Persoana fizica este ori ce om care ia fiinta inca de la nastere si participa la relatiile sociale prin

faptele sale,avand drepturi si obligatii in societate.Persoana juridica ia nastere prin vointa

omului,constituindu-se prin contract intr-o societate ce capata personalitate juridica in urma
inregistrarii.Persoana juridica poate fi compusa dintr-o singura persoana sau dintr-o asociere de mai
multe persoane ce i-si pun in comun mai multe bunuri in vederea obtinerii unui profit.

RAPORTUL JURIDIC

1.Notiunea de raport juridic:

Definitie :
Este un raport reglementat de norma de drept, raport in care subiectii umani sau partile se manifesta
ca titulare de drepturi si obligatii prin exercitarea carora serealizeaza finalitatea normei, al carei
respectare este asigurata ori prin vointa partilor,ori prin forta coercitiva a statului. In realitatea
existentei sale raportul juridic existanumai ca raport juridic concret:civil, penal, administrative, de
dreptul muncii, financiar,de dreptul familiei, etc.
Trebuie subliniat faptul ca, nu orice raport sau relatzie sociala este si una juridica,sunt juridice nu mai
acele raporturi sau relatii care sunt cuprinse in sfera unor reglementari ale dreptului. Asadar prin
cuprinderea acestora in prevederile unor norme dedrept, relatiile sau raporturile sociale dobandesc un
contur specific, devenind mai apoi unraport juridic.In concluzie, raportul juridic este un raport sau o
relatie sociala reglementata prin norma juridica
(1).
Intre norma juridica si raportul juridic pot exista 3 situatii de determinare, si anume:
a) norma judica poate transforma raporturile sociale nejuridice in raporturi juridice;
b) poate creea un raport juridic a carui aparitie nu a fost una spontana in viatasociala decat in virtutea
aparitiei si a prevederii normei juridice ( acest lucru estevalabil in cadrul raporturilor de drept
administrative si financiar);
c) nu creeaza in mod direct anumite rapoarte juridice, ba mai mult, unele normeimpiedica aparitia
unor noi raporturi juridice.

Rspunderea juridic

1. Noiunea rspunderii juridice

Rspunderea ca i noiune, are un coninut complex, tratat pe larg, din diferite perspective, n
cadrul mai multor tiine, n ncercarea de a clarifica i a aprofunda cte o faet a acestui concept.
Rspunderea juridic reprezint, alturi de rspunderea moral, spre exemplu, unul dintre
tipurile de rspundere social, poate cel mai important. Pentru uzul studenilor din anul I, vom ncerca
s facilitm apropierea de instituia rspunderii juridice, urmnd ca, pentru aprofundare, cititorii sa fie
ndrumai spre tratele fundamentale n domeniu1.
Rspunderea, ca si responsabilitatea, sunt noiuni filozofice al cror coninut s-a circumscris,
de cele mai multe ori, cu ajutorul noiunilor de liber arbitru, discernmnt si liberate. Altfel spus,
responsabilitatea unui individ sau tragerea lui la rspundere pentru anume fapta nu se poate concepe
dect in condiiile in care acesta a acionat liber si in deplina cunotina de cauza.
Dintr-o perspectiva istorica, s-a studiat sorgintea si evoluia rspunderii juridice evideniindu-
se rolul rspunderii juridice si al sanciunii administrate de stat in ruperea cercului vicios al rzbunrii,
ca metoda primitiva de tragere la rspundere sociala. Momentul in care s-a statuat dreptul exclusiv al
statului de a utiliza fora si de a executa sanciunea este considerat momentul naterii rspunderii
juridice.
O alta abordare a rspunderii o propune sociologia. Astfel, s-a dezvoltat noiunea de rspundere
social ca rspundere a individului in faa societii din care face parte pentru prejudiciile aduse acestei
societi. Rspunderea i sanciunea apar ca dou ipostaze ale aceluiai fenomen. Rspunderea politica,
rspunderea morala, rspunderea juridica sunt tipuri de rspunderea sociala. Dreptul societii si al
statului de a impune rspunderea juridica si de a aplica sanciunea a fost justificat prin interesul societii
de a se apra mpotriva acelora cere o vtma.
1. Principiile rspunderii juridice
Principiul legalitii a fost formulat iniial in ramura penala sub forma adagiului nullum crimen
sine lege, nulla poena sine lege. Astzi principiul are valoare constituionala si este valabil in toate
ramurile de drept.

Principiul rspunderii subiective sau principiul rspunderii pentru faptele svrite cu vinovie
consta in aceea ca nimeni nu rspunde dect daca i se imputa si i se dovedete o greeala si numai in
limitele vinoviei sale. Respectarea acestui principiu contribuie in mod esenial la realizarea scopului
educativ al rspunderii juridice.

Principiul rspunderii personale se refera la faptul ca, de principiu, fiecare rspunde doar
pentru fapta sa ; cu toate acestea, in ramura civila s-a instituit att o rspundere pentru fapta altuia, cat
si una pentru fapta animalelor sau a edificiilor { art. 1000 s.u. Cod civil}.

Conform prezumiei de nevinovie nimeni nu poate fi tras la rspundere juridica, nimnui nu i

se poate aplica o sanciune pana cnd nu i se dovedete vinovia. Prezumia de nevinovie este o
prezumie relativa ce poate fi rsturnata prin proba contrarie. Aceasta prezumie se concretizeaz, din
punct de vedere procedural, in faptul ca sarcina probei ii incuba celui ce acuza, intr-un sens larg sau
reclamantului, procurorului, prii vtmate etc., in funcie de ramura de drept avuta in vedere.

Principiul justeei sanciunii sau al proporionalizrii sanciunii cu fapta, cu rezultatul ei,

precum si cu gradul de vinovie al autorului faptei reprezint un alt principiu comun tuturor formelor
de rspundere juridica.
Principiul conform cruia unei singure violri a normei juridice ii corespunde o singura imputare se
refera la aceea ca nimeni nu poate fi sancionat de doua ori pentru aceeai fapta (non bis in idem). Se
admite insa cumulul formelor rspunderii juridice in cazul in care prin aceeai fapta sunt nclcate mai
multe norme juridice. Astfel, daca un salariat, aflat in exerciiul atribuiunilor de serviciu, svrete o
infraciune, el va trebui sa suporte, pe lng pedeapsa penala corespunztoare infraciunii svrite, si
o sanciune civila patrimoniala, corespunztoare obligaiei de reparare a prejudiciului produs prin
infraciune, precum si o alta sanciune disciplinara specifica normei de dreptul muncii nclcate prin
nendeplinirea ntocmai a atribuiunilor de serviciu.

Principiul celeritii tragerii la rspundere pornete de la ideea ca momentul aplicrii

sanciunii trebuie sa fie cat mai apropiat de cel al svririi faptei, pentru ca sa se produc efectul
sancionator, si mai cu seama efectul preventiv al tragerii la rspundere juridica. Scopul aplicrii
sanciunii consta in repararea, pe cat posibil, a prejudiciului suferit, dar si in prevenirea unor noi
nclcri a normelor juridice de ctre autorul faptei prevenia individuala sau de ctre alte persoane
prevenia generala -. Aceste scopuri nu pot fi atinse pe deplin dect daca procesul de descoperire a
celui vinovat si de aplicare a sanciunii se desfoar cu rapiditate, dovedind capacitatea societii de a
reaciona rapid la nclcarea normelor edictate de autoritile sale. Trecerea unui timp prea ndelungat
de la svrirea faptei ilicite poate determina pierderea probelor sau intervenirea prescripiei rspunderii
juridice.

Alturi de aceste principii generale, comune tuturor ramurilor de drept, exista si principii
specifice rspunderii penale, administrative etc. care se studiaz de ctre tiinele juridice de ramura.

1. Formele rspunderii juridice

Noiunea de rspundere juridic apare, aa cum am artat anterior, ca rezultat al sintetizrii
tipurilor de rspundere ce s-au cristalizat la nivelul fiecrei ramuri de drept. Astfel, s-a remarcat c
aproape fiecrei ramuri de drept i se poate atribui propria form de rspundere juridic. Astfel natura
normei juridice nclcate determina genul rspunderii juridice: rspundere civil, penal,
administrativa, de dreptul muncii, comercial etc.

Rspunderea civil2 poate fi delictual sau contractual.

Rspunderea civila delictual are ca fundament o fapta ilicit cauzatoare de prejudicii,

autorului faptei revenindu-i obligaia de a repara prejudicial cauzat prin fapta sa, a celui pentru care
rspunde, a animalului ori pentru ruina edificiului (vezi art. 998-1003 din Codul civil). Spre deosebire
de rspunderea penal care intervine doar n cazul svririi unei infraciuni, adic a unei fapte
incriminate de legea penal, rspunderea delictual poate interveni pentru orice fapt ilicit ce a cauzat
un prejudiciu.

Rspunderea civil contractuala rezulta din nerespectarea clauzelor unei convenii,

prejudiciul fiind cauzat chiar de aceast neexecutare a clauzei contractuale.

Rspunderea civil prezint o deosebit importan deoarece constituie dreptul comun n

materie de rspundere patrimonial, pentru celelalte tipuri de rspundere juridic de ramur3.

Rspunderea penal4 are ca temei svrirea unei infraciuni, adic a unei fapte prevzute de
legea penal, care prezint pericol social i care este svrit cu vinovie.

2
Liviu Pop, Teoria general a obligaiilor, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 163
3
Liviu Pop, Teoria general a obligaiilor, Ed. Lumina Lex, 2000, p.166.
4
Costica Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal, Partea general, Editura Universul Juridic, Bucureti,
2007, p.328.
Sanciunea specifica dreptului penal este pedeapsa privativ de libertate sau nchisoarea si se poate
aplica doar persoanei fizice5.

In cadrul ramurii de drept administrativ s-a fundamentat noiunea de rspundere

administrativ6 ca form a rspunderii juridice care intervine n cazul nclcrii unei norme de drept
administrativ. Aceasta poate fi o rspundere contravenionala, material sau disciplinar.

Rspunderea administrativ contravenional intervine doar n cazul svririi unei

contravenii, adic a unei fapte reglementate de lege ca i contravenie. Cele mai ntlnite sanciuni
contravenionale sunt amenzile contravenionale.

Alturi de aceste doua forme de rspundere ce au ca obiect o sanciune represiv, rspunderea

administrativ mai cunoate i o a treia form rspunderea material, ce are ca obiect o sanciune
reparatorie este vorba de rspunderea organelor administraiei publice pentru pagubele pricinuite prin
actele lor ilegale.

Rspunderea administrativ-disciplinar se fundamenteaz pe nclcarea unei obligaii de

drept administrativ, pe svrirea unei abateri administrative. Retragerea unei autorizaii sau nchiderea
unei uniti economice sunt sanciuni administrativ-disciplinare atunci cnd nu nsoesc aplicarea unei
sanciuni contravenionale.

In dreptul muncii7 s-a fundamentat rspunderea disciplinar i rspunderea patrimonial

(material). Rspunderea disciplinar intervine n cazul n care un salariat svrete cu vinovie o
abatere disciplinar. Rspunderea disciplinar este o rspundere de natur contractual, bazat pe
contractul de munc. Sanciunile disciplinare pot merge de la mustrare i avertismentul scris pn la
concediere. Rspunderea disciplinar i are izvorul prioritar, n normele Codului Muncii.

Rspunderea patrimonial, ca i cea disciplinar, i are izvorul tot n Codul Muncii. Aceasta
const n obligaia salariailor de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina i n
legtur cu munca lor.

Atunci cnd s-a constatat svrirea unei fapte ilicite, persoana vinovat va trebui sa suporte o
sanciune corespunztoare. Sanciunea reprezint instrumentul de realizare a rspunderii juridice,
obiectul acestui raport juridic de constrngere, iar scopul sanciunii poate fi represiv, preventiv, educativ
sau reparatoriu.

5
Pentru tipurile de sanciuni penale a se vedea: C. Bulai, op.cit., p.286
6
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, editia a 4-a, Editura All Beck, Bucureti, 2005, p.358-
359.
7
A se vedea Sanda Ghimpu, Alexandru iclea, Dreptul muncii, Ed. A 2-a, Ed. AllBeck, Bucureti, 2001, p.560,
595.
 Dei noiunile de pedeaps i sanciune sunt sinonime, totui, n drept, sanciunea apare ca o
categorie general, n timp ce pedeapsa reprezint o sanciune tipic ramurii penale.

In funcie de norma juridica nclcat, sanciunile vor fi de drept civil, precum despgubirea,
restituirea bunurilor sau restabilirea situaiei anterioare, penal ( pedepse, msuri de siguran sau
educative), administrativ (amenda sau avertismentul, mustrarea, confiscarea etc.). In dreptul muncii
se aplic sanciuni precum mustrarea, diminuarea salariului sau concedierea, iar n dreptul
constituional suspendarea sau demiterea din funcie, spre exemplu.

1. Condiiile rspunderii juridice

Rspunderea juridic, n oricare din formele sale, se concretizeaz dac sunt ndeplinite cteva
condiii referitoare la fapta ilicit, la rezultatul vtmtor, la legtura cauzala dintre fapt i rezultat i
la subiectul rspunderii juridice, respectiv la capacitatea sa de a rspunde i la vinovia sa. In plus este
necesar s nu intervin nici una din cauzele exoneratoare de rspundere.

Fapta ilicit, sau conduita ilicit reprezint fundamentul obiectiv rspunderii juridice, n lipsa
unei exteriorizri a relei intenii, rspunderea juridic nu se poate materializa, gndul vinovat poate
determina eventual, rspunderea moral, ca form a rspunderii sociale.

In general, fapta ilicit consta intr-un comportament (aciune sau inaciune) care nesocotete o
prevedere normativ. Caracterul ilicit al faptei se stabilete n funcie de dispoziia normei. Astfel, dac
norma interzice o aciune (norma prohibitiv), conduita ilicit va consta n chiar aciunea prohibit. Tot
astfel, n cazul normelor ce impun o aciune, a normelor onerative, inaciunea determin aplicarea
sanciunii. Este cazul medicului de gard care nu acord bolnavului internat de urgen asistena
medical necesar. Problemele ridicate de normele dispozitive, acelea care permit subiectului de drept
s aleag o conduit din mai multe posibile, au fost avute in vedere cu o ocazia studierii normei juridice.

In funcie de natura normei nclcate, faptele ilicite pot fi infraciuni, contravenii, abateri
disciplinare, delicte civile etc.

O a doua condiie necesar pentru a interveni rspunderea juridic const n cauzarea unui
rezultat vtmtor, a unui prejudiciu fie unei persoane determinate, fie societii n ansamblu. In unele
ramuri de drept, cum este ramura dreptului civil, este obligatorie dovedirea prejudiciului suferit, fie el
material sau moral, att ca existent, ct i ca ntindere; n schimb, n cazul dreptului penal, nu este
necesar totdeauna probarea unui prejudiciu, crearea strii de pericol ca urmare a svririi infraciunii
poate fi suficient pentru a interveni rspunderea penal.

Intre fapta ilicit i prejudiciul suferit trebuie s existe o legtur cauzal n sensul c prejudiciul
trebuie s fi survenit ca urmare, ca efect al faptei ilicite. Stabilirea legturii cauzale nu este la fel de
facil n toate cazurile. Astfel, n cazul prejudiciilor la care concur mai muli factori, printre care se
poate afla i culpa proprie a victimei, este mai dificil a stabili care dintre aceti factori a avut caracter
determinant i care a facilitat doar producerea rezultatului. Pentru a uura acest proces de analiz, s-a
dovedit util folosirea noiunilor de cauza i condiie . Astfel, se consider cauz a prejudiciului
acela dintre factorii intervenii care a putut determina n mod direct i nemijlocit producerea rezultatului,
iar factorul care a influenat, favoriznd producerea rezultatului, este considerat c a avut doar rolul de
condiie n producerea prejudiciului. Att aciunea cat i inaciunea pot avea caracter cauzal.

Alturi de aceste aspecte obiective, pentru a putea interveni rspunderea juridic, este necesar
stabilirea existenei vinoviei, considerat uneori fundamentul subiectiv al rspunderii.

Rudolf von Ihering arata c fapta ilicit trebuie sa fie contient. Vinovia const n atitudinea
psihic a autorului faptei fa de propria conduit i de rezultatul acesteia.

Diferitele forme sub care se poate manifesta vinovia au fost n modul cel mai clar definite de
ctre normele de drept penal. In acest act normativ se stabilete c atitudinea negativ a autorului faptei
fa de conduita sa i de rezultatul acesteia poate lua forma inteniei sau a culpei. Intenia este
considerat direct atunci cnd fptuitorul prevede rezultatul faptei sale i l urmrete. Atunci cnd
acesta prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmrete, dar l accept, ne aflm n faa inteniei indirecte.
Culpa intervine atunci cnd fptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu l urmrete, spernd n
mod uuratic c el nu se va produce (imprudena) sau atunci cnd fptuitorul nu prevede rezultatul
faptei, dei trebuia i putea s-l prevad (neglijena).

Intenia este forma cea mai grav a vinoviei i, deseori faptele ilicite sunt intenionate numai
atunci cnd se dovedete intenia autorului lor. Culpa, ca ipostaz mai puin grav a vinoviei,
determin, de cele mai multe ori, o form mai uoar a rspunderii juridice, sau o poate exclude cu totul.

In ramura civil, intenia rea poart numele de dol sau viclenie, iar culpa apare sub denumirea
de greeal, impruden, nepricepere sau neatenie, n mod tradiional acoperind i forma inteniei din
ramura penal8.