Papagalul nimfa, o pasare inteligenta, blanda, docila, jucausa si prietenoasa, este

una dintre cele mai raspandite pasari de companie, care isi incanta posesorul si
datorita capacita?ii ridicate de a inva?a cuvinte.

Papagalul nimfa (Nymphicus hollandicus) este, potrivit Agerpres, cea mai mica
specie din familia Cacatuidae, ordinul Psittaciformes, originara din Australia.
Abia in 1788, a primit un nume stiintific, dat de naturalistul german J.F.Gmelin si
anume �Psittacus Novaehollandiae�. In 1793, scriitorul si biologul sco?tian Robert
Kerr l-a numit �Psittacus hollandicus�, iar in 1832 si-a primit numele definitiv de
la herpetologistul german, Johann Georg Wagler, si anume �Nymphicus hollandicus�.
Ulterior, a fost mutat intr-un gen numai al sau � Nymphicus � al carui nume provine
de la nimfe, creaturi din mitologia greaca. Cea de-a doua particula din denumirea
stiintifica actuala � Nymphicus hollandicus � aminteste de vechea denumire folosita
pentru Australia, Noua Olanda.

nimfa1

La mijlocul secolului al XIX-lea, cand europenii au inceput sa colonizeze

Australia, au aparut si primele exemplare de nimfe in Europa. Datorita climei din
Australia, care este foarte schimbatoare, pasarile s-au adaptat relativ repede, iar
dupa scurt timp au inceput sa se inmulteasca in captivitate.

Papagalul nimfa atinge la maturitate o dimensiune de maxim 40 cm si o greutate

cuprinsa intre 80 si 120 grame, coada sa reprezentand jumatate din lungimea totala.
Penajul sau este, in mare parte, gri. Totusi, aripile sale prezinta, pe marginea
exterioara, dungi albe, iar obrajii sunt �ornati� cu cercuri portocalii ori rosii,
care au la masculi culoarea mai intensa decat la femela nimfa; cea din urma
prezinta o coada mai colorata, comparativ cu cea a masculului, potrivit site-ului
animaldiversity.org. Fata masculilor este, in general, alba sau galbena.

Desi coloritul obisnuit al unui papagal nimfa este cenusiu, o serie de mutatii de
culoare efectuate de-a lungul generatiilor au dus la aparitia de exemplare cu un
colorit diferit, botezate Pied, Pearled, Cinnamon, Whitefaced, Lutino, Albino,
Yellowcheeked etc. Problema, in majoritatea mutatiilor, este chelia ce se dezvolta
sub creasta papagalilor nimfa.

Principala caracteristica a acestor papagali ramane insa creasta ridicata, care

exprima starea sa de spirit. Astfel, un papagal nimfa speriat sau agitat va avea
creasta in pozitie verticala, in timp ce unul intr-o stare relaxata va prezenta o
creasta usor inclinata. Cand creasta este pleostita, papagalul nimfa este furios,
suparat sau intr-o stare defensiva, potrivit animale.ro. Acestui set de manifestari
i se adauga obiceiul sau de a da din cap, de a scrasni din din?i, de a se scarpina
cu ciocul, de a atarna cu capul in jos, dar si de a musca.

Papagalul nimfa, sociabil si afectuos, este usor de ingrijit, astfel ca reprezinta

o alegere inspirata pentru un crescator incepator. Nu in ultimul rand, este o
pasare care poate invata sa vorbeasca si care � in special masculul � se manifesta
foarte sonor daca este suparat, plictisit, obosit etc.

El ar trebui adapostit intr-o colivie suficient de incapatoare, astfel incat,

atunci cand pasarea isi intinde aripile, sa nu se loveasca de barele ei. In acest
sens, un exemplar poate fi adapostit intr-o colivie de circa 25x50x50 cm. Totusi,
intrucat este o pasare care prefera sa traiasca in pereche sau in stoluri, in
mediul natural, papagalul nimfa ar putea fi adapostit cu cel putin inca un
exemplar, insa intr-o voliera. Din colivia papagalului nimfa nu ar trebui sa
lipseasca jucariile si stinghiile, utile dovedindu-se si barele orizontale pe care
pasarea se poate catara.

Nimfele isi aranjeaza si isi curata penajul, activitati care dureaza doua ore pe
zi. Datorita faptului ca sunt pasari care traiesc in stoluri, ele isi desfasoara
toate activitatile zilnice impreuna, se spala impreuna, mananca impreuna etc. In
gradinile zoologice in care se gasesc aceste pasari, sunt puse oglinzi, pentru a
simula spa?tiul lor natural, si anume stolul.

Alimentatia unui papagal nimfa trebuie sa includa seminte, fructe si legume

proaspete, potrivit www.arkive.org. Pentru a evita imbolnavirea pasarii, fructele
si legumele trebuie bine spalate. Periodic, ii poti oferi nimfei si bucatele de ou
fiert tare. Printre favoritele lor, se enumera salata verde, morcovii cu frunze,
merele, porumbul inca necopt pe stiulete, cozile de ardei cu seminte, cartofii,
orezul, semintele de soc, nucile, strugurii, mandarinele, portocalele, visinele,
prunele, ardeii, sfecla rosie, castravetii, mazarea. Din colivia unei nimfe nu
trebuie sa lipseasca vasul cu apa curata, care trebuie schimbata zilnic.

Papagalul nimfa isi ascunde, de regula, foarte bine simptomele de boala, o

trasatura care il ajuta sa supravietuiasca in salbaticie. Pentru a descoperi boala
la timp, este esential sa ii urmarim zilnic comportamentul si sa remarcam
eventualele schimbari, precum pierderea apetitului pentru hrana, indispozitia,
pierderea penajului etc. Printre cele mai comune boli cu care se poate confrunta
papagalul nimfa, se numara deficientele de vitamine, obezitatea si bolile adiacente
(artrita, boala ficatului gras), bolile respiratorii etc.

Speranta de viata a unui papagal nimfa variaza considerabil, de la circa 5 ani la

peste 30 de ani, daca traieste intr-un mediu cald si este ingrijit, are hrana
necesara si este mereu in preajma cuiva.