Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUCEAVA, 2017
Vinul (din latină "vinum") este o băutură obținută cu o tărie alcoolică de minimum 8,5 %
vol prin fermentația alcoolică exclusivă a mustului din struguri. Vinul este un produs
agroalimentar, la care folosirea de arome sau extracte este interzisă. Singura aromatizare acceptată
este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor în care se păstrează.
Vinul alb – cuprinde un spectru larg de nuanțe, ce variază de la verde pal, până la un auriu
intens. Culoarea sa depinde foarte mult de soiul de strugure folosit.
Soiul Saugvinon Blanc este cunoscut pentru aroma sa de agrișe, având parfum discret de
floare de viță–de-vie, și deși produce vin sec, rezultatul este o băutură aromată, intense, cu aciditate
stabilă.
Tehnologia vinului sau oenologia este știința care se ocupă cu studiul proceselor fizico-
chimice și tehnologice, utilizarea la prepararea, stabilizarea, maturarea și valorificarea superioară
a vinurilor.
Oenologia este o știința complexă care implică vaste cunoștințe de ampelografie,
viticultură, biotehnologie, microbiologie, tehnologie mecanică etc., începând cu structura
strugurilor, vinificația primară, fermentarea mustului, condiționarea, stabilizarea și învechirea
vinurilor. Această știință este coordonată de un oficiu internațional, iar în mai multe țări
producătoare, funcționează academii ale vinului. Principalele obiective ale oenologiei sunt
următoarele:
• cunoașterea dinamicii proceselor biochimice care au loc în decursul dezvoltării și
maturării strugurilor;
• cunoașterea proceselor fizice, biochimice și microbiologice care au loc la transformarea
mustului în vin;
• cunoașterea proceselor care au loc la formarea, maturarea și învechirea vinurilor.
Strugurii reprezintă materia primă pentru prelucrarea în industria vinicolă, fiind folosiți la
obținerea unor produse ca must, vin, distilate, suc.
Știința care se ocupă cu studiul strugurelui ca materie primă pentru transformarea lui într-
un produs oarecare, se numește uvologie (uvo = strugure și logos = vorbire). Ea întregește studiul
ampelografic al soiurilor precizând părțile componente ale strugurelui, raporturile cantitative și
valorice care există între acestea și compoziția lor chimică.
2
Schema tehnologică de obținere a vinurilor albe
STRUGURI
Mustuială Valorificare
Boștină scursă
Presare Tescovină
Asamblare
(Corecție de compoziție)
Maia de drojdii
Fermentație alcoolică CO2
selecționate Valorificare
Umplerea golurilor
4
În prezent procedeul modern de scurgere a mustului se face
cu prese pneumatice. Acestea sunt prese moderne care
realizează scurgerea mustului în 3 etape. Astfel putem obține 3
categorii de must: must ravac (provenit de la presa utilată cu
Scurgerea mustului ravac separator pentru must ravac), must de ușoară presiune (0,2
bari) provenit de la o ușoară presare și must de presă.
5
Se face în două etape:
1. Umplerea recipientelor de fermentare: se execută la tragerea
Fermentarea alcoolică mustului în recipienții de fermentare cu asigurarea golului de
fermentare.
2.Însămânțarea cu maia de drojdii: pentru declanșarea rapidă a
fermentației și pentru derularea acesteia în condiții normale. Se
execută însămânțarea mustului cu maia activă de drojdii în
doza de 3-5%.
6
Compoziția mecanică și chimică a strugurilor
7
Componentele strugurelui Principalele caracteristici
8
oscilează între 0,8-2%, cenușa reprezintă 0,5-
1% din greutatea pieliței. Principalele
substanțe din compoziția pieliței sunt:
substanțele fenolice, ele aparțin
următoarelor grupe de substanțe
chimice: antociani, taninuri, flavone și
acizi fenolici;
substanțele de aromă sunt localizate în
pieliță și în miez, au o compoziție
foarte eterogenă și aparțin unor grupe
de substanțe diverse: alcooli, acizi,
esteri, aldehide, cetone, etc.;
enzimele oxidazice amintim cele de
tipul tirozinazei (la strugurii sănătoși)
și lactazei (strugurii atinși de mucegai),
produc oxidarea antocianilor și a
taninurilor;
enzimele pectolitice din miez și
enzimele proteolitice au rol pozitiv în
mărirea randamentului în must și
produc oxidarea antocianilor și a
taninurilor.
9
Diagrama de flux – vinul alb sec
START
Mustuială Valorificare
Boștină scursă
Presare Tescovină
Asamblare
Maia de drojdii
Fermentație alcoolică CO2
selecționate Valorificare
10
Umplerea golurilor
Etichetare Etichete
STOP
11
Analiza riscurilor potențiale identificate în vinurile albe
Reziduri de erbicide,
insecticide, fungicide Tratamente aplicate viței-de-vie
Contaminarea cu materiale
care vin în contact direct Tratamente de condiționare, stocarea, procedurile de achiziție
vinul: reziduri organice, și întreținere a echipamentelor
metale grele, monomeri din
polimerii folosiți la
acoperirea recipienților
Contaminarea cu materiale
care vin în contact direct Procedura de întreținere a echipamentelor
vinul: lubrifianți și vaseline
Reziduri de ferocianură de
potasiu Tratamente de condiționare – asigurarea calității
Adaosul de substanțe
neautorizate Tratamente de condiționare și stabilizare
12
Identificarea pericolelor
Mediul în
care se Paramentrii
Pericole Risc Efecte dezvoltă/pe Cause/condiții optimi de
potențiale care îl favorabile dezvoltare
contaminează
PARAZIȚI
comportamentul
personalului
13
DĂUNĂTORI ȘI INSECTE
PERICOLE CHIMICE
SUBSTANȚE AJUNSE ACCIDENTAL ÎN ALIMENT ÎN TIMPUL PROCESULUI
conducerea
greșită a
procesului de
clătire
comportamentul
personalului
14
contaminare efect diverse materii poluarea
aliment cancerigen prime și industrială cu
prin alimente metale grele și
intoxicație metaloizi toxici
cronică prin intermediul
latentă irigațiilor, apei și -
Metale grele prin intermediul
aerului,
poluarea
accidentală
SUBSTANȚE PRODUSE
rezultate în
alimente prin
procese de
degradare
biochimică sau
microbiană
15
PERICOLE FIZICE
comportamentul
personalului
16
Măsuri de control
17
Controlul calității vinului
Conform STAS-ului 6182/25-73 determinarea sau dozarea
zaharului prin metode fizice la must se face pentru stabilirea
momentului coacerii tehnologice a strugurilor direct în podgorii,
Determinarea iar după cules se efectuează la centrele de prelucrare a strugurilor.
zaharurilor Conținutul în zahăr a mustului variază în limite foarte largi, între
13 – 25% , în funcție de gradul de maturare și de soi. Dacă strugurii
sunt culeși la supramaturare, concentrația în zaharuri poate atinge
valori de 30 – 35% și chiar 40%.
Determinarea acidității Aciditatea totală s-a determinat prin metoda titrimetrică, conform
totale STAS-ului 6182/1-79.
Determinarea dioxidului Dioxidul de sulf liber și total s-au determinat prin metoda
de sulf liber și total iodometrică, conform STAS-ului 6182/13:2009.
18
Conform STAS-ului 6182/3-70 determinarea cenușii se face prin
Determinarea cenușii incinerarea extractului de vin la 500º C - 550º C, până la
combustia completă a carbinului.
19
Conținutul în zahăr din musturi corespunzător conținutului în substanță uscată
conformSTAS-ului 6182/25-73.
20
Corespondența dintre concentrația alcoolică la 15º C și concentrația alcoolică la 20º C
conform STAS-ului 6182/6-70.
6 6,03
7 7,03
8 8,04
9 9,04
10 10,04
11 11,05
12 12,05
13 13,05
14 14,06
15 15,06
16 16,06
17 17,07
18 18,07
19 19,07
20 20,07
21 21,08
25 25,08
30 30,09
40 40,08
50 50,07
60 60,07
70 70,06
80 80,05
90 90,03
21
Apa
Apa joacă un rol important în fabricarea produselor alimentare începând de la
operațiunile de spălare, opărire, răcire dar mai ales ca adaos sub formă de soluții de zahăr.
Apa utilizată la fabricarea produselor alimentare trebuie să fie potabilă.
Întrucât caracterele acesteia sunt foarte strict reglementate prin STAS 1342-61 se
poate spune că o apă corespunzătoare este una din primele condiții, pentru obținerea unor
produse superioare din punct de vedere calitativ.
Din punct de vedere fizic, apa trebuie să nu aibă gust, miros, culoare iar turbiditatea
să fie de maximum 1º. Principalele aspecte ale calității apei rezultă din caracterele chimice
ale acesteia, care depind mai ales de natura sursei sau instalațiilor prin care circulă.
O apă care conține nitrați, amoniac liber, acid fosforic, fosfați, cloruri sau materii
organice nu trebuie utilizată în procesele de fabricație. Duritatea totală a apei este formată
din săruri dizolvate – cel mai des întâlnite fiind acelea sub formă de bicarbonat de calciu,
sulfat de calciu sau nitrat de calciu.
Un factor adesea neglijat în caracterul apei este pH-ul care trebuie să fie neutru sau
ușor alcalin. Acest pH poate să fie modificat din cauza unor cantități mai mari de bioxid de
carbon (peste 6-7𝑐𝑚3 /litru).
Din punct de vedere microbiologic, apa nu trebuie să conțină germeni patogeni,
microorganisme ș.a.
Zahărul
Zahărul, (zaharoza) din sfeclă sau trestie este materialul auxiliar cu cea mai largă
utilizare în industria alimentară. Din punct de vedere commercial, acesta se prezintă sub
următoarele denumiri:
zahăr cristal (tos), constituit din cristale de zaharoză, neaglomerate;
zahăr bucăți (cubic), constituit din cristale de zaharoză aglomerate sub formă
paralelipipedică;
zahăr pudră (farin), obținut prin măcinarea zahărului cristal sau a sfărâmiturilor de zahăr
bucăți.
Principalele caracteristici senzoriale obligatorii ale zahărului sunt: culoarea alb –
lucioasă, pentru zahărul cristal, până la mată pentru zahărul bucăți și pentru cel pudră,
mărimea cristalelor zahărului tos, între 0,3 și 2,5 mm iar pentru zahărul pudră → sub 0,05
mm, nelipicios, fără aglomerări;
Oricât de pur ar fi zahărul din punct de vedere chimic, acesta poate fi contaminat de
microorganisme termofile cum ar fi: Schizosacharomyces, Zygosacharomyces etc. sau
mucegaiuri de tipul Aspergillus, Cladosporium.
22
Proprietăți fizice și chimice conform STAS-ului 110-78
Zaharoză raportată la
substanța uscată % 99.80 99.80 99.80
min
Substanțe
reducătoare % max 0.3 0.3 0.3
Culoare raportată la
substanța uscată 1.10 0.7 0.8
(º Stammer max)
Dimensiunea
impurităților 3 lipsă lipsă
metalice
Sfărâmituri (zahăr
bucăți cu masa mai - 2.5 -
mare de 3 g) 5 max
23
Ambalaje și materiale
Sticla – material plastic anorganic amorf, transparent, casant, insolubil în apă, rezistent
la acțiunea acizilor și bazelor, dar fragil la șoc termic sau mecanic și impermeabil la gaze,
lichide și arome. Se obține prin topirea la temperatură ridicată (1500º C) a materiilor prime
bogate în siliciu (nisip, cuarț) împreună cu CaCO3 , Na2 CO3 și materiale auxiliare.
Buteliile de sticlă pentru vin sunt alese într-o gamă variată, în raport cu categoria și
calitatea vinului, având forme, culori și capacități diferite. În general, pentru vinurile de
consum curent se folosesc sticle cu capacitatea de 1 L, de culoare albă sau verde, pentru
cele de calitate superioară se utilizează sticle cu o capacitate mai mică (750 ml, 700 ml,
375 ml ș.a. conform STAS-ului 5845/6-74), de culoare verde, brună, oliv ș.a. Culoarea
sticlei are și o funcție tehnologică, întrucât realizează o selecție a radiațiilor solare care
pătrund în masa vinului. Cele mai puțin afectate sunt vinurile din sticlele de culoare brună,
culoarea verde facilitează procesele oxidative iar cea albă pe cele reductive. Pentru vinurile
de mare marcă, maturate, se preferă culoarea albă, care determină o ușoară scădere a
potențialului redox și permite o vizualizare mai ușoară a culorii și a limpidității produsului.
24
25