CAPITOLUL V

CIRCUITE ELECTRICE DE C.A.

5.1. Generalităţi
Circuitele electrice de curent variabil în timp se pot studia cu ajutorul legilor şi
teoremelor câmpului electromagnetic, enunţate în capitolele precedente, dacă ele sunt constituite
din conductoare filiforme şi dacă regimul de variaţie în timp al mărimilor de intrare ale câmpului
electromagnetic are un caracter cvasistaţionar (adică variaţia în timp a mărimilor este suficient de
lentă pentru ca peste tot, cu excepţia dielectricului condensatoarelor, să se poată neglija curentul
electric de deplasare în raport cu curentul de conducţie).
În regimul cvasistaţionar al circuitelor electrice filiforme sunt valabile toate legile
electromagnetismului: legea inducţiei electromagnetice; legea conducţiei electrice; legea
transformării energiei în procesul de conducţie; legea conservării sarcinii electrice, cu excepţia
dielectricului condensatoarelor; legea circuitului magnetic sub forma teoremei lui Amperè, cu
excepţia dielectricului condensatoarelor. De asemenea, se mai folosesc teoremele transferului
puterii electrice la borne, teoremele capacităţii şi inductivităţii şi teoremele energiei electrice şi
magnetice.

5.2. Regimul periodic sinusoidal al circuitelor electrice.

Spre deosebire de regimul staţionar, unde tensiunea continuă (constanta), producea în
circuitele electrice curenţi de asemenea continui (fig.5.1), în regim variabil tensiunea şi curentul
sunt funcţii variabile în timp (fig.5.2) – valori instantanee.

Figura 5.1. Mărimi continui Figura 5.2. Marimi variabile

41
 Din multitudinea mărimilor variabile vom studia pe cele periodice sinusoidale (alternativ
sinusoidale). În circuitele de curent alternativ acţionează semnale (mărimi) care sunt funcţii
periodice de timp: tensiuni electromotoare [e(t)], curenţi [i(t)] şi căderi de tensiune [u(t)]:
e(t) = e(t + KT) (5.1)
i(t) = i(t + KT) (5.2)
u(t) = u(t + KT) (5.3)
unde: T este perioada funcţiei (intervalul de timp cel mai scurt în care funcţia trece prin toate
valorile, după care se repetă în aceaşi ordine); K este un număr întreg oarecare; numărul de
perioade cuprinse în unitatea de timp reprezinta frecvenţa funcţiei (f), iar mărimea:
ω = 2πf (5.4)
poartă numele de pulsaţie.
Pentru o funcţie periodică se pot scrie şi relaţiile:
1
f = [Hz.] (5.5)
T
1
ω = 2πf = 2π ⋅ [rad./sec.] (5.6)
T
unde perioada T se masoară în secunde.
În practica circuitelor de curent alternativ (c.a.) se întâlnesc tensiuni şi curenţi într-un
spectru foarte larg de frecvenţă. Astfel, cu puţine excepţii, reţelele electrice pentru producerea,
transportul şi distribuţia energiei electrice sunt, actualmente, reţele de curent alternativ sinusoidal
cu frecvenţă f = 50 Hz in Europa şi f = 60 Hz in America; circuitele de telecomunicaţii
funcţionează cu frecvenţa de ordinul Kilohertzilor (KHz), iar cele de radiocomunicaţii cu
frecvenţe de ordinul Megahertzilor (MHz).
Mărimile periodice care iau valori de un singur semn se numesc mărimi pulsatorii
(fig.5.3.) iar cele care iau valori de ambele semne se numesc mărimi alternative (fig.5.4.)

Figura 5.3. Mărimi pulsatorii. Figura 5.4. Mărimi alternative.

42
 Cea mai mare valoare instantanee (ca modul de pe o perioadă), pe care o ia marimea
alternativă se numeşte valoare de vârf.
Valoarea medie a unei mărimi periodice se determină cu relaţia:

t1 +T
i(t )dt
1
I med =
T ∫t1
(5.7)

unde t 1 este momentul iniţial.

Orice mărime alternativă are valoarea medie pe o perioadă, nulă.
În cazul mărimilor pulsatorii (fig.5.3) valoarea medie este diferită de zero. Se mai
defineşte şi valoarea medie pe o semiperioadă:

i (t )dt
2 T /2
T ∫0
I med =
'
(5.8)

Valoarea efectivă (eficace) a unei mărimi alternative se determină cu expresia:

1 t1 +T 2
T ∫t1
I= ⋅ i dt (5.9)

Prin definiţie, valoarea efectivă a unui curent electric alternativ este egală cu intensitatea
curentului continuu care, în acelaşi rezistor, dezvoltă aceaşi cantitate de căldura în timpul unei
perioade, ca şi curentul continuu.

Figura 5.5. Diagrama de variaţie a unui curent sinusoidal

Se numeşte mărime sinusoidală sau armonică o mărime alternativă (fig.5.5) de forma:

i = I m ⋅ sin (ωt + γ ) (5.10)
în care: Im este valoarea maximă a mărimii sinusoidale, totdeauna pozitivă; ω – pulsaţia mărimii
sinusoidale, totdeauna pozitivă; γ – faza iniţială care se exprimă în unghiuri cuprinse între –π şi
+π. Perioada mărimii sinusoidale rezultă din relaţia de periodicitate:
ω (t + T ) + γ = ωt + γ + 2π (5.11)

43
din care se obţine:
2π
ωT = 2π sau ω = = 2πf (5.12)
T
Substituind în relaţia (5.9), expresia curentului i, din (5.10), se obţine:

I m2 sin 2 (ωt + γ )dt

1 T
I=
T ∫
0
(5.13)

sau:

I m2 T 1 − cos 2(ωt + γ ) I
I=
T ∫0 2
dt = m
2
(5.14)

Ţinând seama de (5.14), mărimea sinusoidală i se mai poate exprima sub forma:
i = I 2 sin (ωt + γ ) (5.15)

Diferenţa de fază ϕ = γ 1 − γ 2 , ilustrată în fig. 5.6, dintre două mărimi sinusoidale i 1 şi i 2 ,

se numeşte defazaj. Dacă defazajul este pozitiv (γ 1 − γ 2 > 0 ) se spune că mărimea sinusoidală i 1

este defazată înaintea mărimii sinusoidale i 2 . Dacă defazajul este negativ ( 1   2  0 ), se

spune că mărimea sinusoidală i 2 este defazată înaintea mărimii sinusoidale i 1 .

Figura 5.6. Diagramele de variaţie a două mărimi sinusoidale şi defazajele acestora;

γ 1 , γ 2 - fazele iniţiale ale celor două mărimi; i 1 ,i 2 – mărimi sinusoidale.

Două mărimi sinusoidale sunt:

în faza dacă defazajul dintre ele este nul;
in opozitie, dacă defazajul dintre ele este ± π ;
π
în cuadratură, dacă defazajul dintre ele este ± .
2
Mărimea pentru care se alege faza initială nulă, se numeşte origine de fază.

44
 5.3. Circuite electrice simple în regim permanent sinusoidal rezolvate prin metoda
directă.

Se vor examina în continuare câteva circuite electrice simple în regim permanent

sinusoidal, rezistorul ideal, bobina ideală, condensatorul ideal, iar apoi circuitul RLC serie şi
RLC derivaţie.

5.3.1. Rezistorul ideal

Este un element de circuit care nu produce câmp magnetic şi nici nu acumulează sarcini
electrice. Schema de principiu a unui rezistor ideal este prezentată în fig.5.7. Aplicând legea
inducţiei electromagnetice pe conturul Г, contur care se închide prin tensiunea la borne u(t) se
obţine:
− −
eΓ = ∫ E ds = Ri(t ) − u (t ) = 0 (5.16)
Γ

sau
u(t) = Ri(t) (5.17)
Tensiunea u(t) din relaţia (5.17) se mai poate scrie conform relaţiilor de definiţie a unei
mărimi sinusoidale:
u (t ) = 2U sin ωt (5.18)
unde s-a considerat că tensiunea de alimentare u(t) are faza iniţială nulă.
Diagramele de variaţie în timp ale tensiunii şi curentului sunt prezentate în fig.5.8.

Figura 5.7. Rezistorul ideal Figura 5.8. i(t) si u(t) la rezistorul ideal

Ecuaţia de funcţionare a rezistorului ideal este:

u = R ⋅ i = U 2 sin ωt (5.19)
din care rezultă curentul:

45
 u U 2
i= = sin ωt (5.20)
R R
Valoarea efectivă a curentului este egală cu:
U
I= (5.21)
R
Curentul unui rezistor ideal este în fază cu tensiunea la borne şi are valoarea efectivă
proporţională cu tensiunea şi independentă de frecventă.
Unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent este ϕ = 0 , deci cele două mărimi sunt în
fază.

5.3.2. Bobina ideală.

Schema de principiu a bobinei ideale este prezentata în fig. 5.9, iar diagramele de variaţie
în timp ale tensiunii şi curentului sunt prezentate în fig.5.10.

Figura 5.9. Bobina ideala Figura 5.10. u(t) si i(t) la bonina ideala

Aplicând legea inducţiei electromagnetice pe conturul Г se obţine;

− −

∫ E ds = eΓ = −u (t ) (5.22)
Γ

unde:
dΦ
= − (Li (t )) = − L
d di
eΓ = − (5.23)
dt dt dt
Ecuaţia de funcţionare a bobinei ideale este:
di
u = L⋅ (5.24)
dt
Intrucât:
u = U 2 sin ωt iar i = I 2 sin (ωt − ϕ ) (5.25)
ecuaţia (5.24) devine:

46
 π 
U 2 sin ωt = LωI 2 cos(ωt − ϕ ) = LωI 2 sin  − ωt + ϕ  (5.26)
2 
deci:
U π
I= iar ϕ = (5.27)
ωL 2
ceea ce face ca expresia curentului instantaneu să aibă forma:
U  π
i= ⋅ 2 ⋅ sin  ωt −  (5.28)
ωL  2
π
Curentul unei bobine ideale este defazat în urma tensiunii la borne cu (fig.5.10).
2
π
Pentru o bobină reală acest defazaj este cuprins între 0 si şi spunem că între cele două mărimi
2
avem un „defazaj inductiv”.
Reactanţa unei bobine ideale se notează, în aplicaţii cu simbolul
X L = ωL (5.29)

5.3.3. Condensatorul ideal.

Schema de principiu a condensatorului ideal este prezentata în fig.5.11, iar diagramele de

variaţie în timp ale tensiunii şi curentului sunt prezentate în fig.5.12. Aplicând din nou legea
inducţiei electromagnetice se obţine:
− −

∫ E ds = eΓ = u c (t ) − u (t ) = 0 (5.30)
Γ

unde:
q(t ) 1
u c (t ) = = ∫ i (t )dt (5.31)
C C

Figura 5.11. Condensatorul ideal Figura 5.12. u(t) si i(t) la condensatorul ideal .

47
 Ecuaţia de funcţionare a condensatorului ideal este:
du
i =C⋅ (5.32)
dt
Substituind expresiile tensiunii şi curentului din (5.25) în (5.32) se obţine:
 π
I 2 sin (ωt − ϕ ) = ωCU 2 cos ωt = ωCU 2 sin  ωt +  (5.33)
 2
Deci:
π
I = ω ⋅ C ⋅ U ; iar ϕ=− (5.34)
2
Ceea ce face ca expresia curentului instantaneu să aibă forma:
 π
i = ω ⋅ C ⋅ U 2 sin  ωt +  (5.35)
 2
π
Curentul care străbate un condensator ideal este defazat înaintea tensiunii la borne cu .
2
Un condensator ideal nu permite trecerea curentului la frecvenţe joase, iar la frecvenţe înalte el
reprezintă un scurtcircuit. În cazul condensatorului real între tensiunea la borne şi curentul prin
π
acesta unghiul de defazaj este cuprins între 0 ş i şi spunem că avem un „defazaj capacitiv”.
2
1
Reactanţa unui condensator ideal se notează, în aplicaţii cu simbolul X c = .
ωC

5.3.4. Circuitul RLC serie.

Schema de principiu a acestui circuit este indicată în fig.5.13.

Figura 5.13. Schema de principiu a circuitului RLC serie: R – rezistenţa rezistorului; L –

inductivitatea bobinei; C – capacitatea condensatorului; u R ,u l ,u C – tensiunile aplicate la bornele
rezistorului, respectiv la bornele bobinei si condensatorului.

48
 Tensiunea la bornele circuitului RLC serie este egală cu:
u = u R + u L+ u c (5.36)
Expresiile tensiunilor u R , u L , u C fiind cunoscute, relaţia (5.36) se mai poate scrie sub
forma:
di 1
dt C ∫
u = R ⋅i + L + i ⋅ dt (5.37)

Substituind expresiile tensiunii u şi curentului i, în relaţia (5.37) rezultă;

U 2 sin ωt = RI 2 sin (ωt − ϕ ) + ωLI 2 cos(ωt − ϕ ) − I 2 cos(ωt − ϕ )

1
(5.38)
ωC
Din relaţia (5.38) se pot obţine valoarea efectivă a curentului I şi defazajul ϕ , pentru
două momente particulare şi anume:
π π
ωt − ϕ = 0 si ωt − ϕ = sau ωt = ϕ si ωt = ϕ + (5.39)
2 2
Substituind cele două momente particulare in (5.38) se obţine:
 1 
U sin ϕ =  ωL −  I si U cos ϕ = RI (5.40)
 ωC 
Prin ridicarea la pătrat a expresiilor (5.40) şi adunarea lor precum şi prin impărţirea
acestora rezultă:
U
I= (5.41)
2
 1 
R 2 +  ωL − 
 ωc 
şi
1
ωL −
tgϕ = ωC (5.42)
R
unde
2
 1 
Z = R +  ωL −
2
 (5.43)
 ωC 
este impedanta circuitului RLC serie.
Folosind notaţiile introduse în acest capitol:
1
X L = ωL; X C = ; X = X L − X C ; relaţiile (5.41), (5.42) şi (5.43) se mai pot scrie:
ωc

49
 U
I= (legea lui Ohm pentru circuitul RLC – serie). (5.44)
Z
XL − XC X
tgϕ = = (5.45)
R R

Z = R 2 + X 2 = R 2 + (X L − X C )
2
(5.46)

Defazajul dintre tensiune şi curent este cuprins în intervalul:

π XL − XC π
− < ϕ = arctg < (5.47)
2 R 2
Din relaţiile determinate anterior se poate construi “triunghiul impedanţelor” – un
triunghi dreptunghic ale cărui elemente sunt reprezentate în figura 5.14.

Figura 5.14. Triunghiul impedanţelor.

5.3.5. Circuite RLC derivaţie

Schema de principiu a circuitului este dată în fig. (5.15).

Figura 5.15. Schema de principiu a circuitului RLC derivaţie; R – rezistenţa rezistorului;

L – inductivitatea bobinei; C- capacitatea condensatorului; i R , i L , i C – curenţii care trec prin
rezistor, bobina şi condensator

Tensiunea la bornele circuitului fiind cunoscută U 2 ⋅ sin ωt , valoarea instantanee a

curentului total este egală cu:
i= i R + i L + i C (5.48)

50
 Expresiile curenţilor i R , i L si i C fiind cunoscute, relaţia (5.48) se mai poate scrie sub
forma:
u 1 du
i= + ∫ u ⋅ dt + C ⋅ (5.49)
R L dt
Substituind expresiile tensiunii şi curentului i în relaţia (5.49) rezultă:

I 2 sin (ωt − ϕ ) =
U 2 U 2
sin ωt − cos ωt + ωCU 2 cos ωt (5.50)
R ωL
Din relaţia (5.50), se poate obţine valoarea unghiului de defazaj dintre tensiunea u(t) şi
curentul i(t) pentru momentul particular:
ωt − ϕ = 0 (5.51)
adică,
U U
0= sin ϕ − cos ϕ + UωC cos ϕ (5.51)
R ωL
sau,
1  1 
sin ϕ =  − ωC  cos ϕ (5.52)
R  ωL 
deci
1
− ωC
ω L B − BC
tgϕ = = L (5.53)
1 G
R
De asemeni din relaţia (5.50) se poate obţine valoarea efectivă a curentului I, pentru două
momente particulare:
π
ωt = 0 si ωt = − (5.54)
2
Substituind relaţiile (5.54) în relaţia (5.50) obţinem, pe rând, expresiile:
 1 
I sin ϕ =  ωC − U (5.55)
 ωL 
şi
U
I cos ϕ = (5.56)
R
Ridicând la pătrat expresiile (5.55) şi (5.56) şi apoi adunându-le obţinem:

51
  1  2  1  
2

I = U   +  ωC −
2 2
  (5.57)
 R   ωL  

sau:

I = U G 2 + (BC − BL ) = UY
2
(5.58)

unde:
1
G= , conductanţa circuitului;
R
BC = ωC , susceptanţa condensatorului;

1
BL = , susceptanţa bobinei.
ωL

Y = G 2 + (BC − BL ) = G 2 + B 2 , admitanţa circuitului RLC derivaţie.

2

Relaţia (5.58), mai poartă şi numele de legea lui Ohm pentru circuite RLC derivaţie.
Defazajul între tensiune şi curent este cuprins în intervalul:
ϕ BL − BC π
− < ϕ = arctg < (5.59)
2 G 2
Şi în cazul circuitului RLC derivaţie se poate construi un “triunghi al admitanţelor” –
triunghi dreptunghic ale cărui elemente sunt indicate în fig.5.16.

Figura 5.16. Triunghiul admitanţelor. Figura 5.17. Schema unui dipol

5.3.6. Puteri în regim periodic sinusoidal

În fig. 5.17, se reprezintă un dipol echivalent al unui circuit cu rezistenţe, bobine şi

condensatoare, care absoarbe curentul i(t) de la o reţea cu tensiunea u(t) de urmatoarea formă
analitică:
i (t ) = 2 I sin (ωt + ϕ1 ) (5.60)

52
 u (t ) = 2U sin (ωt + ϕ 2 ) (5.61)
Puterea instantanee absorbită de circuit, este:
p(t ) = u (t ) ⋅ i (t ) = 2UI sin (ωt + ϕ1 )sin (ωt + ϕ 2 ) = UI [cos(ϕ1 − ϕ 2 ) − cos(2ωt + ϕ1 + ϕ 2 )] (5.62)
Notând cu ϕ = ϕ1 − ϕ 2 , defazajul dintre tensiunea de alimentare şi curentul absorbit se
observă că în expresia puterii din relaţia (5.62), apar două componente, dintre care una constantă
(UI cos ϕ ) şi una variabilă de pulsaţie dublă fată de cea a tensiunii de alimentare
(− UI cos(2ωt + ϕ1 + ϕ 2 )) . De asemeni din relaţia (5.62) se observă că puterea instantanee p(t) se
transmite în ambele sensuri atât de la sursă la receptor (p(t)>0) cât şi de la receptor la sursă
(p(t)<0).
În cazul circuitelor de c.a. deosebim trei puteri: activă, reactivă şi aparentă.
Puterea activă este dată de relaţia:

∫ p(t )dt = UI cos ϕ

1 T
P= (5.63)
T 0

π π
Aşa cum s-a demonstrat anterior (rel.5.47 si 5.59) − ≤ϕ ≤ ,deci P = UI cos ϕ ≥ 0 .
2 2
Unitatea de masură a puterii active în [SI] este wattul [W]. Termenul cos ϕ , care apare în
expresia puterii active poartă denumirea de factor de putere.
Se vede că în c.a. puterea activă este maximă când cos ϕ = 1 , adică ϕ = 0 , deci cazul
unui circuit numai cu rezistor (R) sau cu reactanţele compensate (la rezonantă).
Din relaţia (5.44): U=ZI, deci puterea activă va avea expresia:
P = I 2 Z cos ϕ (5.64)
dar din triunghiul impedanţelor (fig.5.14) se vede că, Z cos ϕ = R deci:

P = RI 2 (5.65)
Relaţia (5.65) ne arată că puterea activă se transformă pe o rezistenţă, în putere termică.
Din relaţia (5.65) se pot defini:
P I2 I
R= si G = = (5.66)
I 2
P U cos ϕ
Puterea reactivă este dată de relaţia:
Q = UI sin ϕ (5.67)
sau

53
 Q = I 2 Z sin ϕ (5.68)
Din figura (5.14) se obţine Z sin ϕ = X , deci:

Q = XI 2 (5.69)
Relaţia (5.69) ne arată că puterea respectivă este inmagazinată în alimentele reactive de
circuit (în câmpul electric al condensatoarelor şi/sau câmpul magnetic al bobinelor).
 π π
Ştiind că unghiul de defazaj ϕ ∈  − ,  din relaţia (5.68) se observă că puterea
 2 2
 π  π 
reactivă poate fi pozitivă pentru ϕ ∈  0,  sau negativă pentru ϕ ∈ − ,0  , adică de la reţea la
 2  2 
receptor, respectiv de la receptor la reţea. În [SI] puterea reactivă se măsoară în voltamper–
reactiv [VAR].
Puterea aparenta este dată de relaţia:
S=UI (5.70)
sau ţinănd cont de relaţia (5.44):
S= Z I2 (5.71)
Din analiza expresiilor celor trei puteri rezultă:

S = P2 + Q2 (5.72)
Deci şi pentru puteri se poate construi un “triunghi al puterilor” – triunghiul dreptunghic
din fig. (5.18). Unitatea de măsură a puterii aparente în [SI] este volt–amperul [VA].

Figura 5.18. Triunghiul puterilor.

5.4. Reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale

Având în vedere că operaţiile dintre mărimile sinusoidale exprimate sub formă analitică
generează calcule foarte complicate, se utilizează o reprezentare a mărimilor sinusoidale sub
formă de fazori transferând calculul asupra acestora.

54
 Oricărei mărimi cu o variaţie sinusoidala în timp: a = Am sin (ωt + ϕ ), i se poate ataşa un
pseudovector numit fazor (vector rotitor) definit astfel: faţă de o direcţie de referinţa (spre
exemplu axa OX, din fig. 5.19) se ia o direcţie, la un unghi (ωt + ϕ ) , ce corespunde fazei funcţie
la momentul respectiv. Pe această direcţie se ia un vector având modulul egal cu valoarea
( )
maximă a funcţiei Am = 2 A . Vectorul construit se roteşte în spaţiu cu o viteză unghiulară

egală cu pulsaţia funcţiei (ω ) . Întradevăr, proiecţia fazorului pe axa OY, ne dă valoarea

instantanee a funcţiei sinusoidale. Această reprezentare mai poartă şi numele de reprezentare
fazorială cinematică.

Figura 5.19. Reprezentarea fazorială cinematică Figura 5.20. Reprezentarea fazorială statică.

În practica calculului circuitelor de c.a. în regim sinusoidal, de obicei toate mărimile

variabile din circuit au aceiaşi pulsaţie, motiv pentru care se utilizează o reprezentare statică prin
fazori la momentul t=0 (fig.5.20).
De asemenea, pentru ca în rezolvarea circuitelor de c.a. se utilizează mărimile efective,
modulul fazorului se va lua egal cu valoarea efectivă. Aşadar atunci cand se trece de la fazor la
valoarea instantanee se ţine seama de relaţia:
U m = 2U (5.73)
obţinând o reprezentare fazorială statică simplificată.
În circuitele de c.a. se mai utilizează fazorii derivatei sau integralei funcţiei sinusoidale
care descrie mărimea respectivă.
Fazorul derivatei
Pentru funcţia sinusoidală considerată derivată este:
da  π
= ωAm sin  ωt + ϕ +  (5.74)
dt  2

55
 După cum se vede fazorul derivatei are modulul de ω ori mai mare decât cel al funcţiei
π
iniţiale, iar unghiul de defazaj al acestuia este cu înaintea mărimii sinusoidale “a”.
2
Fazorul integralei
Pentru aceiaşi funcţie integrala este:
t Am  π
∫0
adt =
ω
sin  ωt + ϕ − 
 2
(5.75)

În acest caz fazorul integralei se obţine din fazorul funcţiei iniţiale, având modulul de ω
π
ori mai mic, iar unghiul de defazaj este cu în urma fazorului funcţiei iniţiale.
2
Reprezentarea fazorială statică a mărimilor descrise mai sus este dată în fig. 5.21.

Figura 5.21. Reprezentarea fazorială statică a unei mărimi sinusoidale,

a derivatei şi integralei acesteia.

5.5. Reprezentarea complexă (simbolică) a mărimilor sinusoidale.

Pentru rezolvarea reţelelor complexe de c.a, se foloseşte o a treia metodă de reprezentare

(în afară de cea analitică – 5.3 şi cea fazorială – 5.4), a mărimilor sinusoidale în timp prin funcţii
a căror domenii de existenţă este planul complex.
Astfel funcţiei sinusoidale a = Am sin (ωt + ϕ ) îi corespunde în planul complex funcţia:

a <=> a = Am e j (ωt +ϕ ) (5.76)

−

π
unde j este unitatea imaginară j = − 1 ce reprezintă un operator de rotaţie cu .
2
Reprezentarea în planul complex a funcţiei descrisă de relaţia (5.76) este dată în fig. 5.22.

56
 Din aceleaşi considerente pe care le-am arătat la reprezentarea fazorială şi în acest caz se
foloseşte o reprezentare complexă simplificată: funcţia sinusoidală este reprezentată de un număr
complex în valoare efectivă (fig. 5.23):
A = A ⋅ e jϕ (5.77)
−

Figura 5.22. Reprezentarea complexă Figura 5.23. Reprezentarea complexă

a mărimii sinusoidale “a” simplificată.

Deci, se poate stabili o relaţie biunivocă între funcţiile sinusoidale de timp şi funcţiile
complexe.
Trecerea de la funcţii sinusoidale la cele complexe şi invers se poate face cu uşurinţă.
Avantajul mare pe care-l oferă această ultimă metodă, este acela că reprezintarea
complexă, transferă calculul reţelelor de c.a. în algebra numerelor complexe, unde toate
operaţiile algebrice se fac cu uşurinţă.
Derivata complexă. Pentru derivata funcţiei exprimată şi de relatia (5.74) corespondenţa
în planul complex este:
 π
da  π jϕ + 
= ωAm sin  ωt + ϕ +  <=> Ad = ωAe  2  = jω A (5.78)
dt  2 − −

Deci derivata complexă se obţine din valoarea funcţiei (rel.5.77) multiplicată cu

operatorul jω .
Integrala complexă. Pentru integrala funcţiei exprimată prin relaţia (5.75), corespondenţa
în planul complex este:
 π
t Am  π A j  ϕ − 2  A j A
∫0 = ω + ϕ − = = = −
adt sin  t  <=> A e e (5.79)
ω  2 − i ω jω jω
Deci integrala complexă se obţine din valoarea funcţiei (rel.5.77) împarţită la operatorul
jω .

57
 Pe baza rezultatelor obţinute la acest paragraf se pot scrie toate mărimile sinusoidale din
circuitele de c.a. sub formă complexă şi de asemenea toate relaţiile de calcul (legi şi teoreme):
tensiune, curent, impedanţă complexă, admitanţa complexă, putere complexă, legea lui Ohm în
complex, teoremele lui Kirchhoff în complex etc.

5.5.1. Caracterizarea în complex a circuitelor dipolare.

Un circuit dipolar, liniar şi pasiv, sub tensiunea sinusoidală la borne

u = U 2 sin (ωt + β ) , absoarbe curentul sinusoidal i = I 2 sin (ωt + γ ) . Tensiunea la borne şi
curentul în complex sunt:
u ⇔ U = Ue jβ ; i ⇔ I = Ie jγ (5.80)
− −

Cunoscând tensiunea şi curentul se pot defini impedanţa, admitanţa şi puterea complexă.

Impedanţa complexă. Se numeşte impedanţa complexă a unui circuit dipolar raportul
dintre tensiunea complexă la borne şi curentul complex absorbit:
U
Z= −
(5.81)
− I
−

sau
Ue jβ U j ( β −γ )
Z= jγ
= e = Ze jϕ (5.82)
− Ie I
unde Z este modulul impedanţei, iar β − γ = ϕ este defazajul circuitului.
Impedanţa complexă are modulul egal cu impedanţa circuitului şi argumentul egal cu
defazajul circuitului:

Z =Z
−
()
ϕ = arg Z
−
(5.83)

Exprimând impedanţa complexă, în forma trigonometrică, se obţine:

Z = Ze jϕ = Z ⋅ cos ϕ + jZ sin ϕ (5.84)
−

Aşa cum ştim din triunghiul impedanţelor, mărimea Z cos ϕ se numeşte rezistenţa
circuitului şi se notează cu R, iar mărimea Z cos ϕ se numeşte reactanţa circuitului şi se notează
cu X. Se poate scrie deci:

58
 Z = R + jX (5.85)
−

Partea reală a impedanţei complexe este egală cu rezistenţa circuitului, iar partea
imaginară este egală cu reactanţa circuitului:
R = Re Z ; {}
−
{}
X = Im Z
−
(5.86)

Impedanţa complexă nu depinde de U si I , ci numai de parmetrii elementelor de circuit şi

− −

de frecvenţă.
Admitanţa complexă. Se numeşte admitanţa complexă raportul dintre curentul complex şi
tensiunea complexă:

Ie jγ
I
Y= = −
jβ
= Ye − jϕ (5.87)
− U Ue
−

Exprimând admitanţa, sub formă trigonometrică, se obţine:

Y = G + jB = Y cos ϕ + jY sin ϕ (5.88)
−

in care G este conductanta circuitului, iar B este susceptanta circuitului.

Conductanta G si susceptanta B se calculeaza deci cu expresiile:
G = Y ⋅ cos ϕ si B = Y ⋅ sin ϕ (5.89)
Puterea complexă. Puterea activă, reactivă şi aparenta ale unui circuit dipolar se pot
calcula direct cu ajutorul expresiilor mărimilor U si I . Se numeşte putere aparentă complexă,
− −

produsul dintre tensiunea complexă şi valoarea conjugată a curentului complex. Ea se notează cu

S şi are expresia:
−

S = U I = Ue jβ ⋅ Ie − jγ = UIe j ( β −γ )
*
(5.90)
− − −

unde UI=S este puterea aparentă, iar β − γ = ϕ este defazajul.

Prin urmare:
S = Se + jϕ = S cos ϕ + jS sin ϕ = P + jQ (5.91)
−

Din relaţia (5.91) reiese că puterea activă P şi cea reactivă Q se determină cu expresiile:
P = Re S ; {}
−
{}
Q = Im S
−
(5.92)

59
 5.6. Circuite simple de curent alternativ sinusoidal analizate prin metoda
reprezentarii in planul complex

5.6.1. Circuite RLC serie

Considerăm circuitul RLC serie din fig. 5.13, alimentat de la o tensiune sinusoidală
u = U m sin ωt . Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff pe conturul circuitului se obţine:

u R + u L + uC − u = 0 (5.93)
sau:
di 1 t
dt C ∫0
Ri + L + idt = U m sin ωt (5.94)

După cum se vede pentru a determina curentul prin circuit trebuie să rezolvăm o ecuaţie
integro-diferenţială dată de relaţia (5.94). Rezolvarea o vom face prin cele două metode
prezentate anterior: metoda fazorială şi metoda reprezentării în planul complex.
Schema echivalentă cu mărimi complexe a circuitului RLC serie din fig. 5.13, este
prezentată în fig. 5.24.

Figura 5.24. Schema de principiu şi diagrama fazorială a circuitului RLC – serie.

Metoda fazorială.
Dacă soluţia ecuaţiei (5.94) este de forma:
i = I m sin (ωt + ϕ ) (5.95)

pentru ca aceasta să fie determinată trebuiesc determinate: I m siϕ .

Reprezentând ecuaţia (5.94) prin fazori se obţine diagrama din fig. 5.24.b in care:
I !
U R = RI ; U L = ωLI ; UC = ; U = ZI ; X L = ωL > X C = (5.96)
ωC ωC
deci U L > U C .

60
 Din fig. 5.24.b se deduce
U
I= (5.97)
R + (X L − X C )
2
2

deci:
I m = 2I (5.98)
iar
U L −UC X L − X C
tgϕ = = (5.99)
UR R
Relaţiile (5.98) si (5.99) determină curentul i din relaţia (5.95).
Metoda reprezentării în complex
Dacă se reprezintă relaţia (5.93) în valori coplexe se obţine:
U R +U L +UC −U = 0 (5.100)
− − − −

sau
1
R I + jωL I + I =U (5.101)
− − j ωC − −
De aici:
U U
I= −
= −
(5.102)
−  1  Z
R + j  Lω −  −
 Cω 
Relaţia (5.102) reprezintă legea conducţiei (Ohm) în valori complexe pentru
circuite RLC – serie si permite determinarea lui I , iar apoi:
−

I = I ⇒ I m = 2I (5.103)
−

şi
()
Im Z
Re(Z )
ϕ = arctg −
(5.104)
−

Cu mărimile calculate prin relaţiile (5.103) si (5.104) curentul i din circuit (rel. 5.95) este
determinat.

61
 5.6.2. Circuite RLC derivaţie

Considerăm circuitul din fig. 5.15 alimentat de la o tensiune u = U m sin ωt .

Aplicând teorema a I-a a lui Kirchhoff în nodul A obţinem:
i = iR + il + iC (5.105)
sau
u 1 t du
i= + ∫ udt + C (5.106)
R L 0 dt
Ca şi în cazul circuitului RLC serie pentru determinarea curentului de forma relaţiei
(5.95) vom utiliza cele două metode: fazorială şi reprezentare în complex.
Schema echivalentă cu mărimi complexe a circuitului RLC derivaţie este prezentată în
fig.(5.25.a).

Figura 5.25. Schema de principiu şi diagrama fazorială a circuitului RLC – derivaţie.

Metoda fazorială
Diagrama fazorială care reprezintă mărimile sinusoidale din ecuaţia (5.106) este dată în
fig. 5.25.b în care:
U U U U
IR = = GU ; I L = = = BLU ; I C = ωCU = = BCU (5.107)
R Lω X L XC
S-a considerat de asemeni B L >B C , deci I L >I C .
Din fig. 5.25.b se deduc:

I = U G 2 + (BC − BL ) I m = 2I
2
(5.108)

şi

62
 BL − BC
tgϕ = (5.109)
G
Relaţiile (5.108) şi (5.109), determină curentul i din relaţia (5.95).
Metoda reprezentării în complex
Dacă se reprezintă relaţia (5.105) în complex se obţine:
I = I R + I L + IC (5.110)
− − − −

sau
 1 
I = U  G + + jωC  (5.111)
− −
 j ωL 
De aici:
I =UY (5.112)
− − −

Relaţia (5.112) reprezintă legea conducţiei (Ohm) în valori complexe pentru circuite RLC
derivaţie şi permite determinarea lui I şi apoi:
−

I = I ⇒ I m = 2I (5.113)
−

şi
()
Im Y
Re(Y )
ϕ = arctg −
(5.114)
−

Cu mărimile calculate prin relaţiile (5.113) şi (5.114) se poate determina valoarea

instantanee a curentului i (rel.5.95).

5.6.3. Condensatorul real

Comportarea unui condensator aşa cum a fost descris pâna aici corespunde aşa numitului
condensator ideal. În realitate se constată că la funcţionarea îndelungată, un condensator se
încalzeşte, deci în el are loc o disipare de putere activă. Dielectricul real nu are o rezistenţă
infinită, deci prin el se închide un curent de conducţie care provoacă o absorbţie de putere RI2 de
la sursa de alimentare.

63
 Din punct de vedere al comportării unui condensator real se constată un defazaj mai mic
π
de între curentul prin condensator şi tensiunea la borne (fig.5.26).
2

Figura 5.26. Unghiul de pierderi δ al condensatorului real

π
Mărimea: δ = − ϕ poartă numele de unghi de pierderi; un condensator este cu atât mai
2
bun cu cît δ este mai mic. Pentru condensatorul real curentul complex va fi:
I = Ie jϕ = Ie j (π / 2−δ ) (5.115)
−

Respectiv puterea aparentă complexă:

S = U I * = UIe − jϕ = UI cos ϕ − jUI sin ϕ = P − jQ (5.116)
− − −

unde:
π 
P = UI cos ϕ = UI cos − δ  = UI sin δ (5.117)
2 
Deci puterea activă absorbită de condensator de la sursă este proporţională cu sinusul
unghiului de pierderi (δ).

5.6.4. Bobina reală

La punctul 5.3.2. (bobina ideală) s-a luat în consideraţie numai inductivitatea bobinei,
neglijându-se rezistenţa ohmica a acesteia şi capacitatea dintre spire.
În realitate la funcţionarea de durată se constată o încalzire a bobinei, deci şi aici are loc o
absorbţie de putere de la sursă, care se pierde pe rezistenţa ohmica a conductorului din care se
realizează înfaşurarea sub forma RI2.

64
 Dacă bobina este montată pe un miez din material feromagnetic, ca urmare a regimului
variabil în timp apar şi pierderi de putere activă prin histerezis magnetic şi curenţi turbionari aşa
cum s-a văzut în capitolul IV.
Această putere activă consumată de bobina de la sursă face ca defazajul dintre curent şi
π π
tensiune să fie mai mic de (fig. 5.27). Putem introduce şi aici mărimea: δ = − ϕ , numită
2 2
unghi de pierderi.

Figura 5.27. Unghiul de pierderi al bobinei reale.

5.7. Rezonanţa electrică

5.7.1. Caracterizarea fenomenului de rezonanţă

Fenomenul de rezonanţă electrică apare în circuitele de curent alternativ, în anumite

cazuri particulare, când defazajul φ dintre tensiunea aplicată şi curentul absorbit este nul.
Xe
ϕ = arctg =0 (5.118)
Re
unde: X e = 0 este reactanţa echivalentă a circuitului, iar R e este rezistenţa sa echivalentă.
Caracterul fenomenului de rezonanţă depinde de configuraţia circuitului: serie, paralel,
mixt. În fenomenul de rezonanţă se cunosc două cazuri specifice de manifestare ale acestui
fenomen: rezonanţa circuitelor serie numită rezonanţa tensiunilor şi rezonanţa circuitelor cu
ramuri paralele numită rezonanţa curenţilor.

5.8. Imbunătăţirea factorului de putere

Din analiza celor trei feluri de puteri, prezentate la paragraful precedent, se trage
urmatoarea concluzie în ceea ce priveşte vehicularea puterilor în circuitele de c.a.
rezistorul ideal consumă numai putere activă de la reţeaua la care este conectat;

65
 bobina ideală consuma numai putere reactivă de la reţeaua la care este conectată;
condensatorul ideal debitează putere reactivă în reţeaua la care este conectat.
Marea majoritate a consumatorilor de energie electrică au caracter inductiv (motoare,
transformatoare etc.). Aceşti consumatori inductivi absorb de la reţea energie reactivă pentru
formarea şi intreţinerea câmpurilor magnetice.
Din expresia puterii active pentru o tensiune de alimentare constantă şi aceeaşi putere:
P = UI cos ϕ se obtine: (5.119)
I cos ϕ = const.
Relaţia (5.119) arată că la un factor de putere scăzut (deci la un consum ridicat de putere
reactivă) curentul absorbit de la reţea este mare şi deci pierderile în linia de alimentare (R 1 I2)
sunt mari. Datorită acestor cauze în practică se urmareşte funcţionarea receptoarelor la un factor
de putere cît mai aproape de 1. O îmbunatăţire a factorului de putere se poate realiza pe două căi:
pe cale naturală sau prin compensarea puterii reactive.
Pe cale naturală factorul de putere se poate îmbunătăţi adoptând măsuri tehnico-
organizatorice, cum ar fi: echiparea motoarelor electrice cu limitatoarelor de mers în gol,
respectarea graficului de întreţinere a motoarelor electrice prin repararea la timp a defectelor etc.
Prin compensarea puterii reactive cu ajutorul condensatoarelor statice sau utilizarea
compensatoarelor (motoarelor) sincrone (această metodă va fi prezentată în partea de
electrotehnica numita „Maşini electrice”).
Pentru compensarea puterii cu ajutorul condensatoarelor statice, se montează în derivaţie
cu receptorul (consumatorul) inductiv (fig.5.28.a) un condensator C 0 .

a) b)
Figura 5.28. Compensarea factorului de putere cu ajutorul condensatoarelor statice.

Daca U este valoarea efectivă a tensiunii de alimentare, I curentul înainte de montarea

condensatorului C 0 , cos ϕ , factorul de putere înainte de montarea condensatorului iar I’ si

66
 cos ϕ ' , curentul şi respectiv factorul de putere după montarea condensatorului, atunci
reprezentând diagrama fazorială a celor două situaţii ale circuitului (fig.5.28.b) se pot spune
relaţiile:
AB AD − BD I sin ϕ − I C
tgϕ ' = = = (5.120)
OA OA I cos ϕ
Din relaţia (5.34) se poate scrie:
I C = ωC 0U (5.121)

unde, ω = 2πf .
Înlocuind relaţia (5.121) în (5.120) se obţine:
I sin ϕ − ωC 0U
tgϕ ' = (5.122)
I cos ϕ
sau multiplicând număratorul şi numitorul fracţiei (5.122) cu U se obţine:
UI sin ϕ − ωC 0U 2
tgϕ ' = (5.123)
UI cos ϕ
sau
ωU 2
tgϕ ' = tgϕ − C0 (5.124)
P
Din relaţia (5.124) se obţine valoarea capacitătii condensatorului C 0 care trebuie conectat
în circuitul dat, astfel încât să se obtină o îmbunătăţire a factorului de putere, de la cos ϕ la
cos ϕ ’:

C0 =
(
P tgϕ − tgϕ '
=
) (
P tgϕ − tgϕ ' ) (5.125)
2πfU 2 ωU 2
unde, ω = 2πf .

5.9. Conexiunea impedantelor in circuitele de c.a.

5.9.1. Conexiunea serie

Fie un număr oarecare de dipoli pasivi, necuplaţi inductiv între ei, conectaţi în serie,
având fiecare impedanţele complexe: Z 1 , Z 2 ,....., Z n (fig.5.29).
− − −

67
 Figura 5.29. Dipoli electrici pasivi necuplaţi inductiv, conectaţi în serie.

Tensiunea la borne scrisă în valori instantanee este:

u b = u 1 + u 2 +.......+ u n (5.126)
sau în complex:
U b = U 1 + U 2 + ..... + U n (5.127)
− − − −

Utilizând expresia tensiunii la bornele unei impedanţe complexe prin care trece un curent
complex (legea lui Ohm în complex, rel.5.102), expresia (5.127), se poate scrie:
 
U b = Z 1 I + Z 2 I + ..... + Z n I =  Z 1 + Z 2 + ..... + Z n  I (5.128)
− − − − − − −  − − − −

Deci impedanţa echivalentă a circuitului serie este:

Ub n
Ze = −
= Z1 + Z 2 + ..... + Z n = ∑ Z k (5.129)
− I − − − k =1 −
−

Explicitând în părţile reale şi imaginare relaţia (5.129), se obţin expresiile:

n n
Re = ∑ Rk si X e = ∑ X k (5.130)
k =1 k =1

5.9.2. Conexiunea paralel

Fie „n” dipoli pasivi, necuplaţi inductiv sau cu exteriorul conectaţi în paralel (fig.5.30)
având admitanţele Y1 , Y2 ,......, Yn .
− − −

Figura 5.30. Dipoli electrici pasivi necuplaţi inductiv, conectaţi în paralel.

68
 Conform primei teoreme a lui Kirchhoff:
i = i 1 + i 2 +.......+ i n (5.131)
sau în complex:
I = I 1 + I 2 + ..... + I n = Y1 U b + Y2 U b + ..... + Yn U b (5.132)
− − − − − − − − − −

Admitanţa complexă echivalentă a circuitului este:

I n
Ye = −
= Y1 + Y2 + ..... + Yn = ∑ Yk (5.133)
Ub − − − k =1 −
−

Explicitând în parţi reale şi imaginare relaţia (5.133) se obţin expresiile:

n n
Ge = ∑ G k si Be = ∑ B k (5.134)
k =1 k =1

5.10. Circuite trifazate de curent alternativ sinusoidal

5.10.1. Sisteme de tensiuni

Un ansamblu de circuite în care acţionează trei t.e.m. alternative de aceiaşi frecvenţă

formează un sistem trifazat de circuite electrice, fiecare din aceste circuite constituind fazele
sistemului trifazat.
Fiecare fază a receptorului este caracterizată printr-o impedanţă. Dacă impedanţele
complexe ale celor trei faze sunt egale, spunem că receptorul (consumatorul) este echilibrat, iar
dacă impedanţele nu sunt egale receptorul este dezechilibrat. Având in vadere că în circuitele
electrice trifazate actionează un sistem trifazat de t.e.m. atunci rezultă un sistem trifazat de
tensiuni la borne şi respectiv un sistem trifazat de curenţi electrici.
Sistemul trifazat de tensiuni (curenti) poate fi:
simetric – atunci când cele trei mărimi au aceiaşi amplitudine (sau
 2π 
valoare efectivă) şi sunt defazate între ele cu acelaşi unghi  ;
 3 
Nesimetric – atunci când cele trei mărimi au amplitudini diferite şi/sau
unghiurile de defazaj dintre ele, diferite.

69
 Sistemele trifazate simetrice pot fi de trei tipuri: succesiune directă, succesiune inversă şi
homopolară.
Sistemul de succesiune directă
Dacă succesiunea fazorilor care formează sistemul trifazat este în sens trigonometric
direct (fig.5.31), sistemul simetric se numeşte direct iar forma acestuia este:

u = 2U sin ωt
 1
  2π 
u 2 = 2U sin  ωt −  (5.135)
  3 
  4π 
u 3 = 2U sin  ωt − 
  3 

Fig. 5.31

Sistemul de succesiune inversă

Dacă succesiunea fazorilor care formează sistemul trifazat este în sens trigonometric
invers (fig.5.32), sistemul simetric se numeşte invers iar forma acestuia este:

u = 2U sin ωt
 1
  4π 
u 2 = 2U sin  ωt −  (5.136)
  3 
  2π 
u 3 = 2U sin  ωt − 
  3 

70
 Figura 5.32. Sistemul trifazat de succesiune inversă

Sistemul simetric homopolar

Dacă defazajul dintre două mărimi succesive este nul atunci cei trei fazori vor fi în faza
(fig.5.33), iar forma analitică a acestuia este:
u1 = 2U sin ωt

u 2 = 2U sin ωt (5.137)

u 3 = 2U sin ωt

Figura 5.33. Sistemul trifazat simetric homopolar

2π
j 2π
Dacă notam cu a = e 3
, un număr complex având modulul egal cu unitatea iar faza
− 3
- numit operator de rotaţie cele trei sisteme (5.135; 5.136 si 5.137) se scriu astfel:
Sistemul simetric direct:

U−1 = Ue = U
jo

 2π
 −j
 2
U = Ue 3
= U a2 (5.138)
−
 −
 −j
4π

U 3 = Ue 3 = U a−
 −
Sistemul simetric invers:

71
 
U−1 = Ue = U
jo

 4π
 −j
 2
U = Ue 3
=U a (5.139)
−
 −

 −j
2π

U 3 = Ue 3 = U a
2

 − −

Sistemul simetric homopolar:


U−1 = Ue = U
jo


U 2 = Ue = U
jo
(5.140)
 −

U 3 = Ue jo = U
 −

5.10.2. Rezolvarea circuitelor trifazate

Problema rezolvării circuitelor trifazate de c.a. se pune de obicei sub forma: se dă

sistemul de tensiuni trifazate, la bornele sursei de alimentare şi impedanţele fazelor receptorului
trifazat şi se cer curentii din retea. În circuitele trifazate se pot ivi urmatoarele cazuri de reţele:
a) reţele alimentate cu tensiuni simetrice şi receptoare echilibrate (se obţin
curenţi simetrici);
b) reţele alimentate cu tensiuni simetrice şi receptoare dezechilibrate (se
obţin curenţi nesimetrici);
c) reţele alimentate cu tensiuni nesimetrice şi receptoare echilibrate (se obţin
curenţi nesimetrici);
d) reţele alimentate cu tensiuni nesimetrice şi receptoare dezechilibrate (se
obţin curenţi nesimetrici).
Pentru rezolvarea variantelor de circuite prezentate mai sus se utilizează două metode:
metoda directa (care se poate aplica în toate variantele de circuite) şi metoda componentelor
simetrice (care se aplică la rezolvarea reţelelor alimentate de la sisteme trifazate nesimetrice de
tensiuni).

72
 5.10.2.1. Receptoare trifazate alimentate cu tensiuni simetrice

Sursele trifazate sau impedanţele trifazate pot fi legate galvanic între ele sau nelegate (fig.
5.34). Legarea galvanică se poate face în două moduri: în stea (Y) sau în triunghi ( ∆ ). În
practică se utilizează sistemele trifazate legate, care reduc numărul de conductoare ale liniei de
transport a energiei de la sursă la receptor (de la 6 conductoare la 3 sau 4).

Figura 5.34. Sistem trifazat nelegat galvanic

5.10.2.1.1. Receptoare echilibrate – conexiunea în stea (Y)

În fig. 5.35, este reprezentată conectarea în stea a sursei şi receptorului. Conductoarele de

linie se reduc la 3 plus conductorul nul sau neutru, care face legatura între nulul sursei (O) şi
nulul receptorului (O’ ).

Figura 5.35. Conexiunea stea

În cazul sistemelor trifazate legate avem două feluri de mărimi: de faza şi de linie. Astfel
în cazul de faţă avem:

73
 U A , U B , U C - tensiuni de fază;
− − −

U AB , U BC , U CA - tensiuni de linie
− − −

I A , I B , I C - curenţii de linie care la conexiunea stea corespund cu cei de faza.

− − −

Deci:
I1 = If (5.141)
iar pentru tensiuni se pot scrie:
π

−
( )
U AB = U A − U B = U 1 − a 2 = U 3e
−
j
6
(5.142)
− − −

Cum sursa este simetrică (U AB = U BC = U CA = U l ) şi receptorul echilibrat

( Z A = Z B = Z C respectiv U A = U B = U C = U f ) se obţine între valorile efective ale tensiunilor

relaţia:
U l = 3U f (5.143)

Deci tensiunile de linie la legarea în stea au valorile efective de 3 ori mai mari şi
defazate cu π/6, înaintea lui U A (rel. 5.142).
−

Conexiunea în triunghi ( ∆ )
În figura 5.36 este reprezentată conexiunea în triunghi a sursei şi receptorului.
Conductoarele liniei de transport a energiei se reduc în acest caz la 3.

Figura 5.36. Conexiunea triunghi

Se observă în acest caz că între mărimile de fază şi de linie ale tensiunilor există relaţia:
U 1 =U f (5.144)

74
 Pentru a determina relaţia dintre curenţi, se scrie teorema a-I-a a lui Kirchhoff în unul din
nodurile receptorului, de exemplu în A’:
π
−j
I A = I AB − I CA = I f 3e 6
(5.145)
− − −

Cum sursa este simetrică (I A =I B =I C =I l ) şi receptorul echilibrat (I AB =I BC =I CA =I f ) se obţin

între valorile efective ale curenţilor, relaţia:
I l = 3I f (5.146)

Deci curenţii de linie, la legatura în triunghi, sunt de 3 ori mai mari şi defazaţi cu π/6 în
urma lui I AB (rel. 5.145).
−

Puteri în reţele trifazate simetrice şi echilibrate

Deoarece în acest caz valorile efective ale curenţilor şi tensiunilor pe fiecare fază sunt
egale, cele trei puteri se pot scrie:
P = 3U f I f cos ϕ (5.147)

Q = 3U f I f sin ϕ (5.148)

S = 3U f I f (5.149)

Utilizând pentru exprimarea puterilor mărimile de linie (rel.5.141; 5.143; 5.144 si 5.146)
se obţin relaţiile:
la conexiunea în stea a receptorului (fig.5.35).
Ul
P=3 I l cos ϕ = 3U l I l cos ϕ ; Q = 3U l I l sin ϕ ; S = 3U l I l (5.150)
3
la conexiunea în triunghi a receptorului (fig.5.36).
Il
P = 3U l cos ϕ = 3U l I l cos ϕ ; Q = 3U l I l sin ϕ ; S = 3U l I l (5.151)
3
Deci indiferent de modul de legare al receptorului puterile au aceiaşi expresie dacă pentru
scrierea lor se utilizează mărimile de linie.

75