Termen Definitie sursa

Centru 3. S. n. Loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este DEX '98 (1998)
concentrată o activitate (industrială, comercială, administrativă,
culturală). ◊ Centru universitar = localitate în care există
instituții de învățământ superior. Centru de documentare =
bibliotecă, secție într-o bibliotecă sau într-o instituție, care are
ca sarcină principală furnizarea de material documentar. ♦
Instituție conducătoare; putere administrativă centrală.
Cultura CULTÚRĂ, culturi, s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale și DEX '09 (2009)
spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru
comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe
variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel
(ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ◊ Om
de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă
cunoștințe universale temeinice. ♦ (Arheol.) Totalitatea
vestigiilor vieții materiale și spirituale prin intermediul cărora se
reconstituie imaginea unei comunități omenești din trecut. ♦
Ansamblu de activități și modele de comportament proprii unui
grup social dat, transmisibile prin educație. Cultura islamică în
Spania. 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor
agricole pentru a se realiza producții mari și constante; știința,
priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele. ◊ Cultura
plantelor = ramură a agriculturii care are ca obiect cultivarea
plantelor în vederea obținerii de alimente, furaje sau materii
prime. Plante de cultură = plante cultivate de om pentru folosul
pe care îl aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦
Creștere, prăsire a unor animale, a unor insecte etc. Cultura
viermilor de mătase. 3. Creștere, în laborator, a bacteriilor
pentru diverse utilizări; colonie de bacterii obținută pe această
cale. 4. (În sintagma) Cultură fizică = dezvoltare armonioasă a
corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și
menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice
necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială,
cercetarea științifică, procesul de formare a specialiștilor;
disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educație fizică. –
Din fr. culture, lat. cultura.

• The centre of cultural activity in an area or region. https://en.oxford

cultural • 2A public building or site for the exhibition or
dictionaries.com/
definition/cultura
centre promotion of arts and culture, especially of a particular l_centre
region or people.

Origin
Late 19th century; earliest use found in Journal of American
Folklore.
sociocultural SOCIOCULTURÁL, -Ă, socioculturali, -e, adj. Referitor la DEX '09 (2009)
raportul dintre cadrul social și particularitățile culturale, cum
sunt tradițiile, moravurile, mentalitățile etc. [Pr.: -ci-o-] – Din fr.
socioculturel, engl. sociocultural.

transcultural TRANSCULTURÁL, -Ă adj. care privește relațiile dintre mai MDN '00 (2000)
multe culturi. (< fr. transculturel)

Rol interactiv
Servici
creative
Creativ CREATÍV, -Ă, creativi, -e, adj. Creator (1). [Pr.: cre-a-] – Din DEX '09 (2009)
fr. créatif.

Serviciu SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a DEX '09 (2009)

sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
◊ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a
sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În
construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care
servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație. ◊ Expr. A
face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără
voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un
imobil (pentru acces la dependințe). 2. Ocupație pe care o are
cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine
cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ◊
Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii
unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în
rândurile forțelor armate. Serviciu comandat = însărcinare,
atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare.
Serviciu divin (sau religios) = cultul divinității exprimat prin
cuvinte și gesturi ritualice. ◊ Expr. (Despre angajați, ostași,
elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) în tură de lucru la locul de
muncă; de gardă. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦
Funcție. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune, fără personalitate
juridică, a unei întreprinderi sau instituții; p. ext. colectivul de
muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot
cu destinație specială. Serviciu de cafea. 5. Mulțime ordonată în
timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport)
Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.

Muzeu MUZÉU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strângerea, DEX '09 (2009)
păstrarea, cercetarea, punerea în valoare și expunerea obiectelor
care prezintă interes istoric, științific, artistic etc.; clădire în care
sunt păstrate și expuse astfel de obiecte. ◊ Loc. adj. De muzeu =
a) rar, prețios; b) (ir.) învechit. – Din lat. museum, germ.
Museum, fr. musée.

Istorie ISTÓRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor DEX '09 (2009)

 naturii și societății. 2. Știință care studiază trecutul umanității și
al societăților omenești cu scopul de a le reconstitui. ♦ (Concr.)
Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în
această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care
studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit
domeniu. Istoria limbii. ♦ (Concr.) Lucrare care tratează
probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (Fam.)
Întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din lat. historia, it.
istoria. Cf. fr. histoire.

Istoria
romanilor
Monarhie MONARHÍE, monarhii, s. f. 1. Formă de guvernământ în care DEX '09 (2009)
puterea supremă în stat aparține monarhului (rege, împărat, țar,
șah, emir etc.) și se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie
absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea
nelimitată a monarhului. Monarhie constituțională = formă de
conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului
sunt limitate prin constituție. 2. Stat care are ca formă de
guvernământ monarhia (1). – Din ngr. monarhía, lat.
monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.

Patrimoniu PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor DEX '09 (2009)

și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor
materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei
persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin
lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație
de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva
de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2.
Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt
administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri
spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la
strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale
etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr.
patrimoine.

Monument MONUMÉNT, monumente, s. n. 1. Operă de sculptură sau de DEX '09 (2009)

arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau
a unei personalități remarcabile; p. ext. construcție arhitectonică
de proporții mari sau de o deosebită valoare. ♦ Fig. Orice operă,
document istoric sau creație culturală de însemnătate națională
sau internațională. 2. (În sintagma) Monument al naturii =
plantă, animal, formațiune naturală, teritoriu etc. de mare
însemnătate științifică sau estetică, considerate bunuri ale
întregului popor, ocrotite prin lege și conservate pentru
posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum.

Traditie TRADÍȚIE, tradiții, s. f. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, DEX '09 (2009)

de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul
 unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu
grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup
social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦
Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori
evenimente din trecut, transmisă oral de-a lungul timpului.
[Var.: (înv.) tradițiúne s. f.] – Din fr. tradition.

Educatie EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere DEX '09 (2009)

a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către
generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în
societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în
societate conform acestora. ◊ Loc. vb. A face educație cuiva = a
educa pe cineva. ◊ Educație fizică = ansamblu de exerciții
corporale, practicate în școli și universități, destinat întreținerii
calităților fizice ale organismului. [Var.: (înv.) educațiúne s. f.]
– Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.

Invatamant ÎNVĂȚĂMẤNT, (1) învățăminte, s. n. 1. Precept din care se DEX '09 (2009)
deduce un mod de a acționa, de a gândi etc.; învățătură. 2.
Domeniul și activitatea de instruire și de educare (prin școli); p.
ext. totalitatea instituțiilor școlare. ♦ Învățământ la distanță =
formă de învățământ superior, care nu implică prezența la
cursuri, fiind destinat în primul rând persoanelor încadrate în
muncă. – Învăța + suf. -ământ (după fr. enseignement).

Sustenabilitate SUSTENABILITATE (‹ engl. sustainable) s. f. Calitate a unei DE (1993-2009)

activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele
disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite
posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare.
Conferința mondială asupra mediului de la Rio de Janeiro din
1992 a acordat o atenție deosebită acestui concept, care implică
stabilirea unui echilibru între creșterea economică și protecția
mediului și găsirea de resurse alternative. Când se referă la
dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, este
de obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabilă.

Populatie
defavorizata
Arta ártă1 sf [At: (a. 1851) URICARIUL XIII, 341/22 / Pl: ~te / E: MDA2 (2010)
lat ars, artis] 1 Activitate care folosește mijloace de exprimare
specifice pentru a produce valori estetice. 2 Totalitatea operelor
cu valoare estetică dintr-o epocă, țară etc. 3 Îndeletnicire
practicată cu rigoare și talent. 4 (Pgn) Măiestrie. 5 (Fam; îe) De
amorul (sau de dragul) -tei Dezinteresat. 6 (Îlav) De – Artistic.
7 (În învățământul medieval; îs) -te liberale Discipline studiate
în facultatea de filozofie (facultas artium), grupate în două
cicluri -trivium (gramatica, retorica, logica) și quadrivium
(aritmetica, geometria, astronomia, muzica). 8 (Înv; dfnz) Artă
 (3) în care se pune accent pe iscusința minții Vz profesii libere.
9 (Îs) - pură (sau – pentru -) Artă (1) din care deliberat lipsește
intenția de a avea o influență de natură socială. 10 (În concepția
proletcultistă; îs) – decadentă Artă considerată a avea un
conținut imoral pentru că nu promova valorile culturii proletare.
11 (Îs) – cu tendință Artă (1) care promovează o anumită teză,
tendință socială sau morală. 12 (Îs) – poetică Reguli, principii
despre creația literară reflectate în opera unui scriitor sau a unui
curent literar.
Arte plastice Art forms that involve modeling or molding, such as sculpture https://en.oxford
and ceramics, or art involving the representation of solid objects dictionaries.com/
plastic arts with three-dimensional effects. definition/us/plas
tic_arts
Arte vizuale Creative art whose products are to be appreciated by sight, such https://en.oxford
as painting, sculpture, and film-making (as contrasted with dictionaries.com/
visual art literature and music) definition/visual
_art
‘public exhibitions of paintings or other works of visual art

Muzica MÚZICĂ, (4) muzici, s. f. 1. Arta de a exprima sentimente și DEX '09 (2009)
idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2.
Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului
și al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creație componistică, melodie,
cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziții muzicale.
◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva)
gălăgie, scandal. 4. Orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară.
Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile
solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.
– Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik.

Teatru TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în DEX '09 (2009)
vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură
care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație
dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I
1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca)
teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți,
ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui
public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4.
Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor
dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine
comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o
acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu
maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare
de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat.
theatrum.

Coregrafie COREGRAFÍE s. f. 1. Arta de a compune dansuri și spectacole DEX '09 (2009)

de balet. 2. Ansamblul pașilor și figurilor ce compun un dans
 sau un balet. [Var.: coreografíe s. f.] – Din fr. choréographie.

Limba LÍMBĂ, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se află în DEX '09 (2009)
cavitatea bucală, servind la perceperea gustului, la mestecarea și
la înghițirea alimentelor, la om fiind și organul principal de
vorbire. ◊ Expr. A-și înghiți limba = a) a mânca cu poftă; b) a se
abține de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tăcut. A alerga
(sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a
căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva
de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot
= a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte
ostenit. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos,
elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos,
prietenos, amabil. A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă
(sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea
mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, a nu păstra o
taină. A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe
cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie. A-și
scurta limba = a vorbi mai puțin. A scurta (sau a tăia, a lega)
limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A
prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească. A i se
lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau
a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească. A-
și pune frâu la limbă sau a-și ține (sau băga) limba (în gură) = a
se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea. (A avea) limbă
ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce
spune. A înțepa cu limba = a fi ironic, a batjocori. A trage pe
cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele
cuiva. A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi
mincinos, fățarnic, prefăcut. A-și mușca limba = a regreta că a
vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe
limbă = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1.
Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific
oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele
și dorințele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunități umane,
istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală,
fonetică și lexicală proprie. ◊ Limbă comună = a) stadiu în
evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale; b) koine. ♦
Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor.
3. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele
articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei și
sentimente. Limba surdomuților. 4. (Înv. și reg.) Vorbă, cuvânt;
grai, glas. ◊ Expr. Cu limbă de moarte = ca ultimă dorință
(exprimată pe patul morții). A lega pe cineva cu limbă de
moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească
o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte. 5. (Înv.) Prizonier
folosit ca informator asupra situației armatei inamice. 6. (Înv.)
Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă; popor, neam,
 națiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care
seamănă formal sau funcțional cu limba (I). 1. Bară mobilă de
metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește
pereții lui, făcându-l să sune. 2. Fiecare dintre arătătoarele
ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de
os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor;
încălțător. 4. Bucată de piele, de pânză etc. lungă și îngustă, care
acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se
încheie cu șiretul. 5. Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag
etc. 6. Flacără de formă alungită. ♦ Fâșie de lumină care străbate
întunericul. 7. Fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure etc.
8. Deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit. 9. Compuse:
(Bot.) limba-apei = broscariță; limba-boului = plantă erbacee
acoperită cu peri aspri și țepoși, cu flori albastre, roz sau albe
(Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferigă mică cu rizom
scurt și târâtor, de obicei cu o singură frunză penată compusă
(Botrychium lunaria); b) plantă erbacee cu flori de culoare
albăstruie-liliachie, care crește în regiunile subalpine (Gentiana
bulgarica); limba-mielului (sau mielușelului) = plantă erbacee
acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arăriel
(Borago officinalis); limba-oii = a) plantă erbacee cu frunze
dințate și spinoase, cu flori purpurii, care crește prin locuri
umede și mlăștinoase (Cirsium canum); b) mică plantă erbacee
cu frunzele dispuse în rozetă și cu flori roz grupate în spice
(Plantago gentianoides); limba-peștelui = plantă erbacee cu
frunzele verzi-albăstrui și cu flori violete (Limonium vulgare);
limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante înrudite
cu cactusul, cu tulpina spinoasă și flori roșii, albe sau galbene;
limba-șarpelui = ferigă mică cu rizomul lung, cu o singură
frunză, de formă ovală, răspândită prin locurile umede, prin
tufișuri și păduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrabiei =
plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și cu flori
mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limbă-de-mare =
pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe
o singură parte (Solea nasuta). – Lat. lingua.

Limba straina A foreign language is a language originally from another https://en.wikipe

foreign country. It is also a language not spoken in the native country of dia.org/wiki/Fore
language the person referred to, i.e., an English speaker living in Spain ign_language
can say that Spanish is a foreign language to him or her. These
two characterisations do not exhaust the possible definitions,
however, and the label is occasionally applied in ways that are
variously misleading or factually inaccurate.
Atelier ateliér sn [At: IOANOVICI, TEHN. 117/P: ~li-er/ V: (pop) MDA2 (2010)
atiler / Pl: ~e / E: fr atelier] 1 Local înzestrat cu uneltele sau
mașinile necesare, în care se desfășoară o activitate
meșteșugărească organizată Si: (reg) lucrătoare. 2 Parte dintr-o
întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau
 același produs. 3 (Înv) Totalitate a uneltelor necesare unei
meserii Si: utilaj. 4 Totalitate a muncitorilor care lucrează într-
un atelier (2). 5 (Înv) Șantier. 6 Încăpere special amenajată, în
care lucrează un artist plastic. 7 Artiști, elevi sau studenți care
lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (6). 8
(Fig) Centru de producție artistică-literară. 9 (Îe) Secrete de ~
Secrete de fabricație. 10 (Îe) A nu fi ieșit din ~ A fi în faza
proiectării, experimentării, anterioară finalizării. 11 (Îe) Glume
(sau farse) de ~ Glume specifice unui grup profesional, în
special artistic.
Ateliere de WORKSHOP UĂCȘÓP/ s. n. grup de lucru, atelier. (< engl. https://dexonline.
creatie workshop) ro/definitie/work
Workshop shop

Cluburi de A club or society devoted to books or literature; (now) https://en.oxford

lectura specifically = reading group. dictionaries.com/
reading club definition/readin
Origin g_club
Late 18th century.

Cluburi de
activitati
Expozitii EXPOZÍȚIE, expoziții, s. f. 1. Prezentare organizată, publică, a DEX '09 (2009)
unor obiecte selecționate, pentru a pune în lumină specificul
unei activități, realizările unui artist etc. sau în scop instructiv. 2.
Loc sau clădire special amenajate unde sunt expuse aceste
obiecte. 3. Parte a unei opere literare, în special dramatice,
situată la începutul acesteia, în care se schițează datele
fundamentale ale acțiunii, personajele etc. [Var.: expozițiúne s.
f.] – Din fr. exposition, lat. expositio, -onis.

Conferinta conferínță sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~re, ~rénție / Pl: MDA2 (2010)
~țe / E: fr conférence, lat conferenția] 1 Reuniune a
reprezentanților unor state, ai unor organizații politice, științifice
etc., cu scopul de a dezbate și de a hotărî asupra unor probleme
curente și de perspectivă ale activității lor. 2 For superior al unei
organizații politice, care se întrunește pentru a dezbate probleme
ale activității organizației și a alege organele sale de conducere.
3 Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul
științei, artei, politicii etc., cu intenția de a informa, de a instrui,
de a omagia etc. 4 Consfătuire. 5 (Îs) -de presă Întâlnire în
cadrul căreia o personalitate a vieții politice, sociale, culturale
etc. face o expunere sau declarații și răspunde la întrebările
reprezentanților presei. 6 (Iuz) Grad inferior funcției de profesor
în învățământul superior.
Spectacole SPECTÁCOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentație (teatrală, DEX '09 (2009)
 cinematografică etc.). 2. Ansamblu de elemente, de lucruri, de
fapte care atrag privirile sau atenția, care impresionează, care
provoacă reacții. ◊ Expr. A se da în spectacol = a atrage atenția
printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. – Din fr. spéctacle,
lat. spectaculum.

Restaurant RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care DEX '09 (2009)

prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost,
împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care
se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

Cafenea CAFENEÁ, cafenele, s. f. Local public în care se consumă DEX '09 (2009)
cafea sau, p. ext., ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. ◊ Loc. adj.
De cafenea = fără valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.:
(reg.) cafineá s. f.] – Din tc. kahvehane, ngr. kafenés.

Ceainarie CEAINĂRÍE, ceainării, s. f. Local în care se servește ceai (2). DEX '09 (2009)
– Ceaină (înv. „ceainărie” < rus.) + suf. -ărie.

Magazin MAGAZÍN, magazine, s. n. 1. Local în care se expun spre DEX '09 (2009)
vânzare cu amănuntul diferite mărfuri; prăvălie (mare). 2.
Publicație periodică (ilustrată) cu material din domenii variate
sau, p. ext., (urmat de determinări) dintr-un anumit domeniu. –
Din fr. magasin.

Gift shop https://en.oxford

noun dictionaries.com/
• A shop that sells souvenirs and small items suitable to be definition/gift_sh
given as presents. op
‘a lovely little gift shop, full of magnets, coasters, and
handbags’

Comert COMÉRȚ s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea DEX '09 (2009)
lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația
mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium.

Licitatie LICITÁȚIE, licitații, s. f. Vânzare a unui bun făcută în public, DEX '09 (2009)
după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului
de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare sau
condițiile cele mai avantajoase, în cazul serviciilor; mezat.
[Var.: licitațiúne s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

Proiecte PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde DEX '09 (2009)
ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui
plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie
discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în
aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit
de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii
organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de
 lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care
cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile
etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊
Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe
baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de
arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect]
– Din germ. Projekt, lat. projectus.

Comunitate comunitáte sf [At: ȚICHINDEAL, F. 31 / V: (îvr) ~tét sn / Pl: MDA2 (2010)

~tắți / E: comun + -itate] 1-2 Ceea ce este în comun mai multor
ființe sau lucruri. 3 Posesiune în comun. 4 Grup de oameni cu
interese, credințe sau norme de viață comune Si: colectivitate,
comuniune, congregație, obște, (înv) obștime. 5-6 Totalitatea
locuitorilor unei țări, ai unei localități etc. 7 (Jur; înv) Bunurile
pe care soții le administrează în comun. 8 (Trs) Comună (1). 9
(Îs) Comunitatea Europeană Uniune de state europene cu
economie, instituții, monedă și armată unice.
Spirit al The prevailing character or atmosphere of a place. https://en.oxford
locului dictionaries.com/
1. 1.1 The presiding god or spirit of a place.
Genius Loci definition/genius
1. _loci

Origin
Latin, literally ‘spirit of the place’.

Spirit of the The spirit of the age or the spirit of the times is the set of ideas, https://www.colli
age beliefs, and aims that is typical of people in a particular period nsdictionary.com
in history. /dictionary/englis
h/the-spirit-of-
the-age-the-
spirit-of-the-
times
The Zeitgeist (/ˈzaɪtɡaɪst/)[1] (spirit of the age or spirit of the https://en.wikipe
Zeitgeist time) is the dominant set of ideals and beliefs that motivate the dia.org/wiki/Zeit
actions of the members of a society in a particular period in geist
time. For example, the Zeitgeist of modernism motivated the
creation of new forms in the fields of architecture, art, and
fashion during much of the 20th century. Zeitgeist is a powerful
force embedded in the individuals of a society.[2] The German
word Zeitgeist, translated literally as "time mind" or "time
spirit", is often attributed to the philosopher Georg Hegel, but he
never actually used the word. In his works such as Lectures on
the Philosophy of History, he uses the phrase der Geist seiner
Zeit (the spirit of his time)—for example, "no man can surpass
his own time, for the spirit of his time is also his own spirit."[3]
Vecinatati VECINĂTÁTE, vecinătăți, s. f. I. 1. Starea, situația cuiva sau a DEX '09 (2009)
ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de
 altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți
vecini. 2. Loc situat alături de cineva sau de ceva; împrejurime.
3. Cei care sunt sau locuiesc alături, sau în apropiere (față de
alții sau față de un loc dat). II. Stare de vecin (II); vecinie,
rumânie, iobăgie. – Lat. vicinitas, -atis.

Conversie CONVÉRSIE s. f. v. conversiune. DEX '09 (2009)

Conversiune conversiúne sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~sie / Pl: ~ni / E: fr MDA2 (2010)
conversion, lat conversio, -onis] 1 Schimbare de opinii. 2
Trecere de la o religie la alta. 3-4 (Rar) Schimbare a naturii sau
formei unui lucru. 5 (Fin) Preschimbare a unei valori
economice, mai ales monetare, într-o valoare de altă natură. 6
Schimbare a condițiilor unui împrumut, prin prelungirea
termenelor, micșorarea dobânzilor etc. 7 (Chm) Transformare,
în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alta. 8
(Chm) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale
dintr-o reacție chimică, exprimată de obicei în procente pe
unitatea de timp. 9 (Blg; îf conversie) Schimbare în ordinea
lineară a genelor. 10 (Gnu) Reluare în ordine inversă a
termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înțelesul să sufere Si:
reversiune. 11 (Grm) Formare de noi cuvinte prin schimbarea
categoriei gramaticale Si: hipotaxă. 12 (Log; șîs ~a judecăților)
Răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului
cu predicatul. 13 (Cib) Traducere a unui cuvânt, număr, mesaj
alfanumeric dintr-un cod sau limbaj în altul. 14 (Mil) Mișcare
prin care frontul unei unități militare își schimba direcția.

Reconversie RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a DEX '09 (2009)

obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri
industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a
activității din cauza unor condiții economice noi, a unor
restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr.
reconversion.

Hala HÁLĂ1, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, DEX '09 (2009)
unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală
de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici sau
pentru manifestații sportive, culturale, expoziții etc. – Din fr.
halle, germ. Halle.

Industrial INDUSTRIÁL, -Ă, industriali, -e, adj. Care ține de industrie DEX '09 (2009)
sau se bazează pe industrie, care este produs de (sau în)
industrie; cu o industrie dezvoltată. ◊ Chimie industrială =
ramură a chimiei care se ocupă cu aplicarea procedeelor chimice
în tehnica fabricației. Plante industriale = grup de plante
agricole cultivate în vederea prelucrării lor. [Pr.: -tri-al] – Din fr.
industriel.
Hala
industriala