UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV FACULTATEA DE DREPT SI SOCIOLOGIE SPECIALIZAREA

SOCIOLOGIE

Copiii strazii

Student: Anca-Elena CAM An II sociologie Grupa13161

Brosov 2008

CUPRINS:
1. Definirea conceptului, copiii strazii”... pg.3 2. Tipologii ale copiilor
strazii... pg.3 3. Caracteristicile familiilor din care provin copiii strazii...
pg.6 4. Climatul familial negativ –cauza determinata a fugii de acasa... pg.7 5.
Nivelul de educatie al parintilor si statutul socio –economic... pg.7 6. Conditii
de locuit si starea de sanatate a familiei... pg.8 7. Universul Cercetarii... pg.9
8. Studiu De Caz... pg.12 9. Interviu... pg.16 10. Concluzii... pg.17 11.
Bibliografie... pg.18

1. Definirea conceptului, copiii strazii” Copiii strazii fac parte din categoria
mai generala a, copiilor aflati in dificultate”, adica, copii a caror dezvoltare,
securitate sau integritate fizica sau morala este periclitata “(conform ordonantei
de Urgenta 26/1997), Copiii srazii sunt copii sau adolescenti sub 18 ani, care
intr-o perioada de referinta data se afla pe strada, se deplaseaza dintr-un loc in
altul, si au propriul grup de prieteni si propriile relatii sau contacte in strada
(definitie data de cercetatori danezi ai fenomenului, copiii strazii”) 2. Tipologii
ale copiilor strazii Complexitatea fenomenului, copiii strazii” permite construirea
a numeroase tipologii, in functie de variabile semnificative precum: tipul de
relatie cu parintii, cu prietenii, aspiratii academice, rezultate scolare,
convingeri si atitudini, caracteristici de personalitate, prezenta comportamentului
delicvent. De asemenea, tipologiile pot sa include si descrierea comportamentului
premergator la ultima fuga de acasa: daca decizia plecarii a fost spontana sau
planificata, durata ramanerii pe strazi, cum a calatorit, cu cine s-a asociat, daca
a fost victimizat, atitudinea parintilor fata de subiect la intoarcere etc.
Considerand toate aceste variabile, Brenner a descries urmatoarele 7 tipuri de
copii ai strazii:  Tanarul hipercontrolat evadat are conflicte cu parintii, nu il
sprijina si folosesc frecvent etichete negative pentru a-l caracteriza. Disciplina
parentala este rigida, parintii uzeaza de pedeapsa fizica, il izoleaza si il
resping. De regula acesti subiecti au o stima de sine foarte buna, au relatii bune
cu colegii si rezultate bune la scoala;  Singuraticul are relatii bune cu
parintii, cu rezultate bune la invatatura sin u are prieteni implicate in
activitati delictuale. Parintii ii sprijina aspiratiile educationale, dar il
izoleaza de prieteni cu scopul de a-l proteja si de a-l implica mai mult in
activitatile scolare. Deoarece petrece mai mult timp in solitudine, singuraticii
ajung sa idealizeze solidaritatea cu cei de aceeasi varsta si motivatia dominanta a
evaziunii lor este data de dorinta de a fi impreuna cu o persoana sau un grup; 
Fugarul reconstrans, centrat pe prieteni, primeste putin sprijin din partea
parintilor, cu care comunica insufficient. Are rezultate scolare slabe, cu un nivel
ridicat de libertate siautonomie fata de parinti. In general, are o atitudine
negative fata de scoala, aspiratii modeste, petrecandu-si cea mai mare parte a
timpului cu doar cativa prieteni;  Respinsul, centrat pe prieteni, are sentimental
ca este respins atat de scoala cat si de familie. Isi petrece cea mai mare parte a
timpului alaturi de prieteni, fata de care se simte foarte atasat, si care sunt
implicate in diverse activitati delictuale. Relatia cu parintii este saraca,
nesatisfacatoare; parintii il eticheteaza negativ, ii impugn o disciplina severa,
manifesta o atitudine de respingere si folosesc pedepse fizice;  Rebelul –
categoria rebelilor este compusa in principal din fete. Ele experimenteaza un nivel
ridicat de stres si respingere atat in familie cat si in 3

Scoala. De regula parintii le neaga autonomia, sunt hiperprotectori si

intransigenti. Caracteristica este perceptia acestor adolescente ca parintii le
acorda  un tratament preferential fratilor/surorilor, negandu-le libertatea,
majoritatea fiind implicate in relatii cu parteneri delincventi;  Respinsul fara
adapost a experimentat o respingere cronica severa din partea parintilor care
manifesta o lipsa totala depreocupare fata de evolutia lui scolara, proiectele lui
etc. Acest tip se simte detasat de scoala, petrece mai mult timp singur, iar
prietenii lui sunt implicati in activitati delincvente;  Expulzatul a trait o
respingere parentala extrema; parintii sunt distanti, nu-l sprijina, nu comunica,
sunt idiferenti. Respingerea parentala este resimtita de catre adolescent in
special in plan emotional.. In mod similar, resimte o atitudine de respingere si la
scoala, de unde si atitudinea lui de neimplicare in activitatile scolare si nivelul
scazut al rezultatelor. Stima de sine este foarte scazuta si sesimte neajutorat. Nu
a interiorizat normele si valorile social-morale, ceea ce explica atat relatiile cu
delincventii de aceeasi varsta cat si propriile activitati delictuale. In general,
tipologiile existente in literature de specialitate americana (J.L.White) descriu
trei categorii de copii ai strazii, in functie de nivelul de alienare si conflict
pe care acestia il experimenteaza in familie si in mediul social apropiat.  Prima
categorie include tineri care au plecat de acasa pentru a cauta aventura; in
general acesti subiecti sunt bine adaptati si au putine conflicte cu parintii.
Atunci cand apar astfel de conflicte, ele se datoreaza unui mediu protector, rigid,
care impiedica adolescentul sa ia decizii sau sa-si assume riscuri. Motivatia
conduitei lor evazioniste este nu atat de a scapa de o situatie nefericita, cat de
a intalni noi oameni si noi experiente. De aceea, aceasta categorie a fost
caracterizata ca incluzandu-i pe cei care cauta sa-si mareasca recompense, deoarece
multi dintre ei ajung sa idealizeze viata departe de casa si potentialul ei
excitant, in contrast cu rutina plictisitoare a vietii de familie.In general,
subiectii din aceasta categorie, nu stau mult pe strada si isi privesc experienta
evaziunii din mediul familial intr-ul mod pozitiv.  A doua categorie include
tineri la care semnele conflictului cu familia sunt evidente; ei pleaca de acasa
pentru a reduce costurile, in sensul ca fug de o situatie nefericita si spera sa
gaseasca un loc in care sa fie acceptati si fericiti. Conflictele apar frecvent in
jurul variabilei control/putere, adolescentii fiind nemultumiti de interventia
inoportuna a adultilor intr-o serie de aspecte precum: alegerea prietenilor, stilul
vestimentar, nivelul si directia performantelor scolare etc. Adolescentii din
aceasta categorie au fost dezamagiti de relatia cu familia, cu scoala sau cu
prietenii; majoritatea au sentimental ca sunt respinsi de profesori si au
performante scolare slabe. Acesti tineri stau departe de casa ceva mai mult decat
subiectii din prima categorie, dar de obicei revin in familii.  Cea de-a treia
categorie include tineri care au fost alungati, fortati sa plece prin amenintari,
au fost abuzati sau abandonati; ei s-au simtit respinsi permanent si, in general
parintii lor nu s-au opus plecarii lor. In unele situatii parintii nu le-au cerut
explicit copiilor sa plece de acasa dar prin atitudinea si comportamentul lor au
aratat clar ca ei nu sunt doriti; in aceste situatii parintii fie i-au alungat, fie
sunt incapabili sa-i ingrijeasca, sa le satisfaca trebuintele si nevoile datorita
problemelor legate de consumul de alcool, existenta unor boli fizice sau psihice
etc. Exista si situatii in care parintii se implica in casatorii noi si privesc
copilul ca 4

Pe o povara sau un obstacol. Acesti tineri raman pe strazi perioade mari de timp,
dezvolta comportamente deviante si de regula nu mai revin in familie.

Pornind de la gradul de alienare al relatiei copil-parinti, Orten, V.Furlong: The

Deviant Pupil. Sociological Perspectives” identifica si imparte copiii strazii in
nivelurile I, II si III  Copiii strazii de gradul I sunt tineri echilibrati, care
au relatii bune de familie si care fug de acasa doar o singura data, nu raman mult
pe strada si se descurca efficient in mediul social deschis, in limitele
activitatilor legitime. Motivul plecarii de acasa il reprezinta o tema esentiala,
cum ar fi cautarea propriei identitati sau a unor experimente noi. Tinerii din
aceasta categorie revin in famile cu o reinnoita apreciere fata de parinti, iar
acestia tind sa devina mai intelegatori fata de copii. In aceasta categorie apare
subgrupa adolescentilor care se simt respinsi ocazional, se simt vulnerabili,
neputinciosi si fricosi, avand relative putine modalitati de relozlvare a
problemelor. Din punct de vedere psihologic sunt dependenti de casa si, in general
se intorc dupa cateva zile.  Copiii strazii de gradul II- fug de acasa de mai
multe ori, au conflicte majore cu parintii si sunt ambivalenti in privinta
revenirii acasa. Ei invata cum sa supravietuiasca pe strada si dezvolta un
sentiment de putere si si autoeficienta datorita abilitatii lor de a supravietui
departe de casa, ceea ce presupune identificarea locurilor care ofera resurse de
castig –locuri in care se desfasoasra mici activitati/servicii, dezvoltarea
abilitatilor de negociere, cunoasterea persoanelor in care pot avea incredere,
mobilitate, incredere in posibilitatile proprii.  Copiii strazii de gradul III
sunt in general mai mari de 16 ani si se afla pe strada de mai multa vreme.
Alienarea fata de parinti este severa, avand un contact sporadic sau neavand deloc
contact cu familia si nutrind dorinta de a reveni langa parinti.. Invatand sa
supravietuiasca pe strada, si-au dezvoltat abilitatile necesare pentru a-I manipula
si exploata pe ceilalti, se implica in prostitutie, traffic de droguri, jocuri de
noroc. Frecvent, acesti tineri se afla in evidentele politiei si se asociaza cu
delicveni recidivisti. In literature romana de specialitate –Organizatia Salvati
copiii, UNICEF, Studiul national privind situatia copiilor strazii -1998/1999-,
dupa criteriul relatia copilului cu familia, combinat cu criteriul relatia
copilului cu strada s-a propus un system de clasificare in urmatoarele categorii:
1. Copiii pe strada sunt cei care au o legatura permanenta cu familia; ei nu
frecventeaza scoala si isi petrec majoritatea timpului pe strada, incercand sa
castige bani, revenind in familiile lord oar pentru a dormi. Se estimeaza ca acesti
copii prezinta cel mai mare risc pentru abandonul familial definitiv deoarece sub
influenta celorlalti copii ai strazii vor considera ca banii castigati in strada le
apartin si vor ajunge sa constientizeze relatia de exploatare, cu parintii. 2.
Copiii in strada sunt copii care intretin relatii sporadice cu familia. Pe masura
ce copiii se integreaza in subculture strazii, investitia lor in relatia cu familia
se diminueaza corespunzator, ceea ce se explica prin faptul ca sursa de stimulare,
securitate afectiva si identitate sociala devine acum grupul informal. Invatarea
sociala a rolului de copil al strazii presupune pentru majoritatea acestor tineri
initierea in prostitutie, consumul de droguri furt, violenta, santaj, manipulare,
ceea ce din punct de vedere psihologic echvaleaza cu schimbarea semnificativa a
reprezentarii de sine: invata sa-si reprezinte 5

Factorul –sine, ceilalti, relatii-ca pe o marfa 3. Copiii strazii sunt acei copii
care si-au pierdut orice legatura cu familia sau cu institutia de ocrotire. Ei
traiesc permanent in strada, formand cu strada un ecosystem de o stabilitate
relative. Adaptarea lor la conditiile vietii pe strada le permite sa
supravietuiasca, in contextual in care nu au deprinderi profesionale, nu au bani,
nu au adapost, nu au un plan organizat de actiune si risca sa fie exploatati,
abuzati fizic si sexual. Supravietuirea pe strada devine posibila prin afilierea la
grup, in cadrul caruia invata diverse deprinderi cu character pre-profesional, isi
improvizeaza adapost, isi organizeaza un program al zilei si isi asuma diverse
responsabilitati. Supravietuitorii invata sa traiasca impreuna, stabilesc relatii
cvasifamiliale cu alti tineri, schimba informatii despre locuri in care pot gasi
hrana, invata cum sa realizeze activitati profitabile, la limita definirii lor
legitime, sau cum sa evite sa fie arestati sau condamnati. 4Familii cu copii pe
strada Aceasta categorie cuprinde adulti care din diverse motive isi pierd
locuintele si ajung sa traiasca impreuna cu copiii lor pe strada. Adultii care nu
au resurse legitime pentru a-si intretine familiile recurg in aceasta situatie la
activitati infractionale pentru a supravietui. Supravietuirea inseamna pentru multi
dintre copiii acestor familii obligatia de a cersi, de a fura, sau de a-si asuma
diverse responsabilitati, pentru a contribui la venitul familiei. Contactul cu alti
copii ai strazii catalizeaza procesul invatarii sociale a artei supravietuirii pe
strada si poate facilita decizia copilului de a-si abandona parintii. 3.
Caracteristicile familiilor din care provin copiii strazii Fiind numeroase, cu cel
putin 3 copii, acestea ofera o deschidere mai mare prin diversitatea relatiilor
sociale pe orizontala (intre frati cu varste diferite). Relatiile dintre frati sunt
apropiate, chiar daca nu de fiecare data interactiunile sunt positive. Multe dintre
conflictele dintre frati sunt generate de atmosfera de familie si de lipsurile
materiale. O data ce a plecat de acasa, pastrand legatura cu o parte dintre membrii
acestia, in special cu fratii ramasi acasa, iar daca atmosfera tensionata persista,
exista mari sanse ca acestia sa se alature fratelui care traieste pe strada. S-au
vazut cazuri in care copilul nu numai ca era maltratat de catre parintii lui, dar
era si exploatat de catre acestia pentru sustinerea familiei- copilul, pus sa
cerseasca iar daca nu aducea bani acasa era batut. Din punctul de vedere al starii
civile parintii copiilor care au ajuns pe strada au experimentat de-a lungul
timpului in forma legalizata sau consensuala relatii cu mai multi parteneri. In
cele mai multe cazuri, atat mama cat si tatal atunci cand se recasatoresc sau
stabilesc o noua legatura, contribuie direct sau indirect la indepartarea
copilului/copiilordin casatoria/casatoriile anterioare. Parintii vitragi sunt in
general rau vazuti de copii, pentru ca de cele mai multe ori acestia abuzeaza de
ei, chiar il, incita” pe parintele bun –a nu se intelege parintele natural- sa-I
bata din diverse motive minore sau neantemeiate.In cazul in care acest fapt nu se
intampla, se recurge la santaj de genul:, daca nu pleaca el, plec eu!" Parasirea
familiei, cauzata de recasatorirea unui parinte sau inlocuirea prin concubinaj,
este o consecinta pe care copiii o accepta pana la urma, cape un lucru firesc: daca
nu ma vrea?... sa-l oblig?... haide ia-ma si pe mine?!... Copilul ajunge sa se
considere o piedica in calea parintelui natural, si presiunileparintelui vitreg,
ale concubinului/concubinei, el fuge de acasa. Printre copiii strazii sunt si copii
care au parinti dar care au fost abandonati de mici in centre de plasament. Ei nu
stiu ce este o familei si le este greu sa vorbeasca 6

Despre familie in general. Tot in strada ajung de cele mai multe ori copiii
crescuti de rudele unuia dintre parinti care nu au mai avut putere financiara sa-I
ingrijeasca si care i-au neglijat. 4. Climatul familial negativ –cauza determinata
a fugii de acasa. Insist, in continuare asupra cauzelor principale pentru care
copiii si-au parasit familia, ajungand pe strada. - Exista si alte motive ale
parasirii familiei nu numai familia insasi-. Pentru multi dintre copiii intalniti,
fuga de acasa a fost raspunsul dat de o fiinta a carei afectivitate este inca
infantile, unui conflict pe care nu poate sa-l suporte. Majoritatea covarsitoare a
copiilor fugiti, provin dintr-un mediu familial dezorganizat si tensionat, dominat
de certuri intre parinti si de abuzuri indreptate spre ei sis pre fratii si
surorile lor. Mijlocul de evadare a fost fuga de acasa. Chiar daca intre momentul
constientizarii conflictului de catre copii si momentul fugii efective de acasa se
scurge, in mai multe cazuri, o perioada destul de lunga, inclin sa cred ca fuga de
acasa a copiilor care au fost gasiti pe strada nu este rezultatul unui plan bine
stabilit, ci mai degraba exteriorizarea instinctului de autoaparare. Fuga de acasa,
manifestare de revolta a copilului fata de abuzurile suferite in familie, pe de o
parte, si lipsa oricarei forme de comunicare afectiva cu parintii sai, pe de alta,
este la inceput episodica si consta in plecari ocazionale de acasa, insotite de
absenta la ore –chiul-. Treptat, daca atmosfera familiala ramane neschimbata sau se
inrautateste, fuga de acasa devine frecventa, copilul intorcandu-se totusi in
familie ca intr-un adapost de ultima instanta.. Astfel, perioadele de timp
petrecute in strada devin din ce in ce mai lungi si, in functie de conjuncture. -
Gasirea unui adapost, acceptarea intr-un grup, gasirea mijloacelor de subzistenta
minima-, copilul ajunge sa traiasca permanent pe strada. Chiar daca in unele
cazuri, pare sa fie o decizie personala a copilului, fuga de acasa este provocata
de climatul familial inadecvat dezvoltarii fizice si psihice normale. In principiu,
motivul plecarii copiilor de acasa este violenat parintilor-a unuia sau a
ambilorparinti –violenta manifestata prin batai frecvente asociata in cazul fetelor
cu violuri repetate. O alta cauza a ajungerii pe strada, este moartea parintelui
care intretinea familia sau a ambilor parinti, iar copilul neavand nici un sprijin,
ajunge intr-o institutie sau pe strada. Moartea unui parinte si retinerea in
inchisoare a celuilalt este o alta situatie. Nu trebuie uitat nici cazul in care un
parinte a murit iar celalalt s-a imbolnavit grav. 5. Nivelul de educatie al
parintilor si statutul socio –economic In ceea ce priveste nivelul de educatie al
parintilor, acesta este destul de scazut, ca si al copiilor, daca nu chiar mai
scazut-parintii fara o educatie solida nu au cum sa transmita tinerei generatii o
serie de cunostinte necesare unei vieti normale. - Pentru ca ei insisi nu le au -.
Ancorati in present silipsiti de orice preocupare pentru reusita scolara a copiilor
lor atitudinea parintilor fata de scoala se reflecta si prin faptul ca nu se
intereseaza de frecventa si situatia scolara a acestora. Ei declina scolii in
totalitate, aceasta sarcina. Inca din primul an de scoala, copilul este lasat sa
petreaca din ce in ce mai mult timp pe strada, in compania altor copii, si astfel
invata sa chiuleasca inainte de a invata literele alfabetului. Scoala introduce noi
norme si reguli in viata copilului. Acestea ii sunt impuse iar asteptarile sunt de
a fi respectate de catre copil. Astfel apar primeledivergente in 7

Constiinta copilului – in ceea ce se transmite la scoala, si ceea ce I se spune

acasa. Acest dezacord dintre valorilepromovate in familie si cele transmise in
scoala conduce la insucces si abandon scolar timpuriu. In consecinta cu doar cateva
exceptii, copiii intalniti pe strada nu au urmat mai mult de 3-4 clase. Abilitatile
de scris, citit si calcul arithmetic sunt minime iar cunostintele de cultura
generala sunt neconsolidate. Cunostintele minime pe care copiii ar trebui sa le
asimileze in cadrul familiei, lipsesc aproape in toatalitate fie pentru ca nici
parintii nu au aceste cunostinte, fie pentru ca nu au timpul necesar pentru a se
ocupa de educatia copiilor. Climatul educativ din familie se caracterizeaza prin
putine cuvinte, prin gradul de participare foarte scazut al parintilor in educatia
morala si intelectuala a copiilor. Dat fiind acestmediu lipsit de stimulari
cognitive si aspiratii profesionale, copiii trec rar de clasa a IV-a. De obicei
abndonul scolar se instaleaza in clasaa II-a si a III-a, dup ace in prealabil
copiii incep sa chiuleasca de la scoala inca din clasa intai fara ca parintii lor
sa stie acest lucru si fara a putea stopa acest comportament deviant. Avand doar o
pregatire minima, parintii acestor copii nu pot avea un serviciu stabil, deci un
venit sigur care sa asigure un trai decent copiilor lor. In aceste conditii singura
conditie ramane lucrul ocazional, la negru si lucru care trebuie precizat, numai
cand acestia sunt dispusi sa munceasca. Din nefericire parintii nu sunt motivati sa
munceasca din dorinta de a asigura un trai decent copiilor, ci mai degraba din
dorinta de a-si satisface propriile nevoi. Asocierea unui factor cum sunt: absenta
unui loc de munca, consumul de alcool, si stabilirea unor prietenii dubioase, i-a
impins pe acesti parinti spre exersarea unor comportamente negative: cersit, furt,
talharii, spargeri, comert illicit, fapte care intra sub incidenta Codului penal si
sunt sanctionate conform legii, atunci cand sunt descoperite prin amenda sau
inchisoare. Impactul pe care retinerea in inchisoare a unuia dintre parinti il are
asupra copiilor este dezastruos si, in cateva cazuri detentia unia dintre parinti a
constituit cauza principala a ajungerii copiilor in strada. 6. Conditii de locuit
si starea de sanatate a familiei Spatiul fizic de locuit este adesea insuficient,
insalubru si lipsit de obiectele necesare unei locinte decente. Igiena locuintei, a
imbracamintei, a alimentatiei sunt aspecte frecvent neglijate de mama –in primul
rand –si apoi de ceilalti membrii ai familiei. Familiile de provenienta a celor
ajunsi in strada se caractrizeaza prin existenta unui numar mare de copii cu varste
diferite, la care se adauga in multe cazuri prezenta permanenta sau temporara a
altor membrii din familia largita –unchi, veri, matusi. Starea de snatate a
membrilor familiei este, de obicei precara. Insuficienta alimentatie, conditiile
improprii de odihna si desfasurare a unor activitati in mijlocul familiei
influenteaza aparitia de timpuriu a unor carente in dezvoltarea psiho-somatica a
copiilor: stoparea cresterii in inaltime, greutatea sub limita considerate normala
–prin raportare la varsta fizica –anemie, sechele ale bolilor copilariei netratate
corect. De asemenea, anumite comportamente aberante, de cele mai multe ori insotite
de violenta, indreptate spre copii, tradeaza prezenta unor tulburari psihice
cornice.

7. UNIVERSUL CERCETARII De-a lungul cercetarii am studiat si am observat cativa din

copiii strazii avand in vedere faptul ca lucrez ca si referent educatie in cadrul
unui centru de primire in regim de urgenta din raza judetului Brasov. Asa am
observat de-a lungul timpului mult mai usor comportamentele copiilor
institutionalizati aici, le-am aplicat diverse teste unora dintre ei, copiii sunt
desul de atasati de mine si mi-au povestit deschis cum era viata lor pe strada si
cu ce probleme s-au confruntat Nume şi prenume: Radu M. a) Vârsta: 17 ani b) Stare
civilă: necăsătorit c) Ocupaţia actuală: elev în clasa a VIII-a d) Situaţia
familială: adolescentul se află în prezent într-un centru de plasament. Acesta
provine dintr-o familie dezorganizată şi mai are 4 fraţi. Mama este recăsătorită şi
plecată din ţară iar tatăl traieste pe strada, tânărul neţinând legătura cu
niciunul dintre părinţii săi. Primii 4 ani i-a petrecut pe strada, iar la vârsta de
5 ani, Radu a fost încredinţat de către mama sa spre îngrijire unui centru de
plasament pentru copii fără adăpost, principalul motiv pentru aceasta fiind
dificultăţile financiare cu care familia sa se confrunta. A fost vizitat o singură
dată de mama şi de bunica sa, în prezent acesta nemaiştiind nimic despre părinţii
sau despre fraţii săi. E) Situaţia educaţională: în cadrul centrului de plasament
tânărul a fost şcolarizat, în prezent fiind elev în clasa a VIII-a. În clasele
primare acesta a obţinut o serie de premii pentru rezultate bune la învăţătură,
manifestând interes pentru activităţile educaţionale. Începând cu clasa a V-a
acesta a început să abordeze un comportament inconstant, rezultatele şcolare
devenind mediocre, stilul de muncă fiind inegal, cu fluctuaţii. Frecventa cu
intermitenţe cursurile, manifestând 9

Dezinteres total vis-à-vis de activităţi. De menţionat faptul că acesta repetă

clasa a VIII-a. F) Relaţionarea cu cei din jur: este una deficitară acesta afirmând
că nu se înţelege cu colegii de clasă preferând să stea mai mult de unul singur. Cu
părinţii sau cu fraţii săi nu menţine legătura. Din convorbirile cu profesorii
adolescentului a reieşit faptul că în relaţionarea cu colegii de clasă devenea
uneori agresiv în limbaj şi comportament iar în momentul în care un profesor îi
atrăgea atenţia devenea arogant şi sfidător. G) Hobby-uri, interese: adolescentul
afirmă că în copilărie îi plăcea foarte mult să citească. În prezent nu are niciun
hobby.

Pentru a-l putea evalua i-am aplicat 2 teste: testul arborelui si testul omului -
rigiditate, constrângere - suspiciune faţă de cei din jur - dorinţă de putere -
doreşte să fie în centrul atenţiei - este egocentric şi uşor ofensabil - nevoia
excesivă de securitate, nevoia existenţei unui suport solid - caracter regresiv,
instinctualitate, superficialitate - tendinţe schizoide - infantilism, imaturitate
psihică - nesiguranţă, fără capacitate reală de decizie - atitudine defensivă şi
rezistenţă, impenetrabilitate - ataşare de trecut (regresie) - incapacitate de
rezolvare a problemelor complicate de viaţă - evită să spună lucrurilor pe nume -
lipsă de vitalitate

.1

Testul omului
2

Testul arborelui

10

PROFILUL PSIHOLOGIC Radu este un adolescent cu un nivel intelectual corespunzător

inteligenţei sub nivelul mediu. Dacă activitatea pe care o desfăşoară i se pare
interesantă acesta dă dovadă de o capacitate de concentrare a atenţiei bună,
distributivitatea acesteia fiind de nivel mediu-bun. Gândire predominant concretă,
lentoare în înţelegere, lipsă de conştiinciozitate, incapacitate de a fi reflexiv
şi de a conştientiza consecinţele acţiunilor sale. Conform testelor de
personalitate aplicate, subiectul are tendinţa spre izolare, spre distanţare, fiind
o persoană solitară care evită confruntările directe. În cadrul grupului este
retras, simţindu-se stingher şi nesigur. Egocentrism, fiind uşor ofensabil. Este
sceptic, abordând o atitudine defensivă şi de rezistenţă, impenetrabilitate. Are
tendinţe schizoide, fiind orientat cu precădere către trecut, percepând
circumstanţele prezente ca fiind restrictive şi stânjenitoare. Timiditate excesivă,
tendinţa de repliere spre sine, comportament scăzută de comunicare a propriilor
trăiri şi sentimente. Are o fire agitată, încordată, temătoare, anxioasă, devenind
agresiv în momentul în care se simte ameninţat sau luat în derâdere. Are nevoie
excesivă de securitate, nevoia existenţei unui suport solid precum şi nevoia de a
fi recunoscut, încurajat şi apreciat. Are deseori tendinţa de a se frământa, de a
avea resentimente şi gânduri negre. Este tulburat de propriile sale schimbări având
dificultăţi in rezolvarea problemelor complicate de viaţă. În timpul evaluărilor a
afişat un comportament conformist, chiar docil, conversând, răspunzând la întrebări
şi cooperând cu evaluatorul. Este evident faptul că motivul care stă la baza
modificării comportamentului adolescentului este incapacitatea acestuia de a se
integra în grupul de elevi, această incapacitate conducând la abordarea unei
atitudini agresive vis-à-vis de aceştia, precum şi la apariţia absenteismului şi a
altor probleme derivate din acest comportament indezirabil prudent, rezervat uneori
inhibat. Frustrări, sentiment de inferioritate, capacitate

11

8. STUDIU DE CAZ

I. Prezentarea cazului
C.C. este o tanara in varsta de 20 de ani.La varsta de 7 ani i-au murit parintii
intr-un accident de masina. Timp de 4 ani C.C. a stat la Casa de Copii, de unde a
incercat sa fuga de mai multe ori; in cele din urma ajungand sa locuiasca in strada
de la varsta de 11 ani. C.C.este analfabeta si are tulburari de comportament,
ajungand sa-i agreseze si sa-i domine pe copiii mai mici din strada., tulburari
care au dus si la acte delicvente (complice la furt, etc), motiv pentru care a fost
dusa in repetate randuri la Politia Brasov. In urma situatiei critice, Politia
impreuna cu DGASPC a hotarat internarea minorei intr-un centru de reeducare pentru
minori, unde a stat timp de un an, pana la varsta de 18 ani cand s-a reintors in
strada, reluandu-si vechile obiceiuri. Pana in prezent aceasta a refuzat sa accepte
conditiile impuse de diferite institutii, hotarand sa ramana in strada. Cat timp a
stat in strada, C.C. a avut parte de un tratament foarte dur din partea tinerilor
din strada, fiind exploatata de acestia: a fost abuzata sexual, a fost pusa la
cersit, prostitutie, acestia obtinand castiguri de pe urma exploatarii ei. In
prezent C.C. are un copil in urma relatiei de concubinaj cu un adult in varsta de
30 ani (fost copil al strazii). Dupa nasterea copilului C.C. a apelat la ajutorul
surorii ei C.I., care 12
Locuieste impreuna cu sotul ei in locuinta acestuia, unde C.C. a putut sa se
ingrijeasca de copil pana la varsta de 1 an, dupa care s-a intors inapoi in gara.
Cazul era in baza de date a DGASPC, iar in situatia actuala acesta a fost reluat in
urma interventiei asistentilor sociali a unui ONG.

II. Evaluarea cazului

Am folosit ancheta sociala, observatia, interviul, studiul documentelor, ecoharta
1. Date de identificare Nume si prenume: C.C. Genul: feminin Varsta: 20 de ani
Nascuta: 17.10.1987 in Brasov Nationalitatea: romana Etnie: rroma Religie: ortodoxa
Domiciliul: Brasov, in gara Nu are alte acte de identitate decat certificatul de
nastere

Concubinul: Nume si prenume: D.C. Genul: masculine Varsta:30 de ani Nascut:

01.09.1977 in Brasov Nationalitatea: romana Etnie: rroma Religie: ortodoxa
Domiciliul: Brasov in gara Ocupatia: efectueaza munci ocazionale Pregatirea
scolara: a absolvit 3 clase la Scoala Generala nr. 2 din Codlea Copilul: C.B. In
prezent are 1 an S-a nascut prematur la maternitatea din Brasov. Data
nasterii:20.12.2006 Locul nasterii: Brasov Nu are acte de identitate 2. Date
despre, familie” C.C. traieste in concubinaj cu D.C.; familia nu este legal
constituita, dezorganizata Au relatii foarte stranse cu copiii si adultii care stau
in strada 13

C.C. are o sora cu care are relatii stranse si pe care o viziteaza din cand in
cand. Aceasta locuieste in Brasov. Nu cunoaste multe date despre familia ei
biologica 3. Date despre, locuinta’’ C.C. si D.C. locuiesc momentan in strada
(gara), iar noaptea dorm in canalele din jurul garii. Canalele sunt pline de haine
si saltele vechi, caldura provine din tevi, nu au lumina, gaz, apa, stau la
lumanare, traiesc in conditii mizere, improprii fiind invadati de sobolani. 4.
Starea de sanatate: In urma efectuarii analizelor de la maternitate s-a constatat
ca C.C. si copilul sufera de sifilis. Din declaratia lui C.C. a reiesit ca si D.C.
sufera de sifilis. Cei trei nu se afla in evidenta nici unui medic de familie,
copilul nu are programul de vaccinari decat cele facute in maternitate Copilul este
subnutrit, prezinta probleme cu sistemul imunitar 5. Situatia financiara: Venitul
familiei este compus din: banii obtinuti din munca ocazionala realizata de D.C. si
din banii obtinuti in urma exploatarii copiilor mai mici (cersit, prostitutie)

Ecoharta 0100090000037800000002001c00000000000400000003010800050000000b020000000
0050000000c026909410f040000002e0118001c000000fb021000070000000000bc02000
000000102022253797374656d0009410f0000f8e00000103e110004ee8339287477010c02
0000040000002d01000004000000020101001c000000fb029cff00000000000090010000
00000440001254696d6573204e657720526f6d616e000000000000000000000000000000
0000040000002d010100050000000902000000020d000000320a5a00000001000400000
000003c0f600920352d00040000002d010000030000000000

Alte date:
Din interviul realizat cu C.C. s-a constatat ca aceasta isi iubeste copilul, este
atasata de el si isi doreste sa-l creasca cum poate mai bine Nu vrea sa-i fie luat
copilul de langa ea (sa fie institutionalizat), ci vrea sa-l creasca cu ajutorul
celorlalti (institutii de stat, ONG-uri etc) Din evaluarea realizata de psiholog s-
a constatat ca C.C. are tulburari de comportament, stari depresive, iar copilul
constituie pentru aceasta singurul scop pentru care traieste, o raza de soare in
viata ei “Copilul este sanatos mental si este foarte atasat de mama III. Definirea
nevoilor

14
• • • • • • • • •

Suport afectiv si sprijin acordat mamei si copilului Nevoia de a avea o locuinta

stabila Nevoi financiare: venit stabil pentru ingrijirea si cresterea copilului
Consilierea concubinului in vederea responsabilizarii lui de a-si gasi un loc de
munca stabil si legal Intocmirea actelor de identitate ale mamei si copilului in
vederea obtinerii alocatiei pentru copil si a altor forme de sprijin Consilierea
psihologica a mamei si a concubinului acesteia pe probleme sociale, educative,
familiale, educatie sexuala, planificare familiala Inscrierea celor 3 la un medic
de familie Imbunatatirea relatiei cu sora Mediu suportiv, securizant pentru mama si
copil

IV. Planul de interventie

Scopul interventiei este: mentinerea copilului in familie si reintegrarea
socioprofesionala a celor 3 beneficiari 1. Obiective pe termen scurt • • • •
instituirea unei forme de ocrotire pentru mama si copil in regim de urgenta
(internarea intr-un centru maternal) inscrierea copilului cat si a mamei la un
medic de familie, vaccinarea copilului si urmarea unui tratament in vederea
vindecarii sifilisului asigurarea nevoilor primare necesare copilului de catre
DGASPC si ONGul respective (lapte, pampersi, haine) igienizarea, deparazitarea
mamei, copilului si concubinului

2. Obiective pe termen mediu gasirea unui loc de munca stabil si legal pentru D.C.
(concubinul) intocmirea actelor de identitate si a dosarului pentru ajutorul social
si alocatia pentru copil • consiliere medicala si planificare familiala •
consiliere si sprijin acordat mamei si concubinului acesteia pe probleme sociale,
educative, legislative 3. Obiective pe termen lung • • • • • Gasirea unei locuinte
sociale stabile pentru familie Consilierea psihologica a mamei in vederea
dezvoltarii atasamentului fata de copil Consiliere acordata mamei cat si
concubinului acesteia in vederea motivarii acestora de a-si sprijini copilul in
dezvoltarea fizica, psihica si educationala Mentinerea si imbunatatirea relatiei cu
sora beneficiarei Reintegrarea sociala si profesionala a beneficiarilor 15 • •

Resurse: asistentul social (de la DGASPC si ONG), psihologul, medicul, medicul de

planificare familiala, beneficiarii

• •

Mentinerea copilului in familie Sprijin social si afectiv acordat beneficiarilor

(obiectiv permanent!)

9. INTERVIUdin data de 6/05/2008 cu d-na ref. Educatie F.I. din cadrul unui Centru
de plasament Buna ziua! Numele meu este Cam Anca Elena, sunt studenta la
Universitatea Transilvania sectia sociologie si realizez un priect de cercetare pe
tema, Copiii strazii” Datele si informatiile pe care mi le veti oferi vor fi strict
confidentiale si vor fi folosite in scopuri stiintifice. 1. Pentru inceput as dori
sa va intreb de cat timp va desfasurati activitatea in acest Centru? Lucrez in
acest Centru de aproape 8 ani. 2. Care este rolul dvs. in cadrul acestui Centru?
Sunt referent educatie si ma ocup de educatia acestor copii. Educatia intr-un CPRU
cuprinde o paleta larga, incepand de la lucruri simple pana la cele mai complexe
stiind ca acesti copii au varste cuprinse intre 3 ani si 18 ani. Unii dintre ei
frecventeaza cursurile invatamantului de masa, iar temele pentru scoala le fac cu
educatorii. Altii fac alfabetizare sau pur si simplu invata sa vorbeasca. Copiii
sunt cu probleme multiple atat fizic cat si psihic. - Dizabilitati de grade
diferita. Tot in sarcina ref. Ed. Intra si deprinderile de viata independenta de la
cele zilnice pana la cele necesare in viata sociala. 3. Vi s-a schimbat in vre-un
fel viata/conceptia despre lume si viata de cand lucrati in acest centru? Intr-un
anumit fel da, presupune o mare responsabilitate, un character puternic, afectiune
si mai ales respect, daca respecti copilul te va respecta. Ai nevoie de rabdare,
tact, si multa diplomatie daca vrei sa ai rezultate. Munca este enorma, rezultatele
nu se vad imediat pasii sunt mici, aici ma gandesc la copiii strazii. Singurele
valori ale acestor copii sunt banii, alcoolul furturile si vocabularul obscen.
Faptul ca reusesti sa diminuezi cat de cat aceste lucruri este o realizare mare. 4.
Ce parere aveti despre copiii care vin in Centru? Ii considerati in marea
majoritate, copiii batuti de soarta”? Copiii ajung in centru datorita
iresponsabilitatii parintilor, lipsei de educatie, a faptului ca dup ace le-a dat
viata nu i-a mai interesat prea mult soarta lor.au uitat sau nu au stiut ca
motivatia vietii parintilor sunt copiii. Trebuie investit in ei mult: dragoste,
educatie, sprijin si la bine si la rau. Copiii nu sunt bagaje pe care le lasi
undeva, acestia trebuie crescuti si modelati. 5. Din ce medii provin acesti copii?
In general provin din familii dezorganizate, fara locuri de munca fara educatie si
mai ales iresponsabili alcoolul este un alt factor in aceste familii. Unii dintre
copii provin si din familii in care unul dintre parinti este decedat. Am avut
cazuri cand ambii parinti au decedat, iar rudele nu si-au asumat cresterea acestor
copii. 6. Ce rol joaca familia in cadrul dezvoltarii personalitatii copilului.
Familia este un lucru primordial in cresterea si educarea copilului. Lipsa familiei
si a 16

Afectiunii face din copil o, problema” pentru tot restul vietii –copilul se simte
singur, haituit, fara sprijin si incearca sa se descurce singur. Urmarile sunt
dezastruoase, orice zi petrecuta pe strada necesita luni de recuperare. Rezultatul
este incert de cele mai multe ori. 7. Din punctul dvs. de vedere ca si ref. Ed in
cadrul acestui Centru care sunt activitatile care le plac/displac mai mult
copiilor? In general accepta activitatile recreative, care nu presupun effort,
plimbarile, jocurile, muzica-manele-. Activitatile de invatare sunt acceptate mai
greu, dar daca stii cum sa le faci reusesti; nu in intregime dar ai mici rezultate.
10Concluzii Se poate spune ca insasi familia, mai précis climatul existent in
interiorul acesteia, constituie o cauza majora pentru care copilul ajunge in
strada. Familiile din care provin acesti copii, in cele mai multe cazuri nu
indeplinesc in totalitate functiile mentionate la inceput. Nu se poate spune care
este mai importanta, dar, daca prima functie nu este realizata de catre familie
celelalte 2 nu pot aparea. Copiii strazii provin in marea lor majoritate din
familisarace, dar saracia nu poate fi considerate singura cauza. Asocierea saraciei
cu lipsa de socializare si solidaritate intre membrii familiei si cu mediul
nefavorabil existentei unor relatii normale contureaza mai bine cauzele care
determina ajungerea in strada a copiilor. Lipsa afectivitatii, a atentiei,
indiferenta, absenta unui program comun si a controlului il fac pe copil sa se
simta mai bine in grupul de prieteni a caror scena este strada.. Total
dezinteresati, parintii copiilor nu au nici cea mai vaga idée despre prietenii pe
care copilul si i-a facut. Atasandu-se de grupul din strada, copilul incepe sa
traiasca sentimental ca este acceptat si valorizat asa cum este el. Afectiunea
impartasita cu membrii grupului devine un substitute al dragostei parintesti de
care copilul nu a beneficiat. Prin legarea unor prietenii cu copii mai mari,
copilul fugit de acasa cauta protectie, avand o mare nevoie de a fi ocrotit. In
grup el se simte securizat: se impart alimentele, tigarile, banii, se gaseste un
loc comun de dormit. In majoritatea cazurilor, copiii strazii se stabilesc in
grupuri.In cadrul grupului exista alte reguli, norme, valori, ce difera de cele
existente in familie. De aceea unui copil care a trait mult timp intr-un astfel de
grup ii va fi greu sa se reintegreze in familie, si chiar in societate. Grupul
preia rolurile pe care familia ar trebui sa le joace in viata unui copil. De
asemenea copiii care au fost traumatizati de parinti abuzivi ajung sa traiasca un
sentiment de nesiguranta si inferioritate.; ei obtin insa in contact cu altii ca
ei, un sentiment al sigurantei si al libertatii, devenind foarte active si
predispusi sa comita acte delictuale. Socurile emotionale repetate, suferite de
copil in familie, determina aparitia unor sentimente de frica si insecuritate.
Instabilitatea emotionala a unuia sau a ambilor parinti si efortul copilului de a
face fata ii creeaza acestuia mari probleme de atasament si de adaptare sociala. In
concluzie, pot spune ca fiecare copil doreste sa fie acceptat si sustinut de
familie, este sensibil la afectiunea si aprecierea celor din jur. Esecul unor
incercari de a rezolva aceste probleme in famile, de a se implini pe sine, i-a
impins pe copii spre acele situatii care le au dat iluzia ca pot face singuri ceva
pentru ei. Lipsiti de sentimental propriei valori, de recunoasterea calitatii lor
copiii strazii nu mai au incredere nici in adulti, nici in ei insisi.

17

Bibliografie: 1. Riccardo Lucchini, Copiii strazii, Identitate, sociabilitate,

droguri, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995 2.. 3.. UNICEF & Departamentul pentru
Protectia Copilului, Situatia copilului si a familiei in România, Bucuresti, 1997
Phyllis Kilbourn ed., Copiii strazii, MARC, 1997

4. Veronica Coulshed, Practica asistentei sociale, Ed. Alternative, Bucuresti, 1993

5. Savu. C, Copiii Strazii, Unicef Romania nr.1/1992 6. Sorin M. Radulescu,
Sociologia deviatiei, Ed. Victor, Bucuresti, 1998

18