Coada Calului

Una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute, coada calului a fost folosită îndeosebi ca remediu pentru
probleme ale rinichilor şi vezicii urinare, artrită, ulcere şi tuberculoză. Ca şi părţi utilizate se foloseşte partea aeriană a
plantei (tulpinile sterile), precum şi întreaga plantă, cu excepţia rădăcinilor. Planta se poate folosi verde sau uscată.
Este indicat a fi culeasă vara în lunile iulie-august; după recoltare se îndepărtează părţile înnegrite de lângă pământ,
apoi se pune la uscat, întinsă în straturi subţiri, fie în aer liber, la umbră sau în încăperi uscate şi aerisite, poduri etc.
Este bună de folosit după ce planta uscată ajunge să aibă o culoare verde-deschis, fără părţi brunificate, fără tulpini
fertile. Produsul “final” nu are miros, iar gustul este dulceag. Ca şi modalitate optima de păstrare sunt indicaţi săculeţi
de hârtie sau de pânză, puşi apoi în locuri uscate. Beneficiile plantei sunt multiple pentru sănătatea organismului
uman, calităţi care se datorează unui număr mare de minerale şi alti constituenţi benefici, precum: mangan, calciu,
fier, favonoizi, esteri ai acidului cafeic, saponine, taninuri, alcaloizi, fitosteroli, glicozide şi siliciu. Silviu Matei,
fitoterapeut în Slatina, spune că planta este considerate a avea cele mai puternice proprietăţi diuretice. “Coada
calului este o plantă medicinală pe care cred că o cunoaştem cu toţii din copilărie. Majoritatea ştim doar cum arată
aceasta, fără să avem cunoştinţă însă de efectele sale benefice pe care le are asupra organismului. Sunt afecţiuni
care pot fi tratate cu succes datorită acestei plante. De exemplu, coada calului este considerată planta cu cele mai
puternice proprietăţi diuretice, ceea ce înseamnă că ea are o mare capacitate de a elimina apa din corp, crescând
urinarea cu până la 30% mai mult decât în mod normal. De asemenea, dezinfectează căile urinare şi aceasta datorită
acidului salicilic şi a equisetoninei pe care le conţine”, afirmă Silviu Matei. Coada calului, inamicul mătreţii Cercetările
specialiştilor au demonstrat că silicaţii din coada calului pot ajuta la stimularea creşterii şi fortifierii firelor de păr şi că,
totodată, ei pot fi benefici împotriva căderii părului, a mătreţii şi a firelor despicate. Prin urmare, consumul de ceai de
coada calului şi masajul pielii capului cu tinctură, sau spălarea părului cu şampon amestecat cu extract de coada
calului sunt eficiente pentru a obţine un păr fără mătreaţă, hrănit, puternic, lucios, revitalizat. Specialiştii sunt de
părere că masajul cu un amestec din 3-4 picături de extract sau tinctură de coada calului cu ulei extravirgin de cocos
sau de măsline poate ajuta la stimularea creşterii părului şi la reducerea mătreţei prin îmbunătăţirea circulaţiei la
nivelul scalpului şi fortifierea rădăcinii părului. De asemenea, după şamponare, părul poate fi clătit cu ceai de coada
calului. Ca şi indicaţii pentru folosire internă, coada calului, doar planta de câmp sau de pădure, se foloseşte pentru
afecţiuni precum: insuficienţă cardiacă, angina pectorală, diaree, nefrite, tuberculoză, bronşite, anemie, gută,
colecistită, reumatism, ulcer gastrointestinal. “Planta se mai foloseşte în tratarea afecţiunilor vezicii şi rinichilor, cu
nisip şi calculi, este apreciată pentru puterea sa de coagulare a sângelui, fiind foarte indicată în sângerări, hemoptizii
(expectoraţii cu sânge, n.r.), hemoragii etc.”, mai spune fitoterapeutul Silviu Matei. Coada calului mai deţine
proprietăţi hipoacidifiante gastrice; expectorante, bronho-dilatatoare; cicatrizante, epitelizante, antiinflamatoare,
rezolutive, antiseptice, antimicrobiene; remineralizante osoase sau hemostatice, prin mărirea numărului de eritrocite.
Este un remediu european tradiţional pentru calmarea durerilor articulare provocate de entorse şi luxaţii, fiind una
dintre cele mai bune surse de siliciu şi de alte substante minerale ce intră în constituţia colagenului. Eficientă
împotriva diabetului de tip 2 Un studiu medical a demonstrat că pacienţii diagnosticaţi cu diabet de tip tip II cărora li s-
a administrat o singură doză orală de extract de coada calului au avut ulterior o concentraţie a glucozei din sânge
semnificativ mai mică după doar 90-120 minute. De aceea, administrarea o dată pe zi a unei capsule cu extract de
coada calului, înainte de masă, poate fi benefică pentru pacienţii cu diabet de tip II, dar tratamentul nu trebuie urmat
nu mai mult de două luni. De asemenea, gargara cu ceai de coada calului poate folosi în cazul amigdalelor inflamate,
a ulceraţiilor de la nivelul gurii sau a sângerării gingiilor. Pentru preparare unei porţii de apă de gură cu coada calului
se fierbe o linguriţă de plantă uscată într-o ceaşcă de apă timp de 7-10 minute sau se adaugă 3-4 picături de extract
într-o ceaşcă de apă caldă; gargara se face de 3-4 ori pe zi până la ameliorarea inflamaţiei. Specialiştii spun că
ceaiul de coada calului este cunoscut a fi benefic pentru tusea uscată, bronşită, congestivă nazală şi febră asociată
cu răceală şi gripă. Inhalarea vaporilor ceaiului de coada calului poate ajuta la ameliorarea congestiei nazale. Pentru
tuse şi afecţiunile respiratorii este indicat a se bea 2-3 căni de ceai zilnic; dacă simptomele durează timp de mai mult
de cinci zile, atunci trebuie consultat un medic. Contraindicaţii şi precauţii Administrarea plantei pe perioade mai lungi
de două săptămâni nu este recomandată copiilor din cauza conţinutului ridicat de siliciu. De asemenea, trebuie ştiut
că administrarea plantei inhibă absorbţia vitaminei B1, motiv pentru care ea nu trebuie administrată concomitent cu
suplimentele ce conţin această vitamin. Dacă, totuşi, se urmează un remediu pe bază de coada calului în mod
regulat, atunci trebuie luat zilnic şi multivitamine sau cel puţin un supliment pe baza de complex B. Consumarea
plantei poate duce la eliminarea excesivă a potasiului din organism, fapt pentru care persoanele cu deficit de potasiu
li se recomandă să nu folosească coada calului. Totodată, femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie nici ele
să folosească planta. Specialiştii avertizează că, pentru siguranţă, orice tratament cu plante trebuie administrate cu
precauţie şi sub îndrumarea unui specialist. Vă mai recomandăm pe aceeaşi temă: Minunile cătinei, ”ginsengul
românesc“. „Bombă“ cu vitamina C, vaccin antigripal natural, luptă cu toate bolile Zece plante care îţi energizează în
mod natural organismul. Cum luptă spirulina, usturoiul sau cătina pentru ca tu să te simţi mai bine