Vanzarea internationala de marfuri in reglementarea Conventiei Naiunilor Unite cu privire

la contractele de vnzare internaional de mrfuri (Viena, 1980)

Domeniul de aplicare temporal. Convenia Naiunilor Unite cu privire la contractele de

vnzare internaional de mrfuri a fost adoptat la Viena la 11 aprilie 1980, i a intrat n vigoare pe
plan internaional la 1 ianuarie 1988, iar in anul 2016, UNCITRAL anunta ca 84 de state au ratificat
Convenia.
Convenia conine patru pri: Domeniul de aplicare i dispoziii generale (Partea I),
Formarea contractului (Partea a II-a), Vnzarea mrfurilor (Partea a III-a) i Dispoziii finale (Partea
a IV-a). Conform prevederilor art. 92, orice stat poate, n momentul n care devine parte la
Convenie, s declare c nu va fi legat de Partea a II-a sau de Partea a III-a, a Conveniei.
Convenia de la Viena privind contractul de vnzare internaional de mrfuri (1980) a fost
ratificat de Romnia prin Legea nr. 24/1991, publicat n Monitorul Oficial nr. 54/1991. Prevederile
Conveniei de la Viena din 1980 i-au devenit aplicabile ncepnd cu 1 iunie 1992. Romnia nu a
fcut nici o rezerv sau declaraie, astfel nct aderarea s-a realizat la ntreaga convenie.
Convenia de la Viena nlocuiete Convenia referitoare la legea uniform asupra formrii
contractelor de vnzare internaional de obiecte mobile corporale, precum i Convenia referitoare
la legea uniform asupra vnzrii internaionale de obiecte mobile corporale, ambele ncheiate la
Haga la 1 iulie 1964, convenii la care Romnia nu a fost parte.
Domeniul de aplicare personal. Convenia se aplic n oricare dintre cele dou cazuri
enumerate alternativ n art. 1 alin. 1 lit. a) i b), contractelor de vanzare de mrfuri ntre pri care
i au sediul n state diferite:
a) cand aceste state sunt state contractante. Pentru a fi aplicabil criteriul sediului prilor n state
contractante diferite, este necesar ca internaionalitatea tranzaciei s fie cunoscut de ctre pri, cel
mai trziu pn n momentul ncheierii contractului. Convenia nu definete noiunea de sediu, n
schimb, soluioneaz situaia n care exist mai multe sedii sau niciunul. n acest sens, Convenia
prevede n art. 10 c dac o parte are mai multe sedii, se ia n considerare sediul care are cea mai
strns legtur cu contractul i executarea sa, innd seama de circumstanele cunoscute sau avute
n vedere de ctre pri n orice moment nainte de ncheiere sau cu ocazia ncheierii contractului,
iar dac o parte nu are sediu, reedina sa obinuit i ine locul. Prile au obligaia s analizeze
toate circumstanele de natur a determina, nainte de ncheierea contractului, care dintre sediile
aduse n discuie poate avea o legtur mai strns cu contractul. n cazul existenei unor sedii
multiple, prile sunt acelea care trebuie s aleag sediul care are o mai strns legtur cu
contractul i cu executarea lui, innd seama de elementele cunoscute i prevzute de contractani
nainte de ncheierea contractului sau n momentul perfectrii acestuia. Dac contractul s-a ncheiat
la un anumit sediu, iar executarea s-a fcut la alt sediu, este relevant sediul unde s-a ncheiat
contractul, ntruct acesta este cel mai bine cunoscut de ctre pri.
b) cand normele de drept internaional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant, sub
condiia comun a existenei unui contract de vnzare cu caracter internaional.
Potrivit celui de al doilea caz, rezult c se aplica prevederile Conventiei i atunci cnd, dei
niciuna sau numai una din pri i are sediul pe teritoriul unui stat contractant, norma de drept
internaional privat a rii forului trimite, prin punctul su de legtur, la sistemul de drept al unui
asemenea stat. Att timp ct Convenia nu distinge, rezult c este admisibil orice legtur a
normei conflictuale, att una subiectiv, constnd n voina prilor, ct i un criteriu de legtur
1
obiectiv, precum marfa n tranzit internaional, locul ncheierii sau executrii contractului n state
diferite. n cazul n care prile au trimis la sistemul de drept al unui stat contractant, Convenia se
aplic chiar dac ele nu au menionat-o n mod explicit. Criteriul prevzut la art. 1 alin. 1 lit. b) din
Convenie are, conform art. 95, un regim juridic special, n sensul c orice stat poate declara, n
momentul n care devine parte la Convenie, c nu este legat de acest criteriu, ntr-un asemenea caz,
rmnnd aplicabil numai criteriul de la lit. a).
Domeniul de aplicare material. Convenia se aplic ratione materiae contractelor de
vnzare de mrfuri. Obiectul de reglementare al Conventiei l constituie vnzrile de bunuri mobile
corporale. Acest aspect rezult implicit din faptul c prezenta Convenie nlocuiete pe cele de la
Haga, din 1964, care se refereau, chiar n titlul lor, la vnzrile de bunuri mobile corporale.
Reglementnd domeniul de aplicare a Conveniei, art. 2-4 enumer tipurile speciale de contracte de
vnzare care formeaz sau dimpotriv exced domeniului su de aplicare, precum i aspectele
contractului de vnzare pe care le guverneaz. Sunt considerate vnzri i sunt supuse prevederilor
Conveniei, contractele de furnizare de mrfuri ce urmeaz a fi fabricate sau produse, in afara de
cazul in care partea care le comanda furnizeaza o parte esentiala din elementele materiale necesare
acestei fabricari sau produceri. Conventia nu se aplica contractelor la care partea preponderenta a
obligatiei partii care furnizeaza marfurile consta in furnizarea manoperei sau a altor servicii.
n conformitate cu dispoziiile art. 2, Convenia nu guverneaz urmtoarele tipuri speciale de
vnzri:
mrfurile cumprate pentru uzul personal, familial sau casnic, cu excepia cazurilor n care
vnztorul, nainte sau cu ocazia ncheierii contractului, nu a tiut sau nu putea s tie c
mrfurile erau cumprate pentru o astfel de folosin;
licitaii, care de regul sunt supuse unor reglementri juridice speciale, de cele mai multe ori
cu caracter imperativ, la o astfel de vnzare cumprtorul neputnd fi identificat dect n
momentul adjudecrii, pn n acel moment neputndu-se cunoate dac operaiunea are sau
nu un caracter internaional;
contracte de vnzare a bunurilor puse sub sechestru sau efectuate n orice alt mod de ctre
autoritile judiciare; excepia se justific prin existena, de regul, n sistemele de drept a
unor norme speciale imperative n materie, impuse de intervenia n cauz a unei autoriti
statale;
contracte de vnzare de valori mobiliare, de efecte de comer i monede, acestea fiind supuse
tot unor reglementri speciale. Totui, conosamentul, scrisoarea de trsur i n general
titlurile reprezentative ale mrfurilor sunt reglementate de Convenia de la Viena deoarece n
aceste cazuri obiectul contractului este marfa, iar nu documentul.
contracte de vnzare de nave, aeroglisoare i aeronave, deoarece n numeroase sisteme de
drept ele sunt asimilate bunurilor imobile i implic respectarea unor formaliti de
nregistrare care le confer un regim juridic de circulaie special;
contracte de vnzare de electricitate, datorit particularitilor speciale ale acestui bun care
este imaterial.
Aceste exceptii trebuie interpretate restrictiv, dndu-se prioritae prezumiei de aplicare a
Conveniei. Astfel, nu este exclus aplicare Conveniei n cazul vnzrilor cu plata preului n rate i
nici chiar a celor pe ncercate, iar vnzrile pe baz de eantion sunt, de asemenea, supuse
Conveniei.

2
 De asemenea, Conventia reglementeaza exclusiv formarea contractului de vanzare si
drepturile si obligatiile la care un astfel de contract da nastere intre partiel contractante. In schimb,
Conventia exclude de la aplicarea sa:
a) validitatea contractului;
b) transferul proprietatii
c) rspunderea fabricantului pentru moartea sau leziunile corporale cauzate unei persoane de
mrfurile produse de acesta, chiar i n cazul n care fabricantul nu este acelai cu vnztorul
din contractul de vnzare de mrfuri, nefiind parte contractant.
Definirea ofertei. Oferta reprezint o declaraie de voin care are drept scop ncheierea unui
contract de vnzare cu destinatarul ofertei.
Valabilitatea ofertei. Propunerea de incheiere a unui contract reprezinta oferta daca este
suficient de precisa, este exteriorizata, este adresata unor persoane determinate si denota vointa
autorului ei de a se angaja juridic in caz de acceptare. Oferta trebuie trebuie sa fie considerata o
adevarat declaratie de vointa din care sa rezulte intentia de a incheia un contract. Pentru
determinarea intentiei unei parti sau a ceea ce ar fi inteles o persoana rezonabila, trebuie sa se tina
seama de circumstantele pertinente, indeosebi de negocierile care au putut avea loc intre parti, de
obisnuintele care s-au stabilit intre ele, de uzante si de intreg comportamentul ulterior al partilor.
Partile sint legate prin uzantele la care ele au consimtit si de obisnuintele care s-au stabilit intre ele.
Invitatia de a oferta. O propunere adresata unor persoane nedeterminate este considerata
numai ca o invitatie de a oferta, in afara de cazul in care persoana care a facut propunerea nu a
indicat in mod clar contrariul. Oferta adresata unor persoane nedeterminate reprezinta totusi intentia
ofertantului de a se obliga atunci cand o persoana, care in principiu este anonima si determinata,
accepta propunerea, detasandu-se din masa anonima a destinatarilor. Acesta este momentul in care
oferta adresata unor persoane nedeterminate (publicul larg) pierde caracterul de simpla invitatie de a
contracta si se transforma intr-o obligatie de a incheia contractul daca persoana se prezinta si
accepta oferta. Prin oferta adresata publicului larg intelegem oferta difuzata prin anunturi in ziare,
radio, televiziune, trimiterea prin posta a unor cataloage, liste de articole cu preturile respective, etc.
Elementele esentiale ale ofertei. O propunere este suficient de precisa in cazul in care
denumeste marfurile si, expres sau implicit, stabileste cantitatea si pretul sau da indicatii care permit
sa le determine. Cantitatea se va indica prin orice unitate de msur potrivit cu natura mrfurilor,
iar preul va fi stabilit fie pentru totalul cantitaii, fie pe unitate de msur. Nu trebuie prevzut n
mod expres un pre fix, oferta trebuie s conin suficiente elemente prin care preul s poat fi
determinat n cazul n care contractul de vnzare se va ncheia. Dac dintr-un acord anterior al
prilor, din practicile sau uzanele stabilite ntre ele rezult c oferta trebuie s conin elemente
adiionale pentru a fi considerat ofert, acceptarea destinatarului care se refer doar la elementele
eseniale mentionate in Conventie (marfa, pret, cantitate) nu va avea drept efect ncheierea
contractului.
Momentul producerii efectelor ofertei. Oferta i produce efectele cnd ajunge la destinatar
(art. 15 alin. 1). Aadar Convenia adopt sistemul recepiei, n ceea ce privete momentul
producerii efectelor ofertei. Pn la ajungerea la destinatar oferta nu poate fi acceptat, chiar dac
destinatarul ar fi cunoscut pe orice cale faptul c oferta a fost expediat. Noiunea esenial utilizat
de aceast teorie este aceea de ,,a ajunge la destinatar, fiind definit de Convenie printr-o
dispoziia de aplicare general: o ofert, o declaraie de acceptare sau orice alt manifestare de
intenii ajunge la destinatar cnd este fcut verbal sau este predat destinatarului nsui prin orice
3
mijloace, la sediul su, la adresa sa potal sau, dac nu are sediu sau adres potal, la reedina sa
obinuit.
Revocarea ofertei. Autorul unei oferte este liber s revin asupra acesteia pn n momentul
n care oferta produce efecte juridice prin ajungerea sa la destinatar. Oferta poate fi revocat pn la
ncheierea contractului, dac revocarea sosete la destinatar nainte ca acesta s fi expediat
acceptarea (art. 16 alin. l). Convenia instituie i o condiie suplimentar pentru ca oferta s poat fi
revocat i anume ca revocarea s fi sosit la destinatar nainte ca acesta s fi expediat acceptarea sa.
Se observ c, dei adopt n ceea ce privete momentul ncheierii contractului teoria recepiei,
Convenia introduce i un element din sistemul expediiei cu consecina c revocarea nu poate avea
loc dect pn la un moment anterior ncheierii contractului i anume cel al expedierii acceptrii.
Irevocabilitatea ofertei. Oferta nu poate fi revocat n dou cazuri alternative, prevzute art.
16 alin. 2, astfel:
a) dac oferta prevede, prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau n alt fel, c
este irevocabil. n acest caz, irevocabilitatea ofertei este consecina voinei ofertantului.
b) dac este rezonabil pentru destinatar s considere oferta ca irevocabil i dac a acionat
n consecin. Acest caz de irevocabilitate este independent de voina ofertantului, el innd de
intenia i atitudinea acceptantului. Trebuie socotit irevocabil oferta pentru a crei acceptare
destinatarul este obligat s ntreprind demersuri care antreneaz cheltuieli sau negocieri cu terii,
mprejurri cunoscute de ofertant, i pe care destinatarul ofertei a nceput s le efectueze. n acest
caz, oferta este irevocabil pe perioada necesar pentru acceptant de a ntreprinde acele demersuri.
ncetarea efectelor ofertei. O ofert, chiar irevocabil, nceteaz cnd neacceptarea sa ajunge
la ofertant (art. 17). Consecina acestei prevederi este c ofertantul care a primit un refuz al ofertei
sale devine liber c contracteze cu orice alt persoan, iar o eventual revenire a destinatarului
ofertei asupra acestui refuz este lipsit de efecte juridice, chiar dac oferta este irevocabil, iar
revenirea asupra refuzului a avut loc n cadrul perioadei de irevocabilitate.
Acceptarea ofertei. Acceptarea, spre deosebire de ofert, nu mai este o propunere, ci
manifestarea conctretizat ntr-o declaraie sau n orice comportare a destinatarului ofertei,
exprimnd acordul acestuia n legtur cu coninutul ofertei, de a ncheia contractul (art. 18 alin. 1).
Aceast manifestare trebuie s fie nendoielnic, indiferent c este expres sau tacit, i s
corespund ofertei, adic fr obieciuni, n caz contrar valornd cu o contraofert. Acceptarea
trebuie s priveasc ntreg coninutul ofertei, ntruct acceptarea i produce efectele specifice
numai atunci cnd corespunde exact ofertei. Forma acceptrii nu este supus unor condiii speciale,
ci este suficient ca din felul manifestrii s rezulte voina nendoielnic de a accepta oferta
respectiv.
Acceptarea expres. n cazul acceptrii exprese, se face o subdistincie dup cum formarea
contractului are loc ntre abseni sau ntre persoane prezente. n cazul contractului ntre absenti, ca
regul, acceptarea unei oferte produce efecte n momentul n care indicaia de acceptare ajunge la
destinatarul su (art. 18 alin. 2). Este aplicat, aadar, sistemul recepiei. Prin excepie, acceptarea nu
produce efecte dac aceast indicaie nu parvine ofertantului n termenul de acceptare pe care l-a
stipulat sau, n lipsa unei astfel de stipulaii, ntr-un termen rezonabil, innd seama de mprejurrile
tranzaciei i de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant (art. 18 alin. 2). Pentru
ipoteza contractului ntre prezeni, Convenia prevede ca o ofert verbal trebuie s fe acceptat
imediat, n afar de cazul n care mprejurrile implic contrariul (art. 18 alin. 2). Oferta sau
declaraia de acceptare este socotit c ajunge la destinatar cnd este fcut verbal. n aceast
4
ipotez se ncadreaz contractul ncheiat prin telefon sau prin orice alt mijloc de comunicare de
natur a asigura legtura verbal dintre pri.
Acceptarea tacit. Acceptarea tacit constituie o situaie de excepie, acceptarea tacit
const n ndeplinirea, de ctre destinatarul ofertei, a unui act prin care el art c accept oferta,
fr ns a comunica acest act ofertantului. Astfel, dac n temeiul ofertei, al obinuinelor care s-au
stabilit ntre pri sau al uzanelor, destinatarul ofertei poate arta c o accept prin ndeplinirea unui
act care se refer, de exemplu, la expedierea mrfurilor sau la plata preului, fr a-l comunica
ofertantului, acceptarea produce efecte n momentul n care acest act este ndeplinit. Actul de
acceptare tacit poate s se refere, de exemplu, la expedierea mrfurilor, sau la plata preului. n
practica aplicrii Conveniei s-a considerat c au caracter de acceptare tacit fapte precum punerea
n fabricaie a bunului comandat, achiziionarea materiilor prime necesare producerii acestui bun,
procurarea de pe pia a bunului comandat, ambalarea mrfurilor cu indicarea destinatarului
acestora, expedierea unei facturi, emiterea unei scrisori de credit. Momentul producerii efectelor de
ctre actul de acceptare tacit este cel n care acest act este ndeplinit. Se instituie, astfel, o condiie,
simetric cu cea de la acceptarea expres, i anume ca actul de acceptare tacit s fi avut loc n
termenul de acceptare indicat de ofertant sau, n lips, ntr-un termen rezonabil, innd seama de
mprejurrile tranzaciei i de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant.
Acceptarea tardiv. Convenia nu definete n mod expres acceptarea tardiv, dar din
corelarea dispoziiilor sale se poate concluziona c acceptarea tardiv este aceea care parvine
destinatarului ofertei dup expirarea termenului stipulat de ofertant sau a termenului rezonabil
stabilit conform art. 18 alin. 2. Efectele acceptrii tardive difer dup cum ntrzierea acceptrii
implic sau nu culpa acceptantului. Ipoteza n care tardivitatea acceptrii este imputabil
destinatarului ofertei presupune ca acceptarea tardiv s produc, totui, efecte ca acceptare, dac
ofertantul, fr ntrziere, l informeaz verbal pe destinatar despre acordul su. n acelai scop,
ofertantul poate adresa acceptantului un aviz. ntrzierea comunicrii acceptrii poate s nu fie
imputabil acceptantului. Este vorba de situaia n care acceptarea tardiv produce efecte ca o
acceptare, cnd scrisoarea sau alt nscris coninnd o acceptare tardiv denot c a fost expediat n
astfel de condiii nct, dac transmiterea ar fi fost ritmic, ar fi parvenit la timp ofertantului. n caz
contrar, fr ntrziere, ofertantul l informeaz pe acceptant, verbal sau printr-un aviz, c el
consider oferta ca devenit caduc.
Contraoferta. Ca regul, un rspuns care tinde s fie acceptarea unei oferte, dar care conine
completri, limitri sau alte modificri, este o respingere a ofertei i constituie o contraofert,
aadar, acceptarea trebuie s fie pur i simpl, adic perfect concordant cu coninutul ofertei (art.
19 alin. 1) . Totui, acceptarea nu trebuie s foloseasc exact aceleai cuvinte ca cele din ofet, att
timp ct diferenele n exprimare nu modific obligaiile prilor. Dac rspunsul care conine
completri, limitri sau alte modificri fa de coninutul ofertei constituie o nou ofert
(contraofert), aa nct dac ofertantul iniial accept expres sau tacit, contractul se consider
ncheiat n termenii noii oferte. Prin excepie, constituie, totui, acceptare un rspuns care tinde s
fie acceptarea unei oferte, dar care conine elemente complementare sau diferite care nu altereaz n
mod substanial termenii ofertei (art. 19 alin. 2). Elementele complementare sau diferite privind
ndeosebi preul, plata, calitatea i cantitatea mrfurilor, locul i momentul predrii, ntinderea
responsabilitii unei pri fa de cealalt sau rezolvarea litigiilor sunt considerate ca alternd n
mod substanial termenii ofertei (art. 19 alin. 3). Aceast enumerare are caracter limitativ, putnd fi
luate n considerare i alte elemente.
5
 Retractarea acceptrii. Acceptarea poate fi retractat dac dezicerea acceptantului ajunge la
ofertant nainte de momentul n care acceptarea ar fi produs efecte sau n acel moment (art. 22).
Efectul acceptrii fiind ncheierea contractului, rezult c retractarea acceptrii poate opera cel mai
trziu pn n momentul ncheierii contractului.
Forma si proba contractului. Convenia de la Viena pune n valoare principiul
consensualismului, astfel, c un contract de vnzare internaional nu trebuie s fie ncheiat, nici
constatat n scris i nu este supus nici unei alte condiii de form, putand fi probat prin orice
mijloace inclusiv prin martori. Convenia respect principiul simetriei actelor juridice i dispune
prin prevederile art. 29 alin. 2 ca un contract scris care contine o dispozitie ce stipuleaza ca orice
modificare sau reziliere amiabila trebuie facuta in scris, nu poate fi modificat sau reziliat in mod
amiabil intr-o alta forma. Totusi comportarea unei parti poate impiedica invocarea unei astfel de
dispozitii daca cealalta parte s-a intemeiat pe acesta comportare. De asemenea, in art. 96 se prevede
ca orice stat contractant a carui legislatie cere ca un contract de vanzare sa fie incheiat sau constatat
in scris, poate in orice moment sa declare, ca orice dispozitie a Conventiei, care autorizeaza alta
forma decat forma scrisa pentru incheierea, modificarea sau rezilierea amiabila a unui contract de
vanzare, sau pentru orice oferta, acceptare sau o alta manifestare de intentie, nu se aplica din
moment ce una din parti isi are sediul in acest stat.
Obligatiile vnztorului. Vanzatorul se obliga, in conditiile prevazute de contract si de
Conventie, sa predea marfurile, sa transfere proprietatea acestora si, daca este cazul, sa remita
documentele referitoare la marfa.
Transferul proprietatii.Vnzarea cu rezerva proprietii. Conventia de la Viena precizeaza
in art. 30 ca vnztorul se oblig s predea mrfurile si s transfere proprietatea acestora. Cu toate
acestea transferul proprietii asupra mrfii nu formeaz obiectul reglementrii uniforme i este
supus sistemului de drept indicat ca fiind aplicabil de norma conflictual. Codul civil roman
prevede in art. 1684 ca stipulaia prin care vnztorul i rezerv proprietatea bunului pn la plata
integral a preului este valabil chiar dac bunul a fost predat. Aceast stipulaie nu poate fi ns
opus terilor dect dup ndeplinirea formalitilor de publicitate cerute de lege, dup natura
bunului. De asemenea, in art. 1755 se prevede ca atunci cnd, ntr-o vnzare cu plata preului n
rate, obligaia de plat este garantat cu rezerva dreptului de proprietate, cumprtorul dobndete
dreptul de proprietate la data achitrii ultimei rate din pre; riscul bunului este ns transferat
cumprtorului de la momentul predrii acestuia.
Predarea marfurilor. Locul predrii marfurilor este locul unde vnztorul trebuie s
efectueze toate acele acte necesare n scopul executrii obligaiei de predare a mrfurilor. Locul
predrii nu trebuie confundat cu locul de destinaie. Daca vanzatorul nu este tinut sa predea
marfurile intr-un loc special, obligatia sa de predare consta:
a) in remiterea marfurilor primului transportator pentru a le transmite cumparatorului, in situatia in
care contractul de vanzare implica transportul marfurilor.
b) daca contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere
generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat ori produs si cand,
in momentul incheierii contractului, partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate ori
produse intr-un loc special - in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in acel loc.
c) in celelalte cazuri - in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care vanzatorul
avea sediul sau la momentul incheierii contractului. Dac vnztorul i schimb sediul dup data
ncheierii contractului, el este inut de obligaia de a pune bunurile la dispoziia cumprtorului la
6
vechiul su sediu. Daca cumparatorul este de acord, iar vanzatorul suporta cheltuielile suplimentare
ocazionate cumparatorului prin schimarea de sediu, marfurile pot fi predate si la noul sediu al
vanzatorului.
Remiterea documentelor referitoare la marfa. n cazul n care vnztorul este inut s
remit documentele care se refer la mrfuri, el trebuie s execute aceast obligaie la momentul, n
locul i n forma prevzute de contract. Prin documente referitoare la marfa intelegem: conosament,
certificat de depozit, warant, polia de asigurare, facturile comerciale, certificatele de origine,
atestatele de cantitate sau calitate, documentele vamale, licenele de export sau import. Vnztorul
poate s obin stipularea n contract a posibilitii de a reine documentele pn n momentul plii
preului de ctre cumprtor, atunci cnd este prevzut plata contra documente.
Conformitatea marfurilor. Marfa predat de ctre vnztor trebuie s fie conform clauzelor
contractuale, fr a avea defecte. Conventia de la Viena nu face distincie ntre conformitate i vicii
ascunse. Prin conformitate se nelege c bunul predat posed calitile i particularitile prevzute,
expres sau tacit, n contract. Conformitatea se determin innd seama de stipulaiile contractuale
privind cantitatea, calitatea i tipul, precum i ambalajul sau condiionarea mrfii. n afara de cazul
in care partile au convenit altfel, marfurile nu sunt conforme cu prevederilor contractuale decat
daca:
a) sunt adecvate intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;
b) sunt adecvate oricarei intrebuintari speciale care a fost adusa, expres sau tacit, la cunostinta
vinzatorului, in momentul incheierii contractului;
c) poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca esantion sau
model;
d) sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip sau, in lipsa unui
mod obisnuit, intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si proteja.
Raspunderea vanzatorului pentru lipsa de conformitate. Vanzatorul nu este raspunzator de o
lipsa de conformitate pe care cumparatorul o cunostea sau nu o putea ignora in momentul incheierii
contractului. Totusi, vanzatorul este raspunzator, de orice lipsa de conformitate care exista in
momentul transmiterii riscurilor catre cumparator, chiar daca aceasta lipsa nu apare decit ulterior. In
caz de predare anticipata, vanzatorul are dreptul, pana la data prevazuta pentru predare, fie sa
predea partea sau cantitatea lipsa, sau marfuri noi care sa inlocuiasca marfurile neconforme cu
contractul, fie sa repare orice lipsa de conformitate a marfurilor cu conditia ca exercitiul acestui
drept sa nu cauzeze cumparatorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile.
Denuntarea lipsei de conformitate. Cumparatorul este decazut din dreptul de a se prevala de
o lipsa de conformitate daca nu o denunta vanzatorului, precizand natura defectului, intr-un termen
rezonabil, calculat din momentul in care l-a constatat sau ar fi trebuit sa-l constate. In toate cazurile,
cumparatorul este decazut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate, daca nu o denunta
cel mai tarziu intr-un termen de 2 ani, calculat de la data la care marfurile i-au fost remise in mod
efectiv, exceptand cazul in care acest termen ar fi incompatibil cu durata unei garantii contractuale.
Vanzatorul nu poate sa se prevaleze de lipsa de conformitate daca aceasta se refera la fapte pe care
le cunostea sau pe care nu putea sa le ignore si pe care nu le-a aratat cumparatorului. Trebuie facut
diferenta intre termenul de denunare a lipsei de conformitate si termenul de prescripie. Prescripia
este reglementat de Convenia de la New York din 1974, care prevede un termen de prescripie de
4 ani, care curge de la data la care dreptul la aciune poate fi exercitat. n Principiile Unidroit
termenul de prescripie este de 3 ani, care curge de la data la care creditorul a cunoscut sau ar fi
7
trebuit s cunoasc faptele care i permit s exercite dreptul la aciune. Totodata, este prevzut i un
termen maximal de 10 ani, care curge din momentul n care dreptul la aciune poate fi exercitat,
independent de cunotina creditorului.
Obligaia de garanie contra eviciunii. Obligaia de garanie contra eviciunii este
reglementat n art. 41 al Conveniei de la Viena, care prevede c vnztorul trebuie s predea
mrfuri libere de orice drept sau pretenie a unui ter n momentul ncheierii contractului. Garania
pentru eviciune este incident independent da faptul c dreptul invocat de un ter este fondat sau
nu, precum i independent de mprejurarea c nu a fost formulat o aciune n justiie. Este suficient
ca reclamaia terului s l expun pe cumprtor unei incertitudini juridice care l determin s ezite
s dispun de mrfurile care formeaz obiectul contractului. Prevederile art. 41 comport o
excepie, n situaia n care cumprtorul accept s preia mrfurile, cunoscnd drepturile sau
preteniile unui ter. Convenia de la Viena consacr soluia validitii vnzrii, chiar dac ambele
pri au cunoscut n momentul ncheierii contractului c lucrul vndut formeaz obiectul dreptului
de proprietate al unei tere persoane. Cumprtorul pierde dreptul de a invoca garania pentru
eviciune dac nu anun vnzrorului dreptul sau pretenia terului, preciznd natura acestui drept
sau a preteniei, intr-un termen rezonabil calculat din momentul n care le-a cunoscut sau ar fi
trebuit s le cunoasc.
Obligatiile cumparatorului. Cumparatorul se obliga sa preia marfurile predate si sa plateasca
pretul.
Preluarea marfii. Referitor la obligatia cumparatorului de a prelua marfurile, Conventia
prevede ca acesta este obligat s ndeplineasc orice act care se poate atepta din partea lui, pentru a
permite vnztorului s efectueze predarea. Totodat, obligaia cumprtorului este limitat la
ndeplinirea oricrui act care poate fi ateptat n mod rezonabil din partea lui. De asemenea,
cumparatorul trebuie sa examineze marfurile sau sa le supuna examinarii intr-un termen scurt,
tinind seama de imprejurari. In cazul in care contractul implica transportul marfurilor, examenul
poate fi amanat pina la sosirea lor la destinatie.
Plata pretului. Preul const ntr-o sum de bani. Acesta trebuie s fie serios, real i
determinat sau cel puin determinabil. Daca pretul nu a fost determinat, dar exista un contract de
vanzare valabil incheiat, prile sunt reputate, n lipsa unor indicaii contrare, c s-au referit n mod
tacit la preul practicat n mod obinuit n momentul ncheierii contractului, n ramura comercial
respectiv, pentru aceleai mrfuri vndute n mprejurri comparabile.
Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la data stabilita prin contract sau care rezulta din
contract si din conventie, fara a fi necesara nici o cerere sau alta formalitate din partea vanzatorului.
n cazul n care cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul intr-un alt loc deosebit, el
trebuie platit vanzatorului: la sediul acestuia sau daca plata trebuie facuta contra remiterii marfurilor
sau documentelor, la locul acestei remiteri.
Reducerea pretului. n caz de lips de conformitate a mrfurilor cu prevederile contractuale,
chiar dac preul a fost sau nu pltit, cumprtorul poate reduce preul proporional cu diferena
ntre valoarea pe care mrfurile efectiv predate o aveau n momentul predrii i valoarea pe care
mrfurile conforme ar fi avut-o n acest moment. Se va lua n considerare ca moment de referin
pentru calculul diferenei de pre cel al predrii mrfii, iar nu cel al ncheierii contractului. In cazul
on care valoarea marfurilor trebuie stabilita prin raportare la o pia geografic determinat, se va
lua in considerare fie locul de livrare, fie sediul vnztorului ori al cumprtorului. Alegerea se va
face n funcie de preul de pia care este mai avantajos pentru ambele pri contractante.
8
 Executarea in natura. Potrivit art. 28 din Conventie, dac, n conformitate cu dispoziiile
Conveniei, o parte are dreptul s cear celeilalte pri executarea unei obligaii, un tribunal nu este
inut s dispun executarea n natur dect dac o face n temeiul propriului su drept pentru
contracte de vnzare asemntoare, necrmuite de prezenta convenie. Executarea n natur nu
poate fi cerut dect dac legea forului permite acest lucru. n dreptul romn, potrivit art. 1527 alin.
(1) C. civ. creditorul poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n
natur, cu excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil.
Transferul riscurilor. Cnd contractul de vnzare implic transportul mrfurilor, iar
vnztorul nu este inut s le remit ntr-un loc determinat, riscurile sunt transferate cumprtorului
de la remiterea mrfurilor primului transportator pentru a le transmite cumprtorului n
conformitate cu prevederile contractuale. Noiunea de ,,prim transportator presupune existena
unui transportator independent fa de ambele pri contractante. Riscurile nu vor fi transferate,
dac transportul este executat de vnztor sau de un prepus al su. Cnd vnztorul este inut s
remit mrfurile transportatorului ntr-un loc determinat, riscurile nu sunt transferate
cumprtorului pn ce mrfurile nu au fost remise transportatorului n acel loc. Faptul c
vnztorul ar fi autorizat s pstreze documentele reprezentative ale mrfurilor, nu afecteaz
transferul riscurilor. Totui, riscurile nu sunt transferate cumprtorului ct timp mrfurile nu au
fost clar identificate, potrivit cu contractul, prin aplicarea unui semn distinctiv pe mrfuri, prin
documentele de transport, printr-un aviz dat cumprtorului sau prin orice alt mijloc. n ceea ce
privete mrfurile vndute n cursul transportului, riscurile sunt transferate cumprtorului din
momentul ncheierii contractului. Totui, dac circumstanele o implic, riscurile sunt n sarcina
cumprtorului din momentul n care mrfurile au fost remise transportatorului care a emis
documentele constatatoare ale contractului de transport. Cu toate acestea, dac n momentul
ncheierii contractului de vnzare, vnztorul tia sau ar fi trebuit s tie c mrfurile au pierit sau
erau deteriorate i nu l-a informat pe cumprtor, pierderea sau deteriorarea este n sarcina
vnztorului. n toate celelalte cazuri, riscurile sunt transferate cumprtorului cnd acesta preia
mrfurile sau, dac nu o face n timpul potrivit, din momentul n care mrfurile sunt puse la
dispoziia sa, iar el svrete o contravenie la contract prin nepreluarea lor. n toate cazurile,
pierderea sau deteriorarea mrfurilor survenit dup transferul riscurilor ctre cumprtor nu-l
elibereaz pe acesta de obligaia de plat a preului, exceptnd cazul n care aceste evenimente sunt
datorate unui fapt al vnztorului.
Rezolutiunea contractului. n sistemul Conventiei de la Viena, rezolutiunea este stans legata
de existenta unei contraventii esentiale la contract. O contraventie la contract savarsita de una din
parti este esentiala cand ea cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu prin care o priveaza in mod
substantial de ceea ce aceasta era in drept sa astepte de la contract, in afara de cazul in care partea in
culpa nu a prevazut un astfel de rezultat,iar o persoana rezonabila, cu aceeasi pregatire si aflata in
aceeasi situatie, nu l-ar fi prevazut nici ea. Daca inainte de data executarii contractului este manifest
ca o parte va savarsi o contraventie esentiala la contract, cealalta parte poate sa declare contractul
rezolvit. Partea care are intentia sa declare contractul rezolvit trebuie sa notifice cealalta parte
contractanta, in conditii rezonabile pentru a-i permite sa dea garantii suficiente de buna executare a
obligatiilor sale.
Rezolutiunea poate interveni daca:
a) neexecutarea oricareia dintre obligatiile ce rezulta din contract sau din conventie constituie o
contraventie esentiala la contract;
9
b) in caz de nepredare, daca vanzatorul nu preda marfurile in termenul suplimentar acordat de
cumparator sau daca declara ca nu le va preda in termenul astfel acordat;
c) in cazul in care cumparatorul nu-si executa obligatia de plata a pretului sau nu preia marfurile
predate in termenul suplimentar acordat de vanzator sau daca declara ca nu o va face in termenul
astfel acordat.
O declaratie de rezolutiune a contractului nu are efect decat daca este facuta prin notificare
catre cealalta parte contractanta.
Exonerarea de rspundere. O parte nu este raspunzatoare de neexecutarea oricarei obligatii
ale sale daca dovedeste ca aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de vointa
sa si ca nu se putea astepta in mod rezonabil din partea ei sa o ia in considerare la momentul
incheierii contractului, sa o previna ori depaseasca sau sa previna ori sa-i depaseasca consecintele.
Daca neexecutarea de catre o parte este determinata de neexecutarea de catre un tert pe care ea l-a
insarcinat sa execute in intregime sau partial contractul, aceasta parte nu este exonerata de
raspundere decat in cazul in care sunt ntrunite condiiile de exonerare att n persoana sa, ct i a
terului. Efectul exonerator de rspundere al cazului de for major se ntinde numai pe timpul
duratei mpiedicrii. Partea care nu a executat trebuie s avertizeze cealalt parte despre piedic i
efectele acesteia asupra capacitii sale de executare. Dac avertismentul nu sosete la destinaie
ntr-un termen rezonabil calculat din momentul n care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi
trebuit s cunoasc piedica, aceasta este inut la daunele-interese cauzate de neprimire. Cerina ca
notificarea s fie primit de cealalt parte plaseaz riscul transmiterii n sarcina expeditorului. O
parte nu se poate prevala de o neexecutare a celeilalte parti, in masura, in care aceasta neexecutare
este determinata de un act sau de o omisiune din partea sa.
Daunele-interese. Daunele-interese pentru o contravenie la contract svrit de o parte sunt
egale, de regul, cu pierderea suferit i ctigul nerealizat de cealalt parte din cauza contraveniei.
Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite i ctigului nerealizat pe care partea n
culp le-a prevzut sau ar fi trebuit s le prevad n momentul ncheierii contractului, n
considerarea faptelor de care avea cunotin sau ar fi trebuit s aib cunotin ca fiind consecinele
posibile ale contraveniei la contract. Ctigul nerealizat nu este datorat dect dac ar fi fost n mod
efectiv realizat, o simpl posibilitate de a obine un beneficiu nefiind relevant.
Daunele-interese, n accepiunea Conventiei, pot fi pretinse indiferent de forma de vinovie
cu care este svrit contravenia, partea contractant putnd fi n cupl n ceea ce privete
neexecutarea obligaiilor contractuale sau aceast neexecutare poate fi urmarea intenionat a prii
contractante culpabile.
Trebuie precizat c att n sistemul Principiilor UNIDROIT, ct i a Principiilor Dreptului
European al Contractelor, diferit de prevedrile Conventiei de la Viena, sfera de aplicare a daunelor-
interese este mult mai cuprinztoare, deoarece pot fi compensate prin daune-interese pierderile
morale (cum ar fi tirbirea reputaiei comerciale).
Partea care invoc o contravenie la contract trebuie s ia msurile rezonabile, innd seama,
de mprejurri, pentru a limita pierderea, inclusiv ctigul nerealizat, rezultat al contraveniei. Dac
ea neglijeaz s fac acest lucru, partea n culp poate cere o reducere a daunelor-interese egal cu
mrimea pierderii care ar fi trebuit evitat.

10