Pr. asist. univ. dr. Petre SPERLEA Universitatea din Bucuresti Facultatea de Teologie Ortodoxa ,,Patriarhul Justinian” Departamentul de teologie istoricé, biblica $i filologie IERARHI AI BISERICI ORTODOXE ROMANE, CONTESTATARI AI SECULARIZARII PROPRIETATILOR BISERICESTI Secularizarea din 1864 deschide seria misurilor fntreprinse in temeiul unor legi bisericesti promulgate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care defavorizeazi Biserica Ortodoxi Romén& din Principatele Unite. Una dintre legile care nu lezeazi interesele bisericesti o constituie Decretul organic pentru inftintarea unei autoritati sinodale centrale din 3 decembrie 1864, care proclamd, in mod oficial, autocefalia Bisericii noastre. Acest fapt nu a insemnat nicidecum obfinerea autocefaliei, pentru care era necesara recunoasterea din partea Patriarhiei Ecumenice, Iucru imposibil de objinut in contextul relaiilor tensionate ale Statului romén si nu numai, cu aceasta inalta institutie bisericeasca, In acelasi timp, prin acelasi decret, cele dou sinoade bisericesti din ‘Tara Romaneasci si Moldova (Bucuresti si Iasi) se contopesc intr-un ,sinod general”, convocat la Bucuresti si prezidat de mitropolitul Nifon Rustili, care primeste si titlul onorific de ,,mitropolit primat”. Unificarea bisericeasca era consecinta fireasci a unirii politice a Principatelor, intrucét adesea evenimentele din viata de stat a provinciilor roménesti au premers si au determinat pe cele bisericesti. Legea secularizarii este precedati de decretul domnesc nr, 561 din 18 iunie 1863 prin care se adopti miisuri ,provizorii” pentru asigurarea odoarelor si documentelor manistirilor inchinate. Astfel, in primul articol se prevede ca toate obiectele de cult si fie puse ,sub de aproape priveghere a protopopilor locali si in caz de trebuingi chiar a autoritafilor civile”, iar in al doilea articol se dispune ca toate documentele si actele aflate in pistrarea ministirilor respective si se depun& ,provizoriu” intr-una din ministirile ,mai bine garantate” din Bucuresti si lagi, anume Vacaresti si Golia, avand spre mai buna lor asigurare paza unui post militar bine intocmit”. De asemenea, prin acelasi decret se stabileste, in articolul final, c& ministrul secretar de stat ad-interim la Departamentul Cultelor si Instructiunii Publice, Alexandru Odobescu, este insircinat cu ,executarea imediat%” a acestor dispozitii'. Ulterior, ministirile au fost solicitate si trimiti Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice situatia juridict a bunurilor méindstiresti (vii, gradini, lacuri, mori, privalii etc.), explicind pentru fiecare ,,in ce loc, mosie sau district se afla””. La 13/25 decembrie 1863 s-a adoptat Legea pentru secularizarea averilor mandstiresti care, pe Langa bunurile manistirilor inchinate Locurilor Sfinte, extindea masura secularizarii si asupra proprietifilor manistirilor neinchinate (art. 1), veniturile acestora fiind incluse in Athivele Nationale ale Rominiei, Fondul Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, Dosat 694/1863, f. 89. ? A se vedea adresa Ministerului Cultelor gi Instructiunii Publice nr. 2832 din 1/13 februarie 1864 cltre stareful m&ndstirii Rachitossa, Ocolul Tutova, Idem, Dosar 695/1863, f. 19. 633in declin . a \duca ui »veniturile ordinare” ale bugetului Statului (art. 2)°. Aceast’ misura avea sa prot stinated al vietii monahale* si si conduct Ia disparitia unor mandstiri, prin set i ie asezimintelor manistiresti sau prin ruinarea acestora in lipsa unei despagul olen Statului roman, care devine, prin secularizare, noul si beatus possidens al bunurilor biserices sechestrate’. . Primul ierarh al Bisericii rominesti care condamna actiunea de secularizare a bunurilor bisericesti este mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei, in momentul in care, inca din 1859, se recurge la secularizarea averilor principalelor ministiri din Moldova. Mitropolitul urma s& plateased scump pentru protestul stu, fiind scos din scaun si exilat la ministirea Slatina in toamna anului 1860, unde va inceta din viafi sase luni mai tarziu (f18 mai 1861)°. Printre cei care contest puterii civile din timpul domnitorului Cuza dreptul de a legifera in Biserici se numari arhiereii Neofit si Filaret Sciban, impreund cu Iosif Bobulescu, care protesteazi mai ales impotriva Legii de numire a mitropolitilor si episcopilor eparhioti din 11 mai 1865. intre ,,faptele de amestec a regimului in Biserica”, ei reproba si ,spoliarea averilor ei” prin actul secularizarii”. © consecingi imediata a secularizirii este idemtificati in .dezmostenirea clerului de mir, pentru ci, pe cnd sitenii s-au improprietirit, el a rimas proletar cu familia sa. Preu| > A se vedea Toan M Bujoreanu, Colectiune de legiuirile Romédniei vechi $i nuot, vol. I, Editura Noua Typographic a Laboratorilor Romini, Bucuresti, 1873, p. 1796, »Stirbirea prestigiului bisericesc o incepuse Regulamentul Organic. Cuza-Voda o destvarsi, in timp scurt, in care Biserica s-a rostogolit catastrofal. Deposedarea de averi aduse treptat deposedarea de inifiativa 51 autoritate, Viaja manastirilor a secat", Nichifor Crainic, Puncte cardinale in haos, Ed. Timpul, Iasi, 1996, p. 54 * Efrem Endcescu, exarh al m&nistirilor din Oltenia interbelic& si mai tarziu mitropolit al Basarabiei Pentru cAteva luni, consider secularizarea o misuri anticanonica si condamna indiferenta faa de decadenta material a mindstirilor: ,Canoanele: 24, Sin. IV, 49, Sin. VI si 13, Sin. VIL, sunt contra instrainarii bunurilor ‘mindstiresti, Dacé mandstrile inflinfate gi sfinyite potrivitlegilor in vigoare si canoanelor bisericesti, au avut de la inceput privilegiul, ca persoane juridico-morale, si primease’ si si stpéneasci bunuri provenite din donatiuni, de ta persoune pioase sau de la cei ce imbratisau viata monasticl, nu se poate concepe ca aceste bunuri, asupra cirora ele au exercitat dreptul de proprietate sute de ani, si le fic luate fara nici 0 despagubire si Imai ales si fic intrebuintate in scopuri cu totul strdine de dorinta donatorilor! Invocandu-se eazul unei gubrede administriri a acestor bunuri si @ unei rele intrebuinf’ri a produsului lor, proprietajile mandstiresti au fost frecute in stipanire striin’ de ele, prin uzurparea dreprului lor de proprietate. Totusi, printr-un compromis, aceste bunuri pot servi in cel mai apropiat scop de cel de Ia origine, d. ex. pentru educata religioasa sau opere de binefacere. Cu nici un chip insi o minte sinitoast nu poate admite uitarea pani dincolo de ruini a ministirilor de Ta eare sau luat aceste bunuri”, Efrem Enicescu, Privire generala asupra monahismult crestin, partea a Il-a, Ed, Tipografia «Episcopul Vartolomeiu”, Ramnicu Valeea, 1934, pp. 40-41 ° Cf. Mircea Pacurariu, [storia Bisericii Ortodoxe Romdne, vol. 3, EIBMBOR, Bucuresti, 1994, pp. 110-111. Tntr-o serisoare din 2 decembric 1864 adresaté mitropolitahui Filaret al Moscovel, Nicolae Recon, Roznovany, pretendent Ja tronul Moldovei, descrie nedreptatea indurati de mitropolitul Softonie Micleseu Pentru indrizneala clea fi apiratinteresele biseriesti: Sunt deja patru ani, de cind, in mijlocul celei mai aspre iemi, orasul Iasi a fost izbit de tadurerare, aflind odati,intr-o dimineaf8, ¢& mitropolitul lui, fericitul Softonic, tn bltrin de gaizeci de ania fost smuls cu ajutorul armatei, de la picioarele altarului, unde asculta liturghis, tirdt din bisericd, arumcat int-o trisurd, bolnay, aproape de moarte gia fost dus de soldati, ca un criminal prin mijloculintregului oras gi toati fara, intr-o mandstire, in fundul munfilor. Ce mare erimi a sAvrgit el oare cn od nu poati si se justifice, dar cel putin si se scuze, oarecum, aceasti nelegiuire din cele mai barbare? $8 se fosoteased o aga crim, sfinta apirare a sacrei sale datorif? Aceasta a fost numai curajul cu care a apdrat interesele bisericii nationale, impotrivindu-se luari averilor bisericesti, pe care guvernul a pus mana fiard vicie forma proceduralt”, vezi $t. Berechet, Un now document privitor la reformele bisericesti ale lui Alexandra Toan Cuza, in BOR, an XLII, 1/1925, p.76. 7 Neofit Scriban, Respuns Gubernului si Sinodului romanese din 1865, adicd Explicdciuni la protestele a trei arhierei moldoveni in contra legiuirilor necanonice octroate Biseri nntra legiu < icei de Puterea civild din Principatete Unite de 1a Dundre, Ed, Imprimeria lui lone Weiss, Bucuresti, 1866, p. 85. 634alengat din toate partite ta episcopii lor respectivi, plingdndu-se de soarta familiilor lor si Dlestemind zilele ce au agiuns”™, . Situatia matcriala preeard a clerului ortodox ca efeet al secularizarii este adusi tn aenfie fn umatorul secol de episcopul Vartolomen Stinescu al RémniculuieNoului Severin (1921-1938), Intre discursurile memorabile pronuntate fn Senatul (rii” se impune, prin logiea prezentirii si prin forfa de convingere, fnterpelarca asupra stirii Biserieit Ortodoxe dezvoltatds fn sedinta Senatului de vineri 28 decembrie 1923, in cave episcopul Vartolomeu, ea nimeni altal, lupt pentrn reintegrarea Bisericii in dreptu testi, ardidind cd starea material preeari a acesteia este consecin{a atitudinii ostile a Statului romdn fa(a de Bisericd, Printr-un raccourci al probleme, episcopul aratt ed relatiile dintre Statul romdn gi Bisericd s-au alterat in timpul lui Cuza, end ,din nenorocire [...}, $-a silisluit tn firea noastr’l o mentalitate de import, © mentalitate nu a {arii noastre, nu a sufletului romanese, o mentalitate plimadita gi venitd din afari de noi si pentru chestiuni care pe noi nu ne priveau gi care la noi nu existau, mentalitatea laicizata si laicizant4, care a insemnat acolo unde s-a plimadit, nu numai divorjul dintre rel si viata publica, dar chiar excluderea pirtii religioase din viata publica”. in contrast cu +seninitatea sufletului rominesc”, aceastii mentalitate a fost la noi 0 marf straind, din cele care se importi cu trenul; si care ne-a fascinat prin faptul ci era noud gi venea de departe, si care ne-a cotropit prin patimile pe care le-a riscolit in noi cu aceeasi putere cuceritoare si dominanta, cu care vitiile noi fi cotropesc pe aceia care nu le-au cunoscut mai inainte”. Din acest motiv, mentalitatea laica prezenta la noi a produs ,mult mai multe si mai mari dezastre sufletesti si sociale decat in firile in care s-a niiscut, flindcd la noi, desi n-a fost violent ca in Apus, a fost insi metodied, radicala si permanenté, ciici o avem si azi in plinul ei la marea majoritate a intelectualilor nostri”. Unmarea acestei mentalititi laice s-a vazut in felul in care Statul roman a inteles si aplice Legea secularizdrii, cand Bisericii i-au fost confiscate numeroase proprietai. in discursul sau, episcopul Vartolomeu face referire la un inventar din 1909 al proprictatilor Statului, cu valoare statistic, intocmit de ministrul Domeniilor, Anton Carp, inventar pe care episcopul il consultase cu citiva ani inainte, Potrivit acestui inventar, Statul roman a detinut 330 domenii intre 1865-1909, cu o intindere totala de 1.403.000 ha. Dintre acestea, inainte de secularizare, 318 domenii au fost ale Bisericii, iar prin trecerea lor in patrimoniul statului, Statul roman a devenit ,,cel mai mare stat domenial dintre toate statele lumii”. Episcopul Vartolomeu menfioneazA ci prin exploatarea domeniilor confiscate prin secularizare s-au asigurat venituri considerabile Statului roman, Astfel, sustine el, in bugetul de dupa secularizarea din 1864, 31% din veniturile totale ale Statului provenea din aceste domenii. in bugetul din 1865 venitul domeniilor scade de la 31% la 25%. Prin urmare, ,,in proportiunea de la 31% la 25% s-au improprietirit firanii” si ,,foarte bine s-a ficut ca o parte din averea aceasta s-a dat faranilor”, deoarece ,,chiar canoanele Bisericii noastre obliga Biserica, ca cea ce fi prisoseste din averile ei peste trebuinjele firesti sa se dea poporului de jos”. Problema este c& i s-a dat foarte putin”, si anume ,numai in restransa proportie de 1a 31% la 25%”. in continuarea discursului sau, episcopul informeazi c& domeniile secularizate, cu toatd ,vinderea lor necurmat”, asigurau totusi un procent de 11% din venitul general al Statului in 1909. Consider cd diferenja de la 25% la 11% reprezint& acele domenii pe care Statul roman le-a jibidem, pp. 12-13. Prezenta episcpului Vartolomen Stinescu in Senatul firii se explica prin calitatea de ,senator rept”, detinut in perionda interbelica de tof arhierei titular, in baza art. 72 al Consttaiei din 1923 Vartolomeu Stinescu, »Interpelarea asupra stiri Bisericii Ortodoxe dezvolati tn sedinga Senatului de vineri 28 decembrie 1923”, in Produsuri sufletesti $i realitati verificate, Ed. Ti ria” i Episcopii, Ramnicu Valcea, 1934, pp. 292-293. Meee era Cocina Stati 635in cea mai mare parte erau politice si care au arendat pe lun capat mosiile la striini, mai ales dupai ce au prins gustul plimbarilor in strdindtate” ‘Afirmand ca Biserica nu s-a opus seculariziri, episcopul isi declard nemultumirea fay de modul in care s-a facut aceasta si fay de destinajia ulterioard a bunurilor biserices bine, d-lor, aceste 318 domenii, trecute in cea mai mare parte a lor in maini particulare $i arendasesti, dupa cum vizurifi, statul le-a luat de la Biserica care le era proprietara legitims prin munca si nu prin vreo ocupatie violent, si fe-a luat atat de radical si de vitreg, c& pentru toatd averea aceasta nu i s-a dat Bisericii neamului nostru nici un franc. A fost, cum vedeti, 0 adevirati spoliere, un act de pradi, Nu s-a vizut absolut nici un sentiment omenesc, ca s4 nu zic crestinesc, in opera secularizArii Se poate, d-lor, ca o avere munciti de cineva s& i se ia aceluia, fie el si o institutie national, ca in cazul nostru, in asa fel incat acela s& rménd nu numai sirac, dar chiar muritor de foame?”"?, ‘Aducand in discufie abuzurile administrative exercitate in manistirile inchinate, episcopul detesti atitudinea orientalilor care ,au abuzat si au inceput s& creada ci aceste bunuri roménesti li se cuvin ca proprietifi ale lor; si si-au adus in fara noastri oamenii lor; i si-au instalat mai peste tot administrafia lor minstireasca” si fine si sublinieze ci noi, cei bisericesti, nu suntem deloc solidari cu abuzurile, nici grecesti, nici romdnesti, caci, dimpotriva, noi singuri le-am infierat in Biseried, intrucat la secularizarea averilor inchinate nu am ficut nici o protestare, ctici nimeni dintre noi cei bisericesti de atunci nu s-a gandit si mu fie romdn. A fi protestat in contra secularizSrii grecesti, ar fi insemnat a fi facut act de srddare; si nu a ficut Biserica aceasta”. Totusi, episcopul incearca si arate cf situafia abuzurilor sivargite in cazul mAnistirilor inchinate putea fi rezolvat fri 0 misura ,spoliatoare"ca secularizarea i recurge la analiza raporturilor juridice de proprietate cu privire la bunurile apartinind ministirilor rominesti nchinate. Astfel, subliniazi un aspect juridic extrem de relevant, si anume c& averile in discujie nu erau proprietatea Sfintelor Locuri din Rasirit de care depindeau. Dimpotrivi, bunurile respective erau, la momentul secularizarii, proprietatea manastirilor gi schiturilor {Arii noastre. ‘inchinarea” nu presupunea instrinarea patrimoniului roménesc, ci doar conferea Sfintelor Locuri dreptul la veniturile bunurilor ce compuneau acest patrimoniu. De aceea, episcopul arata c& Sfintele Locuri ,.au aveau dreptul decat la uzufructul lor”, Fard a intra intr-o analiz& profundai si juridicd, subliniem totusi c& este corect surprinsa ideea c& titulare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor mindstirilor inchinate fusesera si Himiseserd pin’ la secularizare chiar aceste manistiri. Din aceasti perspectiva, suprimarea dreptului de uzufruct, respectiv a dreptului Locurilor Sfinte asupra veniturilor acestor bunuri, era suficient’ pentru rezolvarea situatiei, pentru eradicarea abuzurilor savarsite de cei care exploatau manistirile romdnesti inchinate. Astfel, dreptul lor de proprictate, divizat, s-ar fi intregit in structura lui completa si complex, cuprinzdnd toate atributele specifice: ius utendi, ius fruendi $i ius abutendi. Din picate, acestei rezolvari i-a fost preferati 0 masura convenabil’, acceptata din punct de vedere politic, care n-a constituit in realitate decdt o veritabila expropriere, insi fri acordarea vreunei despigubiri. Aceasti misura, impusi ca unica rezolvare a unei situatii, de altfel inacceptabild, avea si adauge abuzurilor din partea strainilor, vandut la ,persoane particulare, care, Ibidem, pp. 293-294. " idem, pp. 294-295. 12 Thidem, pp. 295-296. Dreptul de uzufruct, reglementat de art. 517 din Codul Civil tn vigoare la epoca discursului, este definit in doctrina de specialitate ca dezmembrimantul dreprului de proprietate, cu ‘aracter temporar, ce confer titularului stu, numit wzufructuar, atributele posesiei (usus) gi folosinei (fructus) ‘supra bunurilor. Astfel, dreptul de proprictate este divizat in doua drepturi care se exerciti de c&tre uzufructuar $i, respectiv, de nudul proprietar, acesta din urma pastrind atributul dispozitici jurdice gi st8pénind bunul doar ‘ca mud proprietar. 636un alt abuz, impus prin lege si exercitat, prin aceeasi lege, si asupra bunurilor bisericesti autohtone. _____ Episcopul contest ,.cealalth secularizare, a averilor autohtone”, clreia i-a cizut victima si Episcopia Rémnicului Noului Severin care, din 13 proprietdji neinchinate, a ramas cu doar trei hectare arabile. O secularizare pe care ¢l nu o admite si o defineste ca ,operd vrdjmasé prin natura ei $i periculoasé prin urmirile ei insusi binelui public”, deoarece i-a fost capri Bisericii nu numai puterea de a se dezvolta gi de a-si face datoria, dar chiar de a exista"™, Episcopul Vartolomeu opune ca un contraexemplu tipurile de secularizare din Italia gi Austria, considerate superioare din punct de vedere social si juridic celui romfnese, intrucdt au fost constituite fonduri religioase puse la dispozitia Bisericii'®. Mai mult, afirma ca institujiile bisericesti din Cernauti si din Bucovina intreag’, expresia unei Biserici ,plind de cultura si de putere romineasca”” se datoreazi modului in care losif al II-lea a in{eles si aplice secularizarea, mod pe care episcopul de la Ramnic fl defineste ca fiind ,,o fapta civilizata”. La noi nu s-a creat niciun fond pentru nevoile de existen{Z si de acjiune ale Bisericii nationale. Clerul de mir, ignorat de Stat, a fost platit de la secularizare pana in 1893 de popor, cu exceptia cétorva biserici, numite biserici de Stat, care aveau hrisoave domnesti si care au fost finanjate din bugetu! Statului, impreund cu cei opt ierarhi si cu monahii de la céteva mandstiri:” La atat si numai la atat s-a redus, d-lor senatori, obligatia pe care Statul roman, adic’ omul politic roman si-a luat-o fafi de institujia sufletului romanesc de la care luase fara nici o despigubire, 1.403.000 hectare de pamant gi paduri”'®. Episcopul aminteste c& in actul secularizirii au existat dou exceptii din morive personale: bunurile schitului Frisinei'? si o scutire parfiali de la secularizare la ministirea ‘Neam{, unde pe vremea secularizrii era stare{ un oarecare Timotei, confesorul lui Mihail Kogalniceanu. Terarhul de la Rémnic fine si arate ci fn interventia sa nu deplinge atat clerul care, pentru a se intrefine, a imbrifisat si alte ocupatii, ci, mai presus de orice, i intereseazi fiuncfiunea sociala a educirii poporului, misiune pe care secularizarea de asa vreau, asa fac” Gin 1864 a pus Biserica in imposibilitate de a si-o mai indeplini in fara si in poporul rominese din vechiul regat”. De asemenea, spune el, ,nu critic secularizarea, ci numai gresita si nenorocita mentalitate din care a iesit neputinta Bisericii mele prin secularizare, de a-si face datoria culturaki si morali. Credeti ci ira o Bisericd tare se poate face educatia unui popor, d- lor?” I Ibidem, pp. 296-297. 'S fn Austria, acestea s-au numit religions fonde, iar in Italia fondo per il culto, 6 Vartolomeu Stinescu, Interpelarea asupra stirii Bisericii Ortodoxe dezvoltat& fn sedinta Senatului de vineri 28 decembrie 1923”, in Produsuri sufletesi si realitdyl verificate, Ed. Tipografia ,Cozia” a Sfintei Episcopii, Ramnicu Vilcea, 1934, pp. 298-299. "7 Patrimoniul schitului Frisinei a fost exceptat de Ia secularizare prin interventia Sfantului erarh de la Cemica pe lang& domnitonal Alexandru loan Cuza. Printr-o scrisoare din 19 decembrie 1864, al ‘cirei conginut fl vorn reda integral, domnitorul fl asigur% pe episcopul Calinic al Ramnicului Noului Severin, ca va da satisfactie dorinfei sale: ,Prea Sfinte Pirinte, Am vizut cele ce-mi scriti despre schitul Frasineli, pe care- mi arttati, c& dintr-un simgimint de religiositate, din propriile prea sfimiei voasire mijloace, Lai ridicat din {in care se afla, Eu, laudind o asemenea fapti de pietate gi spre a va exprima multumirea mea, am ordonat istrului mew de Culte a tua cuvenitele masuri pentra a vA satisface dorinja ce-mi exprimati in privinta schitului Frasineii, Asupra acestora, rog pe Dumnezeu prea sfinte parinte, s& va tie in sfainta si buna sa paza, Semnat: A.l.Cuza, la Meletie Rus, Monografia eclesiastied a juderului Vélcea, Ed, Imprimeria judeyului gi a comunei R. Valcea, Ramnicu Vatcea, 1908, p. $6. Vartolomeu Stinescu, ,.Interpelarea asupra stirii Bisericii Ortodoxe dezvoltati in sedin{a Senatului de vineri 28 decembric 1923”, in Produsuri sufletesti si realitafi verificate, Ed. Tipografia .Cozia” a Sfintei Episcopii, Ramnicu Valcea, 1934, pp. 300-301. Excluderea din societatea civild a influenfei Bisericit este ati de episcopul Vartolomeu o ,secularizare morala”. 637Modul de administrare a averilor bisericesti si intruziunea puterii civile in viata Bisericii au continuat si se manifeste si sub imperiul unor legi ulterioare, asupra cirora episcopul nu ezita si se pronunte. . . Prin urmare, Legea clerului mirean din 1893, desi este prima care fi salarizeaza pe Preoli, afecteaza Biserica, care” a fost moralmente omorita”, intrucdt ,puterea civill vine peste Puterea bisericeasci chiar acasi la ea; si episcopii, protopopii, preotii si toate autoritatile noastre bisericesti nu mai pot face nimic in insisi biserica lor irk aprobarea, 1% consimyirea, adic& fara ultimul cuvant al puterii civile”!®. Dac& pani in 1893 poponul era deprins si-si intretina clerul, prin legea amintita i se interzice acest Iucru, cAci clerul igi va avea leafa sa. Prin Legea Casei Bisericii din 1902 se creeaz4 o institujie de control din partea puterii Publice fajai de averile bisericesti. in loc de ,administratie controlatoare” s-a ajuns ca aceasta Casi a Bisericii si devini ,administrativ stipfnitoare”, prin infiinfarea epitropiilor, compuse in fiecare parohie din trei membri: parohul, un membru numit de guvem si un alt membru, ales dintre locuitori, dar intarit de guvem. Influenfa cea mai mare o are cel numit de guvern””. Casa Bisericii s-a dovedit a fi in ultima instan{J, sub raport economic, nu 0 institujiune de sporire a bunurilor bisericesti, cum ne fusese fiigiduitd de intemeictorul ei, ci 0 institufiune de secularizare permanentéi a averilor care ii mai rimasesera Bisericii””!, Asa se face c& Biserica, deja siract, a trecut ,,de la siricia de dup 1864 la mizeria din 1923". Starea material este ,,asa de insuficients pentru existenta clerului si a Bisericii noastre dominante, ci pare mai mult o batjocura, decat o remuneraro; gi cred ci vefi conveni si numim, cel putin pentru vitor, o crima in contra nafiunii lisarea in aceasti stare a celui mai compact, mai solid si mai romdnesc corp social, cum este preotimea ortodox’ romana””?, Protestul ierarhilor menfionayi, 1a adresa secularizirii, evidentiaza urmarile imediate, dar si efectele in timp ale Legii secularizarii, dincolo de epoca promulgirii ei. Din pacate, la secularizarea patrimoniului bisericesc din a doua jumitate a secolului al XIX-lea s-au adaugat in secolul urmitor alte pierderi de bunuri ale Bisericii: ridicarea obiectelor de pret, ale ministirilor pentru a le proteja de jaful armatei germane ocupante in primul rizboi mondial si depozitarea lor (se pare definitival) in Rusia, precum si deposedirile abuzive la care recurge regimul comunist. '° Ibidem, p. 302. 2 Ibidem, p. 304. 2" Thidem, p. 307. ® Thidem, p. 306. 2 Ibidem, p. 331. 638