II.5.

Teste și măsurători efectuate

II.5.1. Examenul clinic

Forța musculară
La noi în ţară se utilizează scara cu 6 trepte (5-0) pentru testarea forţei musculare:
- Forţa 5 (normală): muşchiul poate executa mişcarea pe toată amplitudinea contra unei
forţe exterioare (rezistanţa opusă de testator), egală cu valoarea forţei normale.
- Forţa 4 (bună): reprezinţă capacitatea muşchiului de a deplasa antigravitaţional,
complet, segmentul contra unei rezistenţe medii. Se procedează la fel ca în cazul testării forţei 5,
dar cu aplicarea unei rezistenţe mai mici din partea testatorului.
- Forţa 3 (acceptabilă): este forţa unui muşchi de a mobiliza complet segmentul contra
gravitaţiei (fără altă contrarezistenţă).
- Forţa 2 (mediocră): permite muşchiului să mibilizeze segmentul, dar cu eliminarea
gravitaţiei. Testarea manuală a forţei 2 cere testatorului să ştie precis cum trebuie poziţionat
pacientul şi segmentul respectiv pentru a pune în evidenţă forţa „mediocră”.
- Forţa 1 (schiţată) reprezintă sesizarea contracţiei muşchiului prin palparea lui sau a
tendonului, sau observarea unei uşoare tremurături a acestuia. Oricum forţa 1 a unui muşchi este
incapabilă să mobilizeze segmentul. Evident, nu poate fi sesizată decât contracţia muşchilor
superficiali, care pot fi palpaţi.
- Forţa 0 (zero): muşchiul nu realizează nici un fel de contracţie. Pentru muşchii profunzi
nu se poate face diferenţierea între forţele 1 şi 01.

Testarea articulară (goniometria):

1) Articulația cubitală
Cotul este o articulaţie cu un singur grad de libertate (flexie-ex- tensie), pe o axă ce trece
transversal prin cot. Mişcarea este dirijată de geometria capetelor osoase, ceea ce determină
devieri ale axului de mişcare 'pe parcursul întregii curse a antebraţului. Urmând trohleea hume-
rală, cubitusul execută în timpul flexiei şi o rotaţie axială de 5° înăuntru.

1 Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Tudor Sbenghe, Ed. Medicală, București, 1987
 Poziţia de zero, de start, este cea cu cotul în extensie totală, membrul brahial fiind pe
lângă corp şi palma „privind" înainte. Axele mediane longitudinale ale braţului şi antebraţului
fac un unghi de 170°, deschis spre lateral (spre marginea radială), formând un cubitus valgus
„fiziologic", la copii. Dacă pronăm mâna din poziţia anatomică, acest unghi dispare.
Flexia porneşte de la 0°, atingând 145-160° (prima cifră pentru flexia activă, cea de-a
doua pentru flexia pasivă). Poziţia de preferat pentru măsurătoare este din decubit dorsal sau din
ortostatism. Braţul fix al goniometrului se plasează pe linia mediană a feţei externe a braţului,
orientat spre acromion, iar cel mobil, pe linia mediană a feţei radiale a antebraţului, spre stiloidă.
Extensia reprezintă reîntoarcerea antebraţului la poziţia 0. Din poziţie anatomică, cotul nu
are extensie decât în cazuri speciale de hiper-laxitate, cind se poate realiza o hiperextensie de 8-
10°, mai ales la copii.
Extensia este blocată de ciocul olecranului în foseta olecraniană şi de fasciculele
anterioare ale ligamentelor. Poziţia corectă de funcţiune în care se imobilizează cotul este în
flexie de 90-100°, cu mâna în semipronaţie (poziția de scris)2.

2 Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Tudor Sbenghe, Ed. Medicală, București, 1987