Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se colindă, se împodobeşte orice ar putea fi împodobit, podoabă peste podoabă, doar pentru
a ascunde falsitatea, goliciunea sufletească… se cumpără lucruri multe, inutile, doar de dragul
de-a le avea din belşug, de a risipi, de a rămâne mai gol ca înainte.
Omenirea trăieşte cu iluzia că-L sărbătoreşte pe El, pe Mesia, pruncul născut în iesle, dar Îl
uită pe sărbătorit, Îl lasă de-o parte, Îl aduc în discuţie doar din plictiseală sau uneori pentru a-I
mai introduce un piron în mâini, Îl amintesc în glumele lor seci şi lipsite de haz, Îl învinuiesc
mereu pentru mizeria din viaţa lor, pentru lipsa fericirii, pentru lipsa unui zâmbet curat… Se
îneacă în alcool pentru a sărbătorii Crăciunul în stil mare…
Oare noi ne diferenţiem de multime? Suntem oare altfel? Ce sărbătorim noi de fapt?
Crăciunul? Daca da, greşim profund, greşim la culme… greşim, dar e o greşeală ce s-ar putea
repara în viitorul apropiat şi asta doar dacă simţim că El s-a născut pentru noi, a venit într-o lume
meschină şi rea, ca noi să avem iertarea şi această iertare să fie din belşug.
Naşterea Lui este un eveniment unic în toată lumea creştină, este o onoare pentru noi, nişte
fire de praf, nişte frunze uscate purtate de vânt, ca un Rege să se umilească, să se nască într-o
iesle, să nu fie băgat în seamă, dar totuşi să fie dispus să moară răstignit, să îşi verse sângele
nevinovat, să rabde piroane şi spini şi toate acestea din IUBIRE, pentru că… El ne vrea pentru
El, ne vrea cu orice preţ, ne vrea pentru că suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui. Ne vrea!
Ne vrea! Aceste cuvinte ar trebui să fie ca un ecou în mintea noastră, sonoritatea lor ar trebui să
ne străpungă fiinţele. Fiecare zi ar trebui să ne-o ghidăm după aceste cuvinte atât de simple, dar
cu o atât de mare importanţă pentru noi…