmann, si nu numai atat, ci un teolog ecumenic in sensul cel mai bun al cuvantului. In mod potrivit, aceasti versiune englezi este rodul unei coo- perari inter-crestine, este lucrarea unui roman ortodox in colaborare cu un romano-catolic canadian.” Dac& in aceasti traducere in limba engleza titlul original al Teologiei Dogmatice a Parintelui Staniloae nu a fost retinut, aceasta se datoreazi in parte asociatiilor negative ale cuvantului dogmatic” in mintea multor citi- tori occidentali. Exist4 pericolul ca acest cuvant s4 poata fi inteles sub semnificatia de invafatura obligatorie, im- pusa de sus de o autoritate exterioaraé. Aceasta, totusi, nu este deloc ceea ce autorul vrea si spuna prin teologie dogmatica. Dansul nu este niciodaté multumit in lucrarea sa cu un apel exterior indraznet la magisteriul Bisericii, dar cauta intotdeauna sa arate coerenta interioara a adeva- tului dogmatic si semnificatia fiecdrei dogme pentru viata personala a crestinului. Este de datoria teologului s4 ma- nifeste legatura dintre dogma si spiritualitatea personala, 'Introducere la D. Stiniloae, Orthodoxe Dogmatik, traducere german de Hermann Pitters (Benzinger/Gutersloh 1985), p. 10. ae vorba de Pr. Ioan Ionita si Pr. Robert Barringer (nota Experienta lui Dumnezeu in ,Teologia Dogmatica. 45 e cum fiecare dogma raspunde unei adanci necesi- wi dorinte a inimii omenesti, si cum aceasta are conse- inte practice pentru societate, Dogmele, este _convins jeologul, nu jncdtuseaza ci elibereaza; teologia este in mod esential libertate. Libertatea, fie umand, fie divind, este unul din leitmotivele frecvente ale Parintelui Dumitru: Dumnezeu ne-a facut parteneri si impreund-lucratori care coopereazd CU El in deplina libertate; fara libertate nu oate si existe iubire si nici comuniune interpersonal. Titlul ales pentru editia englezeasca Experienfa lui Dumnezeu (The Experience of God), pune in lumina un aspect al teologiei care este foarte important pentru Parintele Dumitru. ,,Avem nevoie de o teologie concreti”, insisti dansul, ,,0 teologie a experientei”. in viziunea dansului teologia, inteleasa corect, nu este un sistem abstract, nici o teorie filosofica, ci expresia experientei personale, a unei intalniri vii cu Dumnezeul cel viu. Ea nueste 0 ,,Stiinta” in sensul in care fizica si geologia sunt stiinfe; pentru ca Dumnezeu nu este un ,obiect”, care si fie disecat si analizat cu o detasare personala. Teologia, vorbind despre Dumnezeu, presupune o relatie personala. Ea presupune credinta si purificare ascetic, cautarea pen- tru rugiciunea continua, setea pentru sfintenie; adevaratii teologi sunt sfintii. Ea presupune, mai departe, nu numai efort uman ci, mult mai fundamental, harul divin si ilumi- Narea Sfantului Duh; teologia este un dar de la Dumnezeu. Singura teologie adevarati este aceea rezumati de Evagrie oe : M.A. Costa de Beauregard, Dumitru Stiniloae, Ose comprendre que je t'aime, Paris, 1983, p. 156. Ber sere ae Kallistos Ware, Episcop de Dioklela Ponticul intr-o frazi pe care Parintelui Dumitru fi place sa o citeze: ,,Dacé esti teolog, te rogi cu adevarat. Si daca te rogi cu adevarat, esti teolog”’. De aceea, cei care asteapta un tratat de teologie dogmatica s4 fie un manual formal, cu definitii precise aranjate intr-o stricta ordine logic, vor fi tulburati si uneori chiar dezorientati de Experienta lui Dumnezeu. Dar sunt incredintat ci, de asemenea, vor fi in mod agreabil surprinsi. Teologia Dogmaticd a fost urmata in 1981 de un studiu de Spiritualitate Ortodoxa. in ciuda varstei sale, Parintele Dumitru continua pana in prezent si produca serioase arti- cole teologice. Neobisnuit de prolific ca autor, el evita totusi superficialitatea. Mitropolitul Antonie Plamadeala al Transilvaniei are dreptate cand vorbeste de ,,perfectio- nismul” Parintelui: ,,El este un fel de «perfectionist», dar nu in felul acelor perfectionisti care nu indraznesc sa scrie nimic de teama ca maine vor scrie mai bine. El scrie tot ceea ce gandeste astazi, socotind ci daca va avea idei noi miine, acestea vor completa si vor continua pe cele de astazi”’, Prin conferintele, articolele si cartile sale, Parintele Dumitru Stiniloae a transformat aproape de unul singur teologia ortodoxa romana, dandu-i o orientare radical diferité in perioada postbelicd. Cu toate acestea, cei care il intélnese pentru prima daté nu pot banui usor cat de 3 Despre rugiciune 60 (61) (P.G. 79, 1180 B; Filocalia, tradusa de GEH. Palmer, P. Sherrard si K. Ware, I (Londra/Boston, 1979), p. 62. *Some Lines on Fr. Staniloae's theology, ,,The Altar”; Almanach 1970, Londra, 1970, p. 25. ee Experienfa iui Dumnezeu in ,Teologia Dogmatica’.. 47 yasti a fost influenta sa, pentru ci este un om modest, delicat si nepretentios. fnvatatura si larga sa cultura nu sunt niciodata etalate in asa fel incat sa doboare sau si intimideze. Atent fata de altii, cald si apropiat, dansul exprima spontan o adevaraté curtuoazie crestina. Cand vorbeste in Experienta lui Dumnezeu despre umanitatea, tandretea si delicatetea sfintilor, el zugraveste involuntar propriul sdu portret. Are o fata plina de lumina, iluminati de acelasi suras in ochii sai ca si pe buzele sale. Se schimba usor de la zmbet la seriozitate. Are darul pretios de a transmite, prin simpla sa prezenta, un sentiment de totalitate si pace. ,,Este un om care restaureaza increderea in viata”, remarca pe drept cuvant prietenul sau reverendul Donald Allchin®. Viata sa a fost dedicatié cercetarii, scrierii $i invatarii, si totusi nu a fost un ,,academic” in sens ingust. Nu este numai profesor, ci si preot care iubeste Liturghia, nu numai un savant, ci si Parinte du- hovnicesc. Legatura dintre teologie si rugaciune, atat de des subliniaté in opera sa, este evidentd, de asemenea, in persoana sa. Teologia nu este pentru el doar ceea ce studiaza, ci ceea ce traieste si este. Vorbeste cu intelep- ciunea inimii. Dupa cum spune in prefata Parintele Dumitru, Expe- rienfa lui Dumnezeu este o opera de sintezd. Este aceasta in primul rand in virtutea largii varietati de surse pe care le aduce impreuna in unitate. Autorul evita supraincarcarea textului cu note, dar sunt date referinte suficiente pentru a indica bogatia materialului din care se inspiré. Cartea este *Prefati la Costa de Beauregard, Dumitru Staniloae, p. 10. “a Kallistos Ware, Episcop de Diokleia bazati, cum este de asteptat, mai presus. de orice. pe Parintii greci. Era patristica, in intelegerea ortodoxa — aici Parintele Stiniloae este de acord cu Parintele Florovsky — nu s-a incheiat in secolul V cu Sinodul de la Calcedon, sau in secolul VIII cu Sf. Ioan Damaschin, dar nici chiar © fn secolul XV, cu cdderea Imperiului Bizantin, ci a continuat pana in prezent. Un teolog ortodox contem- poran este inca in fond ,,patristic” in stilul sau de gandire, si de aceea este natural pentru el de a cita unul langa altul scriitori din secolele IV, XIV si chiar XX. Doi scriitori patristici importanti, indeosebi pentru sinteza dogmatica a Parintelui Dumitru, au fost deja mentionati: Sf. Maxim Marturisitorul si Sf. Grigorie Palama. Alti Parinti care sunt frecvent citati includ pe Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de Nisa, Sf. Chiril al Alexandriei si Sf. Dionisie Areopagitul. Dar raza de viziune a autorului nu este li- mitata la Orientul grec. El se foloseste si de scriitori siriaci, in special de Sf. Isaac al Ninivei, cunoscut ca sirul”. Parinti latini sunt, de asemenea, mentionati, ca Sf. Ambrosie, Fericitul Augustin si Vicentiu de Lerini, pre- cum si teologi occidentali medievali ca Hugo de St. Victor. Faptul ca Parintele Dumitru este patristic in spirit nu jnseamna cA este inchis in trecut. Dimpotriva, dansul recunoaste c& Parintii timpurii nu sunt deloc exhaustivi. fn anumite domenii, crede dansul — in mod special in felul cum intelegem noi persoana uman si relatiile inter- personale — gandirea modernd ne-a dat perspective noi si vitale care nu se gasesc la scriitorii Bisericii din yechime sau cei ai Bizantului. El vede traditia ca ceva deschis- inchis si ca ceva in continua creatie, ,nu o sumé de | a Experienta lui Dumnezeu In ,Teologia Dogmatica’... 49 propozitii invatate pe dinafard, ci o experienta vie”*, Este © invocare neincetati a Duhului de viata ficator. in continuu aceeasi si totusi intotdeauna noua, traditia nu este doar un principiu conservativ si protector, ci in primul rand o sursa de crestere si regenerare. Ea inseamnd nu acceptarea mecanica $i pasiva a ceea ce altii au spus in trecut, ci un efort constant de a retrai aceasté mostenire din trecut in conditiile zilei de azi. Traditia este Scriptura aplicaté la viata umana, Scriptura facuté contemporana. Pentru Parintele Dumitru, traditia reprezinté in acest fel spiritul critic al Bisericii. Un teolog ,,traditional”, daca este cu adevarat asa, este chemat sd fie indraznet si profetic. El trebuie s4 intrebe nu numai: ,,Ce au spus Pa- rintii cu mult timp in urma?”, ci: ,,Ce ar spune ei daca ar trai astzi?”. Tinta noastra ca teologi patristici, mai de- graba decat simpli istorici ai doctrinei, este nu doar exactitatea arheologica ci ,,anamneza pnevmatica”. ,,Noi c4utém s4 prezentém nu doar litera Parintilor ci spiritul lor vital, mintea sau phronema lor, adici ceea ce a fost numit tineretea lor vesnica”. Din toate acestea urmeaza c4 Parintele Dumitru, ca un teolog fidel traditiei patristice, este de asemenea ,,in comuniune cu toate generatiile”, ca s4 folosim cuvintele Mitropolitului Antonie’. Pe langa Sfintii Parinti, autori ortodocsi contemporani apar in Experienta lui Dumnezeu. Figurile mari ale diasporei ruse sunt aici: Lossky, ‘The Orthodox Conception of Tradition and the Development of Doctrine, ,Sobornost” 5:9 (1969), p. 653. "Some Lines on Fr. Staniloae's Theology, ,,The Altar”, 1970, p. 26. 50 Kallistos Ware, Episcop de Diokleia Florovsky, Evdokimov, Schmemann, Meyendorff. Din Grecia moderna sunt citati Karmiris si Yannaras, precum si Olivier Clément dintre scriitorii ortodocsi de origine occidentala. Aluzii la neortodocsi sunt relativ fara frec- venta, dar referintele ocazionale la Barth, Rahner, von Balthasar si Kiing, printre altii, sunt suficiente pentru a indica familiarizarea Parintelui Dumitru cu gandirea romano-catolica si cea protestant. Un grup de scrieri la care, in mod semnificativ, P4rintele Dumitru nu face apel sunt asa-numitele ,,Carti Simbolice” ale Bisericii Ortodoxe, datand din secolul al XVI-lea si al XVII-lea. fn contrast cu aceasta, ele sunt citate in mod regulat in Dogmatica greaca obisnuita a lui Panagiotis Trembelas’. Aceast’ omisiune din partea P&rintelui Dumitru este cu ataét mai frapanta intrucat teza sa de doctorat a fost dedicata Patriahului Dositei al Ieru- salimului, el insusi autor al unei Marturisiri Ortodoxe, care apare printre ,,Cartile Simbolice”. Daca dansul se abtine in a cita pe Dositei sau Petru Movila, motivul este, fara indoiald, dorinta sa de a scapa de stilul de teologie latinizant si scolastic pe care ei l-au reprezentat. O alté sursa la care Parintele Dumitru face foarte putina referinté explicita sunt cartile liturgice ortodoxe. Aceasta este 0 omisiune si mai surprinzdtoare intrucdt cultul Bisericii are de fapt o importanta cardinala pentru dansul. Sub- liniind legatura integralé dintre dogma si rugaciune, cu ® Dogmatiki tis Orthodoxu Katholikis Ekklisias, 1-3, Atena, 1959-1961; traducere in francezA de Pierre Dumont, Dogmatique de V'Eglise orthodoxe catholique 1-3, Chevetogne, 1966-1968. Experienta lui Dumnezeu in ,Teologia Dogmatica’... 51 siguranta el considera teologia dogmatica in intregime ca liturgicd si mistica. Mai exista un al doilea sens mult mai profund in care Experienta lui Dumnezeu este o opera de sintezi. Au- torul nu numai cé aduce impreuna in unitate: o larga varietate de izvoare, dar cautd, de asemenea, sd arate co-intrinsecitatea si interdependenta tuturor dogmelor. »Faceti numai legitura...”: in teologie, asa cum este vazuti de Parintele Dumitru, totul se conecteaza cu restul; totul se leagd impreuni. fn consecinta, chiar daca lucrarea are, dupa cum am notat, o structura definita si o diviziune clar articulati a subiectelor, totusi tratarea este mai putin consecutiva, mai putin organizata intr-o secventa clara si logicd decat ar anticipa cititorul. De exemplu, discuténd despre revelatie in general, Parintele Dumitru vorbeste in acelasi timp despre Treime si despre intrupare. Existi multe repetitii, dar acestea sunt poate intentionate, nu un rezultat al neatentiei. Cele sase sectiuni sunt sistematice in sensul c& ele prezinté o viziune coerenta a adevarului. Dar sistemul pe care dogmele il constituie, in cuvintele Parintelui Dumitru, ,,.nu este format din principii abstracte ci este unitatea vie cu Hristos”®. Pentru a reda aceasta ,,unitate vie”, Parintele Dumitru foloseste un stil mai putin academic si mai mult personal Si liric decAt se obisnuieste intr-o lucrare de teologie dog- matica. Este un adevarat mester in folosirea cuvintelor, atat un poet cAt si un teolog. Dupa cum remarca Parintele °Citatele din opera Parintelui Stiniloae care nu sunt identificate sunt din primul volum al Experienfei lui Dumnezeu. s ‘Kallistos Ware, Episcop de Diokieia Ion Bria, discipolul sau, el are ,,o incredere totald in cu- vinte pe care le foloseste in sensul lor original, autentic”, dand o atentie deosebit ridacinilor lor'®. El cauti si redea valoarea lor Urworte-lor, cuvintelor primare care sunt cu prea mare usurinta devalorizate cum ar fi: iubire, bucurie, dar. S-a spus ca felul sdu de a scrie este ,,in mod paradoxal simplu si complex”"', atat lucid cAt si pre- tentios. Pentru o deplina apreciere a poeziei, fara indoiala CA cititorul trebuie si inteleagd limba rom4na; dar tradu- c&torii merité recunostinta noastra pentru iscusinta lor in redarea atat a simplicitatii cat si a complexitatii scrisului Parintelui Dumitru. *. Care sunt caracteristicile distinctive ce marcheazi teologia Parintelui Dumitru in general, si, mai precis, acest prim volum al Experientei lui Dumnezeu? Patru teme principale cer o mentiune speciala. Mai inti si cel mai important, teologia dAnsului este © teologie a iubirii si comuniunii personale. Singurul mod posibil de a vorbi despre Dumnezeu si om, crede dansul, este folosirea limbajului iubirii. Ca Dumnezeu al iubirii, Dumnezeul nostru crestin este implicat si vulnerabil, un Dumnezeu care sufer datoritA neputintei noastre de a iubi: »existi 0 unitate paradoxala intre impasibilitatea si sufe- rinta lui Dumnezeu”!?, Nu exist persoanA cu adevarat © D. Neeser, Introduction to D. Stiniloae, Dieu est amour, Geneva, 1980, p. 18. " Mitropolitul Antonie, Some Lines on Fr. Staniloae's Theology, «The Altar”, 1970, p. 26. "Costa de Beauregard, Dumitru Staniloae, p. $2.