Creţişoara este o plantă perenă, cunoscută din vremuri foarte

îndepărtate pentru proprietăţile sale miraculoase în vindecarea multor

boli. Denumirea ştiinţifică este Alchemilla vulgaris, dar are şi multe
denumiri populare ca: umbrarul doamnei, umbrarul muntelui, brumărie,
creţărel, palaşcă şi pleaşcă. Aceste denumiri sunt date pentru cele 12
subspecii prezente în flora noastră, toate cu virtuţi medicinale.
Plantele sunt prezente în Europa şi Asia, pe soluri bogate în humus din
zonele deluroase, pe podişuri înalte până în etajul montan şi alpin. Sunt
întâlnite în flora spontană din fâneţe, păşuni, livezi, crânguri, tufărişuri, margini
de pădure, stâncării, coaste abrupte şi albii de torenţi montani.
În scopuri medicinale se utilizează părţile aeriene ale plantelor, recoltate în
timpul înfloritului (lunile iunie-august), spre orele de amiază, după uscarea
picăturilor de rouă de pe frunze. Spre toamnă se recoltează numai frunzele.
Uscarea se face la umbră, în strat subţire sau prin suspendare şi se păstrează
în pungi de hârtie sau săculeţi din pânză, feriţi de umezeală.
Conţinutul chimic al plantelor pune în evidenţă prezenţa unor taninuri (6-8%),
care, prin hidroliză, dau acid elagic şi acid luteic. Mai există flavonoide (2 %),
saponine, rezine, fitosteroli, substanţe grase (acizi palmitic şi stearic),
substanţe amare, puţin acid salicilic, uleiuri eterice şi săruri minerale.
Ansamblul acestor principii bioactive asigură efectele terapeutice bine
cunoscute legate, îndeosebi, de afecţiunile genitale feminine.
Proprietăţile terapeutice sunt foarte diverse, în corelaţie cu componenţa
biochimică: astringente, antidiareice şi anticoagulante (datorită taninurilor),
stomahice, antihemoroidale, diuretice, antiinflamatoare, cicatrizante, tonice,
vulnerare, sedative, decongestive ale ficatului, cardiotonice şi întăritoare ale
inimii, preventive ale fibroamelor la femei.
Proprietăţi terapeutice
Practicile îndelungate, din timpuri străvechi şi până în prezent, au dus la
convingerea că preparatele cu creţişoară acţionează asupra întregului
organism, prin reglarea echilibrului hormonal la femei. De altfel, încă din
secolul al XIX-lea, părintele Kunzle, renumit terapeut al vremii, recomanda
ceaiurile de creţişoară la femeile care au născut.
Datorită multiplelor acţiuni vindecătoare va fi foarte dificil să detaliem toate
virtuţile curative ale preparatelor făcute din creţişoară şi de aceea vom face o
succintă sistematizare a efectelor în prevenirea şi combaterea bolilor, grupate
pe organe.
Efecte în boli genitale feminine :
- uşurarea durerilor şi a spasmelor la nivelul organelor genitale, inclusiv
prolapsul uterin.;
- păstrarea sarcinii la femeile gravide, predispuse spre avorturi spontane;
- întărirea fetusului şi a uterului, prin fortificarea fibrelor uterine la femei cu
sarcini dificile;
- uşurarea naşterii, vindecarea leziunilor provocate la naştere şi refacerea
musculaturii abdomenului după naştere;
- prevenirea indispoziţiilor specifice menopauzei şi uşurarea simptomelor de
menopauză.
La femeile gravide, consumul zilnic al ceaiului de creţişoară trebuie să
înceapă din luna a III-a de sarcină.
Efecte în boli digestive, metabolice şi ale sistemului nervos
- afecţiuni gastrice şi intestinale, enterite, diaree, spasme stomacale şi
balonări;
- steatoză hepatică şi congestie hepatică;
- ocluzie intestinală;
- hemoragii interne;
- hemoroizi;
- insomnie, cefalee, astenie, oboseală nervoasă;
- epilepsie;
- scleroză multiplă ;
- diabet zaharat;
- obezitate şi celulită (mai eficace este specia Alchemilla montana care creşte
la mari înălţimi);
- avitaminoze şi anemii;
- atrofie musculară la copii şi vârstnici.