1

GENERALITĂŢI INTRODUCTIVE

1.1. Acţionarea pneumatică

Existenţa staţiilor centrale de compresoare şi a reţelelor de aer comprimat în uzinele

constructoare de maşini, în industria textilă şi de pielărie, în industria chimică şi alimentară,
aproape în orice fabrică sau atelier, creează condiţii pentru proiectarea şi construcţia de
dispozitive pneumatice, moderne, de mare productivitate.
Principalele avantaje ale acţionării pneumatice, care au condus la o extindere
considerabilă a dispozitivelor pneumatice, sunt:
 creşterea productivităţii muncii prin reducerea timpilor auxiliari necesari la strângerea
şi desfacerea semifabricatelor. În comparaţie cu acţionarea manuală se pot reduce
timpii de strângere – desfacere de 5 – 10 ori;
 reducerea efortului depus de muncitor în procesul strângerii – desfacerii
semifabricatelor. Dacă la mecanismele de strângere manuale forţa aplicată de muncitor
este de 147 – 196 N (15 – 20 kgf) şi uneori chiar mai mare, pentru comanda
dispozitivelor pneumatice este suficientă o forţă de numai 9,81 – 14,7 N (1 – 1,5 kgf);
 realizarea de forţe constante pentru strângere, a căror valoare poate fi uşor controlată
în tot timpul prelucrării;
 determinarea cu suficientă precizie a valorii forţelor de strângere şi menţinerea
constantă a acestora creează condiţii şi pentru prelucrarea de semifabricate cu pereţi
subţiri, uşor deformabile, fără pericolul distrugerii lor în timpul strângerii;
 indiferent dacă are loc strângerea unui semifabricat în mai multe puncte sau strângerea
mai multor semifabricate în acelaşi dispozitiv, strângerea poate fi simultană, iar
comanda unică şi plasată cât mai comod pentru muncitor;
 motoarele şi aparatele care compun acţionările pneumatice sunt, în general, de
construcţie normalizată, ceea ce conduce la economii de manoperă în proiectare şi la
reducerea preţului de cost;

5
  la temperaturi scăzute ale mediului înconjurator aerul comprimat nu îngheaţă în
conducte, iar după efectuarea lucrului mecanic nu necesită instalaţii speciale de
evacuare.
În vederea asigurării unei exploatări raţionale a instalaţiilor pneumatice se impun
unele măsuri şi anume:
 să se menţină în reţeaua de aer comprimat o presiune de lucru de 3,9 x 10 5 – 4,9 x 105
N/m2 (4 – 5 kgf/cm2). În acest scop se interzice racordarea de consumatori mari de aer
la reţeaua care alimentează dispozitivele (camere de sablaj, instalaţii de curăţire etc.) şi
toate îmbinările fixe şi mobile vor fi etanşate în mod corespunzător;
 să se dirijeze în instalaţiile pneumatice aer comprimat uscat şi purificat deoarece, în
caz contrar, se produce oxidarea şi înfundarea aparaturii şi a motoarelor pneumatice;
 să se asigure jetului de aer comprimat proprietăţi lubrifiante în vederea ungerii tuturor
suprafeţelor mobile în contact, întrucât funcţionarea normală şi durata în exploatare a
instalaţiilor pneumatice depind de calitatea ungerii.
Din practica exploatării dispozitivelor pneumatice a rezultat că dacă se respectă
anumite măsuri privind reţeaua de aer comprimat, dacă proiectarea este raţională şi execuţia
îngrijită, dispozitivele acţionate pneumatic satisfac toate condiţiile unei funcţionări sigure,
necesare fabricaţiei de serie mare şi de masă.

1.2. Aerul ca agent de lucru

Aerul curat şi uscat conţine 78% N2 + 21% O2, 1% alte gaze (tabel 1.1).

Tabelul 1.1

6
 Compoziţia sa este aceeaşi până pe la 20 km înălţime, dar densitatea scade; de fapt,
densitatea depinde de altitudine, presiune şi temperatură. La nivelul mării şi p = 1 bar, t =
150C, aerul este caracterizat de  = 1,209 kg/m3. În condiţii normale 1 cm3 de aer conţine
2,705 x 1019 molecule/cm3 (t = 0 0C).
Pentru înţelegerea fenomenelor ce vor fi descrise în continuare se va considera că:
 Gazele conţin un număr mare de molecule identice;
 Dimensiunile lor sunt neglijabile în raport cu distanţele dintre ele;
 Moleculele se află într-o mişcare continuă, haotică, fiecare moleculă ascultă de
legile mecanicii clasice;
 Traiectoriile moleculelor sunt linii drepte şi mişcările sunt libere;
 Ciocnirile dintre molecule şi dintre molecule şi pereţii despărţitori sunt perfect
elastice.
Datorită acestor ciocniri, la nivelul
pereţilor, se realizează separarea
presiunilor (figura 1.1). Dacă în vasul din
figura 1.1 există un gaz, acesta va exercita
o presiune interioară asupra pereţilor (p).
Aceeaşi pereţi sunt supuşi şi presiunii
datorate aerului din atmosferă (p0).
În condiţii normale viteza
moleculelor unui gaz este de ordinul a
Fig. 1.1 500m/s. Presiunea p dezvoltată depinde de
numărul de molecule din vas (densitate) şi de viteza lor. Viteza de deplasare este funcţie de
temperatură.
Temperatura se exprimă în grade C şi o vom nota cu t. În relaţiile de calcul se va
folosi însă temperatura exprimată în grade K, notată cu T. Între t şi T există relaţia:

T  t  273 (1.1)

Pentru gazul din figura 1.1 se poate considera:

pV  kmRT (1.2)

7
 1
În relaţia (1.2) s-a notat: p – presiunea, V – volumul, k – o constantă a gazului = ,


- masa molară a gazului, m – masa de gaz, R – constanta gazelor = 8314 J/K kmol, T –
temperatura în grade K.
Din relaţia (1.2) se mai obţine:
p  kp,T RT (1.3),

unde (p,T) – densitatea gazului la presiunea p şi temperatura T. Adică:

1 p
  p ,T   (1.4)
kR T

dacă se consideră ca referinţă presiunea în condiţii normale (p 0, T0), se obţine:

p T0
  p ,T    0 (1.5)
p0 T

Relaţia de mai sus permite aflarea densităţii reale funcţie de cea de referinţă (0).

1.3. Aerul atmosferic

Aerul atmosferic conţine şi impurităţi mecanice (praf, microorganisme), dar mai ales
apă sub formă de vapori. Vaporii de apă se comportă ca un gaz. Conform legii lui Dalton,

Tabelul 1.2

8
presiunea amestecului aer + vapori este suma presiunilor dezvoltate de fiecare în parte. Dacă
presiunile dezvoltate de aer şi de vaporii de apă sunt egale, se spune că aerul, la temperatura
respectivă, este saturat.
Pentru determinarea presiunii vaporilor de apă funcţie de umiditatea relativă (%) şi
temperatură se vor folosi valorile din tabelul 1.2.
Conţinutul de apă, temperatura şi umiditatea relativă se intercondiţionează ca în
caracteristicile din figura 1.2. De exemplu, dacă într-un metru cub de aer la 20 0C se află 5g
de apă, se obţine o umiditate relativă de 30%.

Fig. 1.2
Când aerul este răcit la presiune constantă, PUNCTUL DE ROUĂ este atins dacă
presiunea parţială este egală cu presiunea de saturaţie. Răcirea în continuare are ca efect
apariţia apei sub formă condensată (vezi tabelul 1.3).
Dacă se consideră aerul ca un amestec de aer uscat şi vapori de apă se poate scrie:

pS V 5
mW  10 (1.6)
R WT

mA 
p  pS V 105
(1.7)
R AT

9
 Tabelul 1.3

În relaţiile de mai sus s-a notat: mW – masa de vapori [kg]; mA – masa de aer uscat
[kg];  - umiditatea relativă; pS – presiunea de saturare a vaporilor de apă la temperatura
respectivă (vezi tabelul 1.3); V – volumul total ocupat de aer şi vapori; RW – constanta
vaporilor de apă = 461,3 J/(kg K); RA – constanta aerului uscat = 287,1 J/(kg K); T –
temperatura amestecului [0K].

10
 În aceste condiţii se obţine constanta amestecului:

287,1m A  461,3m W
Rm  (1.8)
mA  mW

O problemă specifică acţionării pneumatice o reprezintă apariţia apei prin condensare

datorită variaţiilor de temperatură.
Masa de apă care apare în aer datorită variaţiei (T 1 - T2) şi respectiv (p1 – p2) este:

p S1
1 
p1 T2 p1
mW  1 (1.9)
p T p
1  S2 1 2
p2

În relaţia (1.9) s-a mai notat: mW – masa de apă; 1 – densitatea la p1; pS1 – presiunea
vaporilor la p1; pS2 – presiunea vaporilor la p2 (tabelul 1.3).

Exemplu de calcul
Un compresor aspiră 1000 l/s cu umiditatea 80% la 15 0C şi presiunea atmosferică
(1bar). Să se determine masa de apă ce apare la condensare dacă el furnizează o presiune de
8bar într-un mediu cu temperatura de 38 0C.
Conform tabelului 1.3, pentru vapori saturaţi la t = 15 0C, se găseşte valoarea 12,83
g/m3. Pentru umiditate 80% se obţine 12,83  0,8 =10,264 g/m3, 1(30 0C) = 30,38 g/m3,
pS1(15 0C) = 17,04 mbar = 0,01704 bar, pS2(300C) = 42,42 mbar = 0,04243 bar.
Relaţia (1.9) permite calculul masei de apă:

0,8  0,01704
1
1 30  273 1
mW  30,38  3,96g
0,04243 15  273 8
1
8

Aceasta este masa de apă ce se regăseşte ca vapori. Diferenţa 10,264 – 3,96 = 6,302 g
reprezintă cantitatea de apă pe care o trimite compresorul spre instalaţie într-o secunda.

11
 Pe lângă proprietăţile de mai sus, pentru aerul utilizat în transmiterea energiei, se va
ţine cont şi de următoarele:
 Aerul ca agent de lucru poate suferi comprimări şi destinderi mari în comparaţie
cu mediile de lucru lichide (apă sau ulei);
 Zgomotele se propagă prin aer cu viteza dependentă de temperatură şi
independentă de presiune. Astfel, în aer uscat la 200C, viteza este de 331 m/s;
 Atenuarea sunetului în aer variază cu temperatura şi concentraţia vaporilor de apă,
funcţie de frecvenţă. Această atenuare se exprimă în dB/km. La temperatura de
200C şi presiunea de 1 bar valorile atenuării pot fi luate din tabelul 1.4;

Tabelul 1.4

 În timpul funcţionării instalaţiilor pneumatice pot fi antrenate impurităţi din sistem

sau din imediata lui vecinatate;
 Aerul, spre deosebire de ulei, ca agent de lucru, nu prezintă pericolul de a se
aprinde;
 Instalaţiile cu aer comprimat se autoprotejează la suprasarcini prin limitarea
presiunii şi comprimare.

1.4. Legile gazelor perfecte aplicabile sistemelor pneumatice

Pentru gaze sau amestecuri se pune problema determinării modului de variaţie a

volumului, temperaturii şi presiunii.
Transformările simple ale gazelor sunt:
1. Transformarea izotermă (figura 1.3a)

pV  ct. (1.10)

12
2. Transformarea izobară (figura 1.3b)

V
 ct. (1.11)
T

3. Transformarea izocoră (figura 1.3c)

p
 ct. (1.12)
T

4. Transformarea generală cu păstrarea masei (figura 1.3d)

Fig. 1.3
13
 pV
 ct. (1.13)
T
5. Transformarea generală cu modificarea masei (figura 1.3e)

pV
 ct. (1.14)
Tm

6. Transformarea adiabată (figura 1.3f)

pV   ct. (1.15),

 = 1,4 – aer, gaz biatomic

1,66 – monoatomic
1,3 – triatomic
Pentru realizarea practică a comprimării, aplicabilitate directă au numai transformarea
izotermă şi cea adiabată. Lucrul mecanic necesar realizării unei comprimări izoterme între (p 1,
V1) şi (p2, V2) este:

V2
L iz   PV dV  
V2
p1V1 V
dV  p1V1 ln 2 (1.16)
V1 V1 V V1

Pentru transformarea adiabată se obţine:

  1

p1V1 p1V1 1 
 
 
p1V1    1
 
V1 V1
  PV dV   1  p
L ad 
dV  V1  V2  2
(1.17)
1   1
 1 
V2 V p

V2

Transformările izoterme sunt mai greu de realizat practic. De regulă, se vor considera
transformări adiabate sau politropice.
Se pot defini randamentele:
Lucrul  mec.  transf.  iz.  teoretic
iz  (1.18)
Lucrul  mec.  consumat  real

Lucrul  mec.  transf.  ad.  teoretic

ad  (1.19)
Lucrul  mec.  consumat  real

14
 1.5. Elemente teoretice de bază necesare proiectării instalaţiilor pneumatice
1.5.1. Sisteme de unităţi de măsură
În conformitate cu DIN, se recomandă utilizarea sistemului internaţional de unităţi de
măsură. Întrucât însă sistemul tehnic de unităţi de măsură este încă larg răspândit şi există
aparate de măsură şi dispozitive ajutătoare de calculat corelate cu sistemul de unităţi de
măsură al diferitelor sisteme, în cele ce urmează se vor arăta posibilităţile de convertire
(tabelul 1.5, figura 1.4 a si b).
Tabelul 1.5
Sisteme internaţionale de unităţi Unităţi – Metrice – Tehnice
(Unităţi SI) (Sisteme tehnice de unităţi de măsură)
Unităţile de bază sunt: lungime (m), Unităţile de bază sunt: lungime (m),
timp (s), masă (kg) timp (s), forţă (kp)
Forţa - masa Forţa = masa x acceleraţia, de aici Masa = forţa : acceleraţie
unitatea (kgm/s2) De aici unitatea kp s2/m
se defineşte 1 Newton = 1 kgm/s2 Unitatea nu se poate deriva din
sistemul tehnic de unităţi de măsură.
Trecerea la unităţi SI
1 kp s2 m-1 = 9,81 kg
iar 1 kilopond se defineşte ca forţa ce
dă unei mase de 1 kg o acceleraţie de
9,81 m/s2
Presiunea Presiunea = forţa : suprafaţă Presiunea = forţa : suprafaţă
de aici rezultă unitatea N/m2 unitatea care rezultă este kp/cm2.
Valori mai practice: unitatea bar cu Trecerea la unităţile SI:
1 bar = 105 N/m2 1 kp/cm2 = 0,981 bar
Dacă 1 bar = 1 kp/cm2 atunci eroarea
este de 2 %
Lucrul (energia) Lucrul = forţa x cursa Lucrul = forţa : cursa
de aici rezultă dimensiunea De aici rezultă unitatea kpm
lucrul = 1Joule = 1 N m = 1 W s
Puterea Puterea = lucru : timp Puterea = lucru : timp
puterea are dimensiunea puterea are dimensiunile kpm/s
1W = 1 J/s = 1 Nm/s
Densitatea– Densitatea = masa : volum Greutatea specifică = forţa : volum
3
greutatea specifică cu unitatea kg/m unitatea este kp/m3
Densitatea nu este uzuală în Întrucât masa de 1 kg exercită o
sistemul internaţional de unităţi; în acceleraţie gravitaţională de 9,81 m/s2
comparaţii fizice, pentru obţinerea la o forţă de 1 kp, cifrele densităţii şi
de mărimi exacte se va respecta: greutăţii specifice sunt egale
densitatea = greutatea specifică :
acceleraţia gravitaţională
Sistem Unităţi tehnice metrice Unităţi tehnice britanice
Internaţional British Technical Units
de Unităţi (SI)
Mărimi Si Unita Sim- Unitate Simbol Con- Unitate Simbol Covertire
m- te bol vertire
bol
Lungi- l metru m metru m - foot ft 0,3048m
me inch in 0,0254m

15
Supra- A metru m2 metru m2 - square in2 6,45 10-4
faţa pătrat pătrat inch sq. in. m2
Volum V metru m3 metru cub m3 - cubic inch in3, 16,39 10-6
cub litru l 0,001 gallon2) cu.in. m3
m3 cubic foot gal 0,004546
ft3, cu.ft. m3
0,02832
m3
Timpul t secun s secun-da s - minute min 60 s
-da
Volu- Q metru m3/s metru m3/s - cubic inch in3/min 0,273 10-6
mul cub/s cub/sec l/min per g.p.m. m3/s
curen- ec litri/min minute 75,8 10-6
tului gallon per m3/s
(debit) minute
Viteza  radia rad/s radiani/se rad/s - radian per rad/s -
unghiu- ni/sec c. sec.
lară .
Viteza v metri/ m/s metri/ m/min foot per ft/s 0,3048
sec. min. second m/s
Acce- a metri/ m/s2 metri/ m/s2 - foot per ft/s2 0,3048
leraţia sec. sec. second m/s2
pătrat pătrată squared
ă
Număr n recipr 1/s rotaţii/min 1/min 1/60 revolution r.p.m. 1/60 s
rotaţii o-ca ut U/min U/s s per
sec. minute
Masa m kilo- kg Kilo-pond kp 1/9,8 pound lb 0,4536kg
gram sec. patr. s2/m 1 kp slug 14,5939
pe metru s2/m kg
Densi-  kilogr kg/m3 - - - pound per lb/in3 27,68 103
tatea ./metr cubic inch kg/m3
u cub
Forţa F Newt N kilo- kp 9,81N pound- lbf 4,45 N
on pond =9,81 force
kgm/s
2


3
Greu- - kilo-pond/ kp/m - pound- lbf/in3 27,68 103
tatea metru cub force per kp/m3
speci- cubic inch
fică
Mo- M Newt Nm kilo-pond kp m 9,81 pound- lbf ft 1,356 Nm
ment de onme metru Nm force foot
rotaţie tru
Presiu- p Newt N/m2 kilo-pond/ kp/cm2 9,811 pound- lbf/in2 6895
nea on/m bar centimetru 04N/m force per N/m2
2
etru patrat square
patrat inch (psi)
Bar3)
Vâsco-  Newt Ns/m Poise P 0,1Ns pound- lbf s/ft2 47,9
2
zitatea on Centi- cP /m2 force Ns/m2
dina- sec./ poise 0,001 second
mică metru Ns/m2 per square
pătrat foot

16
 Vâsco-  metru m2/s Stokes St 1/104 square ft2/s 0,0929
zitatea pătrat Centi- cSt m2/s foot per m2/s
cine- / stokes 1/106 second
matică sec. m2/s -
Lucrul W Joule J kilo-pond kpm 9,81 J foot ft lbf 1,356 J
Ener- E metru4) pound-
gie force
Canti- Q Joule J kilo- kcal 4187 British Btu 1055 J
tatea de calorie J termal
căl- unit
dură
Puterea P Watt W Cal putere kp m/s 75 foot ft lbf/s 1,356W
PS kpm/s pound- hp 745,7W
=735, force per
5W second
horse-
power
0 0 0
Tem- T Grad K Grade C C+ degree F 5/9(0F-
peratu- e Celsius 273,1 Fahrenhei 32)+
ra Kelvi 5 t 273,15
n
1)
Exemplu de convertire 2 lb in kg; 2 lb x 0,4536 kg = 0,907 kg
2)
1 gallon (US) = 3,785 Liter = 0,8327 gallon (UK); 1 gallon (UK) = 4,546 Liter = 1,201
gallon (US)
3)
Valori mai simple 1 bar = 105 N/m2; 1 bar = 1,020 kp/cm2; 1 kp/cm2 = 0,9807 bar
4)
Şi kilogramforţă în ţări de limbă engleză şi franceză
UK = Anglia
US = Statele Unite ale Americii

17
Fig. 1.4 a

18
Fig. 1.4 b

19
 1.5.2. Definirea presiunilor

Unitatea ISO de măsurare a presiunii este „Pascal” (Pa); 1 Pa = 1 N/m 2. Această

unitate nu permite perceperea reală datorită valorilor mici, de aceea, în practică, se foloseşte
„bar”-ul, echivalentul a 100 000 Pa, această unitate fiind mai realistă pentru aplicatiile
industriale:
100 000 Pa = 100 kPa = 1 bar

Această unitate corespunde, cu o aproximare foarte bună, vechii unităţi de măsura

kgf/cm2.
O reprezentare schematică a diferitelor presiuni este prezentată în figura 1.5.

Fig. 1.5

În acţionarea pneumatică o presiune este considerată ca suprapresiune dacă este mai

mare decât presiunea atmosferică şi se referă la presiunea citită pe un manometru. Presiunea
poate fi exprimată ca presiune peste cea atmosferică sau ca valoare absolută în raport cu vidul
absolut.
În instalaţiile hidraulice nu este necesară această diferenţiere având în vedere valorile
uzuale. Astfel, dacă spunem că există o presiune de 300 bar este puţin important dacă este cea

20
faţă de 0 bar sau faţă de 1 bar. Instalaţiile pneumatice lucrând, de regulă, la presiuni joase
(maxim 10 bar), diferenţa de 1 bar este destul de importantă.
În tehnica vidului se face referire la presiunea atmosferică, dar la valori inferioare
acesteia.
Pentru simplificarea calculelor de proiectare a instalaţiilor pneumatice se mai definesc
câteva noţiuni de referinţă.
Se consideră un aparat pneumatic ca cel din figura
1.6. Se pot defini: pmax – presiunea maximă pe care o suportă
aparatul; pin – presiunea de intrare în aparat; pou – presiunea
Fig. 1.6 de ieşire; p – căderea de presiune, p = pin – pou > 0. Dacă
aerul nu iese din aparat se ajunge la pin = pou  p = 0.

1.5.3. Definirea coeficientilor

- KV (Standard NFE 29312) – coeficient experimental corespunzător unui aparat;

reprezintă debitul de apă, în l/min, la o diferenţă de presiune p = 1 bar şi deschidere
totala;
- CV – echivalentul lui KV, dar în sistem anglo-saxon (gallon/minut si p = 1 psi)
KV = 14,3 CV; CV = 0,07 KV
- c, b (Standard ISO 6358), c – conductanţa sonică, b – coeficient al raportului dintre
presiunile absolute de intrare/ieşire specific unui aparat.

Exemplu de calcul: p1 = 6 bar, b = 0,5. Care este presiunea p2?

p2 1
b  p2 = p1 0,5 + 0,5 – 1 = 3 – 0,5 = 2,5 bar.
p1  1

1.5.4. Debitul la 6 bar

O caracteristică de bază pentru aparate o reprezintă debitul de tranzit de la o presiune

de 6 bar spre atmosferă, la deschidere maximă.

21
 1.5.5. Calculul debitului pe baza de formule

pi
Q  28,16  KV  p  p i daca p  (1.20)
2
Formula corectată funcţie de densitate şi temperatură:

p  p i
Q  475 KV  (1.21)
Ta  d

În relaţii se va considera: Q [l/min]; p [bar]; pi – presiunea de intrare [bar]; po –

presiunea de ieşire [bar]; Ta – temperatura absolută [0K]; d – densitatea relativă (faţă de aer).
pi
Dacă p  , Q = 14 KV po şi se corectează funcţie de Ta şi d:
2
1
Q  238,33  KV  p o (1.22)
Ta  d

1.5.6. Calculul debitului necesar pe bază de diagrame

Firmele producătoare de aparatură pneumatică utilizeaza diagrame ca cele din figura

1.7 pentru determinarea debitului (în m3/h sau l/s) direct la presiune normală.
Pentru presiuni de intrare în gama 0 – 2 bar se foloseşte graficul din figura 1.7a, iar
pentru presiuni de intrare mai mari (0 – 40 bar) cel din figura 1.7b.
Exemple de utilizare a graficelor:
1. Să se determine debitul necesar unui aparat pneumatic cu KV = 132, presiunea de intrare
8 bar, căderea de presiune pe aparat p = 3 bar.
132
Din diagrama 1.7b se găseşte la p = 8 si p = 3 KV
 1000 m3/h (ANR).
2. Să se determine debitul necesar (ANR) dacă se cunosc: p i = 6 bar, p = 2 bar, KV = 20.
20
Metoda 1 (Grafic). Cu ajutorul graficelor, la p = 6 si p = 2 KV
  120 m3/h.
Metoda 2 (Analitic). Conform relaţiei (1.20) se obţine:
pi
p  2   3  Q  28,16  20  2  6  1951l min  117m 3 h .
2
Diferenţa dintre cele două rezultate este nesemnificativă.
3. Se cunosc: p = 7, p = 3, KV = 100. Să se determine debitul necesar.

22
 a.

b.

Fig. 1.7
100
Metoda 1 (Grafic). p = 7 şi p = 3 KV
 Q = 800 m3/h.
pi 7
Metoda 2 (Analitic). p = 3 <   3,5
2 2

 Q  28,16 100 3  7  774m3 h .

4. Cum se modifică valoarea debitului din problema anterioară

dacă temperatura creşte la 300C şi d = 1,01?
Fig. 1.8 3 7
Q  475100  746m 3 h .
273  30 1,01
Pentru d = ct., Q depinde de temperatură ca în figura 1.8.

23