Evoluția teritorială a țărilor române până la 1859: Albastru deschis:

teritoriul comparativ al României mari (1918-1940); Albastru-verde

deschis: formațiuni politice având o populație românească ("vlahă")
atestată; Verde-albastru închis: Formațiuni politice având o conducere
românească atestată.
Înaintea constituirii regiunilor tradiționale, au existat țări unde astăzi se
află România, numite de istorici Romaniile populare și de cronicarii valahii,
unele constituite sub formă de cnezate, altele simple comunități rurale, cum
sunt de exemplu țările Crasnei, Lăpușului, Gurghiului, Moților, Amlașului,
Făgărașului, Bârsei (în Transilvania), Gilortului, Jaleșului, Lotrului,
Argeșului, Muscelului (în Valahia), Vrancei, Neamțului, Dornei,
Strășinețului, Onutului, Sorocăi, Iașilor, Bârladului, Codrului, Ciubărciului
(în Țărа Moldovei), la care se adaugă Vlahiiledin sudul Dunării atestate
prin documente sau prin toponime ca Vlasici, Vlahina, Stari Vlah, Romania
Planina, Vlașina, Megali Valachia, Vlahoclisura ș. a., și, în
răsăritul Cehiei, Vlahia moravă (loc de așezare a unor păstori români veniți,
probabil, din Banat sau din Crișana). La Nord Est de Nistru a existat țara
Bolohovenilor, atestată în cronici până la
1250 [1] Constituirea Voievodatelormedievale s-a efectuat în cadrul luptei
anti-mongolă și al efortului de emancipare de sub suzeranitatea regatului
ungar, care au înlesnit politica de unificare a voievozilor Bogdan și
Basarab. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a
înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și
condus de maghiari, două noi state: Moldova și Țara
Românească („Valahia” sau „Vlahia” în limbile străine). Înainte de
cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație
majoritar română, bulgară și greacă, fără ca ponderea relativă a acestor
trei elemente să poată fi precizată (dar toponimia și sursele arată că
Românii erau majoritari de-a lungul Dunării, Grecii de-a lungul mării, iar
Bulgarii în interior ; tot din interiorul Dobrogei se trag și Găgăuzii, înainte
de strămutarea lor în Bugeac în 1812-16).

Principatele Române și împărțirile lor[modificare | modificare sursă]

Transilvania[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Transilvania.

Stema Transilvaniei
Transilvania începe a fi menționată ca formațiune politică (anume
ca Voievodat) în prima jumătate a secolului XII. În a doua jumătate a
secolului XII și în primul pătrar al secolului XIII se încheie cucerirea
Transilvaniei de către regatul feudal ungar. Voievodatul nu este atunci
desființat, dar devine vasal al Ungariei, iar conducătorii săi vor fi în
majoritate maghiari. Pentru o mai largă punere în valoare a resurselor
naturale ale Transilvaniei și pentru a-și consolida stăpânirea în această
provincie, regii Ungariei au încurajat stabilirea aici, alături de populația
românească băștinașă, a unor coloniști maghiari, secui și sași. Voievodatul
Ardealului este desființat în anul 1867 și anexat de Ungaria în cadrul și cu
prilejul transformării Imperiului Austriac în Imperiu Austro-Ungar.
Transilvania ca voievodat (ulterior arhiducat apoi principat), corespunde
cu Ardealul istoric, delimitat de Carpați la răsărit și la sud, de Munții
Apuseni la apus, dar Transilvania ca regiune geografica actuală mai
cuprinde și :

 Crișana - situată între râurile Mureș, Someș și Tisa și culmile Munților

Apuseni. A făcut parte partțial din Partium.
 Maramureșul (fostul voievodat al marmației din sec. XIV) este situat
în depresiunea Maramureșului și în sud-estul Transcarpatiei ucrainiene.
A făcut parte din Partium. Maramureșului i se asociază și alte teritorii
care nu au făcut parte din Comitatul Maramureș:
 Sătmarul, fostul comitat Satu-Mare, este o zonă aflată între Crișana
și Maramureș, până la râul Tisa. Este asociat deseori
Maramureșului.
 Ugocea este o zonă aflată între Sătmar și Maramureș. Este asociată
deseori Maramureșului.
 Banatul este delimitat la nord de râul Mureș, la vest de fluviul Tisa, la
sud de Dunăre, iar la est de munții Poiana Ruscă și Retezat-Godeanu,
culoarul Timiș-Cerna. În prezent Banatul se împarte între România,
Serbia și Ungaria. O parte din Banat a făcut parte din Partium.
Moldova[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Principatul Moldovei.

Stema Moldovei
Teritoriul Principatului Moldova apare în anul 1359 între Nistru și Marea
Neagră la est, culmile Carpaților Orientali la vest,
râurile Ceremuș și Nistru la nord, râurile Milcov, Putna, Siret și
fluviul Dunărea la sud. Prin tradiție, teritoriul Principatului Moldova era
împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, ele însele împârțite
în Ținuturi (Cernăuți, Onut ulterior devenit Hotin, Soroca, Strășineț,
Câmpulung, Suceava, Dorohoi, Hârlâu, Orhei, Neamț, Roman, Cotnari,
Iași, Lăpușna, Bacău, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tighina, Putna (Vrancea),
Tecuci, Covurlui, Tigheciu, Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite
în Ocoluri mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul
malurilor Dunării și mării se numea Basarabia, fiindca aparținuse
inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii au denumit
această regiune Buçak (Bugeac). Din 1775 (anexarea de către Austria a
regiunii de nord-vest, de atunci denumită Bucovina) și mai ales
din 1812 (anexarea de către Rusia a jumătății de la est de Prut, de atunci
denumită Basarabia), teritoriul principatului Moldovei se compune din:

 Moldova de apus este teritoriul rămas din Principatul Moldovei după

pierderea Bucovinei și a Basarabiei. Principatul Moldovei formează
România contopindu-se cu Țara Românească prin Unirea din 1859.
Această regiune din nord-vestul României moderne cuprinde 8 județe
actuale și, în Ucraina, Ținutul Herța, un mic teritoriu anexat de URSS în
urma ultimatumului din iunie 1940 prin care României i se cerea
cedarea imediată a Basarabiei si a Bucovinei (Herța nu era revendicată
în textul sovietic). Astăzi este inclus în regiunea Cernăuți din Ucraina.
 Basarabia, așa cum a fost delimitată prin anexarea rusească din 1812,
este situată între râurile Nistru, Prut și Dunăre, Marea Neagră și
Bucovina. Aproximativ 2/3 aparține astăzi Republicii Moldova, restul
Ucrainei (Hotinul și cea mai mare parte a Bugeacului).
 Bugeac-ul - reprezintă partea de sud a Basarabiei și corespunde
aproximativ cu Basarabia inițială, medievală. Denumirea este de
origine turco-tătară, din secolul XVI. Astăzi Bugeacul se găsește în
cea mai mare parte pe teritoriul Ucrainei și este inclus în regiunea
Odessa. O mică parte a acestuia (Tighina și zona situată la sud de
aceasta) aparține Republicii Moldova.
 Cahul, Bolgrad și Ismail reprezintă teritoriul din sudul și sud-vestul
Basarabiei atribut Moldovei în 1856 și cedat în Rusiei 1878. Se
suprapune parțial cu Bugeacul de sud-vest.
 Bucovina reprezintă teritoriul moldovenesc anexat de către Imperiul
Habsburgic în 1775. Astăzi este împărțită între România (sudul)
și Ucraina (nordul). Centrul politico-cultural al Bucovinei a fost
orașul Cernăuți, în prezent în Ucraina.
Țara Românească[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Țara Românească.
(„Vlahia” sau „Valahia” în limbile străine)

Stema Ţării Româneşti inclusă în stema României interbelice (şi în altele

anterioare sau posterioare)

Stema principatului Ţării Româneşti fără fundalul „azur”

Stema Olteniei (1877)

La sfârșitul secolului XIII și începutul secolului al XIV-lea evoluția internă
și o serie de schimbări în situația internațională, au îngăduit căpeteniilor
românești de la sud de Carpați să întemeieze în 1328 un stat propriu, de
sine stătător, independent de Ungaria în 1330. Criza izbucnită în Imperiul
tătăresc și tulburările care au izbucnit în Ungaria după stingerea dinastiei
arpadiene au determinat pe stăpânii feudali de la sud de Carpați să se
strângă în jurul voievodului Basarab. Principatul Țării Românești
formează România contopindu-se cu Moldova prin Unirea din
1859. Teritoriul principatului Țării Românești (sau Valahia sau Muntenia
în sensul larg al termenului) se împarte în:

 Muntenia - situată între râul Olt[2][3][4][5], Dunăre, Siret, Milcov și

culmile Carpaților de Curbură și Meridionali.
 Oltenia - situată între Dunăre, culmile Carpaților Meridionali, culoarul
Timiș-Cerna și râul Olt [2][3][4][6]reprezină teritoriul muntenesc anexat de
către Imperiul Habsburgic în 1718 și retrocedat în 1739.
Dobrogea[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Dobrogei.
Stema Dobrogei
Dobrogea a fost mai întâi un despotat medieval care își trage denumirea de
la despotele Dobrotici. În 1396 se contopește cu Țara Românească, dar
puțin după aceasta, în 1418, este cucerit de Turci. Dobrogea se situează azi
între Dunăre (cu Delta), Marea Neagră și linia Turtucaia (Tutrakan)-
Ecrina(Ekrene).

 Dobrogea de Nord (aproximativ 2/3 din întreaga Dobroge) aparține din

1878 României;
 Dobrogea de Sud (numită în românește Cadrilaterul: aproximativ 1/3
din Dobrogea) aparține din 1878 Bulgariei, cu excepția
perioadelor 1913-1916 și 1919-1940 când s-a aflat între
granițele României Mari. Cadrilaterul reprezintă teritoriul cedat
României de către Bulgaria în urma celui de-al doilea război
balcanic (1913), recucerit de Bulgari în 1916, restituit Bulgariei
prin Pacea de la București în 1918, cedat din nou României în 1919 și
restituit Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din 1940.
 Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a brațului Chilia) face
tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu,
litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche și Murighiol pe
vremea lui Strabon, între Periprava și Lacul Dranov în epoca bizantină),
astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând Delta
actuală, sunt false.
 Insula Șerpilor, legată istoric de Dobrogea din antichitate până în 1948,
a intrat atunci printr-o convenție bilaterală neratificată în componența
URSS, apoi, în 1991, în componența Ucrainei independente. România a
revendicat insula în 1991, a supus cazul Curții de Justiție Internațională,
și, pierzând insula în schimbul unor concesii ucrainene privind apele
teritoriale, a ratificat apartenența insulei la Ucraina în februarie 2009.