UMBRARESCU CATALINA

Programe de reabilitare psihologica si psihosociala a infractorilor

Reintegrarea sociala a infractorilor

Experienta inchisorii este un rit unic de trecere. Pentru unii, inchisoarea reprezinta o
abatere benefica si abrupta de la un comportament antisocial, o oportunitate de a-si schimba
vietile. Pentru altii, timpul din inchisoare dezvolta sau intensifica atitudinile si relatiile de
"banda", acestia imbratisand o identitate criminala. Pentru altii inchisoarea dezumanizeaza,
transformandu-i in oameni "amarati". Asa cum unii oameni nu isi revin din traumele razboiului,
asa unii nu isi revin din experienta inchisorii.

Reintegrarea sociala presupune restructurarea caracterului infractorului astfel incat

acesta sa poata activa in societate fara a comite, pe viitor, infractiuni (Garner Bryan, 2001).

Reintegrarea condamnatului intr-o casa si intr-o comunitate este dificila si presupune

implicarea tuturor factorilor sociali pentru ca aceasta sa fie efectiva.

Deoarece multi infractori eliberati nu au legaturi puternice cu familia sau cu comunitatea,

se vor intoarce, cel mai probabil, la vechile obiceiuri. Multi vor comite din nou infractiuni pentru
a se sustine financiar, deoarece accesul la la servicii sociale, la o casa, un loc de munca este
aproape imposibil. Comunitatea joaca un rol esential in procesul de reintegrare, iar membri
societatii trebuie sa gaseasca un echilibru intre frica si neincrederea cauzata de reintoarcerea
prizonierilor si sa le ofere suport social si servicii pentru acestia.

Fostii condamnati sunt obligati sa depaseasca multe alte obstacole pentru a se integra cu

succes. In plus fata de dosarul criminal, acestia se confrunta cu deficite educationale, probleme
de sanatate si tratamente inadecvate de mai multe feluri. In ceea ce priveste educatia, prizonierii
sunt mult mai putin educati decat restul populatiei (Harlow C.,2003). Problemele de sanatate sunt
de asemenea obstacole in calea succesului, iar lipsa asigurarilor medicale la reintoarcerea in
societate ingreuneaza reintegrarea condamnatilor.

Solomon, Johnson, Travis si McBride (2004) precizeaza trei faze necesare pentru o
reintegrare cu succes:
1) protejarea si pregatirea prin intermediul programelor institutionale,
2) controlul si refacerea prin intermediul programelor de tranzitie in comunitate si
3) sustinerea si suportul prin o combinatie de programe ce vizeaza comunitatea pe un
termen lung. Intr-un studiu din 2003, Seiter si Kadela indica trainingurile de formare
profesionala, programele de cautare a unui loc de munca, programele de reabilitare a consumului
de droguri, programele inainte de eliberare si cele dupa eliberare, ca cele mai eficiente programe.

Desi exista numeroase chei pentru o reintegrare reusita, Travis sumarizeaza cinci
principii esentiale:
 1) pregatirea pentru reintegrare (calificari si aptitudini care se vor concretiza in locuri de
munca la eliberare),
 2) construirea unor legaturi intre inchisori si comunitati,
 3) momentul eliberarii, eliberarea din inchisoare nu este finalul procesului,

1
UMBRARESCU CATALINA
Programe de reabilitare psihologica si psihosociala a infractorilor

 4) formarea unui cerc de suport cu influente pozitive,

 5) promovarea unei reintegrari reusite.

Sistemul penitenciarelor trebuie sa fie interesat de soarta condamnatilor si sa se implice

cu diferite programe care sa ii ajute pe condamnati pe mai departe, sa ii educe si sa le ofere
posibilitatea reintegrarii in societate. Pentru un fost detinut reintegrarea este dificila, oamenii
trebuind sa inteleaga ca in unele cazuri delictele sunt "boli" care se pot vindeca, fostul infractor
dorind o sansa noua in societate.

Personalitatea indivizilor care se intorc acasa de la inchisoare a fost conturata de istoria

delictelor si a abuzului de substante, a calificarilor pentru munca si a experientei profesionale,
sanatatii fizice si psihice, experientei din inchisoare, atitudinilor, convingerilor si a trasaturilor
personalitatii. Familiile pot sa ofere un sprijin important prizonierilor care se reintorc acasa, pot
sa faciliteze delictele si abuzurile de droguri sau pot sa fie victime ale infractorilor, nedorind sa
stie nimic de acestia la eliberare.

Visher si Travis, in 2003, precizeaza ca reintegrarea pe termn lung a prozonierilor va

depinde de urmatoarele caracteristici personale:
 circumstantele anterioare inchisorii (caracteristicle familiei, profilul demografic, experienta
profesionala, calificarile profesionale)
 experientele din inchisoare (durata pedepsei, participarea la prgramele de tratament, contactul
cu familiile si prietenii, pregatirea inainte de eliberare)
 experiente imediate dupa inchisoare ( momentul eliberarii, nevoia unei locuinte, suportul
familiei)
 experientele integrarii in comunitate (experientele angajarii, influenta apropiatilor, legaturile
familiale, serviciul social de suport, supravegherea justitiei).

Gasirea unui loc de munca pentru un fost detinut este esentiala, deoarece acesta
descopera respectul de sine si o liniste care vine din munca onesta. De asemenea, avind un loc de
munca, fostul prizonier ia contact cu oameni noi, de la care poate invata si dezvolta ca om. Locul
de munca ii asigura o ocupatie prin care se poate intretine, ii reda respectul de sine. Fostul
detinut se confrunta cu prejudecata oamenilor, fiindu-i greu sa isi gaseasca un loc de munca, mai
ales acum cand rata somajului e ridicata, inclusiv celor pregatiti fiindu-le dificil sa gaseasca un
loc de munca.

Familia este foarte importanta pentru reintegrarea fostilor infractori, sprijinul acesteia

obligandu-i moral pe acestia sa devina parinti sau soti mai buni. Fostul detinut are nevoie de
intelegerea familiei sale, de dragostea si suportul fiecarui membru.

Comunitatea trebuie sa depaseasca prejudecatile legate de fostii infractori si sa-i ajute

pe acesia a se reintegra. Comunitatea a fost locul unde intentia de a savarsi delictul a aparut si
unde delictul s-a produs. Societatea civila trebuie sa fie constienta de aceste lucruri si sa
actioneze in consecinta, straduindu-se sa gaseasca mijloace de reintegrare pentru fostii
condamnati. Un loc importantnt ar trebui sa-l ocupe Primaria de unde isi are domiciliul sau unde
isi desfasoara activitatea prin actiuni de voluntariat, cursuri ,fiindca multi dintre cei domnati au

2
UMBRARESCU CATALINA
Programe de reabilitare psihologica si psihosociala a infractorilor

grad scazut de instruire si educatie. In acest caz primaria Alba Iulia a facut primul pas,iar
exemplul trebuie urmat si de alte institutii ale statului.

Oricare ar fi strategiile sau programele utilizate pentru a facilita reintegrarea fostilor

detinuti, este unanim acceptat ca acestia au nevoie de ajutor pentru o integrare reusita. Pentru a
se descurca si trai in societate, fostii condamnati trebuie sa fie implicati in activitati sociale, intr-
un mediu constructiv si benefic, necesitand o comunicare continua cu familia, organizatiile
implicate si cu comunitatea.

Oportunităţi pentru reintegrarea socială a persoanelor care au fost condamnate penal şi

care aparţin unor grupuri vulnerabile

□ Legea 116/2000 privind combaterea marginalizării sociale asigură cadrul legal pentru
sprijinirea tinerilor până în 35 de ani. Este creată astfel posibilitatea încheierii unor contracte de
solidaritate pentru sprijinirea angajării persoanelor marginalizate.
□ În perioada de pregătire pentru liberare, persoanele private de libertate pot urma cursuri
de calificare gratuite.
□ Pe perioada detenţiei, persoanele condamnate penal pot urma cursuri şcolare oferite
gratuit. Persoanele private de libertate care urmează astfel de cursuri primesc şi recompense de
natură financiară.
□ Pe perioada detenţiei, persoanele private de libertate pot desfăşura activităţi de muncă,
iar faptul că lucrează pe timpul detenţiei poate fi o recomandare pozitivă pentru foştii deţinuţi şi
ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra încrederii angajatorilor şi a societăţii în general în
aceştia.
□ În ultima perioadă se găsesc cu mai mare uşurinţă locuri de muncă, inclusiv pentru
muncitori necalificaţi.
□ Angajează fără a solicita cazier: o firmele mici, pe bază de relaţii personale (ex. firmă
deţinută de un prieten sau membru al familiei) o firme mari din anumite domenii (ex. cablu TV)
□ Există posibilitatea de a lucra ca persoană fizică autorizată sau de a înfiinţa o firmă
□ Există angajatori care oferă calificare la locul de muncă pentru cei care nu au o
calificare, sau sunt dispuşi să plătească ei cursurile de calificare
□ Există (mai ales la angajatorii străini) o deschidere pentru angajarea grupurilor
marginalizate

Intervenţia pentru reintegrare socială

Disfuncţionalităţi în intervenţia pentru reintegrare socială a persoanelor condamnate penal

Putem afirma că sistemul de asistenţă pentru persoanele condamnate penal nu este

coerent şi integrat:

3
UMBRARESCU CATALINA
Programe de reabilitare psihologica si psihosociala a infractorilor

□ Legislaţia actuală este restrictivă, limitând numărul persoanelor care pot primi suport
social. Spre exemplu, contractul de solidaritate prevăzut în legislaţia referitoare la combaterea
marginalizării sociale, poate asigura sprijin pentru un număr mult prea redus de cazuri, dar oferă
avantaje rezonabile pentru angajatori. De asemenea, legea de executare a pedepselor nu permite
voluntariatul persoanelor private delibertate (ex. intervenţii în situaţii de criză sau pentru grupuri
defavorizate) care ar avea un impact pozitiv şi ar atrage simpatia comunităţii.
□ Există domenii de intervenţie în reintegrarea persoanelor condamnate penal care nu
sunt încă acoperite satisfăcător. Astfel, nu există asistenţă postdetenţie. Nu se poate vorbi de o
eficienţă a programelor de reeducare din penitenciare dacă 11 acestea nu sunt continuate de
programe de asistenţă în comunitate şi dacă persoanele care se liberează nu sunt monitorizate şi
sprijinite în comunitate.
□ Deşi există servicii sociale în comunitate care pot asigura asistenţă şi consiliere, astfel
de servicii şi resurse diferă de la o comunitate locală la alta adesea nu în funcţie de nevoile
sociale existente la nivelul respectivelor comunităţi, ci în funcţie de resursele materiale şi de
expertiză de care dispune comunitatea respectivă.
□ Direcţiile de asistenţă socială nu dispun de expertiză specifică pentru a lucra cu foşti
deţinuţi şi persoane aflate în probaţiune. Astfel, se lucrează greu cu persoanele anterior aflate în
detenţie sau aflate în probaţiune, pentru că acestea nu sunt însoţite de un asistent social în
comunitate.
□ Resurse umane reduse la nivelul serviciilor de probaţiune şi al unităţilor penitenciare
pentru supravegherea şi controlul eficient în comunitate al persoanelor care execută pedepse
privative de libertate (ex. pentru supravegherea deţinuţilor care ies la muncă în afara locului de
deţinere sau la activităţi educative desfăşurate în comunitate) şi pentru desfăşurarea unor
programe de asistenţă psihosocială eficiente
□ Colaborarea serviciilor locale de asistenţă socială şi de ocupare a forţei de muncă, cu
serviciile de probaţiune şi cu serviciile educative şi de asistenţă psihosocială din penitenciare este
redusă. Spre exemplu, serviciul de probaţiune din Bucureşti deşi informează clienţii referitor la
serviciile publice sau private de asistenţă socială din comunitate pe care le pot accesa, comunică
şi colaborează în foarte mică măsură cu aceste servicii pentru rezolvarea unor cazuri concrete.
□ Există un număr mic de ONG care oferă servicii persoanelor condamnate.
□ Sistemul de protecţie socială pentru persoanele care au fost condamnate penal este
excesiv de birocratic

Servicii propuse a fi oferite de ONG:

□ Mediere şi consiliere pentru găsirea unui loc de muncă

□ Reţele de ONG de ocupare
□ Organizarea de ateliere şi cursuri de calificare în penitenciare
□ Oferirea unor unelte pentru începerea unei afaceri pe cont propriu
□ Sprijin pentru autorizarea ca persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică
□ Colaborare cu bănci pentru creditarea începerii unor afaceri

4
UMBRARESCU CATALINA
Programe de reabilitare psihologica si psihosociala a infractorilor

Bibliografie:

1. Spoiala Alexandru, Probatiunea si reintegrarea sociala a infractorilor, Ed. Cartea

Universitara, Bucuresti, 2007
2. Garner Bryan, A Handbook of Basic LawnTerms, Minnesota, 2001
3. Christy Visher, Jeremy Travis, Transitions from Prison to Community:
Understanding ,2004

4. Schnell DP., The Prisoner' Family: A study of the Effects of Imprisonmenr on the
Families of Prisoners, San Francisco, 1976