Curs 1

Scopul şi obiectivele disciplinei

• Studiul şi analiza conceptelor moderne aflate la baza protecţiei integrate a mediului în contextul
dezvoltării durabile
• Formarea de viitori specialişti în ingineria, managementul mediului şi a sistemelor antropice
nepoluante, pe baza principiilor şi criteriilor dezvoltării industriale durabile
• Studiul principiilor şi căilor de dezvoltare economico-socială în contextul strategiei Europa
2020

Strategia Europa 2020

• creştere economică inteligentă (SMART) (prin investiţii mai eficiente în educaţie, cercetare şi
inovare),
• sigură şi durabilă (SAFE) (prin orientarea decisivă către o economie cu emisii scăzute de
carbon şi o industrie competitivă),
• favorabilă incluziunii (INCLUZIVE)(prin punerea accentului pe crearea de locuri de muncă şi
pe reducerea sărăciei). Strategia se concentrează asupra a cinci obiective ambiţioase privind
ocuparea forţei de muncă, cercetarea, educaţia, reducerea sărăciei şi energia/clima.

Scopul şi obiectivele disciplinei Obiectivele cursului vizează şi următoarele aspecte:

• dezvoltarea capacităţilor de a analiza criteriile şi indicatorii de performanţă industrială prin
prisma conceptului de dezvoltare durabilă şi a legislaţiei în domeniu
• cunoaşterea politicilor naţionale şi internaţionale privind mediul înconjurător şi a modului de
gestionare a problemelor de mediu în sistemele de producţie şi servicii
• analiza strategiilor moderne de asigurare a durabilităţii industriale
• capacitatea de a identifica şi evalua efectele activităţii umane asupra mediului
• analiza rolului specialiştilor în protecţia mediului pentru organizarea producţiei durabile
• înţelegerea şi cunoaşterea sistemelor tehnice, a strategiilor şi tehnologiilor pentru aplicarea
principiilor prevenirii şi controlului integrat al poluării, ale producţiei curate în dezvoltarea
sistemelor de producţie, a produselor şi serviciilor
• dobândirea de experienţă în implementarea măsurilor preventive în raport cu mediul

Economia modernă şi dezvoltarea durabilă

Caracterul nesustenabil al sistemului economic modern
Sistemele industriale: componente esenţiale pentru asigurarea prosperităţii omenirii în
ansamblul ei:
 Centre de afluenţă a producţiei industriale, cu efecte benefice asupra standardelor de viaţă
 Consecinţe nefavorabile ale dezvoltării industriale nesustenabile, la nivelul planetei, al
ecosistemelor acesteia şi a capitalului natural
Necesitatea prevenirii şi controlului integrat al poluării
Activităţile economice - asociate cu generarea inevitabilă şi nedorită de poluanţi.
Procesele industriale şi, în particular cele chimice - surse majore de emisii şi deşeuri care pot
induce un impact nefavorabil asupra mediului înconjurător.
Consecinţă:
 este de preferat ca aceste sisteme să fie astfel concepute, proiectate şi exploatate încât
să genereze cantităţi cât mai mici de poluanţi.
 acest deziderat poate fi realizat fie aplicând tehnologii de control al poluării, fie aplicând
metode de prevenire a poluării.

Directive şi reglementări europene

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010
privind emisiile industrial (Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării)

Directiva IPPC
actualizarea Directivelor 96/61/EC, 2003/35/EC, 2008/1/CE,
2009/31/CE)
- supune autorizării activităţile industriale şi agricole care au un potenţial pronunţat de
poluare
- autorizaţia poate fi emisă numai dacă sunt respectate anumite condiţii de mediu, astfel încât
organizaţiile interesate să-şi asume răspunderea prevenirii şi a controlului poluării pe care ar
putea-o genera în mediu, într-o manieră integrată.
- prevenirea şi controlul integrat al poluării privesc activităţile industriale şi agricole cu mare
potenţial de poluare, noi sau existente, descrise în Anexa I a directivei (industrii producătoare
de energie, producţia şi transformarea metalelor, industria mineralelor, industria chimică,
gestionarea deşeurilor, creşterea animalelor etc.).
Condiţiile de mediu obligatorii
Pentru a fi autorizată, o instalaţie industrială sau agricolă trebuie să respecte anumite
obligaţii fundamentale, care vizează în special:

• punerea în practică a tuturor măsurilor adecvate de prevenire a poluării, în special prin

aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (Best Available Techniques, BAT, cele care
produc cele mai puţine deşeuri, care utilizează substanţele cele mai puţin periculoase, care
permit recuperarea şi reciclarea substanţelor emise etc.);
• prevenirea oricărei poluări semnificative;
• prevenirea, reciclarea sau eliminarea deşeurilor în modul cel mai puţin poluant posibil;
• utilizarea eficientă a energiei;
• prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora;
• readucerea amplasamentelor de funcţionare într-o stare satisfăcătoare la încetarea
activităţii.
Dispoziţii speciale

Dispoziţiile speciale se aplică:

• instalaţiilor de ardere,
• instalaţiilor de incinerare sau coincinerare a deşeurilor,
• instalaţiilor care utilizează solvenţi organici
• instalaţiilor producătoare de dioxid de titan.
Valorile limită de emisie pentru instalaţiile mari de ardere definite în anexa V la directivă
sunt, în general, mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 2001/80/CE. S-a introdus o
anumită flexibilitate (un plan naţional de tranziţie, o derogare pentru durata de viaţă limitată)
pentru instalaţiile existente.
În cazul celorlalte activităţi cărora li se aplică dispoziţii speciale, s-au menţinut, în mare
parte, dispoziţiile directivelor actuale.

Autorizarea cuprinde un anumit număr de cerinţe concrete, care includ:

• valorile-limită de emisie pentru substanţe poluante (mai puţin în materie de gaz cu efect de
seră, dacă se aplică sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră );
• măsurile eventuale pentru protecţia solului, a apei şi a aerului;
• măsurile de gestionare a deşeurilor;
• măsurile referitoare la circumstanţe excepţionale (scurgeri, funcţionare necorespunzătoare,
întreruperi temporare sau definitive etc.);
• limitarea la minimum a poluării la distanţă sau transfrontaliere;
• monitorizarea eliminării deşeurilor;
• orice alte măsuri adecvate.

Cererile de autorizare
• descrierea instalaţiei, a naturii şi a amplorii activităţilor acesteia, precum şi a caracteristicilor
amplasamentului instalaţiei;
• materialele, substanţele şi energia utilizate sau generate;
• sursele de emisie din instalaţie, precum şi natura şi cantităţile emisiilor posibil a fi evacuate în
fiecare factor de mediu şi efectele acestora asupra mediului;
• tehnologia şi tehnicile pentru prevenirea sau reducerea emisiilor din instalaţie;
• măsurile pentru prevenirea şi recuperarea deşeurilor;
• măsurile planificate pentru monitorizarea emisiilor;
• eventualele alternative.
Toate cererile de autorizare trebuie înaintate autorităţii competente din statul membru
relevant, care va lua decizia de a autoriza sau nu activitatea.

Cererea trebuie să cuprindă în special informaţii privind următoarele elemente:

Aceste informaţii trebuie puse la dispoziţia părţilor interesate, fără a se încălca regulile şi
practicile stabilite în domeniul secretului comercial şi industrial :

• publicul, prin mijloacele corespunzătoare (inclusiv pe cale electronică); publicul beneficiază şi

de informaţiile referitoare la:
 - procedura de autorizare a activităţii
- coordonatele autorităţii responsabile cu autorizarea proiectului
- posibilitatea publicului de a participa la procesul de autorizare;
• celelalte state membre, dacă proiectul ar putea avea consecinţe transfrontaliere. Fiecare stat
trebuie să transmită aceste informaţii părţilor interesate de pe teritoriul său pentru a le permite să
îşi exprime opinia.

Directiva conţine dispoziţii speciale pentru următoarele tipuri de instalaţii:

• instalaţiile de ardere (≥ 50 MW);
• instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor;
• anumite instalaţii şi activităţi care utilizează solvenţi organici;
• instalaţiile producătoare de dioxid de titan.

Directiva nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse şi

procese.
Inspecţiile de mediu

Statele membre trebuie să instituie un sistem de inspecţii de mediu ale instalaţiilor vizate.
Toate instalaţiile trebuie să facă obiectul unui plan de inspecţii de mediu.
Acest plan trebuie să fie revizuit şi actualizat în mod regulat. Pe baza planurilor de inspecţii,
autoritatea competentă întocmeşte în mod regulat programe pentru inspecţii de mediu de
rutină, inclusiv frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de instalaţii. Intervalul
de timp dintre două vizite la faţa locului se stabileşte pe baza unei evaluări sistematice a
riscurilor de mediu ale instalaţiilor în cauză. Acesta nu depăşeşte un an pentru instalaţiile care
prezintă cele mai mari riscuri şi trei ani pentru instalaţiile care prezintă cele mai reduse riscuri.
Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 ianuarie
2006 instituie a unui registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi (bază de date
electronică accesibilă publicului şi care trebuie să contribuie la reducerea poluării).

Registrul european al emisiilor şi transferului de poluanţi (PRTR)

Baza de date îndeplineşte cerinţele din Protocolul Comisiei economice pentru Europa a
Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) privind registrele emisiilor şi transferului de poluanţi
semnat de Comunitatea Europeană în mai 2003.

Conţinutul PRTR
• informaţii privind emisiile de poluanţi în aer, apă şi sol, precum şi transferul în afara
amplasamentului al poluanţilor din apele uzate şi din deşeuri;
• acoperă cei 91 de poluanţi enumeraţi în anexa II a Directivei IPPC, inclusiv gazele cu efect de
seră, celelalte gaze, metalele grele, pesticidele, substanţele organice clorurate, celelalte substanţe
organice şi substanţele anorganice;
• emisiile se raportează când nivelul acestora depăşeşte anumite limite şi provin din una dintre
cele 65 de activităţi enumerate în anexa I a Directivei IPPC. Majoritatea activităţilor respective
sunt, de asemenea, reglementate în temeiul Directivei privind emisiile industriale şi includ în
principal instalaţiile din sectorul producţiei energetice, al industriei minereurilor, al industriei
chimice, al gestionării deşeurilor şi apelor uzate şi al fabricării şi procesării hârtiei şi lemnului.
• vizează, de asemenea, emisiile de poluanţi provenite din surse difuze

Abrogare
Directiva 2010/75/UE înlocuieşte definitiv: începând cu 7 ianuarie 2014:
Directiva 78/176/CEE privind deşeurile din industria dioxidului de titan;
Directiva 82/883/CEE privind supravegherea şi controlul emisiilor de dioxid de titan;
Directiva 92/112/CEE privind reducerea deşeurilor provenite din industria dioxidului de titan;
Directiva 1999/13/CE privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili (COV);
Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor;
Directiva 2008/1/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; începând cu 1 ianuarie
2016:
Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de
la instalaţii de ardere de dimensiuni mari.

Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării mediului (IPPC) este transpusă
în legislaţia românească prin OUG nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al
poluării, modificată şi completată de Legea nr.84/2006, modificată de OUG nr.40/2010
aprobată prin Legea nr.205/2010 referitoare la prevenirea şi controlul integrat al
poluării mediului.
OUG 40/2010 pentru modificarea
OUG 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii.
Ordonanta de Urgenta nr. 40/2010 Transpunerea Directivei IPPC in legislaţia românească
Curs 2

OUG nr.40/2010
OUG 40/2010 pentru modificarea OUG 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al
poluarii. Ordonanta de Urgenta nr. 40/2010

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 283 din 30 aprilie 2010

Legea 205 din 11 noiembrie 2010 (Legea 205/2010) privind aprobarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 40/2010 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii
Publicat in Monitorul Oficial 765 din 16 noiembrie 2010 (M. Of. 765/2010)
Intrat în vigoare la: 19.11.2010
OUG nr. 40/2010 asigură transpunere corectă a Directivei 2008/1/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului European Articol unic. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005
privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.078 din 30 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
84/2006, se modifică ......

Ordonanta de urgenta nr. 152 din 10/11/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1078
din 30/11/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării ........... Obligaţiile prevăzute în
Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, ce revin ţării noastre în calitate de stat în curs de
aderare, respectiv transpunerea Directivei nr. 96/61/CE privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării, modificată prin directivele nr. 2003/35/CE şi nr. 2003/87/CE, şi
eliminarea neconcordanţelor dintre termenele de conformare a funcţionării instalaţiilor,
aflate sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea,
reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, şi cele
stabilite în cadrul procesului de negociere, precum şi dispoziţiile care vizează interesul public
şi care constituie situaţii de urgenţă extraordinare

Obiectiv:prevenirea şi controlul integrat al poluării pentru activităţile prevăzute în anexa nr. 1.

stabileşte măsurile necesare pentru prevenirea sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă,
reducerea emisiilor în aer, apă şi sol, provenite din activităţile prevăzute în anexa nr. 1,
inclusiv măsurile privind gestionarea deşeurilor, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de
protecţie a mediului, considerat în întregul său, cu respectarea prevederilor legislaţiei din
domeniul evaluării impactului asupra mediului şi a altor reglementări relevante.

Activităţi industriale, din anexa I a Directivei IPPC:

1. Industrii energetice
2. Producţia şi prelucrarea metalelor
3. Industria mineralelor
4. Industria chimică
5. Gestiunea deşeurilor
6. Alte activităţi
Se definesc o serie de termeni, în Art. 2.
autoritate competentă - acea autoritate a administraţiei publice centrale şi/sau teritoriale pentru
protecţia mediului care are responsabilităţi pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei
ordonanţe de urgenţă
autorizaţia integrată de mediu - actul tehnico-juridic emis de autorităţile competente potrivit
dispoziţiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o
instalaţie, în anumite condiţii care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor
ordonanţei de urgenţă.

Autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii sau pentru părţi ale acesteia, situate
pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator
cele mai bune tehnici disponibile –
- stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient, înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a
modurilor de exploatare, care
- demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru
stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt
nu este posibil,
- pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:

- tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi modul în care instalaţia este

proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia
şi remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în vigoare;
- disponibile se referă la acele tehnici care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite
aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-
se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori
realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie
accesibile operatorului;
- cele mai bune se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui
nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său. În determinarea celor mai bune tehnici
disponibile trebuie luate în considerare, în special, elementele prevăzute în anexa nr. 3;
-emisie - evacuarea directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură, zgomot în aer, apă ori
sol, provenite de la surse punctiforme sau difuze ale instalaţiei;
-instalaţie - orice unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi
prevăzute în anexa nr. 1, precum şi orice altă activitate direct legată tehnic de activităţile
desfăşurate pe acel amplasament, care pot genera emisii şi poluare;
-instalaţie existentă - orice instalaţie aflată în funcţiune, autorizată sau supusă procedurii
de autorizare de către autoritatea competentă înainte de data de 30 octombrie 1999
inclusiv, cu condiţia de a fi fost pusă în funcţiune în termen de cel mult un an de la această dată;
-instalaţie nouă - orice instalaţie pusă în funcţiune şi autorizată sau supusă procedurii de
autorizare de către autoritatea competentă după data de 30 octombrie 1999;
-operator - orice persoană fizică sau juridică care operează ori deţine controlul instalaţiei,
aşa cum este prevăzut în legislaţia naţională, sau care a fost învestită cu putere economică
decisivă asupra funcţionării tehnice a instalaţiei;
-poluare - introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe,
vibraţii, căldură, zgomot în aer, apă ori sol, susceptibile să aducă prejudicii sănătăţii umane
sau calităţii mediului, să determine deteriorarea bunurilor materiale sau să afecteze ori să
împiedice utilizarea în scop recreativ a mediului şi/sau alte utilizări ale acestuia în sensul
prevederilor legislaţiei în vigoare;
-public - una ori mai multe persoane fizice sau juridice şi, potrivit legislaţiei ori practicii
naţionale, asociaţiile, organizaţiile sau grupările acestora;
-public interesat - publicul afectat sau posibil a fi afectat ori care are un interes în luarea unei
decizii privind emiterea sau reactualizarea unei autorizaţii ori a condiţiilor unei autorizaţii; în
accepţiunea acestei definiţii, organizaţiile neguvernamentale în domeniul protecţiei mediului,
care îndeplinesc condiţiile cerute de legislaţia naţională, sunt considerate public interesat
-standardul de calitate a mediului - totalitatea cerinţelor care trebuie respectate la un
moment dat de mediu ca un întreg, considerat în ansamblul său, sau de către o parte a acestuia,
în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare;
-substanţă - orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia substanţelor radioactive,
în sensul prevăzut de reglementările din domeniul securităţii muncii şi sănătăţii populaţiei faţă de
pericolul radiaţiilor ionizante, precum şi a organismelor modificate genetic, în sensul
prevederilor din legislaţia naţională în vigoare;
-valorile limită de emisie (VLE) - masa, exprimată prin parametrii specifici, concentraţia şi/sau
nivelul unei emisii care nu trebuie depăşită în cursul uneia sau mai multor perioade de timp.
Valorile limită de emisie mai pot fi stabilite şi pentru grupe, familii sau categorii de substanţe, în
special pentru cele prevăzute în anexa nr. 2.

Condiţii de exploatare a instalaţiei

a) să se prevină poluarea în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile;
b) să nu se producă nici o poluare semnificativă;
c) să fie evitată producerea de deşeuri, potrivit prevederilor legale în vigoare; în cazul în care se
produc deşeuri, ele sunt valorificate, iar dacă acest lucru este imposibil tehnic sau economic, sunt
eliminate, astfel încât să se evite sau să se reducă orice impact asupra mediului;
d) să se utilizeze eficient energia;
e) să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor
acestora;
f) să fie luate măsurile necesare pentru ca în cazul încetării definitive a activităţii să se evite orice
risc de poluare şi să se readucă amplasamentul la o stare satisfăcătoare.

Documentaţia de solicitare a autorizaţiei integrate de mediu

a) descrierea instalaţiei şi activităţile desfăşurate;
b) prezentarea materiilor prime şi auxiliare, a altor substanţe, a tipului de energie utilizată sau
generată de instalaţie;
c) descrierea surselor de emisie din instalaţie;
d) descrierea condiţiilor amplasamentului instalaţiei;
e) indicarea naturii şi a cantităţilor de emisii care pot fi evacuate din instalaţie în fiecare factor de
mediu, precum şi identificarea efectelor semnificative ale acestor emisii asupra mediului;
f) descrierea tehnologiei propuse şi a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil,
reducerea emisiilor din instalaţie;
g) măsuri pentru prevenirea producerii deşeurilor ca urmare a funcţionării instalaţiei şi
valorificarea acestora, după caz;
h) descrierea măsurilor planificate pentru respectarea principiilor generale;
i) descrierea măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;
j) descrierea principalelor alternative analizate de operator.

Condiţii de autorizare integrată şi conformarea cu condiţiile prevăzute de autorizaţia

integrată de mediu
(1) Operatorul are obligaţia de a solicita şi de a obţine de la autoritatea competentă
autorizaţia integrată de mediu pentru activităţile prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Exploatarea instalaţiei se poate efectua numai în baza autorizaţiei integrate de mediu,
emisă în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
Orice instalaţie nouă este pusă în funcţiune numai după obţinerea autorizaţiei
integrate de mediu, emisă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, respectându-se
excepţiile prevăzute de legislaţia naţională în vigoare din domeniul limitării emisiilor anumitor
poluanţi în aer, provenite din instalaţii mari de ardere.
Stabilirea valorilor limită de emisie şi a parametrilor echivalenţi, precum şi a
măsurilor tehnice prevăzute (la art. 9 alin. (3)-(6) şi art.10) se bazează pe cele mai bune
tehnici disponibile, fără a recomanda folosirea unei tehnici sau tehnologii specifice, dar luându-
se în considerare:
a) caracteristicile tehnice ale instalaţiei;
b) amplasarea geografică;
c) condiţiile locale de mediu.
Autorizaţia integrată de mediu conţine prevederi pentru limitarea efectelor poluării la
lungă distanţă sau transfrontieră şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a mediului în întregul
său.
Autorizaţia integrată de mediu conţine măsuri referitoare la alte condiţii de exploatare
decât cele normale, în scopul prevenirii riscurilor de poluare a mediului, în următoarele situaţii:
a) pornire;
b) pierderi datorate funcţionării necorespunzătoare;
c) întrerupere temporară a funcţionării;
d) încetare definitivă a funcţionării.

Schimbul de informaţii
În scopul realizării schimbului de informaţii, autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului raportează Comisiei Europene, la fiecare 3 ani, începând cu data aderării, toate datele
reprezentative disponibile cu privire la limitele valorilor de emisie pentru fiecare categorie de
activităţi prevăzute în anexa nr. 1, precum şi cu privire la cele mai bune tehnici disponibile care
au condus la stabilirea valorilor limită de emisie (potrivit prevederilor art. 9-16).
Accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie, în legătură cu
procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu
Autoritatea competentă ia măsuri pentru ca publicului interesat să i se asigure posibilitatea de
a participa, din timp şi în mod efectiv, la procedura pentru:
a) emiterea autorizaţiei integrate de mediu pentru instalaţii noi;
b) emiterea autorizaţiei integrate de mediu pentru orice modificare substanţială în exploatarea
instalaţiei;
c) revizuirea autorizaţiei integrate de mediu sau actualizarea condiţiilor unei autorizaţii integrate
de mediu, potrivit prevederilor art. 25.
Participarea publicului se realizează potrivit prevederilor anexei nr. 4.

Autoritatea competentă informează publicul asupra deciziei luate şi pune la dispoziţie

acestuia următoarele informaţii:
a) conţinutul deciziei şi o copie a autorizaţiei integrate de mediu, precum şi orice condiţii sau
modificări aduse autorizaţiei integrate de mediu;
b) motivele şi consideraţiile pe care se întemeiază decizia, în urma examinării opiniilor şi
comentariilor exprimate de publicul interesat, incluzând şi informaţiile referitoare la procedura
de participare a publicului;
c) procedura de revizuire prevăzută la art. 34 şi 35.

OUG 152/2005 conţine şi un capitol de sancţiuni

OUG 152/2005 conţine
CATEGORIILE DE ACTIVITĂŢI INDUSTRIALE
pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei integrate de mediu, potrivit
prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005

SUBSTANŢE POLUANTE RELEVANTE PENTRU A FI LUATE ÎN CONSIDERARE LA

STABILIREA VALORILOR LIMITĂ DE EMISIE

Anexa 2- OUG 152/2005

Aer
1. Dioxidul de sulf şi alţi compuşi ai sulfului
2. Oxizi de azot şi alţi compuşi ai azotului
3. Monoxidul de carbon
4. Compuşi organici volatili
5. Metalele şi compuşii acestora
6. Pulberi
7. Azbest (particule în suspensie, fibre)
8. Clorul şi compuşii acestuia
9. Fluorul şi compuşii acestuia
10. Arsenul şi compuşii acestuia
11. Cianuri
12. Substanţe şi preparate care s-au dovedit a avea proprietăţi cancerigene sau mutagene ori
proprietăţi care pot afecta reproducerea prin intermediul aerului
13. Dibenzenodioxine policlorinate şi dibenzofurani policloruraţi.

Apă
1. Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma compuşi de acest tip în mediul acvatic
2. Compuşi organofosforici
3. Compuşi organici cu staniu
4. Substanţe şi preparate care s-au dovedit a avea proprietăţi cancerigene sau mutagene ori
proprietăţi care pot afecta reproducerea în sau prin intermediul mediului acvatic
5. Hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice bioacumulabile şi persistente
6. Cianuri
7. Metalele şi compuşii acestora
8. Arsenul şi compuşii acestuia
9. Biocide şi produse de uz fitosanitar
10. Materii în suspensie
11. Substanţe implicate în procesul de eutrofizare (în special, azotaţi şi fosfaţi)
12. Substanţe care au o influenţă nefavorabilă asupra balanţei de oxigen (şi care pot fi măsurate
utilizând parametri ca CBO, CCO etc.).

CONSIDERAŢII AVUTE ÎN VEDERE LA DETERMINAREA CELOR MAI BUNE

TEHNICI DISPONIBILE

Anexa 3 - OUG 152/2005

Consideraţiile luate în calcul, în general sau în situaţii specifice la determinarea celor mai bune
tehnici disponibile, aşa cum sunt definite în art. 2, lit. c), ţinându-se seama de costurile şi
beneficiile fiecărei măsuri şi principiile precauţiei şi prevenirii, sunt următoarele:
1. utilizarea unei tehnologii care produce mai puţine deşeuri;
2. utilizarea substanţelor mai puţin periculoase;
3. promovarea valorificării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în proces, precum şi a
deşeurilor, acolo unde este cazul;
4. procese, instalaţii şi metode comparabile de exploatare care au fost testate cu succes la scară
industrială;
5. tehnologii avansate şi schimburi de informaţie şi cunoaştere ştiinţifică;
6. natura, efectele şi volumul emisiilor avute în vedere;
7. date confirmate şi autorizate pentru instalaţiile noi sau existente;
8. perioada necesară pentru introducerea celor mai bune tehnici disponibile;
9. consumul şi natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate în proces şi eficienţa energetică a
acestora;
10. necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a unui impact global al emisiilor asupra
mediului şi riscurile implicate de acesta;
11. necesitatea prevenirii accidentelor şi minimizarea consecinţelor acestora pentru mediu;
12. informaţia publicată de Comisia Uniunii Europene sau de organizaţiile
internaţionale.
Curs 3

Schimbul de informaţii
În scopul realizării schimbului de informaţii, autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului raportează Comisiei Europene, la fiecare 3 ani, începând cu data aderării, toate
datele reprezentative disponibile cu privire la limitele valorilor de emisie pentru fiecare
categorie de activităţi prevăzute în anexa nr. 1, precum şi cu privire la cele mai bune tehnici
disponibile care au condus la stabilirea valorilor limită de emisie (potrivit prevederilor art. 9-
16).
Accesul la informaţie, participarea publicului şi accesul la justiţie, în legătură cu procedura de
emitere a autorizaţiei integrate de mediu
Autoritatea competentă ia măsuri pentru ca publicului interesat să i se asigure
posibilitatea de a participa, din timp şi în mod efectiv, la procedura pentru:
a) emiterea autorizaţiei integrate de mediu pentru instalaţii noi;
b) emiterea autorizaţiei integrate de mediu pentru orice modificare substanţială în exploatarea
instalaţiei;
c) revizuirea autorizaţiei integrate de mediu sau actualizarea condiţiilor unei autorizaţii integrate
de mediu, potrivit prevederilor art. 25.
Participarea publicului se realizează potrivit prevederilor anexei nr. 4.
Autoritatea competentă informează publicul asupra deciziei luate şi pune la dispoziţie
acestuia următoarele informaţii:
a) conţinutul deciziei şi o copie a autorizaţiei integrate de mediu, precum şi orice condiţii sau
modificări aduse autorizaţiei integrate de mediu;
b) motivele şi consideraţiile pe care se întemeiază decizia, în urma examinării opiniilor şi
comentariilor exprimate de publicul interesat, incluzând şi informaţiile referitoare la procedura
de participare a publicului;
c) procedura de revizuire prevăzută la art. 34 şi 35.

OUG 152/2005 conţine şi un capitol de sancţiuni

OUG 152/2005 conţine CATEGORIILE DE ACTIVITĂŢI INDUSTRIALE
pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor
art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005

SUBSTANŢE POLUANTE RELEVANTE PENTRU A FI LUATE ÎN CONSIDERARE LA

STABILIREA VALORILOR LIMITĂ DE EMISIE

Anexa 2- OUG 152/2005

Aer
1. Dioxidul de sulf şi alţi compuşi ai sulfului
2. Oxizi de azot şi alţi compuşi ai azotului
3. Monoxidul de carbon
4. Compuşi organici volatili
5. Metalele şi compuşii acestora
6. Pulberi
7. Azbest (particule în suspensie, fibre)
8. Clorul şi compuşii acestuia
9. Fluorul şi compuşii acestuia
10. Arsenul şi compuşii acestuia
11. Cianuri
12. Substanţe şi preparate care s-au dovedit a avea proprietăţi cancerigene sau mutagene ori
proprietăţi care pot afecta reproducerea prin intermediul aerului
13. Dibenzenodioxine policlorinate şi dibenzofurani policloruraţi.

Apă
1. Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma compuşi de acest tip în mediul acvatic
2. Compuşi organofosforici
3. Compuşi organici cu staniu
4. Substanţe şi preparate care s-au dovedit a avea proprietăţi cancerigene sau mutagene ori
proprietăţi care pot afecta reproducerea în sau prin intermediul mediului acvatic
5. Hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice bioacumulabile şi persistente
6. Cianuri
7. Metalele şi compuşii acestora
8. Arsenul şi compuşii acestuia
9. Biocide şi produse de uz fitosanitar
10. Materii în suspensie
11. Substanţe implicate în procesul de eutrofizare (în special, azotaţi şi fosfaţi)
12. Substanţe care au o influenţă nefavorabilă asupra balanţei de oxigen (şi care pot fi măsurate
utilizând parametri ca CBO, CCO etc.).

CONSIDERAŢII AVUTE ÎN VEDERE LA DETERMINAREA CELOR MAI BUNE

TEHNICI DISPONIBILE

Anexa 3 - OUG 152/2005

Consideraţiile luate în calcul, în general sau în situaţii specifice la determinarea celor mai
bune tehnici disponibile, aşa cum sunt definite în art. 2, lit. c), ţinându-se seama de
costurile şi beneficiile fiecărei măsuri şi principiile precauţiei şi prevenirii, sunt
următoarele:

1. utilizarea unei tehnologii care produce mai puţine deşeuri;

2. utilizarea substanţelor mai puţin periculoase;
3. promovarea valorificării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în proces, precum şi a
deşeurilor, acolo unde este cazul;
4. procese, instalaţii şi metode comparabile de exploatare care au fost testate cu succes la
scară industrială;
5. tehnologii avansate şi schimburi de informaţie şi cunoaştere ştiinţifică;
6. natura, efectele şi volumul emisiilor avute în vedere;
7. date confirmate şi autorizate pentru instalaţiile noi sau existente;
8. perioada necesară pentru introducerea celor mai bune tehnici disponibile;
9. consumul şi natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate în proces şi eficienţa energetică a
acestora;
10. necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a unui impact global al emisiilor asupra
mediului şi riscurile implicate de acesta;
11. necesitatea prevenirii accidentelor şi minimizarea consecinţelor acestora pentru mediu;
12. informaţia publicată de Comisia Uniunii Europene sau de organizaţiile internaţionale.

Practica asimilării tehnicilor de prevenire şi control al poluării la nivel internaţional

La nivelul Uniunii Europene s-a constituit Biroul European de Prevenire şi Control Integrat
al Poluării cu sediul la Sevilia (EIPPCB) asigură schimbul de informaţii şi creează
documente de referinţă ce conţin criterii de dezvoltare a tehnologiilor, de alegere a BAT sub
forma unor documente de referinţă (BREFs).
Documentele de referinţă sunt elaborate prin intermediul Grupului Tehnic de Lucru (TWG)
constituit din experţi din statele membre.
TWG îşi desfăşoară activitatea după un plan de lucru elaborat de Forumul de Schimb de
Informaţii (IEF). BREFs sunt disponibile pe internet pe adresa: www.eippcb.jrc.es

 Informații valabile privind sectorul industrial relevant

 Descrierea proceselor
 Emisiile actuale
 Bilanțurile de materiale și energie
 Tehnici de luat în considerare în determinarea BAT
 Tehnici nou apărute (emergente)
 Descrierea și performanțele echipamentelor de monitorizare

BREF nu prescriu un anumit BAT și nu determină VLE

BREF sunt o baza pentru negociere

Informații conținute în BREFs

DETERMINAREA BAT
 BAT pentru sector nu este neapărat BAT pentru o anumită instalație
 Următoarele aspecte ar trebui luate în considerare în cazuri individuale:
– Caracteristicile tehnice ale instalației
– Locația geografică
– Condițiile locale de mediu

DETERMINAREA BAT
1. Determinarea opțiunilor
– Compararea tehnicilor disponibile din punctul de vedere al performanțelor de mediu
2. Evaluări de mediu
– Se acordă o atenție sporită emisiilor masive ți emisiilor de substanțe periculoase
– Zgomot, vibratii, căldură
– Materii prime, energie, apă, dețeuri, accidente
 Evaluare economică
– Investiții
– Costuri de operare, incluzând posibilele economii
 Abordare obiectivă este esențială
– Dacă BAT is determinat pentru un anumit tip de instalație, valorile limită de emisie, VLE
pentru toate instalațiile vor fi bazate pe aestea, indiferent de pierderile specifice unor anumite
situații

DETERMINAREA BAT
În acest mod BREFs asistă la determinarea condiţiilor cele mai bune de IPPC bazate pe
BATs pentru o instalaţie.

Se presupune că orice instalaţie nouă poate fi proiectată astfel încât să se situeze cel
puţin la nivelul BAT prezentat în BREF.

Instalaţiile existente pot fi modificate pentru a atinge cel puţin nivelul de

performanţă al BAT, dar în funcţie de viabilitatea tehnică şi economică a tehnicilor
recomandate pentru fiecare caz.
Directiva IPPC indică cu claritate necesitatea luării în considerare a viabilităţii
economice în fiecare sector atunci când se alega un BAT.
În acest sens este necesară realizarea unui bilanţ corect între cerinţele de mediu şi costurile
lor pentru a asigura creşterea economică şi progresul în domeniul mediului în acelaşi timp.
Principiile de bază în aplicarea Directivei IPPC, în vederea realizării unui sistem
integrat pentru prevenirea şi controlul poluării provenite de la activităţi specifice
• Abordarea integrată care să ţină cont de performanţa de mediu a întregii instalaţii,
cuprinzând, de exemplu emisiile în aer, apă şi sol, generarea de deşeuri, utilizarea de materii
prime, eficienţa energetică, zgomot, prevenirea accidentelor, precum şi readucerea
amplasamentului în momentul închiderii la o stare satisfăcătoare;
• Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) în condiţiile autorizării, inclusiv
stabilirea valorilor limită de emisie (VLE) care trebuie să se bazeze pe aceste tehnici BAT;
• Flexibilitatea permite autorităţilor competente pentru protecţia mediului ca în determinarea
condiţiilor de autorizare să ţină seama de caracteristicile tehnice ale instalaţiei, amplasarea
geografică a acesteia şi condiţiile locale de mediu.
Curs 4
Definiții
Mediu ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei:
• aerul, apa, solul şi subsolul,
• aspectele caracteristice ale peisajului,
• toate straturile atmosferice,
• toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii,
• sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale şi spirituale, calitatea vieții ți condițiile care pot influența bunăstarea ți sănătatea
omului (OUG 195/2005; Legea 265/2006)
Mediu mediul înconjurător în care funcționează o organizație, care include aerul, apa, solul,
resursele naturale, flora, fauna, oamenii și relațiile dintre acestea.
NOTA: Mediul înconjurător se extinde din interiorul organizaței până la sistemul global.
(SR EN ISO 14001/2005)
Aspect de mediu element al activităților, produselor sau serviciilor unei organizații
care poate interacționa cu mediul. NOTA: Un aspect de mediu semnificativ are sau poate avea
un impact semnificativ asupra mediului. (SR EN ISO 14001/2005)
IMPACT ASUPRA MEDIULUI Orice modificare a mediului, dăunătoare sau
benefică, care rezultă total sau parţial din activităţile, produsele, sau serviciile unei organizaţii.
SISTEM DE MANAGEMENT DE MEDIU.Componentă a sistemului de management
general care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile,
practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea,
analizarea şi menţinerea politicii de mediu.

POLITICĂ DE MEDIU
Declararea de către organizaţie a intenţiilor şi principiilor sale referitoare la performanţa globală
de mediu, care furnizează cadrul de acţiune şi de stabilire a obiectivelor generale şi obiectivelor
specifice de mediu ale acesteia.
ORGANIZAŢIE
Companie, societate comercială, firmă, întreprindere, autoritate sau instituţie, parte sau
combinaţie a acestora, publică sau particulară, cu răspundere limitată sau orice alt
statut juridic, cu propria sa structură funcţională şi administrativă.
Notă – Pentru organizaţiile cu mai multe unităţi operaţionale, o unitate separată poate fi denumită
organizaţie.
PERFORMANŢĂ DE MEDIU
Rezultate măsurabile (ale sistemului de management de mediu), legate de controlul organizaţiei
asupra aspectelor sale de mediu, bazate pe politica, obiectivele generale şi obiectivele specifice
de mediu ale acestuia.
PRINCIPIILE SI ELEMENTELE STRATEGICE ALE PROTECTIEI MEDIULUI
• principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;
• principiul precauţiei în luarea deciziei;
• principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;
• principiul acțiunii preventive;
• principiul retinerii poluanților la sursă;
• principiul „poluatorul plătețte“;
• principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
• utilizarea durabilă a resurselor naturale;
• informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justitie în
probleme de mediu;
• dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecția mediului. (OUG 195/2005;LEGEA
265/2006)
Principiul precauţiei prevede luarea de măsuri de precauţie atunci când o activitate ameninţă să
afecteze mediul sau sănătatea umană, chiar dacă o relaţie cauză-efect nu este deplin dovedită
ştiinţific;
Principiul integrării prevede ca cerinţele de protecţie a mediului să fie prezente în definirea şi
implementarea altor politici comunitare
Principiul acţiunii preventive se bazează pe regula generală că „ e mai bine să
previi decât să tratezi”;
Principiul protecţiei ridicate a mediului prevede că politica de mediu a UE să urmărească
atingerea unui nivel înalt de protective

Principiul „poluatorul plăteşte”

• are în vedere suportarea, de către poluator, a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a
poluării stabilite de autorităţile publice
• costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează
poluarea
Principiul proximităţii are drept scop încurajarea comunităţilor locale în asumarea
responsabilităţii pentru deşeurile şi poluarea produsă

Evoluţia atitudinilor privind prevenirea şi controlul poluării

Actorii implicaţi în protecţia integrată a mediului au răspuns în diverse moduri problematicii
poluării şi degradării mediului înconjurător:
1. Nerecunoaşterea sau ignorarea problemei;
2. Diluarea sau dispersarea poluanţilor astfel încât efectele să fie mai puţin dăunătoare, în
aparenţă;
3. Controlul emisiilor de poluanţi şi deşeuri (the endof- pipe or pollution control approach);
4. Perfecţionarea şi dezvoltarea de tehnologii curate, nepoluante, care să asigure procese ciclice
5. Implementarea Producţiei mai curate prin prevenirea poluării şi a generarii de deşeuri în
proces.
Istoric al răspunsului la problematica poluării

Alternative de lucru în prevenirea şi controlul poluării

Controlul poluării
Se referă la măsuri care să gestioneze poluarea după ce aceasta a fost generată, adică după ce
poluanţii au parasite sistemul care i-a generat.
• diluarea şi dispersarea (răspuns pasiv)
• abordarea de tip end-of-pipe (răspuns reactiv)
Ca urmare a intensificării ritmului activităților industrial ți, prin urmare a efectelor cumulative
ale poluării, controlul poluării a devenit abordarea dominantă a managementului de mediu.
Baza pentru abordarea legată de controlul poluării este constituită din două
concepte:
- conceptul de capacitatea de asimilare, care afirmă existența unui nivel specificat al emisiilor în
mediu, care să evite efectele inacceptabile asupra mediului sau a sănătății
- conceptul de control, care presupune că daunele aduse mediului ca urmare a emisiei şi evacuării
de poluanţi pot fi eliminate sau diminuate prin controlul acestora, respectiv
a timpilor ți debitelor la care poluanții sunt introduşi în mediu

Controlul poluării vizează protejarea mediul înconjurător prin

• izolarea contaminanților din mediul înconjurător ți
• utilizarea alternativelor de tratare (end-of-pipe: filtre, scruberele, tratare chimică, tratare
biologică).
Aceste soluții se concentrează asupra obiectivelor ce privesc limitele de emisie,
respectiv indicatorii de calitate a componentelor de mediu, fiind direcționate preponderent spre
evacuările din surse punctiforme în componentele de mediu (aer, apă, sol).
Aplicarea unor metode de control al poluării ți-a demonstrat eficacitatea în controlul problemele
legate de poluare - în special a celor cu caracter local.
Aplicarea unor tehnologii adecvate se bazează pe o analiză sistematică a:
• sursei ți a naturii emisiei sau evacuării în cauză,
• interacțiunii cu ecosistemului ți a intensităţii poluării mediului ambiant
• stadiului de dezvoltare a tehnologiilor adecvate pentru a atenua impactul poluării ți pentru
monitorizarea calităţii mediului.
Practicile de control al poluării care s-au dezvoltat preponderant în anii ’70 – ‘80 se dovedesc
insuficiente din punctul de vedere al durabilităţii şi performanţelor.
În acest context a fost necesară o nouă abordare, mai flexibilă, care să permită
generarea unor soluţii creative care să fie elaborate şi dezvoltate în strânsă legătură cu nevoile
industriei şi în echipe multidisciplinare, cu costuri minime. De fapt, tehnologiile end-of-pipe
transferă deşeurile sau poluanţii dintr-o componentă de mediu în alta. Soluţiile de control al
poluării s-au dovedit mai puţin eficiente decât se anticipase, deoarece, în aplicarea lor se atinge
un punct critic, intensificarea cerinţelor din punctul de vedere al performanţelor devine
prohibitivă din cauza costurilor implicate.
Costurile pentru protecţia mediului cresc
CURS 5
Prevenirea poluării/ producţie curată (P2/CP)
Conceptul de prevenire a poluării / producţie curate (P2/CP) a fost introdus de către
UNEP în 1989 ca răspuns la problematica poluării industriale ți nevoia industriei de a opera
eficient în sensul dezvoltării durabile. P2/CP este aplicarea continuă a unei strategii preventive
integrate de mediu, cu caracter proactiv, pentru procese, produse şi servicii.
Prevenirea poluării înseamnă: reorientarea preocupărilor pentru protecția mediului de
la practicile de control al poluării ți post-tratare a poluanților (adică tratarea emisiilor,
efluenților ți dețeurilor după ce acestea au fost generate) în sensul concentrării acestor
preocupări pe înlocuirea tehnologiilor care generează poluanți ți subproduse nedorite cu
tehnologii care nu genereaza poluare sau o generează la un nivel foarte redus.
Spre deosebire de abordările precedente, când poluarea a fost diminuată prin acţiuni de
control, programele P2/CP avansează în încercarea de a reduce şi /sau elimina poluarea aerului,
apei, solului, simultan cu reducerea costurilor şi conservarea resurselor.
Prin urmare, abordările de tip P2 şi CP aduc beneficii atât mediului şi societăţii.
Din punct de vedere economic, P2/CP contribuie la reducerea costurilor şi, în unele
cazuri, poate genera profit. Ambele abordări sunt practice şi realizabile şi pot contribui, la
realizarea producţei şi produselor durabile.
Dintre obiectivele specifice ale prevenirii poluării se pot menţiona următoarele:
• eliminarea sau reducerea generării de deşeuri/pierderi;
• conservarea resurselor naturale şi a materialelor;
• prevenirea scurgerilor şi a scăpărilor accidentale;
• prevenirea pierderilor de producţie.
Prevenirea poluării priveşte apa, aerul, solul, timpul, energia, toate tipurile de pierderi, cu
scopul de a proteja mediul şi a conserva resursele naturale.
Prevenirea poluării nu înseamnă o simplă trecere a poluării dintr-un mediu în altul, ci stoparea
poluării înainte ca ea să fie generată.
Pentru procese: P2/CP include: conservarea materiilor prime şi a energiei, eliminarea folosirii
materiilor prime toxice şi reducerea cantităţii şi toxicităţii tuturor emisiilor şi a
deşeurilor.
Pentru produse: P2/CP implică reducerea impactelor negative ale produselor pe parcursul
ciclului de viaţă, de la extracţia de materii prime până la eliminare şi dispariţia din mediu.
Pentru servicii: strategia se concentrează pe încorporarea preocupărilor legate de mediu în
proiectarea şi prestarea de servicii.
 Într-o ierarhie a practicilor de gestionare/management a deşeurilor/pierderilor, prevenirea
poluării este la partea superioară a unei piramide.

Avantaje directe ale P2/CP

• se elimină sau se diminuează costurile asociate cu echipamentele pentru soluţia “end-of-pipe”;
• se fac economii prin eliminarea costurilor de transport şi de deversare a deşeurilor;
• se elimină investiţiile mari de capital pentru tehnologii de control al poluării;
• se reduc taxele aferente exceptării de la normele de control şi deversare;
• se economisesc materiile prime şi energia.

Avantaje indirecte ale P2/CP

• productivitate sporită a forţei de muncă şi calitatea sporită a operaţiilor;
• îmbunătăţirea calităţii produselor;
• reducerea riscurilor pentru sănătate asociate, de regulă, cu operaţiile de producţie care impugn
expunerea la substanţe toxice şi periculoase;
• reducerea ponderii serviciilor de laborator, analitice de monitorizare a emisiilor;
• creşterea încrederii consumatorului în companie, produsele şi serviciile sale;
• eliminarea depozitelor de deşeuri.

P2 este o abordare care poate fi adoptată în toate sectoarele, indiferent dacă este în sfera
serviciilor sau într-un mare complex industrial.
CP, pe de altă parte, îşi direcţionează preponderant activităţile spre aspectele legate de producţie,
în special în sectorul de fabricaţie (zonele gri)
Prevenirea poluării/producţia curată se poate realiza pe trei nivele:
macroscară, mezoscară şi microscară

Realizarea prevenirii poluării/producţiei curate la macroscară

Realizarea prevenirii poluării/producţiei curate la mezoscară

Realizarea prevenirii poluării/producţiei curate la microscară (de exemplu, reacţia de hidrogenare
catalitică a benzenului

Prevenirea poluării şi managementul pierderilor

Iniţial, prevenirea poluării a fost asimilată managementului deşeurilor.
În fapt, practicile de prevenire a poluării pot fi analizate în contextul ierarhizării managementului
deşeurilor/pierderilor (Smith and Petelea, 1992; CPP, 1996; Pauli, 1997).
Pentru a stabili acestă ierarhie, documentul privind prevenirea poluării, având ca sursa legislația
federală americană (Pollution Prevention ACT/USA 1990), stabileşte o serie de criterii
CURS 6

INTEGRAREA PRACTICILOR DE PREVENIRE ŞI CONTROL AL POLUĂRII

• poluarea trebuie prevenită sau redusă la sursă;

• poluarea care nu poate fi prevenită trebuie transferată/recirculată într-o manieră sigură pentru
mediu acolo unde este posibil;
• poluarea care nu poate fi prevenită nici transferată trebuie tratată într-o manieră sigură pentru
mediu;
• deversările de poluanţi în mediu ar putea avea loc numai ca ultimă soluţie şi trebuie realizată
într-o manieră sigură pentru mediu.
În baza acestei ierarhii practicile de management pot fi clasificate astfel:
1. reducerea la sursă (source reduction);
2. recircularea în proces (in-proccess recycling, reuse);
3. recircularea în locul generării (on site recycling);
4. recircularea pe alte amplasamente (off site recycling);
5. tratarea deşeurilor pentru a le diminua periculozitatea;
6. depozitarea în condiţii de securitate pentru mediu;
7. eliminarea directă în mediu în condiţii de securitate.

Dacă se consideră un un proces ce se desfăşoară întrun reactor ierarhia managementului

deşeurilor se poate descrie astfel:

Reprezentarea schematică a unui system industrial (în particular, un reactor)

Reducerea la sursă prin modificări ale echipamentelor

Prevenirea poluării prin reutilizarea materialelornetransformate (in-process recycling,
reuse)

Managementul deşeurilor prin reciclarea deşeurilor pe acelaşi amplasament (on site

recycling)

Managementul deşeurilor prin reciclarea deşeurilor pe un alt amplasament (off site

recycling)
Managementul deşeurilor prin tratare, de unde rezultă deşeuri mai puţin periculoase

Managementul deşeurilor prin depozitare, în condiţii de siguranţă pentru mediu

Managementul deşeurilor prin eliminare în mediu, în condiţii de siguranţă pentru mediu

Măsuri pentru controlul poluării mediului

Categorii de poluare
• Poluarea atmosferica
Fum, praf, gaze de ețapament, substante toxice (cum ar fi dioxid de sulf ți dioxid de azot)
• Poluarea apei
Apelor uzate poluate, fluide reziduale (cum ar scurgeri din petrol), nămol, canalizare menajeră,
canalizare municipală, dețeuri, produse agrochimice
• Poluarea solului
Arsenic, metale grele (în special în produse chimice utilizate în agricultură)
• Zgomot
Unitati de productie, lucrări de construcții, traficul rutier, trenuri ți aeronave, operațiuni
comerciale de noapte, reclame
• Vibrații
Unitati de productie, lucrări de construcții, traficul rutier, trenuri ți avioane
• Tasarea terenurilor
Captarea apelor subterane, cariere de piatra, mine de carbune
• Poluarea olfactivă/Mirosuri nocive
Gazele de ețapament, contaminarea râurilor, instalații sanitare, canalizari, ferme zootehnice etc
Din cauza ritmului intensificat al activității industriale ți înțelegerea crescândă a efectelor
cumulative ale poluării, paradigma controlului poluării a devenit abordarea dominantă a
managementului de mediu în anii ’70-’80.
În contextul prevenirii poluării, nevoia de remediere/ reabilitare a fost recunoscută, prin
excepție, în cazurile în care prejudiciul generat de poluare ar fi inacceptabil.

La baza abordării de tipul “controlul poluării” stau două concepte specifice:

• conceptul capacitatea de asimilare, care afirmă existența unui nivel specificat al emisiilor în
mediu, care să nu conducă la efecte inacceptabile asupra mediului sau a sănătății
• conceptul control, care presupune că daunele aduse mediului pot fi evitate prin control de tip
“end-of-pipe”, care depinde de timpul de expunere ți rata la care poluanții sunt introduşi în
mediu
Remedierea/reabilitarea componentelor de mediu
Remedierea/reabilitarea mediului are în vedere protecția generală a sănătății umane ți a
mediului prin:
• eliminarea poluării
• eliminarea contaminanţilor
- din factorii de mediu: (aer, sol, apele subterane, sedimente, ape de suprafaţă)
- de pe un site (industrial) destinat pentru reabilitare
Remedierea se realizează în următoarele situaţii:
• ca răspuns la o serie de cerințe legislative, de reglementare
• ca răspuns la evaluări ale sănătății umane și a riscurilor ecologice, în cazul în care nu există
standarde legislative sau în cazul în care există standard voluntare.
Reabilitarea se realizează prin aplicarea de tehnologii de remediere:
- la locul în care se înregistrează poluarea/contaminarea (in situ)
- în afara amplasamentului (ex situ)

Controlul poluării atmosferei şi tehnologii de control şi remediere

Poluanţii atmosferici pot fi
- gaze
- poluanţi particulaţi
a. Metode de control al poluanților gazoși
1. Combustia
Această tehnică este utilizată în cazul în care poluanții sunt sub formă de gaze sau vapori
organici. În timpul arderii cu flacără sau prin proces catalitic, acețti poluanți organici sunt
convertiţi în vapori de apă ți de produse relativ mai puțin dăunătoare, cum ar fi emisiile de
CO2.
2. Absorbţia -efluenții gazoți sunt trecuţi prin scrubere sau absorbere acestea conţin un lichid
absorbant adecvat, care elimină sau modifică unul sau mai mulţi dintre poluanții prezenţi în
efluenții gazoți.
3. Adsorbția-efluenții gazoți sunt trecut prin adsorbanți - solide poroase plasaţi în sisteme
de adsorbţie adecvate (coloane în strat fix, fluidizat, mobil etc.)constituienţii organici ți
anorganici ai efluenților gazoşi sunt reţinuţi la suprafața dintre adsorbantului solid prin
adsorbţie fizică (legături de hidrogen, van der Waals) sau chimică (legături ionice, prin
complexare cu grupe funcţionale ale adsorbentului etc.).
4. Biofiltrarea.Fluxul de gaz poluat este trecut, în sens ascendent sau descendent, printr-un
strat solid (material filtrant), care constă dintr-un material biologic, (compost, turbă, scoarţă de
copac etc.). Materialului filtrant suportă film subțire de apă, în care există microorganisme
viabile. Poluarea din fluxul de gaz este reţinută prin adsorbție pe materialul filtrant, iar apoi
degradat de microorganismele prezente.
Materialul filtrant poate servi ca un furnizor de elemente nutritive necesare microorganismelor.
Produsele de conversie biologică sunt: dioxidul de carbon, sulfaţi, nitraţi etc.

b. Metode de control al emisiile de particule (poluanţi particulaţi)

Separare mecanică:
- separatoare gravitaţionale
particulele solide se depun sub acţiunea forţei gravitaţionale
- separatoare centrifugale
particulele solide se separă ca urmare a schimbării bruşte a direcției fluxului de gaz
Separare prin filtrare:
- filtre din materiale textile
- gazele care conțin particule solide sunt trecute printr-un mediu poros (ţesătură textilă sau
umplutură textilă).
- particulele prezente în gaz sunt reţinute ți colectate în filtre.
- gazele purificate particulele sunt evacuate

Scruberele (coloanele de spălare) umede sunt utilizate în industria chimică, minieră,

metalurgică pentru a reţine, pe picături de apă, SO2, NH3, aerosoli de metale etc.
Electrofiltrele: atunci când un gaz sau un curent de aer care conține aerosoli sub formă de praf,
fum sau ceață este trecut printre doi electrozi, particulele de aerosoli precipită pe electrod.
Echipamentele/procesele aplicate în mod frecvent pentru controlul poluării cu poluanţi particulaţi
în diferite industrii sunt:
(a) colectoare mecanice de praf de tipul cicloanelor;
(b) precipitatoarele electrostatice - atât de sistem uscat, cât şi umed;
(c) scruberele;
(d) pulverizator de apă la punctele de generare a poluanţilor particulaţi;
(e) sisteme de ventilație adecvată
(f) diverse dispozitive de monitorizare a concentrației poluanţilor particulaţi
Echipamentele / procesele utilizate pentru controlul gazelor toxice sau de ardere sunt:
(a) procesul de desulfurare;
(b) procesul de denitrificare;
(c) condiționarea gazelor
(d) diverse dispozitive de monitorizare utilizate pentru a cunoațte eficacitatea sistemelor de
depoluare aplicate.
Controlul poluării apei şi tehnologii de control şi remediere
Poluarea apei este schimbarea indusă de activităţile umane în proprietăţile chimice,
fizice, biologice, radiologice ale apei, care este dăunătoare pentru utilizările existente sau
potențiale/viitoare, ce privesc:
• activităţi de destindere sau sportive:canotaj, schi nautic, înot;
• consumul de pețte
• starea de sănătate a organismelor acvatice ți a ecosistemelor acvatice.
Prin urmare, deversarea de substanțe chimice toxice sau dețeuri animaliere într-un corp de apă
din apropiere este considerată poluare. Contaminare a apelor subterane, a râurilor, lacurilor,
zonelor umede, estuarelor ți a oceanelor poate amenința sănătatea oamenilor ți a vieții
acvatice.

Surse de poluare a apei sunt în general de două categorii:

surse punctiforme de poluare în care sunt evacuate contaminanți dintr-o locatie cunoscută,
punctuală (deversări de canalizare, scurgeri de petrol)
surse nepunctiforme sau difuze de poluare (toate celelalte tipuri de evacuări de contaminanți în
corpurile de apă, altele decât din surse punctiforme).
Practici de control al poluării apei
Apele uzate sunt epurate înainte de a fi evacuate în emisari naturali prin tehnici moderne, în
staţii de epurare fizico-chimică, biologică şi avansată, în funcţie de categoriile de poluanţi

Controlul poluării solului şi tehnologii decontrol şi remediere

Controlul eroziunii solului:
Eroziunea solului prin intermediul elementelor naturale (apă, vânt) ți antropogene (prelucrarea
solului în scopuri agricole) afectează atât agricultura cît şi ți mediul natural. Pierderile de sol,
precum ți impactul asociate al acestora este una dintre cele mai importante (dar, probabil, cel
mai puțin bine-cunoscut) problemă de mediu actuală. Acestea sunt consecinţa practicilor
neconforme de utilizare a terenurilor, care includ despădurirea, pățunatul excesiv, activitatea de
construcții gestionată incorect ți realizarea de trasee de drumuri sau constructii neconforme.
Degradarea solurilor:
• prin eroziune
- prin contaminare

Controlul eroziunii solului:

Eroziunea solului prin intermediul elementelor naturale (apă, vânt) ți antropogene (prelucrarea
solului în scopuri agricole) afectează atât agricultura cît şi ți mediul natural.
Pierderile de sol, precum ți impactul asociate al acestora este una dintre cele mai importante
(dar, probabil, cel mai puțin bine-cunoscut) problemă de mediu actuală. Acestea sunt consecinţa
practicilor neconforme de utilizare a terenurilor, care includ despădurirea, pățunatul excesiv,
activitatea de construcții gestionată incorect ți realizarea de trasee de drumuri sau constructii
neconforme.

Informațiile privind clasele ți concentrațiile de contaminanți chimici, modul în care acestea

sunt distribuite în sol sunt esențiale pentru selecţia tehnologiilor de decontaminare.
Poluanţii solului pot fi clasificaţi separate în opt grupe de contaminanți, după cum urmează:
Compuți organici volatili nehalogenaţi (COV)
Compuți organici volatili halogenați
Compuşi organici nehalogenaţi (semivolatili SVOCs)
Compuți halogenați semivolatil organici
Combustibili
Poluanţi anorganici
Radionuclizi.
Explozivi

CURS 7

Prevenirea poluării în conceperea şi proiectarea proceselor, produselor şi serviciilor

Activităţile de prevenire a poluării în procesele de producţie industrial sunt motivate de: o forţă
motrice de natură ecologică care trebuie să conducă la respectarea reglementărilor în domeniul
calităţii mediului şi să diminueze presiunile din partea societăţii civile o forţă motrice de natură
tehnico-economică consecinţă a conştientizării faptului că beneficiile semnificative
tehnicoeconomice pot fi rezultatul intensificării globale a performanţei procesului şi a
conservării resurselor.
P2/CP este aplicarea continuă a unei strategii de mediu integrate, preventive, pentru
procese, produse și servicii, cu scopul de a crește eficiența globală și a reduce daunele și
riscurile pentru om și mediu.

Prevenirea poluării este orice acţiune care reduce sau elimină generarea de poluanţi sau deşeuri
la sursă, realizată prin orice fel de activităţi care promovează, încurajează sau solicită schimbări
în modelul de dezvoltare al industriei, astfel încât acestea să conducă la producţie industrială
durabilă.
Prevenirea poluării este o strategie de reducere la sursă, care include activităţile de reutilizare,
reciclare, şi recuperare, care poate fi realizată prin:
• o nouă abordare a proiectării proceselor şi produselor;
• readaptarea (modernizarea) echipamentelor;
• optimizarea proceselor.
reciclarea (recycle) utilizarea, ca materie primă în proces de către un producător, a unui deşeu
generat de un alt producător
reutilizarea (reuse) folosirea repetată a materialului reprezentat de deşeu într-un proces (adesea
după o serie de tratamente)
recuperarea (recover) se referă la extracţia unor componente utile dintr-un deşeu.
P2/CP este o metodă și un instrument care poate da răspuns la 3 categorii de întrebări:
Identifica unde ți de ce o companie pierde resurse în formă de dețeuri ți poluanți, precum
ți modul cum aceste pierderi pot fi minimizate.
Ţinte ale P2/CP
• minimizarea cantităţii de deşeuri generate: scopul CP este generarea de zero sau minimum
posibil de deşeuri
• producţie nepoluantă, durabilă: producţia ideală se realizează în circuit închis, cu emisii zero
• mediu de lucru sigur şi sănătos: CP are ca scop minimizarea riscurilor la care sunt supuşi
lucrătorii cu scopul de a face locul de muncă mai curat, mai sigur, cu un mediu mai sănătos
• producţie eficientă energetic: CP implică un înalt nivel al eficienţei energetice şi de
conservare a acesteia.
Eficienţa energetică este determinată de cea mai mare valoare a raportului produs obţinut/energie
consumată.
• ambalaje prietenoase pentru mediu: ideea de bază e ca produsul să fie conceput, realizat
astfel încât necesitatea ambalării să fie redusă cât mai mult posibil.
Dacă acesta trebuie ambalat pentru a-l proteja, vinde sau pentru a-i uşura consumul, ambalajul
trebuie să fie cât mai prietenos din punctul de vedere al mediului.
• produse prietenoase pentru mediu, durabile:
(environmentally sound): produsul finit şi subprodusele comerciabile ar trebui să fie cât mai
puţin dăunătoare mediului, pe întreg ciclul de viaţă. Componentele sănătate mediu - alături de
factorul economic sunt esenţiale încă din primele momente ale proiectării producţiei şi şi
produsului.

Beneficii ale programelor de prevenire a poluării şi producţie curate reducerea costurilor

de exploatare
• reducerea costurilor materiale
• adoptarea unor procedee/procese de producţie şi condiţionare/ambalare a produselor care să
consume cât mai puţine resurse
• costurile pentru managementul deşeurilor şi depozitarea lor se pot reduce semnificativ
• aplicarea unor măsuri eficiente de programare a producţiei şi întreţinere a echipamentelor
• aplicarea unor măsuri şi programe pentru reducerea consumului şi costurilor de energie
Asigurarea încadrării companiei în reglementările pentru mediu- fapt benefic pentru
capitalul, imaginea firmei, iar compania va beneficia de toate autorizatiile de functionare ce
privesc incadrarea in reglementarile in raport cu mediul.
Reducerea hazardelor ecologice:
• îmbunătăţirea calităţii aerului prin reducerea cantităţii de
poluanţi;
• solul (terenurile) şi apa nu vor fi contaminate cu poluanţi din activităţile ce generează deşeuri,
din transport şi depozitarea acestora.
Imbunătăţirea imaginii companiei-atât din perspectiva angajaţilor cât şi a colaboratorilor.
Angajaţii vor reacţiona pozitiv la un management care să pună în prim plan siguranţa locurilor de
muncă, dacă sunt incluşi în realizarea şi implementarea acestor programe.
Comunităţile din jurul companiei şi potenţialii clienţi vor reacţiona favorabil la programele de
prevenirea poluării, deoarece aceste programe asigură pe lângă protecţia mediului şi o dezvoltare
durabilă.
Bariere în calea programelor P2/ CP

• rezistenţa la schimbări
• costurile potențiale mari pentru implementarea acestor programe
• incertitudinile privind atitudinea clienţilor la schimbări
• alte priorităţi ale companiei

Grupe de de măsuri pentru asigurarea producţiei industriale durabile prin prevenirea

poluării
Grupa 1: măsuri imediate de reducere a pierderilor
Această grupă include soluţiile de îmbunătăţire a tehnicilor de management şi a procedurilor de
gospodărire (housekeeping) care pot fi implementate ieftin şi rapid (“low cost/no cost”).
Grupa 2: măsuri pe termen lung de reducere a pierderilor
Acest grup de măsuri implică modificări de proces, tehnologii ori produs sau substituiri de
materii prime şi materiale, pentru a elimina problema pierderilor şi pentru a creşte eficienţa
producţiei şi reduce viteza de generare a deşeurilor

Curs 8

Prevenirea poluării în conceperea şi proiectarea proceselor,

produselor şi serviciilor

Activităţile de prevenire a poluării în procesele de producţie industrială sunt

motivate de:

- o forta motrice de natură ecologică care trebuie să conducă la respectarea

reglementărilor în domeniul calităţii mediului şi să diminueze presiunile din
partea societăţii civile;
- o forţă motrice de natură tehnico-economică consecinţă a conştientizării
faptului că beneficiile semnificative tehnicoeconomice pot fi rezultatul
intensificării globale a performanţei procesului

Grupe de de măsuri pentru asigurarea producţiei industriale durabile prin

prevenirea poluării
Grupa 1: măsuri imediate de reducere a pierderilor

Această grupă include soluţiile de îmbunătăţire a tehnicilor de management şi

a procedurilor de gospodărire (housekeeping) care pot fi implementate ieftin şi
rapid (“low cost/no cost”).

Grupa 2: măsuri pe termen lung de reducere a pierderilor

Acest grup de măsuri implică modificări de proces, tehnologii ori produs

sau substituiri de materii prime şi materiale, pentru a elimina problema
pierderilor şi pentru a creşte eficienţa producţiei şi reduce viteza de generare a
deşeurilor.

Grupa 1: măsuri imediate de reducere a pierderilor

La specificarea si comandarea unor materiale:

- Nu se comandă materiale în cantităţi ce constituie surplus dacă materiile prime

sau componentele se pot degrada sau sunt dificil de depozitat;
- Se recomandă achiziţionarea de materii prime în forma în care sunt cel mai
uşor de manipulat (de exemplu, materiale granulare în loc de pulberi);
- Este mai eficient şi mai ieftin să se cumpere en-gros.

La receptia materialelor:

- Se solicită un control al calităţii de la furnizor şi se refuză containerele avariate

sau neetichetate;
- Se face o inspecţie vizuală a tuturor materialelor care intră în sistem;
- Se verifică dacă, de exemplu pentru saci, greutatea şi volumul furnizate sunt în
concordanţă cu valorile comandate;
 - Se verifică dacă sunt corespunzătoare compoziţia şi calitatea materialelor
recepţionate.

La depozitarea materialelor:

- Se montează indicatoare de nivel la rezervoare pentru a evita deversările;

- Se recomandă să se utilizeze vase de depozitare adecvate (rezervoare cu colţuri
rotunjite sau fund elipsoidal pentru a fi uşor golite şi spălate);
- Rezervoarele destinate permanent unui anumit tip de material au avantajul că
nu trebuie spălate, curăţate, la fel de frecvent ca cele în care se depozitează o
gamă mai largă de materiale;
- Este recomandabil ca materialele să fie de depozitate într-un aranjament stabil
pentru a evita deteriorarea în timpul depozitării;
- Este bine să se iniţieze şi să se implementeze o procedură de verificare a
rezervoarelor pentru a se evita depozitarea unui material într-un alt rezervor
decât cel care-i este destinat;
- Pierderile prin evaporare se reduc prin utilizarea rezervoarelor acoperite sau
închise.

Transferul şi manipularea materialelor şi a apei:

- Se minimizează numărul de manipulări ale materialelor;

- Se verifică liniile de transfer pentru scurgeri şi spărturi;
- Conductele flexibile trebuie să aibă o lungime adecvată;
- Se acoperă sursele de scurgeri şi se adaptează sisteme care reduc consumul
excesiv de apă.

Controlul procesului:

- Se stabileşte un program de monitorizare pentru a verifica emisiile şi deşeurile

din fiecare unitate de operare;
- Se realizează întreţinerea regulată a întregului echipament, conform unor
programe şi procedure prestabilite;
- Se informează şi se instruiesc angajaţii în legătură cu acţiunile ce se intreprind
şi rezultatee aşteptate.

Proceduri de spălare:
 - Se minimizează cantitatea de apă utilizată pentru a spăla şi clăti vasele de
reacţie şi de depozitare. Este necesar ca operatorii să verifice dacă furtunele de
spălare nu sunt lăsate să curgă inutil;
- Se analizează în ce măsură apa de spălare poate fi depozitată şi reutilizată,
înainte de a o canaliza. Acelaşi lucru se aplică solvenţilor utilizaţi pentru
spălare: aceştia trebuie utilizaţi mai mult decât o dată.

Schimbarea modului de ambalare poate evita generarea de deşeuri:

- adesea, containerele şi ambalajele goale pot reţine resturi din conţinutul iniţial,
necesitând curăţarea înainte de valorificare sau depozitare.

Materiile prime scumpe trebuie furnizate în ambalaje ce conţin doze care se

utilizează integral într-o anumită fază sau moment al procesului tehnologic,
conform instrucţiunilor de lucru.

De exemplu, dacă într-o şarjă dintr-un proces catalitic discontinuu sunt

necesare A kg de catalizator, iar containerul în care acesta este furnizat este
încărcat cu A+a kg, se va genera o sursă de pierderi, întrucât catalizatorul rămas în
containerul deschis se va dezactiva rapid, constituind un deşeu şi, în acelaşi timp o
pierdere din punctul de vedere al producţiei.

Utilizarea materiilor prime cu un grad de puritate ridicat:

O cantitate mică dintr-o impuritate în materiile prime poate provoca o cantitate

sensibil mai mare de produşi nedoriţi în timpul reacţiei chimice. Remedierea
acestei deficienţe printr-o fază intermediară de purificare (extracţie, distilare,
cristalizare) pe fluxul tehnologic poate genera deşeuri, adică pierderi care implică
faze tehnologice şi costuri suplimentare.
În plus este nevoie de timp şi efort tehnic pentru a identifica locul optim de
plasare a acestei faze intermediare. Dacă impuritatea este îndepărtată din materia
primă respectivă, toate aceste neajunsuri sunt înlăturate din
start. Aceasta impune o conlucrare strânsă cu furnizorul materiei prime.

Grupe 2 măsuri pe termen lung pentru asigurarea producţiei industriale

durabile:
 - schimbări ale procesului de producţie (continuu vs. discontinuu)
- schimbări ale echipamentelor şi instalaţiilor
- schimbări în gradul de automatizarea şi ale procedurilor de control al
procesului
- schimbări ale unor parametri ai procesului (timpi de staţionare, temperaturi,
agitare, presiune, catalizatori);
- Înlocuirea, acolo unde este posibil, a solvenţilor organici cu solvenţi apoşi;
- reducerea cantităţilor de materie primă proaspătă care utilizată în procesul de
producţie şi creşterea ponderii reutilizării, reciclării, recuperării;
- substituirea unor materii prime prin utilizarea deşeurilor ca materii prime sau
utilizarea unor materii prime care produc mai puţine deşeuri sau subproduse
periculoase;
- substituirea întregului proces cu o tehnologie curată.

Reorientarea reducerii pierderilor prin minimizarea acestora sau reducerea la

sursa de generare implică schimbări tehnologice, care se grupează în două
categorii:

- reconsiderarea activităţilor existente, în direcţia minimizării

pierderilor/deşeurilor;
- dezvoltarea unor noi procese, bazate pe tehnologii, producţie şi produse
nepoluante, curate.

În acest context se pune problema realizării unui sistem nou sau modificat,
care să răspundă principiului dezvoltării durabile.
Acest sistem se poate ameliora din punctul de vedere al caracterului
sustenabil fie in faza de concepere/proiectare, fie în timpul funcţionării,
prin:

- schimbări ale proceselor

- schimbări ale produselor
Curs 9

Pentru conceperea unui sistem chimic industrial se pot avea in vedere următoarele
tipuri de probleme de sinteză:
 1.
Sinteza, după un procedeu cunoscut şi aplicat, a unei instalaţii chimice,
cu aceeaşi capacitate, cu cea a unei instalaţii existente.

Deşi pare a fi vorba de o reproducere a unui sistem existent, în acest context se

aduc îmbunătăţiri în funcţie de:
- progresele înregistrate în privinţa utilajelor, a reglării
proceselor;
- experienţa personalului de exploatare a instalaţiei
reproduse.

2.
Modificarea unei porţiuni dintr-un sistem chimic industrial cunoscut şi
chiar aflat în exploatare, pentru a elimina unele dificultăţi în exploatare, unele
problem care împiedică creşterea capacităţii de producţie.

3.
Sinteza după un procedeu cunoscut şi aplicat, a unei instalaţii, dar de o
altă capacitate (de obicei mai mare) decât cea a instalaţiei existente (deci,o
schimbare al scară).

Aceasta atrage după sine redimensionarea utilajelor, care nu înseamnă

înmulţirea dimensiunilor utilajelor cu un factor egal cu raportul dintre capacitatea
dorită şi cea existentă. Redimensionarea utilajelor se face după criterii şi legi care
fac obiectul transpunerii la scară (scale up).

4.
Sinteza unui sistem chimic industrial pentru obţinerea unui produs
chimic cunoscut, plecând de la aceleaşi materii prime, dar după o altă
variantă de proces.

5.
Sinteza unui sistem chimic industrial pentru un produs cunoscut, dar
plecând de la alte materii prime.
6.
Sinteza unui sistem chimic industrial pentru un produs nou

Rezolvarea acestor probleme de sinteză trebuie să ducă la următoarele

rezultate:
 - minimizarea curenţilor de materiale care părăsesc procesul fără a fi
valorificaţi;
- maximizarea gradului de utilizare a resurselor;
- prevenirea poluării şi asigurarea unei producţii mai curate.

Rezolvarea problemelor de sinteză şi obţinerea rezultatelor menţionate sunt

posibile prin:

- o nouă viziune în abordarea proiectării proceselor şi produselor;

- readaptarea (modernizarea) echipamentelor;
- optimizarea proceselor.

Probleme specifice avute în vedere la proiectarea tehnologiilor în scopul

prevenirii poluării:

- capacitatea tehnologiei de a reduce emisiile poluante;

- eficienţa economică cuantificată adesea în termini de costuri sau profit,
care în mod obişnuit constituie un criteriu de bază în competiţia de piaţă;
- minimizarea impactului asupra mediului al tehnologiei, prin maximizarea
siguranţei şi minimizarea consumurilor energetice, a resurselor naturale
etc.

Includerea obiectivelor economice şi de mediu în orice fază de

proiectare a unui proces sau produs necesită rezolvarea unei probleme de
optimizare cu obiective multiple. Pentru sistemele în funcţiune, activitatea de
minimizare a pierderilor trebuie să înceapă cu iniţierea acţiunii de identificare a
surselor şi cauzelor pierderilor, la care se adaugă, ulterior alte date despre
pierderi, costuri, frecvenţa cu care acestea sunt generate.

Bilanţul de materiale

- poate oferi informaţii utile privind originea deşeurilor

pentru care costurile de tratare sunt ridicate;
- poate indica ce deşeuri cauzează probleme pentru proces şi în care operaţie
din cadrul procesului.
Bilanţul de materiale ar putea fi utilizat pentru stabilirea priorităţilor pentru
reducerea pierderilor pe termen lung.
Bilanţul de mediu
 - realizează o diagnoză a sistemului analizat în raport cu mediul;
- pune în evidenţă şi dimensionează relaţia unui sistem cu mediul;
- face aprecieri în raport cu situaţia ideală sau cu cea de avangardă pe plan
mondial.

Pe această cale se obţin informaţii calitative şi cantitative despre:

- natura şi debitul influenţilor şi ale efluenţilor;

- concentraţiile şi debitele poluanţilor în efluenţi;
- randamentele proceselor, în general şi a celor din fazele de depoluare, în
special.
- consumurile specifice de materiale şi energie;
- tehnologia practicată şi nivelul ei de performanţă;
- calitatea şi amploarea activităţilor conexe: producerea şi folosirea utilităţilor,
întreţinerea şi reparaţiile tuturor dotărilor, prevenirea şi stingerea incendiilor,
protecţia muncii şi a mediului, controlul tehnic de calitate, transporturi uzinale
şi externe, cercetare-dezvoltare, marketing etc.

Bilanţurile de materiale în contextul mediului înconjurător pot avea ca

subiect o activitate trecută, o activitate curentă sau una viitoare. Indiferent de
subiectul bilanţului, problematica lui este aceeaşi, însă diferă modalităţile de
colectare a datelor.
Metodologia de elaborare a bilanţurilor este, de asemenea
unitară.
Metodologia de întocmire a bilanţurilor de material pe mediu este identică
cu cea a bilanţurilor de materiale în general, dar este nevoie de o bază de
informaţii mult mai largă şi mai diversă şi prezintă un grad de complexitate
mai ridicat.

Baza de informaţii este constituită din:

- proiectul tehnologiei şi instalaţiilor, dacă există;

- explicitarea tuturor activităţilor şi dotărilor unităţii;
- cunoaşterea detaliată a tehnologiei şi a instalaţiilor aferente, inclusiv a
bilanţului de materiale al acesteia, dacă acesta a fost alcătuit;
- evidenţele contabile privind materialele intrate în unitate, circuitul acestora în
interiorul unităţii;
- evidenţele contabile privind materialele ieşite din unitate sub formă de marfă
sau sub formă de efluenţi;
- buletinele de analiză a calităţii materiilor prime şi materialelor, a produselor
intermediare şi finite;
- buletinele de analiză a calităţii şi compoziţiei efluenţilor;
- autorizaţiile de funcţionare a obiectivului, eliberate de organe abilitate pentru:
protecţia mediului, protecţia muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor,
gospodărirea apelor etc.;
- contractele de furnizare a energiei electrice, a apei şi a altor materiale şi
utilităţi;
- contractele pentru preluarea apelor uzate şi a deşeurilor;
- procese verbale de constatare a organelor abilitate pentru controlul şi
îndrumarea activităţilor desfăşurate de unitate;
- alte studii sau proiecte care privesc unitatea: studii de fezabilitate, studii de
impact, monitorizări etc.;
- informaţii de la organele abilitate şi de la vecini privind eventualele probleme
de mediu survenite în activitatea unităţii.
 Curs 10

Cunoaşterea şi contabilizarea pierderilor necesită:

- o diagramă a procesului pentru identificarea surselor de pierderi din

zonă;
- un tabel al bilanţului materiilor prime, materialelor, produselor finite şi
deşeurilor de producţie;
- desene şi diagrame ale fazelor parcurse în procesul tehnologic;
- o metodă sistematică de denumire şi identificare a deşeurilor şi emisiilor,
folosind un cod care identifică zona unde este generată pierderea şi un număr
unic pentru aceasta, întrucât acelaşi deşeu poate fi generat din mai multe surse,
care nu pot fi asimilate unei singure surse.

Reducerea poluării la sursă aplicând soluţia tehnologiilor curate,

nepoluante (clean technologies)

Conform UNEP (United Nations Environmental Program): “ Tehnologiile curate

reprezintă o abordare conceptuală şi procedurală a producţiei, care consideră că
toate fazele implicate în ciclul de viaţă al unui produs sau al unui proces trebuie să
fie corelate cu prevenirea sau minimizarea pe termen scurt sau lung a riscurilor
umane sau pentru mediu.”

Tehnologiile curate, minimizarea deşeurilor şi fabricarea produsele ecologice

se pot realiza prin:

- reproiectarea şi/sau restructurarea produselor;

- modificarea proceselor;
- modificări ale echipamentelor din instalaţie;
- substituirea materiilor prime;
- modificarea unor operaţii simple;
- managementul activităţilor.
-
 Aplicarea tehnologiilor nepoluante este preferată soluţiilor de tratare/epurare
după producerea poluanţilor, “la capătul ţevii” (end-of-pipe).

În aplicarea acestui concept apar totuşi o serie de obstacole şi limitări, care

se distribuie astfel:

- 10% sunt de natură tehnică;

- 30% sunt de natură financiară;
- 60% sunt de natură politică.

Tehnologii de epurare/tratare

- singurul scop este realizarea standardelor impuse de autorităţi

- înseamnă muncă continua pentru a atinge standard ridicate de performanţă

Tehnologii nepoluante

Reducerea poluării

- poluanţii sunt controlaţi cu utilaje şi metode de epurare primară, secundară şi

avansată
- implică prevenirea poluării prin măsuri luate la sursa de emisie

Tehnologii de epurare/tratare

Actiuni pentru controlul calitătii mediului

- sunt orientate spre tehnologii de epurare şi purificare

- implică abordări de natură tehnică şi non-tehnică

Tehnologii nepoluante

- tratarea/epurarea începe după ce problema deja a apărut

- sunt integrate ca parte a dezvoltării produselor şi proceselor
Tehnologii de epurare/tratare

Responsabilităti

- se adresează în principal experţilor de mediu

Tehnologii nepoluante

- sunt responsabile toate categoriile de personal implicate în process

Tehnologii de epurare/tratare

Reorientarea /focalizarea activitătilor

- calitatea este definită ca o măsură a preîntâmpinării problemelor cu autorităţile şi

societatea civilă
- scopul final este preîntâmpinarea nevoilor clienţilor simultan cu asigurarea unui
impact minim asupra sănătăţii individului

Tehnologii nepoluante

- rezolvă numai problem stricte (specifice)

- necesită o continuă activitate de evaluare şi inovare

Aplicare tehnologiilor nepoluante poate contribui la minimizarea pierderilor

prin:

- creşterea eficienţei de utilizare, reducerea necesarului de materii prime

scumpe, deficitare sau cu un grad relativ ridicat de toxicitate;
- cicluri închise în procesele de producţie pentru a reduce debitele masice de
apă, solvenţi, ambalaje etc. (reutilizare);
- reciclarea materialelor din alte procese de producţie ori de alţi consumatori,
pentru înlocui materiile prime cu probleme;
- reciclarea deşeurilor din producţie ca materii prime pentru alte companii
(simbioza industrială);
- menţinerea la minimum a consumurile energetice, utilizând în acelaşi timp
resurse biogene şi reutilizabile, drept combustibil, cât mai mult timp posibil;
- reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile.
IMPLEMENTAREA PROBLEMELOR DE SINTEZA
PENTRU PP/CP
 IMPLEMENTAREA PROBLEMELOR DE SINTEZA
PENTRU PP/CP

1/ Substituția materialelor de intrare, apei, energiei:

> Substituirea materialelor periculoase cu altele, mai puțin toxice

> Utilizarea unor materiale neregenerabile
> Utilizarea unor materiale cu ciclu de viață mare
> Purificarea materialelor
Reducerea debitelor de material

Această practică priveşte, în general, toţi curenţii care intră şi ies din sistem
spre și dinspre biosferă (PP la nivel de macroscară)
 Strategiile clasice de depoluare după deversare nu contribuie semnificativ la
dezvoltarea durabilă, deoarece adaugă debite masice suplimentare, tehnologii și
echipamente de tratare/epurare aferente şi necesar suplimentar de energie şi
chimicale.
IMPLEMENTAREA PROBLEMELOR DE SINTEZA
PENTRU PP/CP
Modificarea unui segment din instalaţie

Ca parte componentă a sintezei sistemelor tehnologice nepoluante,

modificarea unei părţi din instalaţie în vederea reducerii poluanţilor la sursă şi
minimizării deşeurilor poate asigura, reducerea şi prevenirea poluării prin eforturi
de cercetare - dezvoltare ale specialiştilor care exploatează sistemul, în colaborare
cu specialiştii în domeniul minimizării pierderilor.
EXEMPLU DE APLICARE PENTRU UN PROCES CE CUPRINDE O
SECVENŢĂ DE DISTILARE

Algoritmul de modificare a unei părţi din instalaţie în vederea diminuării

pierderilor cuprinde următoarele etape:

Examinarea cauzelor

Cauza generării pierderilor o constituie activitatea de distilare.

Sursele de poluanti sunt: un condensator suspendat şi un recipient pentru
gudron
Solutii:

- modificarea variabilelor distilării pentru a îmbunătăţi randamentul, deoarece se

ştie că distilarea mai eficientă reduce, fireşte, pierderile.
- frecvenţa mai mare de prelevare a probelor din coloană, precedată de o analiză
economică
- soluţia finală pentru pierderile multiple este de a elimina faza de distilare din
procesul chimic, prin:
- îndepărtarea impurităţilor din substanţe înainte de procesul de reacţie,
- achiziţionarea unor substanţe cu puritate ridicată.
 Curs 11

Înlocuirea materialelor deficitare cu altele în exces

- conservarea materiilor prime și materialelor (mai ales a celor neregenerabile)

- conservarea resurselor financiare

Se cunoaşte faptul că orice este deficitar pe piaţă este şi scump, astfel încât şi
considerentele economice cer înlocuirea materiilor deficitare şi deci scumpe, cu
altele, chiar prin recuperarea, reciclarea, reutilizarea unor material refolosibile ce
se constituie, la un moment dat, în pierderi.

Schimbări ale procesului

Schimbările de proces se pot realiza:

• pe termen scurt (soluţiile de azi),

• pe termen mediu (soluţiile de mâine)
• pe termen lung (soluţiile de poimâine).

Solutiile de azi pot fi realizate de către muncitorii, operatorii şi mecanicii,

din producţie, în colaborare cu inginerii de concepţie şi tehnologi. Dacă se schimbă
condiţiile de operare a coloanei, este posibil să fie necesară o nouă trecere în
revistă a siguranţei în funcţionare şi o aprobare a conducerii. Solutiile de
mâine, pe termen mediu, vor necesita şi asistenţă din partea departamentului tehnic
sub formă de necesita proiecte detaliate şi asistenţă inginerească.
Solutiile de poimâine presupun o mai mare profunzime tehnică şi chiar
implicarea departamentului de cercetare şi dezvoltare (C&D), precum si a unor
institute/institutii de cercetare-proiectare-dezvoltare.
 Tipuri de solutii la modificări ale instalaţiilor în vederea reducerii
pierderilor în operatiile de sinteză/reactive

ASTĂZI

Scurgeri întâmplătoare
Revizuirea prelevării probelor
Controlul optimizării
Procedee de curăţire
Etanşarea agitatoarelor
Etanşarea pompelor
Depuneri pe echipament
O mai bună filtrare a catalizatorului
Aditivi antidepunere
Refolosirea /recircularea apei de
spălare
Amonte
Purificarea materiilor prime

MÂINE

Înlocuirea ţevilor
Analizoare “on-line”
Remodelare pentru optimizarea capacităţii
Condiţii noi de operare
Reproiectarea de agitatoare
Etanşare agitatoare
Pompe fără etanşări
Îmbunătăţirea catalizatorilor Reacţie în trepte
Reactoare adiabatice
Catalizatori pe pat fix
Flux gravitaţional
Simplificarea procesului
Modelare microcinetică
Reactoare în flux continuu
Înlocuirea sistemului de control
 Amestecare cu ultrasunete
Suprafeţe antidepunere
Aditivi topiţi
Amonte
Substituirea materiilor prime
Aval
Studiu de piaţă pentru produşii secundari
POIMÂINE

Simplificarea procesului
Materii prime noi
Reactori fotosensibili
Agitare cu jet
Pompare termică
Catalizatori noi
Catalizatori pe bază de enzime
Cinetici izoterme
Distilarea reactivilor
Reactoare cu flux continuu
Amestecare cu ultrasunete
Modelare microcinetică
Reacţie excitată cu laseri
Amonte
Achiziţionarea de materii prime
Intermediare
Diferite materii prime
Aval
Studii de piaţă pentru produşii secundari

Schimbările de proces trebuie să conducă spre atingerea în proporţie cât mai

mare a dezideratului „emisii zero”.
Schema tipică a unui proces industrial.

Intrările în sistem includ materiile prime ce vor suferi transformări din care
vor rezulta produse, apa, aerul, solvenţii, catalizatorii, energia etc.
Ieşirile din proces sunt produsele ce vor fi ulterior valorificate, energia
reziduală, deşeuri solide, lichide, gazoase.

Diagrama unei instalaţii tehnologice chimice cu “zero”emisii poluante

 Intrările în proces vor include numai materiile prime, din care rezultă
produse valorificabile şi energie.
Singura ieşire este reprezentată de produsele utile.

IMPLEMENTAREA PROBLEMELOR DE
SINTEZA PENTRU PP/CP

Un plan global de protecţie a mediului cuprinde, ca directive principală de

acţiune, reciclarea şi reutilizarea deşeurilor, fie sub formă de materii prime, fie
în direcţia obţinerii de energie.
Din cauza caracterului limitat al resurselor naturale, reciclarea şi reutilizarea
resurselor reprezintă o componentă a dezvoltării durabile, esenţială în cadrul
politicilor de mediu ale unităţilor de producţie şi, în ultimă instanţă a politicilor
naţionale şi globale de mediu.
Recuperarea şi refolosirea resurselor materiale pot constitui adevărate surse de
diferenţiere strategică a unităţii de producţie în raport cu concurenţii săi, în
măsura în care, prin recuperare sunt realizate economii importante de materii
prime şi material ce vor atrage reduceri substanţiale ale unor costuri sau sunt
evitate cheltuieli asociate unor sancţiuni pentru nerespectarea unor norme de
protecţie a mediului înconjurător.

Abordarea ierarhizată a proceselor

Diagrama in straturi concentrice (onion diagram)

subliniază natura ierarhică sau secvenţială a sintezei proceselor

Pentru un proces chimic:

- în centrul diagramei este situat reactorul chimic, următoarele straturi fiind

constituite din sistemul de separare, reţeaua schimbătoarelor de căldură şi
sistemul de utilităţi
 Diagrama permite dezvoltarea unei proceduri sistematice pentru
minimizarea poluanţilor în procesele industriale.

S-au identificat două clase de poluanţi din procesele chimice şi s-au

localizat originile lor pe straturile diagramei:

Straturile interioare ale diagramei (reactor + separare şi reciclare)

produc deşeuri de proces, adică produse secundare, deşeuri şi curenţi de purjă.

Straturile exterioare ale diagramei (reţea de schimb termic + utilităţi)

produc deşeuri specifice, diferenţiate astfel:
- gaze de coş şi cenuşă de la arderea combustibililor, responsabile în mare
măsură de încălzirea globală;
 - deşeuri de la tratarea apelor de alimentare a boilerelor, a apei de răcire, etc.

Deşeurile rezultate din utilităţi sunt asociate cu consumul de energie şi

pot constitui o ţintă importantă pentru minimizarea pierderilor într-un
process dat.

În funcţie de locul de generare curenţii poluanţi se pot clasifica în:

- poluanti intrinseci, care sunt inerenţi în configuraţia fundamentală a

procesului;
- poluanti extrinseci, care sunt asociaţi cu aspectele auxiliare ale exploatării
sistemului considerat.

Poluanţii extrinseci pot apărea ca rezultat al perturbărilor în funcţionarea

unităţii, a selectării necorespunzătoare a echipamentului auxiliar, scurgeri
accidentale, probleme de depozitare, colectare şi manipulare de probe.

Diagrama stratificată nu include, în principiu sistemele auxiliare, deoarece

ele nu fac parte din structura sintezei ierarhizate a procesului.

Totuşi, în programele de prevenire a poluării, diagram stratificată se

extinde la o diagramă cu cinci straturi, care reprezintă şi procesele auxiliare

Caracterul ciclic al prevenirii poluării (PP)

PP urmează o strategie a unui proces ciclic:

Analiza şi caracterizarea/evaluarea poluării proceselor de fabricaţie

pentru a înţelege modul în care poluarea este generată, folosind instrumente
specific

Identificarea posibilităţii de reducere a poluării prin adoptarea unor măsuri:

 - luarea în considerare a impactului asupra mediului în momentul planificării
deschiderii unor noi linii de producţie sau a măririi capacităţii liniilor existente de
producţie;
- reconsiderarea şi reproiectarea tehnologiei ( ex: adoptarea unei tehnologiilor
curate, substituţia unor materii prime şi/sau utilaje de producţie îmbunătăţite
măsuri de prevenire integrate in proces);
- posibilităţi de reciclare, reutilizare şi de recuperare a deşeurilor;
- opţiuni pentru îmbunătăţirea controlului emisiilor.

Evaluarea celor mai eficiente opţiuni, luând în considerare:

- beneficiile şi impactele de mediu, cum ar fi: eficienţa în ceea ce priveşte

atingerea obiectivului “emisii zero”;
- echilibrul general al efectelor reducerii poluării asupra componentelor de
mediu;
- fezabilitate tehnică, economică sau în raport cu mediul înconjurător;
- constrângeri si optiuni specifice amplasamentului (cum ar fi cerinţele de spaţiu
vs. limitările de spaţiu existente, calitatea mediului receptor);
- problemele ce privesc siguranţa;
- resursele necesare şi utilităţile.

Atingerea scopului şi monitorizarea realizării acestuia în conformitate cu un

plan de acţiune, care conţine elemente ce privesc următoarele aspecte:

- programul acţiunilor;
- responsabilitatea acţiunii;
- datele ce trebuie evaluate;
- metoda de monitorizare şi frecvenţa;
- ghidurile pe care se bazează procesul de monitorizare şi de evaluare şi care
este urmat de evaluarea rezultatelor.
Evaluarea reîncepe întregul ciclu într-un un proces iterativ.
 Curs 12
Analiza de fezabilitate în prevenirea poluării

Analiza de fezabilitate este un studiu asupra viabilităţii unui proiect.

Toate activităţile studiului sunt direcţionate către obţinerea răspunsului la

întrebări precum:
- în ce măsură investiţia într-un proiect este posibilă şi profitabilă?
- putem investi în acest proiect în condiţii sigure?

Studiul de fezabilitate:

- element de bază în documentaţia de finanţare a unui proiect;

- instrumentul care permite investitorului, deţinătorului ideii de proiect sau
analistului financiar să decidă fundamentat, bazându-se pe informaţii bine
structurate, dacă investiţia respectivă este realistă cand sau cum anume să se
efectueze finanţarea / implementarea proiectului;
- permite stabilirea în timp util a eventualei imposibilităţii de derulare a
proiectului, sau a imposibilităţii de derulare a acestuia in perioada
determinată sau locaţia specificată de proiect;
- economiseşte timp, bani şi evită probleme ce pot apărea ulterior luării unei
decizii nefondate.

Analiza de fezabilitate implică realizarea unei analize complexe asupra aspectelor

economico-financiare, tehnice, de management, de protecţie a
mediului, aspecte sociale şi juridice, factori de timp şi de risc etc.
Domenii în care se realizează analize de fezabilitate

TEHNIC

- Se analizează dacă proiectul este realizabil din punct de vedere tehnic /

tehnologic;
- Se analizează componentele procesului de producţie, produsele, programele
şi strategiile aplicate;
- Se supun analizei şi tendinţele măsurabile/cuantificabile în condiţiile
progresului ştiinţific, astfel ca să se poată formula concluzia dacă sistemul
 va fi suficient de flexibil încât să opereze sau să se orienteze prompt in noile
condiţii.

ECONOMIC

- Se analizează potenţialul de asigurarea a resurselor necesare pentru execuţia

proiectului;
- Se analizează capacitatea sistemului de a genera profit su pierderi, pe baza
analizei cost/beneficiu;
- Analiza ţine const de evoluţia monedei naţionale.

LEGAL

- Se analizează măsura în care sunt respectate toate normele juridice;

- Se identifică potenţialele conflicte de ordin juridic.

ORGANIZAŢIONAL

Se analizează:

- în ce măsură beneficiarul de proiect este pregătit pentru a implementa un

proiect de asemenea anvergură;
- potenţialul organizaţiei de a reacţiona la şocuri externe şi de a valorifica
diverse oportunităţi care apar ulterior implementării proiectului.

PLANIFICARE SISTEMICĂ (scheduling)

Un proiect va eşua in cazul în care ideea viabilă este implementată prea lent
şi nu se va realiza in timp util.
Se estimează durata procesului de pregătire şi cât de realistic/ambiţios este
planul de implementare a proiectului.
Analiza de fezabilitate în prevenirea poluării

Nivelul analizei depinde de complexitatea programului de prevenire a

poluării considerat.
O intervenţie în sistemul tehnic/tehnologic de tipul "întretinere preventivă"
care implică costuri de capital mici (măsuri pe termen scurt, low cost/no cost) nu
va necesita o analiză care să arate ce este fezabil din punct de vedere tehnic,
economic şi al mediului înconjurător.

Pe de altă parte:
 - substituirea unor materiale de intrare (materii prime) poate afecta
procesul tehnologic
- o modificare majoră a echipamentului, a unui segment din instalaţiei, a
tehnologiei, reutilizarea, reciclarea, recuperarea. pot necesita costuri de
investiţii semnificative şi pot afecta condiţiile de muncă şi nivelul emisiilor

Astfel de schimbări (modificări) (măsuri de prevenire a poluării pe

termen mediu şi lung) pot afecta întregul proces, din punct de vedere tehnic,
economic, al siguranţei locului de muncă şi al relaţiei cu mediul înconjurător
şi deci necesită o evaluare sistematică.

Analiza de fezabilitate tehnică în prevenirea poluării

Necesită cunoaşterea detaliată a:

- tehnicilor de prevenire a poluării (grupe de măsuri pe termen mediu şi lung);

- furnizorilor, intermediarilor, beneficiarilor;
- proceselor de fabricaţie relevante;
- resurselor;
- limitelor instalaţiei sau fabricii/întreprinderii analizate.

Analiza poate implica:

- inspecţii la instalaţii similar;

- obţinerea de informaţii de la furnizori;
- contactele cu alte industrii;
- experimente la scară pilot.

Analiza de fezabilitate tehnică trebuie să determine alternativa tehnică

optimă pentru programul de prevenire a poluării vizat.

În acest scop, analiza tehnică implică:

- luarea în considerarea unui anumit număr de factori de natură tehnică,

determinanţi pentru performanţa procesului;
- analiza pe bază de întrebări foarte detaliate şi la obiect în legătură cu situaţia
existentă şi aşteptările în urma aplicării opţiunii PP.
Pentru a asigura că tehnicile de prevenire a poluării vor fi operaţionale.
Câteva exemple de întrebări legate de o instalaţie la care sar putea aplica
măsuri/alternative de prevenire a poluării:

- se vor reduce deşeurile?

- spaţiul este suficient?
- sistemul de utilităţi există sau trebuie instalat?
- echipamentul/procedeul nou este compatibil cu procedurile curente de
operare, fluxul tehnologic şi vitezele de producţie?
- calitatea procesului se va menţine (cel puţin)?
- cât de repede poate fi instalat noul sistem?
- cât timp va fi oprită producţia pentru intervenţii în proces?
- este necesară o experienţă specială pentru a exploata sau întreţine sistemul
nou?
- sistemul va crea alte probleme pentru mediu?
- sistemul este sigur?
- există bariere legislative?

Toate grupurile de lucru ce aparţin instalaţiei vizate pentru aplicarea

măsurilor PP trebuie să cunoască, să contribuie la analiză şi să treacă în revistă
rezultatele analizei tehnice.
Înainte de consultarea şi trecerea în revistă a problemelor cu grupurile
implicate, trebuie să existe un grad mare de certitudine asupra viabilităţii şi
acceptabilităţii unei opţiuni.

Dacă este necesară schimbarea unei metode de producţie, trebuie

determinate efectele proiectului asupra calităţii, profitabilităţii, siguranţei şi
ciclului de viaţă al produsului final.

Pentru proiectele de prevenire a poluării, în contrast cu investiţiile

obişnuite de capital este de aşteptat ca aceste costuri indirecte să înregistreze
economii semnificative.