Curs de legislație și protecția consumatorului

1.Legislație incidentă și/sau conexă ce reglementează protecția consumatorului în România

Legi adoptate în Parlamentul României

Legea este actul normativ care emană de la organul legislativ al statului (Parlamentul
României) prin care sunt reglementate anumite relații sociale
În politică și drept legile reprezintă regulile scrise de conduită ce descriu sau reglează
relații specifice între persoane și organizații, ca și măsurile punitive asupra celor ce încalcă aceste
reguli de conduită

Conceptul de lege ca act juridic al parlamentului

- o accepţiune largă (lato sensu), care exprimă orice act normativ;
- o accepţiune restrânsă (stricto sensu), prin care se desemnează actul juridic al
parlamentului.
 supremaţia legii priveşte numai legea ca act juridic al parlamentului.

- Parlamentul este unicul organ legiuitor;

- Parlamentul este singurul organ de stat ales de către toţi cetăţenii țării cu drept de vot,
direct, prin vot universal, egal și secret.

Constituţia României

- conform art. art. 73 alin. (1), legile se clasifică în:

 legi constituţionale;
 legi organice;
 legi ordinare.
- clasificarea se realizează pe criteriul conţinutului reglementărilor, dar și pe cel al procedurii de
adoptare.

Legile constituţionale - legile care revizuiesc Constituția.

 conţin reglementări ale relaţiilor sociale fundamentale și care sunt esenţiale pentru
instaurarea, menţinerea și exercitarea statală a puterii.
 procedural ele se adopta cu votul a cel puţin doua treimi din numărul membrilor fiecărei
Camere, fiind definitive numai după aprobarea lor prin referendum, organizat în cel mult 30 de
zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Legile organice, sub aspectul conţinutului sunt acelea care intervin în domeniile rezervate
prin Constituţie;

- Sub aspect procedural ele se adopta cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

1
 Domenii rezervate conform art. 73 alin. (3) din Constituţie:
a)sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale
acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;

l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a

Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind
autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

Legile ordinare reglementează relaţii sociale de mai mică importanță, iar procedural sunt
adoptate cu votul majorității membrilor prezenţi din fiecare Cameră.
 Constituţia nu nominalizează anumite domenii de reglementare, lăsând Parlamentului să
aprecieze în acest sens.

Supremaţia legii

- Supremaţia legii este un principiu constituţional ce exprimă acea calitate a legii (trăsătură a
legii) în virtutea căreia legea, elaborată în conformitate cu litera și spiritul Constituţiei, este
superioară juridic tuturor actelor normative existente într-un sistem constituţional.
- Constituţia - lege fundamentală, trăsătura rezultă atât din conţinutul reglementărilor cât și
din procedura de elaborare.

Elaborarea legii

 Procedura de elaborare a legilor cuprinde următoarele etape:

1) iniţiativa legislativă;
2) sesizarea Camerei competente;
3) examinarea și avizarea proiectului de lege de câtre comisiile parlamentare;
4) includerea proiectului de lege pe ordinea de zi a şedinţelor camerelor;

2
5) dezbaterea proiectului de lege în plenul fiecărei camere;
6) votarea proiectului de lege în fiecare camera;
7) medierea (doar pentru legile constituţionale);
8) semnarea legii de câtre preşedinţii camerelor;
9) promulgarea și publicarea legii;
10) aprobarea legii prin referendum (doar pentru legile constituţionale).

Iniţiativa legislativa

- Dreptul de iniţiativă legislativă este acordat numai anumitor organisme statale sau politice și
anume acelora care prin poziţia și competența lor au în cea mai mare măsură posibilitatea
cunoaşterii realităţilor economice, sociale, culturale și de dezvoltare ale societății.
- În România, potrivit Constituţiei, au drept de iniţiativa Guvernul, deputaţii, senatorii și cetăţenii.
- Iniţiativa legislativa a Guvernului se exprima prin prezentarea de proiecte de legi, în timp
ce deputaţii, senatorii si cetăţenii prezintă propuneri legislative.
 Iniţiativa legislativă a cetăţenilor - iniţiativa populară
- cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot;
- trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele țării;
- În aceste județe trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei
iniţiative
Constituţia nu permite ca problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia și
graţierea să formeze obiectul iniţiativei cetățenești.

Legi care reglementează domeniul protecției consumatorului:

Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate
între profesionişti şi consumatori

Legea nr. 252 din 10 iunie 2003 privind registrul unic de control

Legea nr. 449 din 12 noiembrie 2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile
asociate acestora

Legea nr. 150 din 14 mai 2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru
animale

Legea nr. 240 din 7 iunie 2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte

Legea nr. 245 din 9 iunie 2004 privind securitatea generală a produselor

Legea nr. 296 din 28 iunie 2004 privind Codul consumului

Legea nr. 158 din 18 iulie 2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea
comparativă

3
 Legea nr. 363 din 21 decembrie 2007privind combaterea practicilor incorecte ale
comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia
europeană privind protecţia consumatorilor

Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile

Legea nr. 491 din 18 noiembrie 2003 privind plantele medicinale şi aromatice,
precum şi produsele stupului

Legea nr. 123 din 27 mai 2008 pentru o alimentaţie sănătoasă în unităţile de
învăţământ preuniversitar

Legea nr. 349 din 6 iunie 2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului
produselor din tutun

Legea nr. 148 din 26 iulie 2000 privind publicitatea

Legea nr. 457 din 1 noiembrie 2004 privind publicitatea şi sponsorizarea pentru
produsele din tutun

Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 - Legea contenciosului administrativ

Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

Legea nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor
activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite

Legea nr. 93 din 8 aprilie 2009 privind instituţiile financiare nebancare

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public

Legea nr. 504 din 11 iulie 2002 Legea audiovizualului

Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României

Hotărâri emise de Guvernul României

Hotărârea Guvernului constituie instrumentul de transpunere și de realizare în practica

socială a atribuțiilor acestuia, de aplicare a dispozițiilor constituționale și ale altor legi, în virtutea
unui program acceptat de reprezentanța națională

Hotărârea Guvernului României

 nu este altceva decât expresia manifestării de voință a organului colegial, făcută cu scopul
de a produce anumite efecte juridice, urmărite de organul administrativ suprem

4
 nu este altceva decât un act administrativ de autoritate ce poate interveni, în orice domeniu,
ramură sau sector de activitate, deoarece Guvernul are o competență materială generală

Legal, actul administrativ este definit ca fiind actul juridic unilateral cu caracter
individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării
executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice
Curs de legislație și protecția consumatorului

Hotărârea Guvernului României

- Poate avea caracter de:

 Act administrativ normativ

 Act administrativ individual
 Act administrativ normativ - este, ca și legea, un act juridic normativ prin care se
creează, modifică sau sting pe cale generală și impersonală drepturi și obligații.
 Act administrativ individual - produce efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori
față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul actului.

 Intervenția de reglementare normativă a Guvernului poate fi oricând înlăturată prin efectul

abrogator sau modificator al unui act normativ cu o forță juridică superioară
 De asemenea, exercițiul delegării legislative, dat de Constituție, prevede anumite condiții
restrictive

Hotărâri emise de Guvernul României care reglementează domeniul protecției

consumatorului:

Hotărârea Guvernului României nr. 1 din 26 februarie 1996 de organizare şi

funcţionare a Consiliului Legislativ

Hotărârea Guvernului României nr. 700 din 11 iulie 2012 privind organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

Hotărârea Guvernului României nr. 775 din 19 octombrie 2016 privind organizarea şi
funcţionarea structurii responsabile cu derularea procedurilor de soluţionare alternativă a
litigiilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

Hotărârea Guvernului României nr. 677 din 19 septembrie 2016 privind stabilirea unor
măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2015/751 din 29 aprilie 2015 privind
comisioanele interbancare pentru tranzacţiile de plată cu cardul

Hotărârea Guvernului României nr. 106 din 7 februarie 2002 privind etichetarea
alimentelor

5
 Hotărârea Guvernului României nr. 947 din 13 octombrie 2000 privind modalitatea
de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare

Hotărârea Guvernului României nr. 530 din 7 iunie 2001 pentru aprobarea
Instrucţiunilor de metrologie legală IML 8-01 "Preambalarea unor produse în funcţie de
masă sau volum"

Hotărârea Guvernului României nr. 723 din 20 iulie 2011privind stabilirea cadrului
legal necesar pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.924/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de
sănătate înscrise pe produsele alimentare

Hotărârea Guvernului României nr. 1020 din 1 septembrie 2005 pentru aprobarea
Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale

Hotărârea Guvernului României nr. 1175 din 2 octombrie 2003 privind aplicarea
sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerţul internaţional cu
diamante brute

Hotărârea Guvernului României nr. 568 din 5 iunie 2002 privind iodarea universală
a sării destinate consumului uman, hranei animalelor şi utilizării în industria alimentară

Hotărârea Guvernului României nr. 173 din 9 februarie 2006 privind trasabilitatea şi
etichetarea organismelor modificate genetic şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru
animale, obţinute din organisme modificate genetic

Hotărârea Guvernului României nr. 128 din 30 martie 1994 privind unele măsuri
pentru asigurarea condiţiilor de dezvoltare fizică şi morală a elevilor şi studenţilor

Hotărârea Guvernului României nr. 348 din 18 martie 2004 privind exercitarea
comerţului cu produse şi servicii de piaţă în unele zone publice

Hotărârea Guvernului României nr. 1267 din 8 decembrie 2010 privind eliberarea
certificatelor de clasificare, a licenţelor şi brevetelor de turism

Hotărârea Guvernului României nr. 843 din 14 octombrie 1999 privind încadrarea pe
tipuri a unităţilor de alimentaţie publică neincluse în structurile de primire turistice

Hotărârea Guvernului României nr. 714 din 2 iulie 2008 privind actualizarea limitei
valorii zilnice pentru produsele lactate şi de panificaţie acordate pentru elevii din clasele I -
VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de
stat şi private cu program normal de 4 ore şi pentru aprobarea conţinutului/specificaţiilor
tehnice ale caietului de sarcini pentru procedurile de atribuire a contractelor de furnizare a
produselor lactate şi de panificaţie pentru elevi şi preşcolari

6
 Hotărârea Guvernului României nr. 559 din 14 iunie 2001 privind unele măsuri de
comercializare a produselor alimentare şi nealimentare în staţiunile turistice

Ordonanțe emise de Guvernul României

- Ordonanțe ale Guvernului României;

- Ordonanțe de Urgență ale Guvernului României

Ordonanțele sunt acte juridice, de regulă cu caracter normativ, emise de Guvern, care
reglementează primar unele raporturi social-economice, sau modifică, completează, abrogă unele
norme juridice, dar numai într-un "domeniu susceptibil de legiferare" prin lege ordinară sau într-un
"domeniu legiferat" printr-o asemenea lege și în care poate acționa forța de reglementare a unei
legi ordinare.
Curs de legislație și protecția consumatorului

Ordonanțe emise de Guvernul României care reglementează domeniul protecției

consumatorului:

Ordonanța Guvernului României nr. 21 din 21 august 1992 privind protecția

consumatorilor

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 50 din 9 iunie 2010 privind

contractele de credit pentru consumatori

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 52 din 14 septembrie 2016 privind

contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 34 din 4 iunie 2014 privind

drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 38 din 26 august 2015 privind

soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 12 din 22 februarie 2006 pentru

stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate
din cereale

Ordonanța Guvernului României nr. 99 din 29 august 2000 privind comercializarea

produselor şi serviciilor de piaţă

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 96 din 16 august 2002 privind

acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din învăţământul primar şi

7
gimnazial de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private
cu program normal de 4 ore

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 24 din 24 martie 2010 privind

implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 113 din 12 octombrie 2009 privind
serviciile de plată

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind

instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

Autoritatea Națională pentru protecția consumatorilor

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, denumită în continuare Autoritate,

este instituţie publică şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei,
comerţului şi mediului de afaceri.
Autoritatea coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei
consumatorilor, acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii,
sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor.
Autoritatea are ca principale obiective:
a) crearea unui cadru legislativ naţional în domeniul protecţiei consumatorilor compatibil cu cel
din Uniunea Europeană;
b) desfăşurarea activităţii de informare şi educare a cetăţenilor privind drepturile pe care le au în
calitate de consumatori;
c) desfăşurarea activităţilor de supraveghere a pieţei produselor şi serviciilor destinate
consumatorilor;
d) protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte;
e) efectuarea activităţii de analiză şi marcare a metalelor preţioase şi de expertizare a acestora şi
a pietrelor preţioase;
f) autorizarea persoanelor fizice şi juridice, în condiţiile legii, să efectueze operaţiuni cu metale
preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase;
g) asigurarea, ca autoritate română desemnată, a aplicării Programului de atestare a Procesului
Kimberley.
Autoritatea are următoarele atribuţii principale:
a) participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale de specialitate
cu atribuţii în domeniu şi cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea
strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea existentă în
Uniunea Europeană;
b) asigură armonizarea cadrului legislativ naţional cu reglementările din Uniunea Europeană în
domeniul protecţiei consumatorilor;
c) propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul
protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea,

8
transportul, importul, comercializarea produselor, prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor
financiare, precum şi interzicerea penalităţilor asimetrice dintre client şi prestatorul de servicii
publice şi alte servicii de interes general pentru abaterile contractuale, astfel încât acestea să nu
pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori să afecteze drepturile şi
interesele lor legitime;
d) elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri
privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a
consumatorilor;
e) iniţiază, negociază şi participă, în condiţiile legii, la încheierea de convenţii, acorduri,
protocoale şi alte înţelegeri interne şi internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor cu
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniu, precum
şi cu organisme neguvernamentale;
f) participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei
consumatorilor, colaborând cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, conform
competenţelor ce îi revin potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
g) prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale
interesate, la solicitarea acestora, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi
intereselor consumatorilor;
h) desfăşoară activităţi de supraveghere a pieţei produselor şi serviciilor destinate
consumatorilor;
i) controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare la
securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor,
prin efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori
de servicii, inclusiv servicii financiare, şi în unităţile vamale, având acces la locurile în care se
produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum
şi la documentele referitoare la acestea, excepţie făcând controalele igienico-sanitare şi sanitar-
veterinare la producători, în cazul produselor alimentare;
j) constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării,
importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare ori nealimentare şi
servicii, inclusiv servicii financiare, care nu sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale din
domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de
lege, sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;
k) controlează dacă mijloacele de măsurare folosite pe piaţă sunt însoţite de documentele
prevăzute de lege care atestă verificarea acestora din punct de vedere metrologic;
l) solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a licenţei de
fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii;
m) coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente, naţionale şi
internaţionale, privind produsele şi serviciile care reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea
consumatorilor;
n) sesizează factorii de decizie şi operatorii implicaţi în sistemul de certificare a calităţii
produselor şi serviciilor, în baza constatărilor proprii şi a informaţiilor primite de la organismele
neguvernamentale şi de la consumatori, cu privire la neconformităţile produselor şi serviciilor
destinate consumului populaţiei în raport cu documentele de certificare şi propune îmbunătăţirea
sau elaborarea de reglementări în domeniu;
o) efectuează, prin prelevări de probe din produsele alimentare şi nealimentare, analize şi
încercări în laboratoare acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate;

9
 p) efectuează sau finanţează studii, teste comparative şi cercetări în domeniu cu privire la
calitatea produselor şi serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunoştinţa
publicului;
q) stabileşte relaţii de colaborare cu institute de cercetare, laboratoare de expertizare şi
certificare, inclusiv din străinătate, pentru realizarea de studii, cercetări şi teste comparative;
r) desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor persoane fizice cu
privire la produsele şi serviciile destinate acestora; editează publicaţii de specialitate în domeniul
protecţiei consumatorilor;
s) sprijină asociaţiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege;
ş) sprijină asociaţiile de consumatori în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a centrelor de
consultanţă, informare şi educare a consumatorilor;
t) susţine înfiinţarea unor organisme de mediere în domeniul protecţiei consumatorilor;
ţ) informează permanent consumatorii asupra produselor şi serviciilor care prezintă riscuri
pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;
u) primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit
competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările
persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condiţiile legii;
v) desfăşoară activităţi de pregătire a specialiştilor în domeniul protecţiei consumatorilor;
w) acordă consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor pentru operatorii
economici;
x) stabileşte şi percepe taxe şi tarife pentru efectuarea de analize, încercări, expertizări,
certificări de laborator, autorizări, consultanţă, cursuri de pregătire, specializare sau perfecţionare,
alte servicii prestate în condiţiile legii;
y) stabileşte şi percepe taxe şi tarife pentru autorizarea persoanelor fizice şi juridice pentru
efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase, pentru activităţi de analiză, marcare
şi expertizare a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase;
z) fundamentează şi propune în proiectul de buget resursele financiare în vederea realizării
politicilor în domeniul său de competenţă;
aa) urmăreşte, potrivit legii, legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate
consumatorilor;
bb) asigură aplicarea sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley, ca autoritate
desemnată;
cc) autorizează operaţiunile cu metale preţioase şi pietre preţioase, potrivit prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor
preţioase în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
dd) stabileşte şi aprobă mărcile de certificare, de garanţie proprie şi de trasabilitate, pe bază de
tarife proprii, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare;
ee) efectuează expertize ale metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, potrivit prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
ff) efectuează operaţiuni de marcare a bijuteriilor şi obiectelor din metale preţioase, la cererea
persoanelor fizice şi juridice interesate;
gg) acordă consultanţă de specialitate şi sprijin în vederea realizării de coduri de conduită, la
solicitarea operatorilor economici;

10
 hh) instituie procedurile legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale
incorecte;
ii) comunică Comisiei Europene măsurile legislative adoptate în domeniile guvernate de
directivele, regulamentele şi deciziile comunitare transpuse, potrivit domeniilor sale de
responsabilitate;
jj) realizează, prin Direcţia de soluţionare alternativă a litigiilor, denumită în continuare Direcţia
SAL, soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, atât la nivel naţional,
cât şi transfrontalier, potrivit legislaţiei speciale;
kk) asigură, împreună cu alte instituţii, aplicarea Legii nr. 151/2015 privind procedura
insolvenţei persoanelor fizice, cu modificările ulterioare.
Autoritatea controlează respectarea prevederilor regulamentelor emise de Comisia
Europeană din domeniul său de competenţă.
Autoritatea este punct naţional de contact pentru sistemul de schimb rapid de informaţii
privind produsele periculoase - RAPEX între statele membre şi Comisie, în baza Directivei
2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa
generală a produselor - GPSD.
În cadrul Autorităţii îşi desfăşoară activitatea, potrivit Regulamentului (UE) nr. 254/2014 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 26 februarie 2014 privind un program multianual
privind protecţia consumatorilor pentru perioada 2014 - 2020 şi de abrogare a Deciziei nr.
1.926/2006/CE, Centrul European al Consumatorilor România (ECC România), unitate fără
personalitate juridică."
Pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege, Autoritatea are acces la informaţiile
necesare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Autoritatea Naţională a Vămilor,
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în baza
unui protocol încheiat cu aceste instituţii, precum şi de la instituţiile financiar-bancare, în condiţiile
legii.
Preşedintele Autorităţii conduce activitatea acesteia şi o reprezintă în raporturile cu
Guvernul, cu ministerele, cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu
instituţii naţionale şi internaţionale şi cu persoane juridice şi fizice române şi străine.
În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Autorităţii emite ordine şi instrucţiuni. Ordinele
şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în
condiţiile legii.
:
- Președinte
- Vicepereședinți
- Secretar general
- Compartiment audit public intern
- Serviciul juridic
- Direcția control și supraveghere piață și armonizare europeană
- Centrul european al consumatorilor(ECC România)
- Direcția economică și resurse umane
- Direcția metale prețioase, pietre prețioase și proces Kimberley
- Direcția SAL

Structura organizatorică teritorială a Autorităţii este următoarea:

11
 1. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Est (Iaşi), care
grupează judeţele Iaşi, Botoşani, Neamţ, Suceava, Bacău şi Vaslui, cu sediul în municipiul Iaşi
2. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Vest (Timiş), care grupează
judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara, cu sediul în municipiul Timişoara
3. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Nord-Vest (Cluj), care
grupează judeţele Cluj, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj, cu sediul în
municipiul Cluj
4. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru (Braşov), care
grupează judeţele Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu şi Alba, cu sediul în municipiul Braşov
5. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est (Galaţi), care
grupează judeţele Constanţa, Buzău, Tulcea, Brăila, Galaţi şi Vrancea, cu sediul în municipiul
Galaţi.
6. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Muntenia (Ploieşti),
care grupează judeţele Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman, cu
sediul în municipiul Ploieşti
7. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov, care
grupează municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, cu sediul în municipiul Bucureşti
8. Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia (Craiova),
care grupează judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj şi Mehedinţi, cu sediul în municipiul Craiova
În structura Autorităţii funcţionează Laboratorul pentru analiza calităţii vinurilor şi
băuturilor alcoolice.
Autoritatea are în subordine, ca entităţi cu personalitate juridică, 8 comisariate regionale
pentru protecţia consumatorilor şi Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor
"Larex" Bucureşti. Organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional pentru Încercarea şi
Expertizarea Produselor "Larex" Bucureşti sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului. Entităţile
cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii.
Comisariatele regionale au în structură comisariate judeţene pentru protecţia
consumatorilor, instituţii publice fără personalitate juridică, ce sunt coordonate de comisari-şefi
adjuncţi, asimilaţi din punct de vedere salarial cu funcţia de conducere de şef serviciu sau şef
birou, după caz.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul împuternicit al Autorităţii are dreptul să
aplice sigilii sau semne distinctive cu valoare de sigiliu, în condiţiile prevăzute de lege şi este
învestit cu autoritatea publică a statului, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor, precum
şi a obligaţiilor de serviciu.
Personalul Autorităţii beneficiază de protecţia legii şi este apărat de orice ingerinţă sau
amestec în activitatea sa, de natură să îi influenţeze libertatea de apreciere, de execuţie, de decizie
sau de control.
Personalul Autorităţii împuternicit să efectueze controale şi verificări este obligat să
păstreze secretul profesional în legătură cu aspectele tehnologice, economice şi comerciale de care
ia cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, conform actelor normative în vigoare.

Protecția consumatorului în România

12
- Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori,
asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre
caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea
deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
- Ordonanța de Urgență a Guvernului româniei nr. 21/1992 se aplică la comercializarea produselor
noi, folosite sau recondiţionate şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor
care se comercializează ca antichităţi şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a
fi utilizate, cu condiţia ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre aceasta.

Termeni și expresii definite de Ordonanța de Urgență a Guvernului româniei nr. 21/1992 privind
protecția consumatorilor

- calitate - ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă
aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite;
- consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale
ori liberale;
- operator economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale
profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau
prestează servicii;
- producător:
a) operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;
b) operatorul economic care fabrică materie primă;
c) operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
- producător:
d) operatorul economic care recondiţionează produsul;
e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile
produsului;
f) reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în
România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;
g) operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni
de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă
producătorul este menţionat;
i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează
persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului
- distribuitor - operatorul economic din lanţul de distribuţie;
- vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorului;
- prestator - operatorul economic care furnizează servicii;
- produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă
riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se consideră acceptabil şi compatibil
cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele
aspecte:
- produs sigur:
a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;

13
b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi
informaţii furnizate de producător;
d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;
- produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
- produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data
achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia;
- pagubă: - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui
produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator;
- prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi
pierderea vieţii;
- pagubă: - în cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau
distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în
mod normal destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată
pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 200 lei;

- produs de folosinţă îndelungată - produsul relativ complex, constituit din piese şi

subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi asupra
căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;
- serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor
necesităţi ale consumatorilor;
- declaraţie de conformitate - declaraţia făcută de către un producător, prin care acesta informează,
pe propria răspundere, despre faptul că un produs respectă cerinţele prevăzute de legislaţia
aplicabilă în domeniu;
- clauză abuzivă - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin
ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi
contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;
- termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului,
până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii
produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile
consumatorului;
- termen de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare - limita de
timp/data stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice
iniţiale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
- data-limită de consum pentru produsele alimentare - limita de timp/data stabilită de producător
până la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi
sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea
consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de
transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
-data durabilităţii minimale - data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi
păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care
se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;
- durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau
declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă

14
îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de
transport, manipulare, depozitare şi exploatare;
- viciu ascuns - deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost
cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare;
- punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un
produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.
- costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele,
taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul
de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru
serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de
asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi
condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii;
- valoarea totală plătibilă de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului şi costul
total al creditului pentru consumator;
- valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui
contract de credit;
- imobil - construcţia şi/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie, care fac
obiectul unui contract de vânzare-cumpărare;
- intermediere imobiliară - activitate de mijlocire a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau de
închiriere a imobilelor;
- servicii imobiliare - una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
- promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- consultanţă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- intermedierea imobiliară;
- administrarea imobilelor;
- agenţie imobiliară - operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care acţionează în numele
şi în interesul unor terţi.
Curs de legislație și protecția consumatorului

Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:

a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu
care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi
interesele legitime;
b)de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi
serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine
nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;

c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi
serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.

Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor

15
 Situații în care Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi
reglementări specifice sau le îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii,
sănătăţii sau securităţii consumatorilor:

a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul,

depozitarea, pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.

Operatorii economici sunt obligaţi:

a) producătorii:
- să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să
fie testate şi/sau certificate;
- să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;
- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la care
organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise,
declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al
consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina
neconformităţile respective;
- să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru
perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor
produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de
folosinţă îndelungată;
- să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare

b) distribuitorii:
- să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile
prescrise sau declarate;
- să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase;
- să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa pe
piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;
- să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu
îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care
se pot elimina neconformităţile respective;
- să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării,
depozitării şi desfacerii produselor.

c) prestatorii de servicii:
- să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă
actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunţe imediat
existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos;
- să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori
interesele economice ale acestora;
- să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;
- să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de
producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii.

16
 Protecţia intereselor economice ale consumatorilor

Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii
sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde un set de
informaţii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ, constând în:
a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice
costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totală a creditului;
c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;
d) durata contractului de credit;
e) valoarea totală plătibilă de consumator.

Reguli obligatorii pentru furnizorii de servicii financiare la încheierea contractelor cu

consumatorii:

a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de
minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un
exemplar original fiecărei părţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie
să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;
b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri
aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora
consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face
trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi
comisioane sau orice alt înscris;
c) în situaţiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a
creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate
şi nu trebuie să constituie un obstacol disproporţionat în exercitarea dreptului consumatorului de a
rambursa anticipat creditul;
d) în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere numerar
şi/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă
furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent
menţionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);
e) pe parcursul derulării contractului cu consumatorii, fără a prejudicia prevederile privind
modificarea dobânzii :
1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor
costuri menţionate în contract;
2. se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau
orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract.
f) în contract se va menţiona tipul de dobândă, variabilă şi/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă
numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;
g) reguli aplicabile în contractele de credit cu dobândă variabilă:
1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii
financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau
la modificările legislative care impun acest lucru;

17
 2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare,
cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale
operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în
contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii,
atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să
modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de
consumator;
i) orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri
va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea acesteia în vigoare.
Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica
opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii. Neprimirea unui răspuns din partea
consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită;
j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condiţiilor contractuale,
furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcţie de opţiunea scrisă
a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail,
sms, şi va pune la dispoziţia acestuia un nou grafic de rambursare;
k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în
termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea
obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens;
l) contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atenţionat
despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri
asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există
această obligaţie de raportare;
m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunţare unilaterală din
partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un
document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi. Totodată, se vor
închide şi conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei
alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în
situaţia în care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către
consumator a unor obligaţii asumate faţă de furnizorul de servicii financiare însuşi sau faţă de terţi.

Consumatorul va fi informat în scris, corect, complet şi precis, încă din faza

precontractuală, în cazul serviciilor de intermediere imobiliară, cu privire la:

a) preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii
imobiliare, conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;
b) deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil
putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau
surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al
clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor;
c) nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară;
d) situaţia juridică a imobilului;

18
 e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea
documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.

Minim de elemente ce trebuie să conțină contractul de intermediere imobiliară:

a) datele de identificare a părţilor;

b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;
c) preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;
d) termenul de valabilitate al contractului;
e) condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral;
f) condiţiile în care contractul poate fi reziliat;
g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce
urmează să se încheie;
h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi;
i) precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare
j) drepturile şi obligaţiile părţilor;
k) situaţiile de forţă majoră;
l) data încheierii contractului.

Situații în care agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata
comisionului:

a) când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;

b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;
c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacţia s-a realizat fără
participarea agenţiei imobiliare.
- plata în avans a comisionului, parţială sau totală, nu este permisă, decât cu acordul scris al
consumatorului şi cu precizarea situaţiilor în care agenţia imobiliară este obligată să înapoieze
consumatorului sumele primite în avans.
- în baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenţia imobiliară şi cumpărător, agenţia
trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferinţelor consumatorului, înainte de
încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

La încheierea contractelor, consumatorii au următoarele drepturi:

a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte

clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de
natură a influenţa opţiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a
preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;
c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate, precum şi de
achitarea preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi penalităţilor care nu au fost
stipulate iniţial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;
d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund
clauzelor contractuale;

19
e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a
produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori
convenită de părţi;
f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în
prealabil; majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităţilor şi a altor
eventuale costuri stabilite iniţial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului;
g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării
drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare
la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;
h) de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale
referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau oricăror altor costuri, cu cel
puţin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;
i) de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în mod automat
pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către
consumator a unei opţiuni de prelungire a valabilităţii acestuia.

SUCCES !

20