Academica Science Journal No.

(3) 2 – 2013
Studia Series ISSN:2285–9314

STUDIU ASUPRA RELAŢIEI DINTRE ATENŢIE ŞI INTELIGENŢĂ

COGNITIVĂ, CA PREDICTORI AI PERFORMANŢEI ŞCOLARE
LA ELEVII CLASELOR PRIMARE

Varga Patricia VARGA,

Dimitrie Cantemir University, Bodoni Sandor 3-5, Tîrgu Mureş, Mureş, România.
Valentina ZETEŞ,
Dimitrie Cantemir University, Bodoni Sandor 3-5, Tîrgu Mureş, Mureş, România.
Andrei COTRUȘ,
Dimitrie Cantemir University, Bodoni Sandor 3-5, Tîrgu Mureş, Mureş, România.

Abstract: When we talk about psychological factors of succeeding in school, may be

differentiated intellectual and nonintellectual factors. Intellectual factors relate, basically, to
certain peculiarities of intelligence and higher cognitive mental processes (thinking,
imagination, language, memory, attention), which relate the intellectual structure of human
personality. Learning involves the formation of cognitive behaviors, psychomotor and
affective. Peculiarities of the intellect are in the same time, both premises and
consequences of learning activity, its success assuming a certain level of development
and functioning. Among these factors an important place holds intelligence, as a general
aptitude, which mediates performance in any field, including that of school learning.

Keywords: intelligence quottient, school performance, attention

INTRODUCERE
Abordarea procesului de învăţământ prin prisma eficienţei sale se impune astăzi cu tot mai multă insistenţă.
Măsurarea performanţelor şi exprimarea lor cantitativă oferă posibilitatea evaluării acestui proces.
Calificativul eficienţă exprimă nivelul de concordanţă dintre cerinţele sociale şi "produsul " procesului de
învăţământ, materializat în elaborarea structurii interne a personalităţii umane. În termeni sociologici eficienţa
se exprimă prin aşa - zisul raport dintre "fluxul de intrare" şi "fluxul de ieşire". Ea poate fi evaluată în interiorul
sistemului de învăţământ, prin analiza rezultatelor materializate în "produsul" unor cicluri ale acestuia şi în
afara sistemului de învăţământ, prin analiza "produsului" final. Pe plan psihologic, eficienţa constă în
rezolvarea contradicţiilor interne dintre solicitările obiective, impuse din exterior şi nivelul de dezvoltare
psihică la care a ajuns elevul. Din aceasta perspectivă, ea îmbracă forma succesului sau a insuccesului
şcolar.
Putem defini succesul şcolar ca exprimând gradul de adecvare dintre nivelul dezvoltării psihofizice a elevului
şi solicitările obiective ce i se adresează în procesul de învăţământ. Detaliind această paradigmă, vom spune
că succesul şcolar desemnează concordanţa ce se stabileşte între solicitări şi nivelul dezvoltării psihofizice a
elevului.

Page 59 Copyright  2013 Academica Science Journal. All rights reserved.

 Academica Science Journal No. (3) 2 – 2013
Studia Series ISSN:2285–9314

1. CONȚINUTUL TEORETIC AL TEMEI ANALIZATE

1.1. INTELIGENŢA
Etimologic, termenul de inteligenţă provine de la latinescul “intelligere”, care înseamnă a relaţiona, a
organiza, sau de la "interlegere", care presupune stabilirea de relaţii între relaţii. Chiar tehnologia sugerează
faptul că inteligenţa depăşeşte gândirea, care se limitează la stabilirea relaţiilor dintre însuşirile esenţiale ale
obiectelor şi fenomenelor.
Până în prezent, inteligenţei i-au fost date peste 100 de definiţii, dintre cele mai semnificative, enumerând
următoarele:
Capacitatea de a înţelege probleme şi fenomene noi, de a sesiza esenţialul, de a stabili sau identifica
legături caracteristice obiectelor şi fenomenelor, bazată pe calităţi native şi pe experienţa acumulată anterior
[2].
Inteligenţa este o aptitudine mentală care implică, printre altele, capacitatea de a raţiona, de a prevedea, de
a rezolva probleme, de a gândi abstract, de a înţelege idei complexe, de a învăţa repede şi de a folosi
experienţa acumulată; ea nu este doar o capacitate şcolară sau o facultate strict ştiinţifică, ea reflectă o
capacitate mai mare şi mai profundă de a înţelege mediul, de a "prinde din zbor" de a da un sens lucrurilor şi
de a imagina soluţii practice.
Inteligenţa constitute modul de funcţionare al ansamblului compozit de capacităţi psihice [4].
Funcţie psihologică sau ansamblu de funcţii datorită cărora organismul se adapteaza la mediu, elaborând
combinaţii originale ale conduitelor, achiziţionează şi foloseşte cunoştinţe noi şi, eventual, raţionează şi
rezolvă problemele comform regulilor degajate prin formalizările logice.
Bergson defineşte inteligenţa ca fiind, "facultatea de a fabrica obiecte artificiale, în special unelte şi de avaria
la infinit această fabricaţie". Ea presupune deci nu numai o capacitate combinatorică în formarea asociaţiilor,
ci şi o abilitate funcţională care mijloceşte rezolvările de situaţii "prin descoperirea unor raporturi noi, greu
sesizabile perceptiv sau în baza vechilor asociaţii".
J.Piaget [3] consideră inteligenţa ca fiind "o relaţie între organism şi lucruri". Ea desemnează formele
superioare de organizare sau de echilibru a structurilor cognitive. Acelaşi autor consideră că inteligenţa nu
acţionează prin analogie ci, în mod esenţial, prin deducţie. Caracteristicile definitorii ale inteligenţei sunt,
după Piaget: sesizarea relaţiilor, combinarea unor elemente stocate anterior în formule noi cu elaborarea
strategiilor de rezolvare, reversibilitatea construcţiilor, coordonarea acţiunilor în mod flexibil şi fluid,
combinarea unor modalităţi algoritmice cu modalităţi euristice etc.
Se pare însă că definiţia cea mai apropiată de înţelegerea modernă a inteligenţei a fost dată de Descartes.
Filosoful francez definea inteligenţa ca fiind "mijlocul de a achiziţiona o ştiinţă perfectă privitoare la o
infinitate de lucruri”. Găsim în acestă definiţie intuirea celor doua poziţii actuale ale noţiunii de inteligenţă: ca
sistem complex de operaţii şi ca aptitudine generală. Când vorbim despre inteligenţă ca sistem complex de
operaţii care condiţionează modul general de abordare şi soluţionare a celor mai diverse sarcini şi situaţii
problematice, avem în vedere operaţii şi abilităţi, cum ar fi: adaptarea la situaţii noi, generalizarea şi
deducţia, corelarea şi integrarea într-un tot unitar a părţilor relativ disparate, anticiparea deznodământului şi
consecinţelor, compararea rapidă a variantelor acţionale şi probleme cu grade crescânde de dificultate
Inteligenţa apare deci ca o calitate a întregii activităţi mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor
procedeelor psihice, inclusiv a celor afectiv-motivaţionale şi voliţionale. Numai pe măsură ce se formează şi
se dezvoltă mecanismele şi operaţiile tuturor celorlalte funcţii psihice vom întâlni o inteligenţă suplă şi
flexibilă.
Când vorbim de inteligenţă, ca o aptitudine generală, avem in vedere, implicaţiile ei, îndeosebi, finalitatea
acesteia. O asemenea accepţiune este însă limitată, deoarece există nu numai o inteligenţă generală, cu
ajutorul careia rezolvam cu succes o multitudine de activităţi, ci si forme specializate de inteligenţă (teoretică,
practică, socială, tehnică, ştiinţifică etc.) ce permit finalizarea cu succes doar a unui singur tip de activităţi.
Din aceste considerente, se pare că definirea inteligenţei ca sistem de operaţii este mult mai validă.

Page 60 Copyright  2013 Academica Science Journal. All rights reserved.

 Academica Science Journal No. (3) 2 – 2013
Studia Series ISSN:2285–9314

1.2. ATENŢIA
Atenția este un subiect care a trezit interesul filosofilor înainte de a fi studiată de psihologi. Multă vreme
atenția nu a depășit cadrul metodei introspective; perspectiva de abordare s-a schimbat însă odată cu
„intrarea in scena” a metodei experimentale în psihologie. Studiul atenției a progresat odată cu modelele
prelucrării informației și nici în prezent nu încetează să progreseze [1].
Locul atenției între procesele și mecanismele psihice este în imediata apropiere a proceselor senzoriale,
chiar înainte de elaborarea răspunsurilor. Mai precis, atenția își găsește locul în diferitele etape ale
senzoriomotricitatii, foarte aproape de prelucrarea informațională primară a caracteristicilor fizice ale
stimulului și chiar în pregătirea motorie a unui răspuns comportamental. La fel de bine, atenția facilitează și
susține procese și mecanisme psihice complexe cum sunt gândirea și memoria.
Atunci când vine vorba despre stabilirea locului atenției pe harta cercetărilor ștințifice, poate cel mai relevant
traseu este cel istoric. Astfel, atenția a parcurs un drum lung pe aceasta hartă, de la statutul de facultate de
sine stătătoare dat de introspecționiști, la sublinierea naturii ei selective prin funcționaliști, spre exacerbarea
clarității senzoriale dată de reprezentanții structuralismului și până la ignorarea ei totală de către curentul
behaviorist. Destinația finală (până în acest moment al evoluției psihologiei) este reintroducerea atenției în
investigația științifică odată cu apariția metodelor experimentale și cu înflorirea curentului cognitivist. Mai mult
decât atât, nu numai metodele și abordările științifice au fost cele care au reintrodus atenția pe harta
problemelor de studiu, ci, mai cu seamă, natura și cerințele vieții așa cum o cunoaștem astăzi.
Studiul atenției este una dintre marile direcții ale psihologiei. Acest lucru se datorează, în parte și faptului că
atenția se leagă de conștiință, practic – una dintre primele probleme pe care oameni de știință precum W.
Wundt sau W. James le-au abordat încă de la începuturile psihologiei (experimentale) ca știință. Drept
urmare, multă vreme atenția a fost luată în considerare sub aspectul ei selectiv.

2. METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. OBIECTIV
Evaluarea relaţiei dintre atenţia selectivă, nivelul de inteligenţă şi performanţa şcolara la elevii claselor a IV –
a.

2.2. IPOTEZĂ
Se presupune că nivelul atenţiei concentrate si nivelul de inteligenţă influenţează semnificativ performanţa
şcolară.

2.3. EŞANTION
Esantionul a fost alcătuit dintr-un număr 17 elevi cu varsta cuprinsa intre 10-11 ani , elevi in clasa a IV- a, cu
rezultate bune la invatatura.

2.4. METODE ŞI TEHNICI UTILIZATE

Au fost utilizate testul Matricile Progresive Raven Color (MPRC) pentru măsurarea nivelului de inteligenţă şi
respectiv Testul de atenţie concentrată d2 pentru măsurarea atenţiei.
Deasemeni, au fost solicitate şi utilizate mediile generale ale elevilor pentru semestrul precedent.

2.5 DESIGN EXPERIMENTAL

Plan de cercetare bifactorial

Page 61 Copyright  2013 Academica Science Journal. All rights reserved.

 Academica Science Journal No. (3) 2 – 2013
Studia Series ISSN:2285–9314

QI
FS S M B FB

FB

B
Atentie
M

FS
Tabel nr. 1 Plan de cercetare bifactorial
Variabila dependentă – performanta şcolară, care cuprinde mai multe calificative: FB,B si S ;
Variabila independentă - atenţia care cuprinde mai multe calificative: FB,B,M,S si FS ;
- QI care cuprinde mai multe niveluri: FB,B,M,S si FS ;
Corelări
S–R
VD – VI
+ cu cât variabila independentă creşte cu atât creşte şi variabila dependentă;
- cu cât variabila independentă scade cu atât variabila dependentă creşte;

3. INTERPRETAREA REZULTATELOR
Pentru a verifica ipoteza am realizat un studiu corelaţional privind variabilele în cauză.

Correlations

Performanta
scolara Inteligenta Atentia

Performanta scolara Pearson Correlation 1.000 .091 -.142

Sig. (2-tailed) .728 .587

N 17.000 17 17

Inteligenta Pearson Correlation .091 1.000 .018

Sig. (2-tailed) .728 .944

N 17 17.000 17

Atentia Pearson Correlation -.142 .018 1.000

Sig. (2-tailed) .587 .944

Page 62 Copyright  2013 Academica Science Journal. All rights reserved.

 Academica Science Journal No. (3) 2 – 2013
Studia Series ISSN:2285–9314

Correlations

Performanta
scolara Inteligenta Atentia

Performanta scolara Pearson Correlation 1.000 .091 -.142

Sig. (2-tailed) .728 .587

N 17.000 17 17

Inteligenta Pearson Correlation .091 1.000 .018

Sig. (2-tailed) .728 .944

N 17 17.000 17

Pearson Correlation -.142 .018 1.000

Sig. (2-tailed) .587 .944

N 17 17 17.000

Tabel nr. 2 Corelațiile dintre performanță școlară, inteligență și atenție

Analiza statistică ne demonstrează că nu există nici un coeficient de corelaţie semnificativ între variabilele
propuse.Se poate observa din graficul de mai jos că variabila Atenţie şi variabila QI nu influenţează
semnificativ valorile obţinute la performanţa şcolară.

CONCLUZII
In urma analizei se poate observa faptul ca nu exista nici un fel de relaţie între celel trei variabile, aşadar nu
există o relaţie între atenţie, nivelul de inteligenţă şi respectiv performanşa scolară, ţinând însă cont de faptul
că eşantionul propus studiului se rezumă la un număr redus de subiecţi, aceştia fiind elevi cu varsta de 10
ani.Trebuie să ţinem cont de faptul ca elevii din clasele primare trebuiesc stimulaţi prin calificative care să
crească eficienţa de sine a copilului. Acest aspect poate fi un argument plauzibil pentru faptul că variabila
nivel de inteligenţă nu are o influenţă semnificativă asupra performanţei şcolare.De asemenea, nici variabila
atenţie nu a influenţat semnificativ performanţa şcolară a elevilor în studiul realizat de noi.
În concluzie, ipoteza noastră specifică nu a fost confirmată, rămânând deschisă posibilitatea de a explica
acest fenomen prin faptul ca în clasele primare este foarte importantă sustinerea elevului pentru a-i stimula

Page 63 Copyright  2013 Academica Science Journal. All rights reserved.

 Academica Science Journal No. (3) 2 – 2013
Studia Series ISSN:2285–9314

potenţialul, învăţătorul având un rol foarte important în transmiterea feedback-ului privind performanţa
şcolară a elevului.
Se impune a se menţiona faptul că studiul de faţă se vrea a fi mai degrabă un studiu pilot, deoarece nu
respectă criteriile specifice ale unei cercetări psihologice vaste, ţinând cont de faptul că eşantionul este
format dintr-un număr redus de subiecţi şi existând un număr mare de variabile intermediare care ne-au
influenţat rezultatele. Totuşi rămâne deschisă posibilitatea ca rezultatele acestui studiu pilot să ridice
anumite probleme legate de modul de transmitere a feedback-ului privind performanţa şcolară de către
învăţător.

AUTORI
- Varga Patricia VARGA este studentă la Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Bodoni Sandor 3-5, Tîrgu
Mureş, Mureş, România.
- Valentina ZETEŞ este studentă la Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Bodoni Sandor 3-5, Tîrgu Mureş,
Mureş, România.
- Andrei COTRUȘ este asistent la Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Bodoni Sandor 3-5, Tîrgu Mureş,
Mureş, România.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Aniţei M. Fundamentele psihologiei. București,Editura Universitară, 2010.
2. Doron R., Parot F. Dicţionar de psihologie. București, Editura Humanitas, 2006.
3. Piaget J. Psihologia inteligenţei. București, Editura Trei, 2008.
4. Zlate, M. Fundamentele psihologiei. București, Editura Universitară, 2006.

Page 64 Copyright  2013 Academica Science Journal. All rights reserved.