Sf.

Fotie cel Mare (820-891), patriarhul Constantinopolului, a fost una dintre cele mai importante
personaliti ale Imperiului Bizantin din ntreaga sa istorie milenar. Prezentul lucrare analizeaz
raportul Sfntului Fotie cu papalitatea romana.. Astfel, activitatea lui Fotie ni-l prezint ca un autentic
om al Bisericii: a rembisericit educaia bizantin, scoas de sub oblduirea Bisericii de ctre
iconoclati; a dus o intens munc misionar de ncretinare a slavilor; a luptat mpotriva ereziilor i
mai ales mpotriva adaosului Filioque n crez; a iubit monahismul i a redeschis nenumrate mnstiri.
n fine, scrierile lui Fotie ni-l arat i mai mult ca un continuator al Sfinilor Prini. Vedem mai nti c
el recomanda studierea culturii clasice, ns o subordona pe aceasta culturii Bisericii i scrierilor
duhovniceti, pe care le considera net superioare i singurele care puteau aduce mntuirea. Apoi,
cugetul su bisericesc se dovedete i n faptul c el i pune n valoare pe Sfinii Prini, criticnd
totodat dur rtcirile scriitorilor eretici i pgni, n ciuda prezentrii obiective a calitilor lor artistice.
n fine, ultimul argument l constituie sfaturile sale trimise proaspt convertitului rege Boris al Bulgariei,
cruia i arat c orice conductor adevrat trebuie s mbine virtutea cu credina, i c fr acestea
dou cultura din afar" nu are nici o valoare. Toate acestea dovedesc c Fotie nu aparine curentului
anti-bisericesc umanist, ci c el continu duhul i atitudinea Sfinilor Prini ai Bisericii fa de cultura
clasic greac