.

Procesarea secundară a informaţiei vizuale

Procesările secundare au ca input schiţa 21/2 D şi ca output recunoaşterea
obiectelor şi a relaţiilor dintre acestea.
Nu ştim, deocamdată, în ce măsură percepţia vizuală secundară asistă
execuţia prelucrărilor primare. Sunt însă evidente flexibilitatea şi rapiditatea
deosebită cu care subiectul uman poate recunoaşte obiectele sau figurile din câmpul
vizual. O serie de măsurători au relevat faptul că un obiect simplu poate fi identificat
după o expunere de numai 100 milisecunde, iar după alte 800 milisecunde subiecţii
pot să-l şi numească, dacă posedă reprezentarea sa lexicală în memorie.
Punerea în corespondenţă a reprezentării 21/2 D cu reprezentarea centrată pe
obiect este facilitată de existenţa unor detalii spaţiale constante sau proprietăţi
neaccidentale cum le-a numit Lowe (1984) chiar şi în cazul acestei schiţe
intermediare. De exemplu, o linie dreaptă va rămâne o linie dreaptă, după cum o
linie curbă va rămâne o linie curbă în condiţiile aproape a oricărei alinieri ochi-
obiect. Alte proprietăţi neaccidentale ale schiţei rezultate în urma procesărilor
primare se referă la paralelism şi simetrie. Două contururi paralele rămân paralele
în majoritatea alinierilor ochi-obiect. Un contur simetric în raport cu o axă rămâne
simetric în majoritatea circumstanţelor.
Sensibilitatea sistemului vizual la astfel de proprietăţi relativ invariante
prezente încă în schiţa 21/2 D, ca şi tendinţa de neglijare a micilor abateri de la ele
facilitează considerabil recunoaşterea obiectelor.
Principiile de grupare a elementelor unei figuri au fost pentru prima dată
studiate sistematic de către psihologii şcolii gestaltisteși de aceea ele sunt cunoscute
în literatura de specialitate sub numele de principii gestaltiste. Nu se cunoaşte
numărul exact al acestor principii dar pentru obiectele sau figurile statice, cele mai
cunoscute sunt însă următoarele:
 a) principiul proximităţii - elementele aflate în proximitate spaţială sunt
grupate într-o singură unitate perceptivă;
b) principiul similarităţii - elementele similare sunt grupate în aceeaşi unitate
perceptivă, care e contrapusă altora;
c) principiul bunei-continuări - la intersecţia a două contururi, ele sunt
percepute după continuarea cea mai simplă;
d) principiul închiderii - conturul ocluzat al unei figuri este închis după
configuraţia sa vizibilă.
Versiunea generalizată a acestor principii este cuprinsă într-o formulare
succintă, cunoscută sub numele de legea lui Prängraz: stimulii vizuali sunt în aşa fel
grupaţi încât să rezulte configuraţia cea mai simplă. Legea lui Pragnanz este în acord
cu finalitatea principală a sistemului cognitiv (uman): sporirea adaptării la mediu.
Cu cât mai economicos este organizată o mulţime de elemente, cu atât mai uşor poate
fi procesată informaţia despre ele, determinând reacţii adaptative rapide din partea
subiectului.