Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inca de acum 4000 de ani, intr-un tratat medical indian se afirma: "Bolile sunt de doua feluri -
cele ale corpului si cele ale mintii. Unele izvorasc din celelalte. Suferintele mintii se trag din
chinul trupului, tot asa cum suferintele trupesti se trag din chinul mintii." Romanii spuneau si
ei, de asemenea, raspicat: "Mens sana in corpore sano" ("Minte sanatoasa in trup sanatos").
Recent, cercetarile in domeniul psihoneuroimunologiei au confirmat existenta relatiei
personalitate - cancer si au subliniat pericolul dezvoltarii unor comportamente care expun
individul la agenti cancerigeni (fumatul, obiceiurile alimentare nesanatoase etc.).
Oamenii predispusi la cancer par sa fie excesiv de retinuti, foarte timizi si rabdatori fata de
superiorii ierarhici, inclinati sa-si reprime emotiile negative, mai ales furia. Cu alte cuvinte
"tin in ei" tensiunile negative, sunt incapabili sa comunice si nu-si pot asuma riscul
conflictului deschis. Este Personalitatea de tip C, de care se vorbeste foarte mult in ultima
vreme, in lumea medicala. Pentru a intelege, trebuie sa mai spun ca Personalitatea de tip A
predispune la boli de inima (sunt acei indivizi agresivi, ambitiosi la locul de munca, aflati intr-
o permanenta tensiune exploziva), iar Personalitatea de tip B este considerata normala,
sanatoasa (indivizi calmi, controlati, cu simtul umorului). Asadar, oamenii de tip C formeaza
potentiale victime ale cancerului.
Experientele doctorului Grossarth-Maticek sunt relevante in acest sens. Acesta a realizat un
studiu prospectiv pe doua populatii diferite cultural, social si geografic: intr-un orasel din
fosta Iugoslavie si la Heidelberg, in Germania. Au fost intervievate 1341 de persoane si
grupate in functie de reactia lor specifica la stres. Dupa 10 ani, grupul indivizilor stresati a
inregistrat o mortalitate de sase ori mai mare prin cancer decat grupul normal. Acestia
"sufereau" de o lipsa de speranta cronica (rezultata din evenimentele dureroase ale vietii) si isi
reprimau emotiile negative - disperarea. In ultimii ani, savantul german dr. Gerd Hamer, pe
baza a peste 30.000 de cazuri studiate cu ajutorul tomografului computerizat, a pus in
evidenta ca o data cu declansarea unui conflict interior puternic, apare in creier un focar
(numit focar Hamer) care corespunde extraordinar de exact organului in care se va localiza
cancerul in perioada urmatoare. Acest fenomen biologic uimitor, ce poate fi folosit pentru
depistarea precoce a cancerului, a fost observat chiar si la plante. Deci, stresul puternic si
indelungat este intr-adevar ucigas.
De ce are stresul un efect atat de negativ in cancer? Dupa British Journal of Medical
Psychology, (61, 67-75, "Personality, stress and cancer"), raspunsul este foarte simplu: pentru
ca stresul slabeste sistemul nostru imunitar. In fiecare zi, orice om "produce" celule
canceroase, dar daca este sanatos, sistemul sau imunitar reactioneaza imediat. In 5 secunde,
infractorii (celulele anormale) sunt identificati si in doar 4 ore sunt distrusi complet de
limfocitele T killer (ucigase). Mai putin se stie ca imunitatea este influentata foarte tare, pe de
o parte de alimentatie, iar pe de alta parte de hormoni. Cortizonul, de exemplu, este un
hormon produs de glandele suprarenale ca reactie la stres. In depresie (forma a stresului),
creste cortizonul din sange, ceea ce are ca efect debilitarea limfocitelor de aparare.
Holland si Rowland au observat, in 1989, ca, la persoanele sanatoase, aflate intr-o stare de
suparare profunda, dupa o pierdere importanta (doliu, faliment, calamitati, somaj etc.) se
produce o perturbare a activitatii celulelor T killer si o scadere a eficientei limfocitelor T
helper (ajutatoare). Intr-adevar, sistemul nostru imunitar reactioneaza imediat la cei mai
neinsemnati stimuli din mediu. Cu atat mai mult, la omul bolnav, aflarea vestii ca are cancer
opereaza importante si inerente modificari in starea sa sufleteasca. Diagnosticul il sperie
foarte tare, se teme ca va fi stigmatizat, ca va muri in chinuri groaznice sau se simte vinovat
pentru greutatile si suferintele pe care le provoaca celor apropiati. Impactul cu tratamentul
dur, greu de suportat (citostatice, iradieri, operatie) determina noi si insurmontabile solicitari,
confuzie in legatura cu ceea ce ii rezerva viitorul. Cine poate sa inteleaga cu adevarat
disperarea din sufletul devastat si pustiit al acestor oameni nefericiti?
Totusi, in ultimii zece ani, dovezi experimentale zdrobitoare vin una dupa alta sa sugereze in
mod uimitor posibilitatea invingerii cancerului, printr-o forma sau alta de terapie psihologica
(alaturi de remediile naturale) dupa cum vom vedea in continuare:
3. Vizualizare dirijata
Dr. Carl Simonton, oncolog si radiolog, si sotia sa, Stephanie, au studiat efectele tehnicilor de
vizualizare si de imaginatie in tratarea bolilor canceroase. Pentru a intelege despre ce este
vorba, trebuie explicat ca organismul nostru reactioneaza la reprezentari de imagini, ca si cum
acestea ar fi reale.
La pregatirea Jocurilor Olimpice din 1988, mai mult de 70 de sportivi americani de clasa
mondiala au practicat vizualizarea dirijata in cadrul unui program psihologic special destinat
ameliorarii performantelor sportive. Va amintiti de Mary Lou Ratton, prima gimnasta a
S.U.A. care a castigat medalia de aur la individual-compus? Iata ce relateaza ea: "Exercitiile
de vizualizare au fost o constanta de baza a pregatirii mele. Cand ma aflam in pat, repetam in
imaginatie miscarile pe care le exersam in timpul zilei. Pentru ca aveam cele mai mari
probleme cu exercitiile la barna, le repetam foarte des in minte, imi imaginam ca le practicam
cu siguranta si le sfarseam cu bine. Acest lucru m-a ajutat enorm la jocurile olimpice care erau
atat de importante pentru mine".
Colega ei, patinatoarea Elisabeth Monley, castigatoarea medaliei de argint din 1998, relateaza
si ea: "Imi faceam exercitiile in imaginatie, in fiecare seara, inainte de a adormi. Vedeam
efectiv totul in minte: corpul meu, saritura, pozitia in care aterizam. Cred ca 10 minute de
exercitiu mental in acest mod au avut acelasi efect ca un exercitiu de 45 de minute pe gheata."
Metoda vizualizarii dirijate mobilizeaza toate fortele psihice ale pacientului si determina
participarea sa activa la procesul de insanatosire. Cum se procedeaza? Dupa un exercitiu de
relaxare profunda, desenati mai intai organul bolnav si tumora, pornind de la explicatiile
medicului curant (unele persoane pot utiliza chiar filmele ecografice sau tomografiile, daca au
inteles unde este problema). Asezati pe scaun cu spatele drept, porniti de la imaginea tumorii
de pe acest desen simplu si incepeti (cu ochii inchisi) sa va imaginati ca o topiti cu o raza
"laser" alba, stralucitoare, care vine de la Dumnezeu sau, in functie poate chiar de meseria
dvs., ca o distrugeti cu un cutit, o foarfeca, bormasina, picamer etc. Atentia si concentrarea
ferma, ca atunci cand rezolvati la serviciu o problema importanta, sunt esentiale pentru reusita
acestui exercitiu. Repetati-l 20-30 de minute, de mai multe ori pe zi.
O metoda pusa la punct de mine se bazeaza pe inregistrarea imaginii tumorii care este
prelucrata grafic iar ceea ce rezulta in final este un "desen animat", care ii sugereaza
bolnavului intr-o maniera optimista, increzatoare si chiar umoristica "distrugerea" totala a
tumorii.
Filmul, cu o durata de 30 de minute, este expus bolnavului de 3-4 ori pe saptamana, in cadrul
programului de psihoterapie individuala.
Doctorul Jon Kabat Zinn, directorul Clinicii "Stress Reduction" de la Medical School a
Universitatii din Massachusetts, este un mare savant, care se bucura in prezent de o larga
recunoastere internationala. Prin cercetarile sale, pentru prima oara in lume a fundamentat
stiintific tehnicile de meditatie, indemnandu-si pacientii sa le practice. Efectul care apare este
o "reactie de deconectare" (cum o numeste el) care, in contrast cu reactia de "lupta sau fuga",
reduce frecventa batailor neregulate ale inimii, micsoreaza tensiunea arteriala, echilibreaza
descarcarile hormonale si potenteaza toate functiile organismului. Iata o metoda de lucru
foarte accesibila. Asezati intr-o pozitie comoda, inchideti ochii si deconectati-va de ambianta
exterioara, linistiti-va gandurile si orientati-va atentia catre ceva frumos, inaltator. In aceasta
stare spuneti in gand rugaciunea Tatal Nostru, cu credinta. Repetati de mai multe ori pana
cand cuvintele amutesc. Simtiti ca sunt inlocuite de ganduri luminoase, optimiste, de
incredere si speranta in Dumnezeu. Ramaneti asa 20-30 de minute, savurand aceasta stare de
"imponderabilitate" interioara, care ne incarca cu fortele regeneratoare ale naturii. In unele
centre medicale moderne, se folosesc pentru meditatie fragmente muzicale selectate, sunete cu
ritmuri modulate pe calculator dupa frecventa anumitor unde cerebrale sau dispozitive de
dinamizare a functiilor creierului (Mind Synergy). Concluzia specialistilor a fost ca:
"Meditatia, activitatile religioase, credinta puternica pot avea un impact pozitiv asupra
raspunsului la o boala serioasa, asa cum este cancerul, si alcatuiesc o strategie importanta in
vederea atingerii succesului terapeutic".
Primul pas catre vindecare este sa intelegem ca, pentru fiecare dintre noi, viata este plina de
incercari. Oricat de grava ar fi situatia in care ne aflam, ar trebui sa ne punem o intrebare
simpla: "Oare o sa-mi mearga mai bine, daca imi voi face griji si ma voi gandi numai la rau?".
In cadrul unui studiu citat de psihologul englez Hans Eysench, s-au realizat anumite sedinte in
care bolnavilor li s-au aratat secvente video umoristice, apoi filme neutre. Inainte si dupa
vizionare s-au recoltat probe de sange, iar ceea ce s-a observat a fost o crestere semnificativa a
reactiei imunitare. In opninia medicului american James Walsh: "Sanatatea unei persoane este
direct proportionala cu cantitatea rasului ei".
Totusi, cine mai are chef sa rada cand stie ca are cancer? Este sinistru... vor spune poate multi
dintre noi. Insa tainele vietii par a fi cu mult mai misterioase decat ne imaginam. Pe la
mijlocul anilor "80, a facut mare valva in Bucuresti povestea impresionanta a unei tinere,
bolnava de cancer de col uterin avansat. Medicii de la Spitalul Filantropia nu o mai puteau
opera, iar citostaticele nu se puteau face din "lipsa de fonduri". Situatia era foarte disperata si
biata fata a fost trimisa acasa, ca atatia altii de altfel, cu o speranta de viata redusa la 3-4
saptamani. Stia ce o asteapta si ca sa nu simta nimic in momentul mortii s-a gandit ca cel mai
bine ar fi ca aceasta sa o surprinda... razand. A adunat imediat de la cunostinte reviste cu
glume, discuri cu momente vesele, casete cu filme de comedie si in aceasta ambianta a
asteptat mai bine de... trei-patru luni. Nedumerita ca nu patise inca nimic s-a prezentat din nou
la Spitalul Filantropia. Mai uimiti decat ea au fost insa medicii, care au constatat cu
surprindere lipsa tumorii. Se uitau consternati unii la altii si nu puteau sa inteleaga ce s-a
intamplat... colul ei se cicatrizase (ca o stafida). Cine stie daca nu cumva Mr. Bean, Stan si
Bran sau desenele animate nu ar constitui un tratament anticanceros de o mie de ori mai usor
si mai ieftin decat procedurile medicale cunoscute.
6. Terapia de suport
Spre deosebire de tarile avansate, in Romania nu exista inca o retea organizata pentru suportul
psiho-social al bolnavilor de cancer. Numerosi bolnavi au probleme mari si nici un fel de
ajutor, situatia fiind adeseori foarte greu de suportat. Sustinerea si intelegerea familiei, a
colegilor sau a echipei terapeutice elimina frica si dezvolta la bolnav o atitudine deschisa de
acceptare a efortului necesar vindecarii. Pe de alta parte, exemplul altei persoane, care s-a
vindecat, isi duce viata normal de mai multi ani, provoaca o reactie pozitiva de "mobilizare
generala" la multi bolnavi. La Clinica "Albert Schweitzer" (Germania), toate aceste lucruri
sunt binecunoscute si incluse de mai multi ani in programul de recuperare al bolnavilor, la
care participa chiar si un membru al familiei, pentru a invata sa acorde acasa, in continuare,
ingrijirile necesare.
De ce oare aceste terapii nu se aplica pe scara larga si in alte spitale? Raspunsul la aceasta
intrebare delicata il da foarte bine psihologul Michael Eyrench in lucrarea "Descifrarea
comportamentului uman", aparuta si la noi in tara, la editura "Teora": "In ciuda posibilitatilor
curative si profilactice oferite de Psiho-oncologie, medicina ortodoxa (bazata doar pe
chimioterapie) nu vrea sa divorteze de ideea eronata ca trebuie sa inlature doar simptomele,
refuzand sa se ia efectiv "la tranta" cu boala, si nu mobilizeaza resursele interioare ale
bolnavului insusi. Facultatile de medicina neglijeaza sistematic cercetarile legate de
psihoterapie, numite batjocoritor <<complementare>>, si le vitregesc de investitii. Situatia
este foarte trista, intrucat in prezent exista un bloc solid de dovezi apte sa demonstreze ca
metodele psihoterapiei sunt extrem de utile si benefice, alaturi de celelalte metode naturale de
tratament. Ar trebui sa ne gandim cu totii la miile de bolnavi disperati (pentru ca vietile lor ar
fi putut fi salvate) care isi cauta salvarea prin... ziare, la miile de oameni care mor degeaba
doar pentru ca mintile anumitor persoane sunt impermeabile la cercetarea novatoare. A sosit
timpul sa renuntam la conceptia care opune corpul, mintii si sa recunoastem ca exista numai
un intreg, o unitate trup-minte-suflet inextricabila. Dar asa cum bine se stie, rezistenta
inversunata la nou a unor medici, asociata cu interesele industriei farmaceutice si inertia
confortabila a birocratilor, ne face sa spunem cu tristete ca ceasul reformei medicale se va lasa
mult asteptat, daca oamenii nu vor sti sa il ceara cu vehementa."Dr. Cristian Boerescu
medic specialist psihiatru - Bucuresti, tel. 01/423.05.83