UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

Obiect de studiu:
Metode de cercetare noninvazive a siturilor și
monumentelor

DRONELE
Utilizarea lor în cercetarea
siturilor și monumentelor

Realizat: Masterand An II, Irina Briceag

Verificat: Profesor Universitar, Mihai BĂȚ

Chisinău, 2021
 DRONELE

Într-o lume în care tehnologia avansează cu viteze uluitoare, iar inovațiile în acest domeniu
cunosc o dezvoltare exponențială, noțiunea de dronă a devenit în ultimii ani, un termen extrem
de popular. Dar ce este o dronă?
Termenul dronă provine de la acronimul din limba engleză DRONE – Dynamic Remotely
Operated Navigation Equipment (Echipament de Navigație Teleoperat Dinamic de la Distanță).
Când ne referim la drone vorbim, de fapt, despre vehicule aeriene fără pilot uman la bord. Cel
mai frecvent dronele sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de UAV –
Unmanned Aerial Vehicle (vehicul aerian fără pilot uman la bord), UAS – Unmanned Aerial
System (sistem aerian fără pilot uman la bord), respectiv RPAS – Remotely Piloted Aircraft
System (sistem aerian teleoperat de la distanță).
Unul dintre cei mai cunoscuți producători de drone de pe piață a lansat, în 2016, modelul DJI
Phantom 4 care încorpora tehnologii de ultimă generație, cum ar fi algoritmi de supraveghere
inteligentă și machine learning. Aparatul de zbor putea să evite obstacolele, să urmărească
inteligent și să fotografieze persoane, animale sau obiecte.
Operarea unei drone în zbor se realizează fie autonom, cu ajutorul echipamentelor de
navigație și aparaturii instalate la bordul acesteia, fie prin intermediul unui operator aflat la sol
care transmite comenzile prin satelit sau prin radiofrecvență.
Funcțiile de teledetecție ale dronelor includ senzori din spectrul electromagnetic, senzori de
raze gamma, senzori biologici și senzori chimici.
În prezent dezvoltarea UAV redefinește conceptul de geointelligence (produse informaționale
rezultate din analiza și exploatarea imaginilor aeriene și satelitare ale suprafeței terestre), precum
și conceptul de putere aeriană [4].
Administrațiile publice și forțele de securitate se bucură de tehnologia utilă a unor drone
civile. Acest domeniu are un potențial enorm pentru viitor, și administrațiile publice ar trebui să
facă tot ce pot pentru a nu-l împiedica să se dezvolte. Cercetând cu atenție lista de scopuri în care
pot fi folosite aceste drone profesionale pentru filmat, observăm ca ele pot fi extrem de utile
pentru poliție, pompieri, instituții de cercetare științifică, agenții imobiliare, profesioniști din
construcții, diverse domenii de agricultură, geologie etc [2, p. 494].
 UTILIZAREA DRONELOR ÎN ARHEOLOGIE

Arheologii folosesc UAV-urile sau dronele de ani de zile pentru a observa diverse locuri din
aer. Înainte de utilizarea dronelor au fost folosite zmeie, baloane cu heliu ori aeromodele.
Dronele prezintă avantajul că pot capta imagini în condiţii de lumină scăzută, pe ninsoare ori
în condiţii de îngheţ (când anumite situri pot fi mai bine vizualizate) [3].
În prezent este deja posibil ca tehnologia LIDAR să fie instalată chiar pe drone [7], aceasta
prezentând un avantaj enorm, fiindcă în doar câteva ore se poate de scanat suprafețe mari
împădurite și greu accesibile, precum și prelucrarea rapidă și calitativă a informației obținute.
Astfel metodele fotogrammetrice și cele de teledetecție folosite în arheologie, în țările
avansate ce folosesc deja de câțiva ani UAV-urile în arheologie au cunoscut un suport enorm,
limitându-se timpul de obținere a imaginilor și a scanărilor precum și obținerea calitativă a
produsului finit dorit. Iar informația obținută în urma fotografierii aeriene și scanării cu ajutorul
dronelor permite reconstituirea 3D a siturilor arheologice și monumentelor în scurt timp și-n
calitatea bună datorită noilor sofftwar-uri ce mereu se performează.

Reconstrucție 3D a monumentelor pe baza fotografiilor obținute din dronă.

Fotogrammetria
Fotogrammetria se ocupă cu înregistrarea, măsurarea şi reprezentarea obiectelor sau
fenomenelor în spaţiu şi timp, cu ajutorul imaginilor fotografice ale acestora, ce poartă
denumirea de fotograme. Ridicările fotogrammetrice ale terenului ori elementelor reprezentate
pe hărți și planuri topografice au o largă utilizare în prezent datorită randamentului superior al
procesului de culegere şi prelucrare a datelor, precum şi a metodelor rapide de întocmire a
documentației cartografice sub formă analogică şi, mai recent, sub formă digitală. În arheologie,
fotogrammetria este aplicată în special la scara complexelor ori situațiilor arheologice atât pentru
a înlocui desenul arheologic, cât și pentru a permite reconstituirea tridimensională a unor vestigii
care, prin săpătură, sunt îndepărtate pentru totdeauna din contextul original (close range
photogrammetry). Modelele tridimensionale digitale cu texturi fotografice realiste permit,
ulterior săpăturii, vizualizarea oricăror detalii și realizarea de măsurători precise. Fotogrammetria
se aplică cu succes inclusiv în reprezentarea grafică a elementelor arhitectonice. Pentru a putea
determina corect forma și dimensiunile elementelor arheologice, fotografiile suferă un proces de
rectificare prin care sunt corectate distorsiunile geometrice cauzate de lentile ori de unghiul de
fotografiere, dar și un proces de referențiere prin care pixelii imaginilor sunt corelați cu
informație spațială. Există mai multe metode de referențiere spațială a imaginilor, în general
bazate pe identificarea în fotografii diferite a unor puncte comune. Dacă punctele au coordonate
cunoscute într-un sistem metric de referință, aplicații software specializate permit rectificarea
geometrică a fotografiilor și realizarea de măsurători precise pe baza lor [1, p. 22-24].

Fotogrametria cu ajutorul dronei

Teledetecția
Teledetecția cuprinde ansamblul de tehnici și tehnologii prin care se obțin informații despre
obiecte sau fenomene ce au loc pe pământ, în ocean sau în atmosfera planetei, fără a avea un
contact direct, fizic, cu acestea. Tehnologiile folosite se bazează pe emiterea de semnal și sunt,
de regulă, aeropurtate cu ajutorul sateliților artificiali ori aeronavelor. Senzorii pasivi (în spectrul
vizibil sau în alte benzi spectrale) înregistrează radiațiile naturale (de exemplu lumina) emise sau
reflectate de obiecte. Alte echipamente emit ele însele radiații și înregistrează răspunsul. În
această categorie sunt incluse tehnologiile RADAR și LIDAR.
 LIDAR (Light Detection And Ranging) este o tehnologie, ale cărei aplicații în arheologie au
înregistrat în ultima vreme un real succes, inclusiv în România. Se bazează pe emiterea de
semnal laser către suprafața terestră și are ca principal rezultat modelarea tridimensională a
acesteia sub formă de modele digitale de elevație a terenului de mare rezoluție. Este utilă în
evidențierea micro-topografiei ascunse de vegetație sau aflate sub apă [1, p. 24-25].
În Republica Moldova dronele în cercetarea arheologică au fost implementate recent, aceasta
rămâne o perspectivă de viitor, mai întâi de toate este necesar de a reglementa cadrul legislativ în
privința UAV-urilor, pentru a se evita situațiile de la: atentat asupra proprietății private până la
ciocniri cu aeronave ce transportă pasageri [2, p. 492-493].

Orașul antic Cahokia (SUA), fotografii făcute din Dronă utilizând teledecția

STUDIU DE CAZ – DESCOPERIREA UNEI AȘEZĂRI PRE-COLUMBIENE ÎN

KANSAS (SUA)

În urma unui sondaj cu drone a dezvăluit rămășițele erodate ale unui șanț larg care odată
înconjura o suprafață de 2.000 de metri pătrați pe o bufă cu vedere la râul Nuc. Plin de 400 de
ani de eroziune și acoperit de sol vegetal și iarbă, terasamentul precolombian apare în imagistica
termică, dar este altfel aproape invizibil de sus.
Cu secole înainte ca fermele să ajungă la râul Walnut din sud-estul Kansasului, un grup
dens de sate agricole se aflau pe o întindere de 8 kilometri a râului, începând cu, cel puțin, 900
până în jurul anului 1650 d.Hr., strămoșii popoarelor Wichita de astăzi au trăit în case de groapă
acoperite cu iarbă, vânau bizoni și fasole de crescătorie, porumb, dovlecei și floarea soarelui.
Arheologii au găsit urmele îngropate ale caselor lor, depozite subterane de aprovizionare și
movile ceremoniale în cel puțin 20 de situri de-a lungul râului Nuc, iar dovezile sugerează că
acesta a fost un grup de sate atât de strâns încât ar fi putut la fel de bine să fie un așezare unică.
La cele mai mari situri ale lor, Wichita ancestrală a construit terasamente mari: șanțuri
circulare largi care închid spații de 50 metri lățime, cu movile joase în centru. Vânătorii de
relicve care au jefuit aceste locuri în anii 1800 au numit lucrările de terasament „cercuri de
consiliu”, dar scopul lor real rămâne o întrebare fără răspuns.
Până de curând, majoritatea arheologilor erau destul de siguri că toate movilele și
terasamentele care se găseau de-a lungul râului Nuc au fost deja descoperite. Acesta a fost
verdictul unei lucrări din 1967, care a urmat ani de săpături și inspecții aeriene în zonă. Zeci de
ani mai târziu, lidarul aerian, infraroșu și imagistica termică permit arheologilor să caute lucruri
care altfel ar rămâne invizibile chiar și din aer.
Dacă te uiți astăzi la terenul înclinat ușor de deasupra blufului, nu ai vedea nicio urmă a
unui șanț de 2 metri (6,5 picioare) lățime care înconjura odată o zonă de 50 de metri (165
picioare). De-a lungul secolelor, eroziunea a umplut șanțul cu sol și a aplatizat movila joasă care
probabil a fost odată în centrul spațiului.
Dar, deoarece solul care a umplut șanțul este mai puțin ambalat decât pământul din jurul
său, acesta reține mai multă apă și radiază mai puțină căldură. Când Casana și colegii săi au
zburat o dronă cu o cameră termică peste sit, șanțul îngropat de mult s-a remarcat ca un inel
întunecat și răcoros așezat în pământul mai cald. Doar aproximativ două treimi din cercul
original rămân; părțile de pe partea descendentă a pantei ușoare au fost probabil erodate și
îngropate prea mult pentru a fi văzute chiar și cu imagistica termică.
Structurile îngropate, cum ar fi șanțurile, fundațiile și pereții, se remarcă, de obicei, în
fotografiile aeriene, deoarece culturile și iarba tind să crească mai înalte și mai verzi peste solul
liber al șanțurilor și al orificiilor umplute (sau mai scurt peste pereții sau drumurile îngropate).
Totuși, un an mai umed sau mai uscat sau un anumit unghi al soarelui poate ascunde sau
dezvălui aceste caracteristici. Casana și colegii săi spun că probabil de aceea „cercul consiliului”
nou redescoperit apare în doar câteva fotografii aeriene și prin satelit realizate în ultimul deceniu.
Și de aceea privirea dincolo de spectrul vizibil al luminii este o modalitate importantă de a găsi
rămășițele ascunse ale trecutului.
„Descoperirea noastră servește, de asemenea, ca un memento puternic că multe
caracteristici arheologice sunt probabil păstrate în peisajul modern, care pot fi recunoscute doar
prin utilizarea tehnologiilor adecvate la scări spațiale mari”, au scris Casana și colegii săi.
Pentru a profita la maximum de imagini termice, arheologii au zburat un quadcopter 3DR
Solo pe o suprafață de 18 hectare dintr-o fermă de bovine din Kansas noaptea, astfel încât
senzorii să măsoare căldura radiantă din sol în loc să se reflecte căldura de pe suprafața solului.
în timpul zilei. Au urmat zboruri dimineața devreme pentru fotografii vizibile și zboruri la
jumătatea zilei pentru a colecta imagini cu infraroșu ale site-ului. [7]
 Fotografii din dronă asupra zonei din Kansas unde a fost descoperită așezarea

CONCLUZIE

Cu toate că dronele inițial au fost concepute pentru utilizare în domeniul militar, aceste
aeronave o data ce au fost prezentate publicului larg imediat s-au găsit alternative de
întrebuințare un astfel de domeniu îl reprezintă arheologia, după cum vedem din exemplu. O dată
cu întrebuințarea dronelor în arheologie se observă un progres considerabil, astfel se poate
organiza fotografii a întreg șantierului archeologic în contextual sitului, de la înălțime ceea ce
oferă o vedere de ansamblu asupra monumentului archeologic și posibilitatea de reconstituire 3D
a unui obiectiv archeologic, cee ace ar fi un suport enorm pentru arheologia experimentală.
Scanările cu ajutorul programei LIDAR, instalată pe dronă, în contextul sporirii autonomiei
dronelor, din ultimii ani, oferă posibilitatea de a efectua ridicările topografice a unui sit
archeologic greu accesibil pentru tehnologiile anterioare dar și pentru oameni, din anumite
motive: loc împădurit, pante abrupte sau dimensiunile mari. Drona și cu sofftwar-ul necesar
instalat, nu numai că permite accesul spre cercetare dar obține informația în foarte scurt timp.
Deasemenea cu ajutorul acesteea se poate verifica starea siturilor de la distanță, supravegherea
unor șantiere importante sau realizarea de microfilme cce vor permite reconstituirea complexelor
descoperite sau la crearea filmelor documentare.
În cazul Republicii Moldova, mai întâi de a implementa dronele pe larg în cercetarea
arheologică, este necesar de a observa reușitele dar și erorile înregistrate de acele țări, inclusiv și
România, ce au implementat UAV-urile în arheologie. Poate că această întârziere va fi benefică
pentru noi, acum dronele au devenit mai accesibile, mai eftine, dar vom avea și experiența altor
țări mai dezvoltate ce au perfecționat întrebuințarea dronelor în arheologie – ne rămâne doar să o
analizăm.
 BIBLIOGRAFIE

1) M. M. Ștefan, D. Ștefan, V. Cavruc, ArheGIS: arheologie digitală și spațială: manual

teoretic și exemple de aplicare. Brăila, Editura Istros, 2012.
2) E. Cebotaru, Evoluția dronelor în Republica Moldova. În: Teoria și practica administrării
publice. Materiale ale conferinței științifico-practice internaționale. Chișinău, 2018, p.
490-494.
3) https://www.scientia.ro/univers/terra/6947-sase-instrumente-ce-au-revolutionat-
arheologia.html
4) https://intelligence.sri.ro/drone-o-noua-era-sistemelor-de-navigatie-aeriana-fara-pilot/
5) https://www.nytimes.com/2014/08/14/arts/design/drones-are-used-to-patrol-endangered-
archaeological-sites.html
6) https://arstechnica.com/science/2020/09/archaeologists-with-drones-discover-pre-
columbian-earthworks-in-kansas/
7) https://escadrone.com/lidar-drone-homologue/