Curs Bucur 13/11/2017

Evenimente post declaratia Schuman.

Comunitatea Economica a Carbunelui si a Otelului isi gaseste suportul si ajutorul prin Tratatul de la Paris.

Conducerea Comunitatii este realizata rotativ, prin intermediul marilor personalitati.

In parallel cu acest fenomen ce marceaza inceputul deceniului al 5-lea al secolului XX, apare chestiunea
reintegrarii in spatiul de securitatea si apararea a spatiului Euro-Atlantic a RFG-ului, asa cum vo intelege
din punctul de vedere al cel 3 mari aliati: Franta, Marea Britanie si Statele Unite, care se vor unifica.

RDG si RFG vor reprezenta Germania.

Aceasta chestiune e una foarte delicata, in special pentru SUA care urmareste securitatea si apararea RFG-
ului. Reintegrarea in esenta a ceea ce reprezinta vechiul adversary nu e o chestiune usor digerabila, in
special pentru fostii vecini ai Reich-ului german. Statele afectate de ocupatia germana (belgieni, olandezi,
francezi, etc). Franta traieste o spaima structural, o frica extinsa la nivelul intregii societati franceze, cu
totii au gestul reflex de a obiecta.

In fata propunerilor generoase de peste Atlantic si sustinute puternic si de Londra, Franta obiecteaza cu
cadenta. Statele Unite propun dupa o lunga perioada de negocieri 2 solutii cu privire la reintegrarea
Germaniei –

1) reintegrarea Germaniei prin acceptarea acesteia la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (I se

acorda un status de egalitate a RFG-ului in interioriul unei aliante politico-militare si elevarea nivelului de
prestegiu al acestei tari si a armatei sale care urma sa fie recunoscuta.

2) Negocierea unui format in care Bonul (capitala era la Bon in partea Occidentala a Germaniei). –
participarea la un soi de aparare/Securitate intr-un context in care aceasta trebuia sa isi aduca contributia
la asigurarea unei umbrele de protectie pentru membrii. Acest lucru urma planul proiectului lui Schuman,
doar ca era un proiect care viza integrarea la nivel militar si ulterior la nivel politic.

Franta isi mentine o atitudine distanta, chiar separate in cadrul negocierilor – Parisul hotaraste sa preia
initiativa si pe fundalul discursurilor incep sa surprinda, sa ancoreze doctrinar Razboiul Rece. (discursul
fostului prim-ministru britanic Winston Churchill). Franta reuseste sa realizeze o lovitura de gratie in
directia aceasta, in urmatorul sens: Statele Unite ale Europei (sablonul) – sa fie un fel de model ca SUA.

In baza viziunii Britanice care are la baza aceasta idee – pleaca de la premiza – sa formeze o comunitate
europeana de aparare care sa reia modelul Declaratiei Schuman, sa o reluam la nivelul industriei de
aparare. Planul Pleven (dupa numele ministrului francez).

Planul Pleven prevedea crearea unei astfel de comunitati la nivel supranational care sa coordoneze
ministerele de aparare din fiecare stat. Aceasta comunistate urma sa fie alcatuita din contingente
nationale ale statelor membre participante la ea, inclusive Germania. In interioriul aceste comunitati
exista o diferenta de statut intre statele membre si RFG-ul: in interioriul comunitatii, RFG e un stat ce nu
mai are armata, e sub control militar si acest stat este droit de SUA sa fie reintegrate in spatiul NATO.
Franta propune un alt statut – privit din perspectiva comunitatii – tarile membre trebuia sa trimita una
din armate, iar Germania Federala, comunitatea trebuia sa fie armata. Armata germana trebuia sa fie sub
conducerea HQ-ul condus de ofiteri aliati. Adica se refuza Germaniei sa aiba o armata nationala, ca sa nu
se renasca sentimentul national si militar german. Se refuza crearea de divizii cum avea Reich-ul.

Proiectul nu era echitabil pentru germane, care suferea un process de reconstructie. Insa Franta isi
manifesta antipatia fata de reimplicarea Germaniei in comunitatea de Securitate si aparare.

Spre deosebire de Planul Schuman, Planul Pleven este criticat de ceilalti membrii. Franta avea o fobie fata
de statul german. Franta imagineaza o serie propuneri care mai de care savuroase. Germania vine cu
propuneri in cadrul negocierilor multilaterale, ca sa ridice Bonul la statut de membru cu drepturi egale.
Franta dorea ca Germania sa aiba drepturi cat mai putine.

Fostul aliat – Uniunea Sovietica se ocupa de a demantela monopolul American cand vine vorba de
arsenalul atomic: prin intelligence.

Marea Britanie si Franta – tari europene implicate in spatiul de Securitate si aparare, incearca sa isi
construiasca propriul arsenal atomic cu scopul de a-si asigura propriul interes national.

Franta e cea care se afla intr-o pozitie slaba – chiar si in timpul lui De Gaulle – voia sa isi construieste un
arsenal atomic. Americanii si Britanicii le refuza francezilor tehnologia atomica. Atunci Franta traieste
dincolo de o frustare cu privire la reintegrarea Germaniei ce a avut un impact negative timp de 2 generatii
(Cele 2 Razboaie Mondiale) e intr-o situatie imposibila de a a-si apara interesul national (prin armament
atomic).

Nici la nivelul politicii interne franceze, confruntarile dintre membrii lui De Gaulle si alte partide de
guvernare nu isi dau interesul in a forta un resort de vointa. Tratatul e propus, semnat dar nu e ratificat
(Pleven).

In 1952, proiectul ajunge la procesul de ratificare, dar proiectul lui Pleven nu va trece. In fata acestui esec,
britanicii se vor izola, iar situatia Germaniei se va schimba.

Esecul – reprezinta consecinta dezvoltarii comunitatilor europene pana la momentul Maastricht – pana la
Maastricht, comunitatea s-a dezvoltat intr-un gigant economic, dupa a devenit un pitic politic si militar.
De ce s-a dezvoltat asa? Din cauza unui esec de reintegrare europeana.

De ce nu avem o integrare politica? Membrii Uniunii Europene retin in directia aceasta a integrarii
Europene, gasirea unei voci commune a devenit o chestier delicate.

Azi e un Comisar European – arata progresul din momentul anilor 1950, cand un proiect ce a plecat de la
un actor European (Franta) s-a transformat in realitate. – adica dezvoltarea pilonului militar.

Planul Pleven – ramane un esec ursturator, care va genera formula – Comunitatile Europene, Gigant
economic, pitic politic.