IMPERIALISMUL COLONIAL

După 1870 Anglia şi Franţa au fost întrecute de SUA şi Germania.Japonia se afirma ca prima mare
putere ce nu aparţinea rasei albe. Una dintre cele mai evidente forme de manifestare a concurenţei a fost
expansiunea colonială. Colonialismul a avut cauze:economice (căutarea unor pieţe şi aprovizionarea cu
materii prime), sociale (orientarea surplusului demografic) , politice. Marea Britanie dorea să-şi continue
supremaţia. Franţa căuta compensaţii extraeuropene. SUA concura modelul european al “zonelor de
influenţă”, cerând “porţi deschise” în China şi Africa.Italia şi Germania urmăreau afirmarea “geniului”
naţional.Japonia avea nevoie de materii prime pentru a-şi menţine statutul de mare putere.În Africa
principalele puteri coloniale erau Marea Britanie şi Franţa.Colonii africane aveau şi Portugalia, Belgia,
Olanda, Italia, Germania.Africa devine o sursă de materii prime ieftine şi de soldaţi.Imperiul colonial
britanic african a fost cucerit de soldaţi africani.Rusia şi-a extins posesiunile în Extremul Orient, Franţa
stăpânea Indochina, India era “perla” coroanei britanice.Japonia a caştigat războaiele cu China (1894) şi
Rusia (1904-1905), ocupând Manciuria (China) şi insula Sahalin.În 1910 a cucerit Coreea.SUA, în urma
războiului cu Spania (1898), A anexat insulele Hawai, Guam şi arhipelagul Filipine.Germania a ocupat
insule din arhipelagurile Bismarck, Caroline, Mariane, Marshall.În 1914 lumea era împărţită principalii
beneficiari fiind Marea Britanie şi Franţa. Majoritatea teritoriilor erau strict controlateă.e metropolă.

EUROPA ALIANŢELOR POLITICO-MILITARE

Evoluţia relaţiilor dintre statele europene a fost determinată de consecinţele păcii de la Frankfurt
pe Main, din 1871.Prinţul Otto von Bismarck a urmărit:menţinerea Franţei în izolare politică şi
diplomatică, păstrarea echilibrului existent între puteri, împiedicarea aspiraţiilor naţionale ale minorităţilor
din celelalte imperii.Cancelarul s-a străduit să creeze în jurul Franţei un sistem de alianţe. În 1873, el a
iniţiat Alianţa celor trei împăraţi (ai Germaniei, Austriei, Rusiei). Bismarck a impus în cadrul Congresului
de la Berlin (1878) un compromis prin “compensaţii”.Germania a încheiat cu Austro-Ungaria, în 1879, o
alianţă defensivă. În 1882, la această alianţă a aderat şi Italia. Se crea astfel prima grupare politico-militară:
Tripla Alianţă sau Puterile Centrale.În 1883 s-a încheiat şi alianţa României cu Austro-Ungaria şi
Germania. Prezenţa Italiei şi a României în aceeaşi alianţă cu Austro-Ungaria asigura dublei monarhii
liniştea la frontierele de sud-vest şi de est. În 1890, noul împărat, Wilhelm al II-lea, a anunţat lansarea
Germaniei în “politica mondiala”, al cărei scop era supremaţia mondială, iar instrument, flota de
război.Franţa şi Rusia au semnat convenşii militare (1892-1893), Anglia a ieşit din politica sa de “splendidă
izolare” şi a încheiat, în 1904, acordul colonial cu Franţa (Antanta Cordială) şi în 1907, un acord
asemănător cu Rusia.Apărea astfel a doua grupare politico-militară: Tripla Înţelegere sau Antanta.
Contruirea celor două sisteme de alianţe a provocat crize cum au fost cele din Maroc (1905-1911) şi din
Peninsula Balcanică (1908-1912-1913). Crizele politico-diplomatice au accelerat pregătirile militare ale
tuturor puterilor.