Modelul stadiilor schimbarii

Modelul stadiilor schimbarii ofera cadrul teoretic care permite întelegerea si evaluarea disponibilitatii si resurselor
individuale si/sau de grup de a adopta un nou comportament sanatos. Prin descrierea proceselor de schimbare sunt
oferite implicit si strategiile stadiale care faciliteaza adoptarea de catre persoa- na/grup si practicarea de durata a noilor
comportamente.
Acest model a fost dezvoltat de catre Prochaska si DiClemente (1,2) si a fost elaborat initial pentru a întelege
schimbarea comportamentului de a fuma. Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare modele de modificare
comportamentala, utilizat cu succes de medici, psihologi, educatori în sanatate în controlul greutatii, al fumatului,
nutritie, activitate fizica, consum de droguri si abuz de alcool.
Fundamentarea modelului are la baza ideea centrala ca modificarea unui comportament indezirabil se realizeaza
treptat, prin parcurgerea unor etape (stadii) sustinute de informatii, convingeri, atitudini si valori diferite. Prin urmare,
conceptul-cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu. Figura 5 ilustreaza schematic stadiile modelului.
Conform autorilor citati, modificarea comportamentala presupune parcurgerea urmatoarelor stadii:
 stadiul de precontemplare: nu exista dorinta de schimbare sau comportamentul de risc nu este constientizat ca
fiind problematic;
 stadiul de contemplare: apare intentia de a schimba comportamentul de risc în urmatoarele 3-6 luni, dar fara
realizarea unui plan concret în acest sens, fara a învata modalitati de a initia modificari comportamentale ;
 stadiul de pregatire pentru actiune: apare intentia de a trece la actiune în urmatoarea luna, intentie care de
multe ori este declarata explicit;
 totodata, se exploreaza modalitatile în care schimbarea poate fi realizata;
 stadiul actiunii în vederea realizarii schimbarilor dorite (de exemplu, scaderea în greutate);
 se învata modalitati specifice de modificare sau diminuare a comportamentelor de risc, se pun în aplicare
aceste modalitati si se înregistreaza progresele obtinute);
 stadiul de mentinere si practicare constanta a comportamentelor noi, achizitionate în urma procesului de
schimbare;
 sevitarea recidivelor, adica a reluarii practicarii comportamentelor de risc. O etapa o data parcursa nu
presupune de la sine si succesul ei;
 în fiecare dintre cele 4 stadii (contemplare, pregatirea actiunii, actiune si mentinerea schimbarii) pot sa
intervina abandonul si reluarea practicilor anterioare.
Aceste „devieri” de la traseul stadial nu trebuie considerate esecuri, ci noi oportunitati de învatare în relatia cu
obstacole sau tentatii.
Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare, respectiv prin ceea ce face o persoana
pentru a-si modifica comportamentele, emotiile si gândurile si a avansa la o etapa urmatoare. Identificarea stadiului în
care se afla o persoana la un moment dat permite adaptarea interventiei astfel încât aceasta sa raspunda nevoilor
specifice de schimbare. Scopul interventiei este acela de a ajuta persoana sa progreseze de-a lungul stadiilor
schimbarii, sa previna recidivele si sa mentina pe termen lung achizitia dobândita.
Fig. 5.Modelul stadiilor schimbarii
Prochaska (2) descrie stadiile schimbarii ca fiind integrate într-un continuum cognitiv-comportamental. Primele doua
stadii (precontemplarea si contemplarea) sunt cognitive deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se gândesc” (sau
nu), reflecta la modificarea comportamentala, evaluând costurile si beneficiile implicate. Prin urmare, este recomandat
ca tehnicile de modificare comportamentala sa se focalizeze pe aspectele cognitive relevante (de exemplu oferirea de
informatii, provocarea convingerilor irationale, formarea unui set cognitiv realist privind consecintele
comportamentelor de risc sau ale vulnerabilitatii proprii).
De cele mai multe ori, persoana aflata în stadiul de precontemplare nu constientizeaza consecintele negative ale
comportamentelor de risc, nu va considera ca aceste consecinte „se aplica” si propriei persoane sau va simti ca nu
detine resurse si control asupra modificarii comportamentului. În acest stadiu, pe lânga tehnicile cognitive mentionate
sunt utile si tehnici de persuasiune prin puterea exemplului unor per- soane-model pentru cei în cauza sau prin
personalizarea factorilor de risc si oferirea de informatii despre beneficiile adoptarii comportamentelor sanogene.
Stadiul de contemplare se caracterizeaza printr-o ambivalenta cu privire la dorinta de schimbare. Perspectiva
schimbarii stilului de viata determina o supraapreciere a costurilor schimbarii (de exemplu, timp, efort, costuri
financiare, psihologice etc.). Potentarea motivatiei initiale de schimbare prin identificarea beneficiilor aduse de
schimbarea comportamentala este strategia cheie. Valorizarea stilului de viata sanatos, formarea unei atitudini cu
valente pozitive pentru comportamente ce promoveaza sanatatea faciliteaza trecerea de la faza de contemplorare la
urmatorul stadiu.
Persoanele ajunse în stadiul de pregatire pentru actiune au luat decizia sa îsi modifice comportamentul. De exemplu, o
persoana care a decis sa îsi schimbe dieta nesanatoasa poate sa înceapa deja în acest stadiu sa reduca consumul de
sare. Interventiile se vor focaliza pe planificarea modificarilor comportamentale si recompensarea eforturilor de
schimbare. Totodata, nu se va omite analiza posibilelor bariere (reale si percepute) care pot aparea pe parcursul
actiunilor de schimbare si de asemenea, se vor discuta solutii pentru depasirea acestora.
Stadiul actiunii presupune modificarea efectiva a comportamentului. Interventiile vor cuprinde în acest stadiu tehnici
comportamentale de învatare a practicarii noului comportament, de automonitorizare (de exemplu, tehnica jurnalului),
controlul stimulilor asociati cu comportamentul indezirabil, contraconditionarea, recompensarea, utilizarea suportului
social disponibil. De asemenea, pot fi utilizate si tehnici cognitive precum refraiming-ul (reîncadarea situatiei) care
ajuta la perceperea dificultatilor întâmpinate ca pe o sursa de informatie pentru perfectionarea strategiilor de
schimbare si nu ca pe o bariera în calea acesteia.
Mentinerea comportamentului si prevenirea „recidivelor ” constituie stadiile finale în cadrul procesului de modificare
comportamentala. Pentru persoanele aflate în aceste stadii se vor analiza strategiile care s-au dovedit cele mai eficiente
(de exemplu, persoana va fi întrebata „ai reusit sa faci zilnic activitati fizice. Ce crezi ca te-a ajutat în acest sens?”) si
vor fi recompensate modificarile comportamentale realizate. De asemenea, se va sublinia ideea ca schimbarea
comportamentului este un proces si, prin urmare, recidivele sunt posibile si normale, fiind totodata si oportunitati de
învatare. Educatorul va încuraja copiii/ele- vii în eforturile acestora de practicare a comportamentului sanatos sau de
modificare a celui cu risc si îi va ajuta sa se focalizeze pe progresele înregistrate, mai degraba decât pe esec.
În general, pentru a progresa în directia implicarii în comportamenul nou vizat, persoanele au nevoie de:

1. constientizarea faptului ca avantajele adoptarii noului comportament depasesc costurile mentinerii celui vechi;
2. încrederea ca ei pot sa realizeze si sa mentina schimbarea comportamentelor în situatiile care îi tenteaza sa se
reîntoarca la vechiul comportament;
3. strategiile care pot ajuta în producerea si mentinerea schimbarii; printre acestea enumeram:

 cresterea constientizarii prin educatie, informare si feedback personal despre noul comportament de sanatate;
 autoreevaluare - realizarea faptului ca acel comportament de sanatate este o parte importanta a propriei
persoane;
 îeevaluarea mediului - analizarea modului în care mediul proxim le afecteaza comportamentul;
 îelatii suportive - construirea de relatii care sa le sprijine modificarea comportamentului;
 îecompensarea implicarii în noul comportament;
 controlul stimulilor din mediu.

Totodata, acest model se bazeaza pe o serie de evidente despre natura schimbarii comportamentale si interventiile de
promovare a sanatatii la nivel individual, de grup, comunitar sau populational:
 schimbarea comportamentala este un proces care se dezvolta de-a lungul timpului prin trecerea prin- tr-o
secventa de stadii; programele de schimbare comportamentala trebuie sa asiste persoanele în toate stadiile;
 stadiile pot fi consolidate, dar si deschise schimbarii;
 programele de schimbare comportamentala pot sa activeze si sa motiveze schimbarea comportamentala prin
facilitarea întelegerii faptului ca beneficiile adoptarii noului comportament depasesc costurile actualului
comportament;
 majoritatea persoanelor care la un moment dat constituie grupul/populatia de interes pentru educatorul în
sanatate nu sunt pregatite pentru modificare comportamentala;
 în consecinta, acestea au nevoie de sprijin pentru a-si stabili scopuri realiste în progresul de la un stadiu la
altul, pentru a-si identifica si mobiliza resursele de schimbare, pentru a persista în schimbarea initiata si pentru
a mentine si consolida achizitia comportamentala pozitiva;
 tocmai în acest sens, rolul cadrului didactic este foarte important si formarea lui ca o persoana cheie în
promovarea sanatatii copilului si a elevului devine un deziderat al oricarui sistem modern de învatamânt si de
sanatate.