Diareea acuta

Diareea acuta este definita ca eliminarea prea rapida a unor scaune prea lichide. Diareea
acuta infectioasa reprezinta o importanta cauza de morbiditate si mortalitate infantila.
Etiologie:
Agentii etiologici bacterieni ai diareilor se transmit pe cale fecal - orala, dar se va avea
in vedere ca surse posibile si alimentele sau apa contaminata, precum si transmiterea
directa de la om la om.
Diareile cu Salmonella Shigella sau giardia survin epidemic in timp ce diareile virale
survin endemic, fiecare copil infectandu-se in functie de expunere. Diareile infectioase din
crese sau colectivitati de sugari, sau cele aparute in familii sarace, cu nivel socio - econimic
scazut trebuie atribuite de la inceput agentilor infectiosi. Germenii enteropatogeni sunt
virali, bacterieni, sau parazitari.
Pentru a aparea diareea, intra in interactiune urmatorii factori:
 frecventa si severitatea expunerii la germenii enteropatogeni;
 virulenta germenilor;
 mecanismele de aparare ale gazdei capabile sa previna infectia

Virusurile enteropatogene - rotavirusurile (sunt responsabile de 25% din cazurile de

diaree acuta); adenovirusul enteric; parvovirus, norovirus.
Bacteriile enteropatogene - E. Coli enterotoxigen este cauza principala a diareilor acute.
Sunt 5 tipuri de E. Coli: enteropatogen, enterotoxigen, enteroinvaziv, enterohemoragic si
enteroadeziv.
 Salmonella
 Shigella
 Campilobacter pilori
 Pseudomonas
 Klepsiella
 Chlostridium difficile
Dintre parazitii enteropatogeni, Giardia are incidenta crescuta in colectivitati de sugari,
prescolari si crese.
Diareea acuta poate fi indusa de medicamentatie (antibiotice), sau poate apare in
cadrul unor alergii alimentare (alergie la proteinele din laptele de vaca, alergie la proteinele
din soia), sau poate apare in infectii extra intestinale, sau greseli de alimentatie.
Din punct de vedere fiziopatologic, sub actiunea germenilor enteropatogeni se
produce accelerarea peristaltismului intestinal care limiteaza absorbtia apei si electrolitilor

1
din lumen si permite grabirea tranzitului. Creste secretia activa de apa si Na in lumen, care
alaturi de accelerarea peristaltismului conduc la aparitia de scaune mai frecvente si mai
lichide care se soldeaza cu sindrom de deshidratare acuta
 Semne si simptome:

Diagnosticul de diaree acuta nu se poate sustine in afara existentei simptomului cardinal

al bolii si anume aparitia de scaune frecvente, lichide (sau oricum de consistenta
modificata), cu elemente patologice ca mucus, puroi, sange, precum si de volum mare.
Debutul bolii este acut si modificarea consistentei scaunelor este precedata de
stagnare ponderala, anorexie, varsaturi, febra, tenesme. Frecventa scaunelor si modificarea
pH-ului favorizeaza aparitia eritemului fesier. Colicile intentinale, manifestate prin agitati,
care preced eliminarea scaunelor completeaza tabloul bolii. Diareea acuta cu germeni
enteroinvazivi (E. Coli, Shigella, Slamonella) debuteaza cu febra, alterarea rapida si severa a
starii generale, anorexie, scaune cu mucus, puroi si sange.
 Examenele de laborator:

Hemograma nu prezinta modificari sugestive in diareile usoare sau medii de etilologie

virala, insa in cele bacteriene cu germeni gram negativi, numarul de leucocite variaza intre
leucocitoza si leucopenie cu devierea la stanga a formulei leucocitare.
Examenul de urina este fara modificari.
Coprocitograma: se numara numarul de leucocite pe campul microscopic, fiind
prezente in scaun in infectiile cu germeni enteroinvazivi.
Coprocultura este examenul crucial pentru identificarea germenului.
 Tratamentul diareei acute simple fara deshidratare consta in parcurgerea a patru
etape de tratament:

1. Inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice pe cale orala cu solutii hidroelectrolitice cu adaos

de glucoza care amelioreaza absorbtia.
Compozitia acestora este:
 Na 50 mEq/l
 K 20 mEq/l
 Cl 50 - 60 mEq/l
 Glucoza 20 g / l
Aceste solutii pentru rehidratare orala sunt sub forma de flacoane de 250 ml cu
solutie gata preparata, sau sub forma de plicuri, cu pulbere solubila, care se dizolva
extemporaneu in apa fiarta si racita.
2
2. Dieta de tranzitie alcatuita din vegetale antidiareice (apa de orez, supa de morcovi,
pulbere de roscove) cu durata de 24H, dupa care se obtine un scaun legat.
3. Tratamentul dietetic
 realimentarea incepe imediat dupa inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice, cu
preparate dietetice ce ofera un aport caloric si proteic adecvat, cu inlocuirea totala a
lipidelor cu lipide vegetale, in care predomina trigliceridele cu lanturi medii si lactoza
lipseste cu desavarsire, sau este in cantitate scazuta. (Milupa HN258, Humana H, Nan
fara lactoza).
 Daca sugarul este alimentat natural, realimentarea se face cu lapte de mama.
 Inlocuirea preparatului dietetic cu alimentul de baza se face dupa 5 - 7 zile tatonand
toleranta digestiva.

4. Tratamentul antibimicrobian:
- in infectia virala dovedita este inutil;
- tratamentul antibiotic este necesar daca coprocultura a izolat germenul etiologic si in
cazurile nedovedite bacterilologic in care:
 aspectul scaunului este cu mucos, puroi, sange;
 se constata conditii epidemiologice sugestive pentru infectii bacteriene ( sectii de nou
- nascuti; crese);
 varsta mica ( sugar alimentat artificial );
 stari de malnutritie;
 mediu precar: saracie, promiscuitate, lipsa de respectare a conditiilor de igiena.

Optiunile terapeutice in functie de agentul etilogic:

 in infectia cu Shigella, Salmonella: ceftriaxon 50 - 100 mg/kg c pe zi;
 in infectia cu Campylobacter, Shigella: azitromicina 10 mg/kg c pe zi 3 zile;
 in infectia cu E. Coli, Shigella, Salmonella: - ciprofloxacina 20mg/kg c pe zi;
 trimetoprim/sulfametoxazol 8-10mg/kg c
 in infectia cu Chlostridium difficile: metronidazol, vancomicina 40mg kg c pe zi p.o.