Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Analiza exegetică a cuvântului păcat – „αμαρτια”

în Noul Testament

ÎNDRUMĂTOR:
Pr. Prof. Dr. Constantin COMAN

STUDENT: Iancu Alexandru

ANUL: II – Master

BUCUREŞTI
2017
 Lucrare de seminar
Analiza cuvântului “amartia” – păcat

În această lucrare mi-am propus analiza cuvântului păcat – gr. αμαρτια – potrivit
ocurențelor din Sfânta Scriptură. Pentru a înțelege valențele termenului se impune mai întâi
explicarea acestuia folosind diferite variante de dicționare, în limba română și nu numai. E
important să observăm cum rețin acest termen, atât dicționarele teologice cât și cele laice, pentru
a putea surprinde nuanțele cuvântului și modul în care a fost și este receptat.
Cu alte cuvinte, putem întâlni o evoluție a sensurilor acestui cuvânt – păcat – plecând de
la Vechiul Testament spre Noul Testament și ajung la viața actuală a Bisericii. De asemenea putem
urmări și firul laic al sensurilor – adică modul în care se raporta societatea (laică) din vechime, la
acest termen, și modul în care se raportează societatea (laică) contemporană. Dat fiind caracterul
acestei lucrări, voi urma sensurile teologice ale termenului păcat, fără însă a neglija în totalitate și
modul de raportare al laicatului, la acest cuvânt.

Αμαρτια, ας, η – rătăcire, greșeală, vină, păcat – Orice nedreptate este păcat, dar este și
păcat care nu e de moarte (I In 5,17). Ποιειν αμαρτιαν – a păcătui – Oricine făptuiește păcatul
săvârșește și nelegiuirea, și păcatul este nelegiuirea (I In. 3,4). Păcatul personalizat - ...pentru a
nu mai fi robi ai păcatului (Rm. 6,6)1
Păcat (de la latinescul pecco – are) = a greși, a se poticni, a se strica; peccatum, -i =
greșeală, faptă rea, nelegiuire – are sens religios și înseamnă călcarea legii lui Dumnezeu, este,
spune Sf. Ciril al Ierusalimului, un rău săvârșit prin libera voință a omului...Păcatul, ca noțiune,
la popoarele vechi, însemna o jignire adusă divinității, spiritelor sufletelor celor morți sau
aproapelui...În creștinism, păcatul este nesocotirea oricărei legi naturale și divine căci spun
cuvioșii părinți: Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu viue. Nu e
păcat a mânca, ci a mânca nemulțumind...nu e păcat a privi, ci a privi cu pizmă(Filocalia, vol. I).2
Păcat, cea mai curentă interpretarea păcatului, în ascetica ortodoxă, este aceea care îl
compară cu boala care atrage moartea sufletului. De aceea și mântuirea este înțeleasă ca

1
Gheorghe BADEA, Dicționar grec român și român grec, Ed. Doxologia, p. 35.
2
Ene BRANIȘTE, Pr. Prof. Dr, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Ed. Diecezană, Caransebeș, 2001, pp.
359-360.

2
tămăduire – vindecare. Păcatul este înțeles ca robie a libertății – Oricine săvârșește păcatul este
rob al păcatului (In. 8,34). Păcatul este perceput și ca rușine față de persona proprie, ca degradare
a demnității umane – Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Rm. 3,23).3
Păcat, călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești, abatere de la o normă religioasă,
fărădelege, faptă vinovată greșeală, vină, greșeală, ispită, belea, bucluc, scădere, slăbiciune, viciu,
nedesăvârșire.4
Păcat, nerespectarea unei legi divine, nesupunerea față de porunca divină, încălcarea voii
lui Dumnezeu, prin omitere sau prin comitere.5
În Sfânta Scriptură aflăm 94 de ocurențe ale cuvântului păcat, dintre care 30 de ocurențe
în Noul Testament. Mergând mai departe cu analiza, ne apare, drept prioritar, discursul Sf. Pavel
cu privire la cuvântul păcat, așa cum cum reiese acesta din Epistola către Romani. Din cele 30 de
apariții nou-testamentare ale termenului nostru, 20 sunt rezervate Epistolei către romani, deci
dintr-o dată observăm că este vorba de un text important, pentru tema acestei lucrări. Ierarhic
vorbind, după numărul de apariții al termenului, găsim 4 ocurențe în Prima Epistolă a Sfântului
Ioan și apoi câte 2 ocurențe în Evanghelia după Ioan și în Epistola Sfântului Iacov. De asemenea
termenul se regăsește o singură dată în Epistola I către Corinteni, și o dată în Evanghelia după
Matei.
Așadar dacă ar fi să alcătuim o ierarhizare, în funcție de numărul de ocurențe al termenului
păcat, fără doar și poate. Cel dintâi loc este ocupat de Epistola către Romani – opera Sf. Pavel. Se
poate face o scurtă observație cu privire la I Corinteni 15, 56 – verset care pune în legătură păcatul
cu Lega. Observăm același lucru dorește să-l sublinieze Pavel și înaintea romanilor. Deci acestă
unică ocurență din I Corinteni ar putea fi încadrată la subiectul discursului către romani.
O altă observație care se poate face la o primă vedere a textelor nou-testamentare care
conțin termenul păcat este vis-a-vis de forma articulată și nearticulată a termenului în discuție.
Astfel se pare că forma păcat – este folosită spre a indica o anume greșeală, în vreme ce forma
articulată păcatul – prezintă o privire de fond, un aspect general, o stare colectivă.
Așa cum am arătat mai sus, epistola către romani ocupă primul loc în rândul numărului de
apariții ale cuvântului păcat, în NT. Deci se impune o privire de ansamblu asupra epistolei, pentru
a vedea de ce folosește Pavel acest termen?, ce însemnă penru el? Și cum ar trebui să receptăm noi
discursul Sf. Pavel cu privire la păcat.
Pr. Prof. Stelian Tofană, încadrează epistola către romani în rândul epistolelor redactate în
a treia călătorie misionară, alături de epistolele către Galateni și Corinteni. Anul scrierii este
probabil 57 sau 58 d.Hr. Mai presus de orice îndoială este faptul că religia creștină a ajuns la Roma
imediat după Cincizecime. Analizând indicația din Fapte 2,10, din care aflăm că la Cincizecimea

3
Ion BRIA, Pr. Prof. Dr, Dicționar de teologie ortodoxă, Ed. I.B.M.B.O.R, București, 1994, p. 295.
4
Www.dexonline.ro
5
http://ro-en.gsp.ro/index.php?d=i&q=sin

3
din Ierusalim au fost și romani, putem trage concluzia că acești romani, întorși acasă convertiți,
vor fi constituit nucleul primei Biserici creștine din Roma.6
Autenticitatea epistolei este mai presus de orice îndoială, nefiind pusă sub semnul întrebării
decât de unii excentrici critici liberali din sânul protestantismului. Acest lucru este subliniat și de
Prof. Vasile Gheorghiu – autenticitatea epistolei către Romani din timpurile cele vechi n-a fost
contestată de nimeni. Nici chiar ebioniții, care, sunt cunoscuți ca dușmani ai apostolului Pavel, pe
care-l considerau trădător al Legii mozaice, nu negau, că epistola aceasta a fost scrisă de Sfântul
Pavel. În timpurile mai noi, înșiși criticii protestanți resping argumentele lor (contestatari:
Evanson, Bruno Bauer), ca neîntemeiate, accentuând că semnele cele mai incontestabile ale
autenticității ei sunt spiritul eminamente creștin, profunzimea cugetărilor, seriozitatea demnă și
originalitatea puternică. 7
Așa cum am arătat mai înainte, cel mai consisent discurs despre păcat, deci cu privire la
tema noastră, îl regăsim în epistola către Romani, mai precis în capitolele 5, 6,7 ale epistolei.
Reamintim numărul de ocurențe ale termenului păcat, în cadrul epistolei: 20. Restrângând linia
analizei ne atrage atenția împărțirea epistolei pe teme principale așa cum o înfățișează Pr. Tofană.
Din pricina spațiului voi trece în revistă doar temele care includ versetele care vorbesc despre
păcat, cele care ne interesează în mod direct. Tema principală: Roadele îndreptării prin
credință. Temele secundare:
1. Chezășia mântuirii, care este dată în iubirea lui Dumnezeu și în darul Duhului Sfânt. Prin
Hristos, noi creștinii am dobândit intrarea la Dumnezeu. (Rm. 5,5; 5,8; 5,10)
2. Omul cel nou și omenirea cea nouă (Rm. 5, 12-21). Greșeala lui Adam a adus în lume
moartea, dar harul venit prin dreptatea săvârșită de Hristos și prin ascultarea Sa, a adus
îndreptarea care dă o nouă viață.
3. Înnoirea vieții dobândită în moarte și înviere prin Botez (Rm. 6, 1-14). Eliberat de sub
tirania păcatului, omul cel vechi se sfințește prin lepădarea trupului păcatului în botez.
4. Eliberarea de sub jugul legii (Rm. 7, 1-6). Botezul operează și o altă eliberare, și anume,
cea de sub jugul Legii. Legea e bună și sfântă dar ea singură nu poate aduce îndreptarea.8

Restrângând și mai mult limitele lucrării, mă voi opri asupra versetelor 10-14 din capitolul al
șaselea al epistolei către Romani. Titlul capitolului ne redă în ansamblu conținutul acestuia – este
vorba despre Lucrarea faptelor bune ce se cuvine să urmeze credinței. Dacă am citi doar titlul
capitolului și apoi doar versetele care ne interesează, am putea spune că titlul este unul destul de
ambiguu, care nu face trimitere la versetele alese.
v. 10 - Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui
Dumnezeu

6
Pr. Prof. Dr. Stelian TOFANĂ, Studiul Noului Testament – suport de curs, Cluj-Napoca, 2006, p.5.
7
Prof. Dr. Vasile GHEORGHIU, Epistola cătră Romani a Sfântului Apostol Paul, Ed. Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1938,
pp. 9-10.
8
Pr. Prof. Dr. Stelian TOFANĂ, Studiul Noului Testament – suport de curs, Cluj-Napoca, 2006, pp. 11-12.

4
 - ὃ γὰρ ἀπέθανεν, τῇ ἁμαρτίᾳ ἀπέθανεν ἐφάπαξ· ὃ δὲ ζῇ, ζῇ τῷ θεῷ. (Rom 6:10 BGT).
Celelalte ediții ale Sfintei Scripturi în limba română (1688, 1914, Anania) păstrează aceeași linie a
textului, în schimb o traducere interesantă găsim la Cornilescu - Fiindcă prin moartea de care a murit,
El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru
Dumnezeu. (Rom 6:10 CNS). Probabil s-a ajuns la această traducere prin referire la v. 9, unde se
vorbește despre Hristos, Care, o dată înviat din morți, nu mai moare. Însă pare că există o
exprimare greșită – El (Hristos) a murit pentru păcat...și trăiește pentru Dumnezeu ?!
v. 11 - Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos
Iisus, Domnul nostru.
- οὕτως καὶ ὑμεῖς λογίζεσθε ἑαυτοὺς [εἶναι] νεκροὺς μὲν τῇ ἁμαρτίᾳ ζῶντας δὲ τῷ θεῷ ἐν Χριστῷ
Ἰησοῦ. (Rom 6:11 BGT)

v. 12 – 13 - Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi

poftelor lui; / Nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci,
înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale
dreptăţii lui Dumnezeu.

- Μὴ οὖν βασιλευέτω ἡ ἁμαρτία ἐν τῷ θνητῷ ὑμῶν σώματι εἰς τὸ ὑπακούειν ταῖς ἐπιθυμίαις
αὐτοῦ, (Rom 6:12 BGT) / μηδὲ παριστάνετε τὰ μέλη ὑμῶν ὅπλα ἀδικίας τῇ ἁμαρτίᾳ· ἀλλὰ
παραστήσατε ἑαυτοὺς τῷ θεῷ ὡς ἐκ νεκρῶν ζῶντας, καὶ τὰ μέλη ὑμῶν ὅπλα δικαιοσύνης τῷ
θεῷ. (Rom 6:13 BYZ)

- V. 14 - Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege,
ci sub har.

- / ἁμαρτία γὰρ ὑμῶν οὐ κυριεύσει· οὐ γάρ ἐστε ὑπὸ νόμον ἀλλὰ ὑπὸ χάριν. (Rom 6:14 BGT)

Analizând aceste 5 versete observăm existența anumitor idei pe care Sf. Pavel le transmite,
într-o formă sau alta pe parcursul capitolelor 5, 6 și 7 ale epistolei către Romani. Incă o dată în
plus Pavel ne încredințează de realitatea morții și Învierii lui Hristos. Tocmai acesta este punctul
de sprijin al morții noastre pentru păcat, în moartea lui Hristos am primit putința de a muri
păcatului. Așa cum în Învierea lui am primit dovadă și încredințare pentru învierea noastră.
Astfel Pavel ne vede morți pentru păcat, de aceea ne îndeamnă stăruitor «să nu
împărățească păcatul în voi», căci, în concluzie nu mai suntem sub Lege ci sub har. Ideile
soteriologice transmise de Pavel sunt prezente chiar dacă dacă sunt ascunse în raportul dintre Lege
și Har. Dacă privim prin această prismă, cele 3 capitole, 5,6 și 7 constituie o unitate logică, putând
fi înțelese doar în legătura lor.
De asemenea există anumite cuvinte care susțin și mențin legăturile celor 3 capitole
amintite mai sus. Este vorba de așa-numitele cuvinte cheie, pe baza cărora putem construi structura
ideatică a unităților logice care compun aceste trei capitole.
Păcat (ἁμαρτίᾳ) – substantiv comun, gen feminin, nr singular, caz dativ. În v.10, în jurul
acestui cuvânt este construită o structură duală – astfel avem păcatul care este pus în legătură cu
vb. a muri, și termenul trăiesște (a trăi) care este pus în legătură cu Dumnezeu. Interesant este

5
faptul că Pavel adaugă lui a muri pentru păcat sintagma pentru totdeauna, în vreme ce
construcției trăiește pentru Dunezeu nu este adăugată. Cred că poate fi încercată o explicație
anume că o data pentru totdeauna subliniază realitatea jertfei lui Hristos și irepetabilitatea acesteia,
precum și întemeierea nădejdii noastre, cum că o dată cu moartea Lui și firea noastră omenească a
primit putința de a muri păcatului. De asemnea aici mai întâlnim o răsturnare a sensurilor, opusă
înțelegerii omenești – paradoxal, doar murind (păcatului) poți trăi (lui Dumnezeu)!
A împărăți păcatul, mădularele în slujba păcatului, poftele (lui) păcatului. βασιλευέτω
- a împărăți, verb, imperativ, pers. III, singular. ἀδικίας - nedreptate, a inimii, a vieții. ἐπιθυμίαις
– poftă, substantiv feminin plural, caz dativ. Sfântul Pavel se folosește de aceste expresii, toate
construite cu ajutorul cuvântului păcat, pentru a sublinia lucrarea acestuia, și starea de stăpânire
pe care păcatul o lucrează în om. Lupta cu robia, cu stăpânirea este înfățișată aproape ca o poruncă
să nu, nici să nu puneți, nu va avea.
Aici s-ar mai putea adăuga că vv. 12-13 constituie o unitate narativă, în contextul
fragentului ales. Acest lucru este subliniat în primul rând de conținutul celor două versete – trupul
vostru, mădularele voastre, sunt două sintagme care se pot substitui cu ușurintă una alteia. În al
doilea rând această construcție se întemeiază pe existența a două elemente legate logic – este vorba
de conjuncția deci (să nu) și de termenul nici (să nu) – precede cuvânntul sau cuvintele care poartă
accentual frazei exprimând o negație mai categorică de simplul nu, și fiind de obicei dublat de nu.
Stabilește un raport de coordonare copulativă.9
Referitor la ultimul verset v.14 – acesta stă în legătură cu vv. 12-13 prin conjucția căci,
care introduce propoziții explicative. Poate fi înlocuită cu pentru că, deoarece, fiindcă. Așadar aici
este oferită explicația versetelor fragmentului nostrum.
Prof. Gheorghiu oferă câteva explicații interesante fragmentului ales spre analiză. Referitor
la v.10 cineva ar putea spune, cum voi putea trăi împreună cu Domnul în veci, când eu nu știu dacă
Domnul însuși va trăi în veci. El a murit o dată pentru că a luat asupra Sa păcatele omenirii întregi.
Moartea nu mai are putere asupra Lui fiindcă moartea este consecință a păcatului și numai acolo
este stăpână, unde se găsește păcatul.10 Cu alte cuvinte aici accentul cade pe o singură dată, lucru
de asemenea subliniat și în epistola către Evrei - Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară,
iar după aceea să fie judecata (Ev. 9, 27).
În continuare Pavel se adresează cititorilor printr-un imperativ socotiți-vă!, pentru a
sublinia realitatea jertfei Mântuitorului și posibilitatea împroprierii acestei jerte – mântuirea
subiectivă. Faptul că aceste cuvinte sunt adresate tuturor, este subliniat de sintagma Domnul
nostru.
vv. 12-13 – N-a zis să nu ceara trupul sau sa nu aiba nici o energie ci a zis păcatul să nu
împărățească, căci apostolul nu vrea să ucidă natura noastră omenească, ci să îndrepte intenția sau
voința noastră. Adică noi nu suntem stapaniti cu sila sau cu forta e rautate ci cu voia noastra. Apoi
fiindca este greu lucru a fi cineva stapanit de pacat, priveste cum Pavel arata nestatornicia, dar în
același timp mângâie și arată neputința – trupul nostru cel muritor. 11
Și Sf. Ioan Gură de Aur vede versetul 14 drept o concluzie, un mijloc prin care apostolul
oferă explicații dar în același timp încurajează.

9
Www.dexonline.ro
10
Prof. Dr. Vasile GHEORGHIU, Epistola cătră Romani a Sfântului Apostol Paul, Ed. Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1938,
p. 172.
11
Sfântul Ioan GURĂ DE AUR, Comentariile sau explicarea epistolei către Romani, Ed. Atelierele grafice SOCEC,
București, 1996, P. 163.

6
 Deci după ce ne mângâie și ne incurajeaza atat de mult, dupa ce ne aminteste de arme si de
lupta, priveste cum iarasi incurajeaza pe ostasi și intareste buna vointa zicand- ca pacatul nu va
stapaneste, ca nu sunteti sub lege, ci sub har. Dar daca pacatul nu ne stapaneste de ce ne-ai dat
atatea povete mai inainte?!12
Înseamnă totuși că Sf. Pavel are altceva în vedere – că trupul nostru înainte de venirea lui
Hristos era usor de cucerit de pacat, caci după moartea lui prin pacat, a intrat in el un roi de patimi,
din pricina carora nu putea merge pe calea virtutii, nu era de fata nici duhul sa-l ajute si nici botezul.
De aceia si prapastia de dinaintea noastra este acum cu mult mai mare fiindca ne-am bucurat de
un mai mare ajutor. De aceea si Hristos zicea – de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât
a carturarilor și a fariseilor nu veti intra in Imparatia Cerurilor! Mie mi se pare ca nici nu face
aici aluzie la intreaga viata a credinciosului ci mai mult o comparatie intre botez și Lege. Legea dă
pe față călcarea poruncii , iar harul desleaga călcarea acelei porunci.13

12
Ibidem, p. 164-165.
13
Ibidem, p. 166.

7
Bibliografie:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2008

2. Gheorghe BADEA, Dicționar grec român și român grec, Ed. Doxologia

3. Ion BRIA, Pr. Prof. Dr, Dicționar de teologie ortodoxă, Ed. I.B.M.B.O.R, București, 1994

4. Pr. Prof. Dr. Stelian TOFANĂ, Studiul Noului Testament – suport de curs, Cluj-Napoca, 2006

5. Prof. Dr. Vasile GHEORGHIU, Epistola cătră Romani a Sfântului Apostol Paul, Ed. Glasul
Bucovinei, Cernăuți, 1938

6. Sfântul Ioan GURĂ DE AUR, Comentariile sau explicarea epistolei către Romani, Ed. Atelierele
grafice SOCEC, București, 1996