Conceptul de paradis fiscal

Rădăcinile istorice ale paradisului fiscal le identificăm în Grecia antică, unde, pentru a scăpa
de taxa de 2 % asupra importurilor şi exporturilor, comercianţii se mută în insulele învecinate marelui
oraş, aflate în exteriorul acestuia. În Evul Mediu, în urma negocierilor hanseatice, oraşul Londra este
scutit de toate impozitele. Între secolele XVI şi XVII, Flandra constituia un adevarat paradis fiscal,
deoarece în porturile sale comercianţii aveau un minim de restricţii. În 1889 a doua bancă ca marime
din Canada, Bank of Nova Scotia, şi-a dechis o agenţie în Caraibe şi în Jamaica pentru a permite
clienţilor sa beneficieze de avantajele fiscale şi financiare în operaţiuni de comerţ internaţional. După
al doilea Razboi Mondial importanţa paradisurilor fiscale a crescut. Printre alţii, americanii -
specialişti în societăţi multinaţionale - au avut cele mai mari motive. Ei aveau în vedere diminuarea
preţului de transfer a profitului între societăţile fiice străine şi societatea mamă prin mijloacele
evaziunii fiscale. Beneficiile astfel neimpozitate, au servit la reinvestirea şi înnoirea mijloacelor de
producţie.
Termenul de „paradis fiscal” include toate acele state care au impozitul pe profit zero sau
nesemnificativ pentru activităţi comerciale sau bancare şi se referă la ţările în care există trusturi off
shore şi în care nivelul general al taxelor şi impozitelor este foarte redus. Practic acestea sunt ţări în
care îşi desfăşoară preponderent activitatea firme cu capital străin, iar sucursalele respective sunt
conduse de catre cetăţeni ai ţării “adoptive”. O firma off shore este înregistrată într-o ţară în care de
fapt nu desfăşoară nici un fel de activităţi economice, astfel încât toate veniturile fiind obţinute în
întregime din afara graniţelor.
Acestea pot oferi profitabilitate maximă pentru afacerile derulate de firme sau persoane
pe teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea impozitelor, confidenţialitate, diversificarea
investiţiilor, impozite foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale în ceea ce priveşte impozitele
pentru anumite persoane sau tranzacţii, garanteaza împotriva exproprierii, asigura un tratament egal
de catre guvern şi un control guvernamental minim, stabilitate politica şi economică, libertatea
importului.

Paradisurile fiscale se pot împărți în: principale şi secundare. În cadrul paradisurilor fiscale
principale se pot identifica şapte tipuri de ţări:
 1. ţări care nu aplică nici un fel de impuneri asupra veniturilor şi creşterilor de capital numite
„zero heavens” sau „pure heavens„: Anguilla, Aruba, Bahamas, Bermude, Insulele Cayman,
Insulele Marshall, Mauritius.
2. ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este redus (rate fixe stabilite de autorități sau în
combinatie cu scutiri sau reduceri provenite din tratatele de evitare a dublei impuneri): Cipru,
Liechtenstein, Malta, Elvetia, Jersey, Insulele Britanice Virgine.
3. țări în care impozitul este stabilit pe o baza teritorială: Costa Rica, Hong Kong, Liberia,
Malaezia, Panama, Filipine, Marea Britanie (pentru societățile nerezidente). Contribuabilii
beneficiază de o exonerare a beneficiilor obținute prin operațiuni realizate în afara teritoriului.
4. țări care ofera tratamente speciale companiilor off-shore și companiilor holding: Austria,
Ungaria, Luxemburg, Olanda, Singapore, Thailanda.
5. țări în care sunt scutite de taxe companiile ce produc pentru export: Irlanda și Madeira.
6. țări în care sunt oferite avantajele fiscale companiilor de afaceri internaționale – companii
orientate sau nu spre Investiții, dar care se califică drept companii financiare offshore
privilegiate: Antigua, Bahamas, Bermude, Insulele Britanice Virgine, Montserrat, Nevis.
7. țări care ofera avantaje fiscale specifice societăților bancare sau altor instituții financiare cu
activități offshore: Hong Kong, Madeira, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda, Vanuatu.
Această clasificare are la bază principalele dispoziții legale, însa în realitate multe țări aparțin mai
multor categorii de mai sus. Marea majoritate a acestor state reprezintă foste colonii rămase fără
suportul financiar al Coroanei după spargerea imperiului colonial britanic. Fiind țări mici din punct
de vedere geografic, cu populație restrânsa si în general fără prea multe resurse naturale, aceste state
s-au orientat către exploatarea frumuseților naturale, turismul si serviciile diverse jucând cel mai
important rol în economia lor.

2. Avantajele oferite de paradisurile fiscale

a) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor fizice: impozitarea nulă sau scăzută.
b) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice:

- în anumite ţări, beneficiile sunt impozitate în anul imediat următor realizarii lor, impozitul fiind
calculat pe ansamblul beneficiilor naţionale şi străine. Acest fapt permite întreprinderilor care au
filiale în străinătate să întâzie impozitarea care este subordonată repatrierii beneficiilor;
- aceste ţări sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacţii de brevete, mărci şi procedee de fabricaţie,
care constituie bunuri incorporate;
- folosirea unui paradis fiscal facilitează elaborarea şi punerea în circulaţie a documentelor comerciale
justificând respectarea reglementărilor comerciale;

Companiile off-shore asigură acestor țări venituri substantiale prin:

 crearea de locuri de munca pentru persoane superior calificate, deci salarii și impozite pe
salarii mai mari;
 existența unor firme de avocatura, instituții de stat de înregistrare, bănci și instituții financiare
înregistrate pe aceste teritorii.
Chiar și în situația unor sume modeste, taxele obligatorii către stat: taxe de înmatriculare și
reînmatriculare și impozitele contrbuie la obținerea unui venit considerabil pe cap de locuitor.

De exemplu, Insulele Britanice Virgine au 17.000 de locuitori. În anul 2003, erau înmatriculate în
aceasta țară aproximativ 460.000 de companii offshore. Înmulțind acest numar cu impozitul anual
plătit de o astfel de companie ( 300 USD), reiese că taxele plătite de companiile off-shore „aduc”
8.000 USD pe cap de locuitor.

În ceea ce privește paradisurile fiscale secundare, țările din cadrul lor, caracterizate printr-o suprafață
mică și o populație redusă numeric, fără a îndeplini toate caracteristicile paradisurilor fiscale
principale, fie nu aplică nici un fel de impunere fiscală, fie nu impun anumite venituri realizate de
persoane fizice sau de societăți. Uneori acorda exonerari pentru activitățile desfășurate de anumite
societati sau reduc mult cotele de impunere.

Exista însa multe insulițe și țări în curs de dezvoltare deficitare la nivelul mediului economico – social,
dar care nu prevăd impozite și taxe pentru entitățile offshore. Ele nu sunt calificate drept paradisuri
fiscale eficiente deoarece nu oferă celelalte facilități cerute de această industrie. De exemplu, Tonga,
în Oceanul Pacific, nu impoziteaza profiturile, ci impune numai o taxă anuală plătită de companii;
acest stat este însa practic inaccesibil pentru afaceri.

În Marea Nordului, pe coasta germană, în statul Schleswig Holstein, se afla un sătuc de aproximativ
50 de locuitori, utilizat în scopuri fiscale de aproximativ 70 de companii. Relaxarea fiscală a existat
aici de aproximativ 300 de ani, de când un duce german i-a eliberat de taxe pe locuitori în schimbul
construirii unui dig pentru prevenirea inundațiilor. Dupa ce, din 1996, satul a început sa fie cautat
pentru a beneficia de avantajele sale fiscale, autoritățile au încercat să stavilească profitorii fiscali
conditionând facilitățile fiscale de derularea operațiunilor societății din satul respectiv și de ținerea
evidenței tot acolo. Rezultatul s-a materializat în întroducerea de noi linii telefonice și în demararea
afacerilor.

Piete financiare internationale OFFSHORE au urmatoarele caracteristici:

-sunt scutite de taxe si de controlul valutar aplicat pietei interne;
-sunt destinate clientilor externi din afara tarii unde sunt infiintate si fac tranzactii cu alte valute
decat moneda tarii unde sunt infiintate.
In categoria de astfel de centre:
-centre primare, in tari dezvoltate, care preiau sume din zona acestor tari investindu-le tot in aceeasi
zona(centre financiare de intermediere);
-centre de depozitare (Bahamas ,e.t.c.) care preiau sume din afara zonei si le investesc tot in afara
zonei;
-centrele de distribuire (Singapore) care atrag sume din afara zonei pentru a le investi in tarile din
zona;
-centre de colectare care folosesc excedentul de fonduri din zona respectiva pentru a investi in afara
zonei.
 Exemple de ţări/teritorii considerate paradisuri fiscale

Antilele Olandeze
Autorităţile care guvernează cele patru insule ale Antilelor Olandeze au adoptat legislaţia
„offshore” prin care reduc cu 90 de procente impozitul pentru unele venituri pasive derivate de
companiile locale competente. Din anul 1940, guvernul Antilelor Olandeze a creat un climat favorabil
pentru companiile „offshore”. În fiecare an, aproximativ 3.600 de miliarde din banii companiilor
străine circulă prin băncile din Antilele Olandeze şi din Olanda. Antilele Olandeze sunt şi noua casă
a Quantum Fund deţinut de investitorul de origine maghiară George Soros, dar şi a sucursalelor a mai
mult de 50 de bănci internaţionale printre care ABN AMRO si Deutsche Bank.

Hong Kong
Fără impozit pe salariu, fără taxe pentru profiturile realizate din vânzarea investiţiilor
capitale şi multe deducţii de la plata contribuţiilor către stat pentru persoanele fizice. În Hong Kong
însă există o taxă pe venit standard de 16% şi o taxa pentru corporaţii de 17,5%. Guvernul Regiunii
Administrative Hong Kong s-a angajat să dezvolte într-atât legislaţia pentru taxe şi finanţe încât
această zonă să devină cel mai important paradis fiscal din Asia. În acest scop, autorităţile au eliminat
impozitele pe proprietăţi şi moşteniri. Şi este un mare pas înainte ţinând cont că până acum guvernul
de la Hong Kong aduna anual din taxele pe moşteniri aproape 200 milioane de dolari. Restul taxelor
sunt atât de mici încat oraşul poate fi considerat un veritabil paradis fiscal.

Elvetia
Străinii care devin rezidenţi ai acestei ţări pot găsi aici paradisul fiscal pe care şi l-au dorit.
Asta, după ce anterior şi-au negociat venitul care va fi taxat în cantonul administrativ în care vor locui.
În general, venitul care urmează să fie taxat este egal cu de cinci ori suma plătită pentru chiria unei
locuinţe. Comisia Europeană lupta de ceva vreme împotriva regimului fiscal din Elveţia motivând că
scutirile de impozit acordate companiilor care-şi stabilesc cartierele centrale aici sunt de fapt ajutoare
de stat ilegale care trebuie eliminate. Potrivit oficialilor elveţieni, această politică fiscală aplicată
companiilor străine aduce anual economiei aproximativ 2,39 miliarde de dolari.
 Liechtenstein
Micul principat apară cu îndârjire orice secret bancar încă din 1926. Liechtenstein este
unul dintre cele mai „bătrâne” paradisuri fiscale din lume. Familiile regale ale Marii Britanii, Belgiei
şi Luxemburgului se numără printre cei care apreciază profesionalismul şi discreţia oferite de
instituţiile financiare din principat. Liechtenstein este guvernată de aceeaşi familie aristocratică de
800 de ani şi mica ţară este recunoscuta pentru cele mai bune servicii de private banking din lume.
Aşa că principatul este un magnet pentru cei cu conturi semnificative. Oficialităţile de aici nu percep
taxe pentru majoritatea companiilor sau proprietăţilor deţinute de străini.

Insulele Cayman
Insulele Cayman sunt teritoriu dependent de Marea Britanie, unul dintre cele mai renumite
paradisuri fiscale. Zero taxe pentru companiile sau rezidenţii străini. Aici sunt localizate 40 dintre cele
mai mari bănci din lume. În iunie 2000, organizaţiile multilaterale au catalogat oficial Insulele
Cayman drept un paradis fiscal, dar şi ca un teritoriu necooperant în lupta împotriva spălării banilor
negri. Răspunsul autorităţilor de aici a fost limitarea confidenţialitătii informaţiilor bancare. Mişcarea
a ajutat Insulele Cayman să fie eliminate de pe lista teritoriilor necooperante.

Singapore
Localizat strategic, Republica Singapore are reputaţia de a fi un centru financiar atractiv
pentru fondurile „offshore”. Cu toate acestea, aceasta „Elveţie a Asiei” nu este căutată pentru taxele
foarte mici pentru că în majoritatea ţărilor din această zonă impozitele sunt nesemnificative. Singapore
atrage bogaţii Asiei mai degrabă pentru politicile bancare care protejeaza informaţiile legate de situaţia
financiară a clienţilor. Legislatia legată de confidenţialitatea informaţiilor bancare a intrat în vigoare
în anul 2001 şi de atunci republica este recunoscută prin stricteţea cu care este pusă în aplicare aceasta
lege. Iar Singapore nu renunţă la aceste reguli în ciuda presiunilor venite din partea guvernelor străine.

Bahamas
În Bahamas nu există taxe pe venit personal şi nici pentru profiturile realizate din vânzarea
investiţiilor capitale. Rezidenţii temporari sunt nevoiţi însă să platească un procent din valoarea
proprietăţii deţinute. Bahamas se numără printre paradisurile fiscale care se transformă rapid în centre
financiare proeminente care pot rivaliza oricând cu oraşe industriale ca Los Angeles, Chicago, Londra,
Tokyo şi New York.

Isle of Man
Regiunea are propriul guvern, dar este încă dependentă de Marea Britanie. Cu toate
acestea oficialii din Isle of Man administrează dupa bunul plac lucruri importante cum ar fi taxele.
Această jurisdicţie este de mulţi ani considerată un paradis fiscal, dar şi unul dintre cele mai sigure şi
mai atractive astfel de zone „offshore”. Aici nu există taxe pentru profiturile realizate din vânzarea
investiţiilor capitale sau impozite pentru transferurile de capital şi nici taxe de timbru. Există însa un
TVA şi o taxa pe venit, dar care nu depasesc 18%. În plus, guvernul reduce constant acest procent,
ajungând până acum şi la nivelul de 10%. Autorităţile speră ca, în următorii patru ani, corporaţiile nu
vor mai fi taxate cu niciun impozit pe profit.

Panama
Numită şi „Elvetia Americii Latine”, Panama oferă o infrastructură financiară solidă, iar
rezidenţii străini, cât şi corporaţiile sunt scutiţi de taxe. În plus, costurile de trai şi cele administrative
sunt minime. Dar cum ţara este în plină dezvoltare tinde să devină neîncăpătoare pentru numărul mare
de străini care apelează la serviciile financiare de aici.

Gibraltar

Pentru a deveni rezident permanent al Gibraltarului este nevoie de doua scrisori de recomandare prin
care guvernul te caracterizeaza ca fiind demn de noul statut. Persoanele fizice plătesc taxe doar pentru
primii 90.000 de dolari din venitul total, ceea ce reprezintă un maximum de 56.000 de dolari,
indiferent de suma din cont. În Gibraltar, companiile sunt practic scutite de plata contribuţiilor către
stat atât timp cât nu desfăşoară activităţi aici. Ele contribuie la bugetul local cu 200 de milioane de
dolari anual. Aici există totuşi taxe de timbru, pentru proprietăţile deţinute şi taxe de import. Deşi
Gibraltarul este practic localizat în Spania, regiunea este de fapt un paradis fiscal britanic independent.