CURS 7

5.3. Caracterul abuziv al comportamentului în afaceri. Forme de manifestare a

comportamentelor abuzive

Chiar de la apariția reglementărilor referitore la sancționarea comportamentelor în afaceri

unilaterale cu caracter abuziv, doctrina a încercat să găsească ce anume a dorit a proteja legiuitorul
unional și ce argumente teoretice au stat la baza introducerii acestor prevederi. Concluzia a fost că
politica UE protejează procesul concurențial în cadrul pieței interne și nu concurenții, iar
protejarea concurenței duce, la ocrotirea indirectă a intereselor consumatorilor. Cadrul legal al UE
privind concurența are ca scop ocrotirea structurii pieței care să asigure atingerea scopurilor
precizate în tratatele UE și protejează concurența ca proces ori ca instituție, datorită valorii ei
intrinseci.

Clasifiacarea comportamentelor abuzive

Art.102 TFUE cuprinde o listă a practicilor ce pot fi considerate abuzive însă această
enumerare nu e limitativă.
I. Conform uneia dintre clasificările întocmite, practicile abuzive se pot împărți în două categorii
funcție de natura comportamentului în afaceri:
i) Abuzuri de comportament
Includ practicile de afaceri ce pot prejudicia pe clienții intreprinderi dominante în mod direct.
Ex:
- practicarea de prețuri excesive
- reducerea cantităților livrate
- oferirea unor produse de calitate slabă

ii) Abuzuri de structură

Sunt acele comportamente menite să protejeze sau să consolideze puterea de piață a
întreprinderilor , prin excluderea concurenților de pe piață( eliminarea de pe piață sau împiedicarea
intrării pe piață) sau prin temperarea comportamentului concurențial al întreprinderilor existente pe
piață.
Ele pot aduce consumatorilor beneficii pe timp scurt( ex., pot beneficia de prețuri mai mici),
dar, îi pot afecta pe termen lung prin modificarea structurii pieței. De îndată ce nu există presiunile
concurențiale ale întreprinderilor concurente, întreprinderea dominantă poate trece la exploatarea
consumatorilor în scopul maximizării profitului.
Abuzurile de structură sunt clasificate în mai multe categorii, respectiv:
1) Comportamente abuzive ce se bazează pe criteriul prețului
Ex: practicarea de prețuri de ruinare ori de rabaturi de loialitate

2) Comportamente abuzive ce nu au la bază criteriul prețului

Ex: condiționarea vânzării unui bun de achiziționarea altuia, refuzul de a aproviziona, impunerea
mărcii unice

II. II.După poziția concurenților excluși de pe piață ca o consecință a comportamentului abuziv, există:
a. Excludere Orizontală – vizează un concurent aflat pe același nivel în lanțul de furnizare prin
excluderea accesului lui la clienți
b. Excludere Verticală- include comportamentele ce au ca scop excluderea sau disciplinarea unei
întreprinderi active pe piața situată în aval.De ex, excluderea unui concurent activ pe piața
produselor finite de un producător al materiilor prime necesare pentru fabricarea produsului
finit.
Forme: în principal: refuzul de a aproviziona , prestațiile cuplate.

Forme de manifestare a comportamentelor abuzive

 1. Impunerea unor prețuri excesive
C.J.U.E a sugerat că: un preț e excesiv când nu există o legătură rezonabilă cu valoarea economică a
produsului în cauză.
Caracterul excesiv al prețului e determinat de regulă în corelație cu mărimea costurilor de
producție. Practica aplicării unor prețuri excesive poate avea efecte anticoncurențiale în primul rând
din cauza exploatării consumatorilor, aceasta ducând la scăderea puterii de cumpărare a
consumatorilor, ceea ce poate avea un efect indirect asupra consumului în general. Totuși, prețurile
ridicate pot avea și un efect pro-concurențial prin aceea că pot favoriza intrarea pe piață a
intreprinderilor dacă barierele de intrare nu sunt foarte ridicate.
2. Discriminarea prin intermediul prețului
Comportamentul intreprinderii dominante de a pretinde prețuri diferite de la consumatori
diferiți pentru aceeași prestație, în vederea maximizării profitului.
Această discriminare poate fi explicită- când prețul diferit are la bază diferențele existente
între consumatori, ca: vârsta, calitatea, localizarea..., sau implicită- când clienților li se oferă formal
aceleași opțiuni, dar prețurile diferite rezultă urmare a combinațiilor diferite între opțiuni și sunt oferite
condiții de contractare mai bune pentru achiziții mai mari.
Scopul interzicerii lor e prevenirea împărțirii piețelor și împiedicarea reinstalării în mod
indirect a barierelor care au fost înlăturate prin înființarea pieței comune.
Discriminările de preț ce nu pot fi justificate au fost apreciate de jurisprudență ca fiind ilegale.
Efectele lor anticoncurențiale se referă la:
- efectul de excludere a concurenților actuali sau potențiali, în principal
- efectul descurajărilor pe piață
- poate reduce costurile implicate de o strategie de ruinare a concurentului
- poate duce la exploatarea consumatorilor captivi ai intreprinderii dominante

3. Prețurile de ruinare sau de dumping

Procedură ce constă în practicarea unor prețuri situate sub costuri de către întreprinderea
dominantă, aceasta suportând pierderi pe termen scurt, cu scopul eliminării sau disciplinării unui
concurent actual ori în vederea prevenirii intrării unui concurent nou.
Strategia de piață a aplicării prețurilor de dumping are, de regulă, trei faze:
• faza 1: întreprinderea dominantă tolerează câțiva concurenți mai mici pe piață, dar realizează
profituri mari
• faza a doua: întreprinderea dominantă reduce prețul, în vederea atragerii clienților întreprinderii
concurente
• faza a treia: are loc ulterior eliminării sau disciplinării concurentului/concurenților . întreprinderea va
crește nivelul prețului în vederea recuperării pierderilor suportate în faza primă.
Pentru ca strategia să aibă succes, trebuie ca:
- întreprinderea să dispună de o putere de piață substanțială și
- trebuie să existe bariere ridicate la intrare, astfel, dacă în momentul ridicării prețului ar fi
existat posibilitatea intrării unor noi concurenți, recuperarea investițiilor efectuate nu ar mai fi
posibilă.
Proba acestei practici poate fi una:
a. directă- de ex când există documente provenite de la întreprinderea care atestă scopurile
abuzive avute în vedere de ea
b. indirectă- obținută prin analiza : împrejurărilor cauzei, duratei practicării prețurilor, clienților
vizație de practică și dacă întreprinderea are posibilitatea acoperirii pierderilor din alte
activități profitabile.

4. Rabaturile
Un furnizor – producător sau distribuitor- are multiple modalități de a determina cumpărătorul
să achiziționeze de la el totalitatea sau măcar o parte semnificativă a necesităților lui. Pentru a-
și îndeplini acest obiectiv are la îndemână modalități precum:
- Să îmbunătățească calitatea produselor pe care le oferă sau prețul acestora( modalități corecte)
 - Să recurgă la folosirea unor acorduri de exclusivitate.
Acordurile de axclusivitate pot avea ca obiect :
- obligarea cumpărătorului să achiziționeze majoritatea bunurilor necesare desfășurării
activității lui de la un singur furnizor,
- obligații ce au ca obiect modul de depozitare a bunurilor, exclusiv în frigiderele achiziționate
de la întreprinderea dominantă și care determină efectiv clientul să achiziționeze totalitatea sau
majoritatea necesităților sale de la întreprinderea în cauză(în acest sens Hot. TPI din 23
oct.2003, cauza T-65/98, Van Bergh Foods Ltd. c. Comisia).
- să recurgă la folosirea de diferite scheme de rabaturi atractive.
Atât acordurile de exclusivitate, cât și diferitele sisteme de rabaturi, pot fi determinate de
motive precum: creșterea eficienței sau excluderea concurenților întreprinderii ; ambele aceste
efecte(pozitive și negative) sunt determinate de:
= forma pe care o îmbracă practica folosită în cauză
=întinderea în timp a practicii
=circumstanțele existente pe piața unde e aplicată
Efectele ce pot fi produse de rabaturi sunt:
1. excluderea concurenților de pe piață
2. întărirea poziției dominante
3. discriminări între diferite categorii de consumatori, aspect ce implică exploatarea acelor
categorii de consumatori ce prezintă o elasticitate redusă a cererii ori intră în categoria consumatorilor
captivi.

Titluri de rabaturi
1. rabaturi condiționate și necondiționate
Rabaturile condiționate:
- recompensează achizițiile clienților
- sunt acordate doar în anumite împrejurări în funcție de cantitatea de marfă achiziționată de client
într-o perioadă anume de referință, sau de procentul deținut de achizițiile cumpărătorului din totalul
necesităților lui.
Efecte:
- fidelizare pronunțată a clientului, ducând prin aceasta la excluderea concurenților actuali sau
potențiali, și de aceea, de regulă, posibilitatea justificării lor.

Rabaturile necondiționate- se acordă doar anumitor clienți ai întreprinderii, funcție de anumite criterii,
altele decât comportamentul de achiziționare.
Efecte posibile:
= excludere – în caz când sunt adresate cumpărătorilor marginali,
=de discriminare de preț(alături de cel de excludere)

Rabaturile condiționate se clasifică și ele după următoarele criterii :

A. După modul de stabilire a pragului ce trebuie atins pentru acordarea reducerii de preț, există:
-Rabaturi cu prag cantitativ(dat de un anume volum al bunurilor pe care trebuie să le
achiziționeze cumpărătorul)
-Rabaturi condiționate de o obligație de exclusivitate(sunt condiționate de achiziționarea de
către client a totalului necesităților lui de la producătorul care acordă rabatul)
B. Funcție de întinderea rabatului asupra cantității achiziționate, se face împărțirea între rabaturi:
▲prospective- aplicate doar bunurilor achiziționate peste pragul stabilit pentru obținerea rabatului
▲retroactive- acordate asupra tuturor unităților achiziționate anterior sau posterior atingerii pragului-
odată ce pragul a fost depășit.
C. După produsele la care se referă reducerea de preț există rabaturi:
+ individuale- acordate în situația achiziționării unui anumit tip de produs
+multiprodus- acordate în cazul achiziționării a cel puțin două produse de natură diferită
 5.Tehnica prestațiilor cuplate
Noțiunea prestațiilor cuplate are în vedere două categorii de practici comerciale folosite de
întreprinderi, care, în funcție de circumstanțele cauzei, pot avea efecte pro sau anti concurențiale.
Forme:
1. Legarea a două produse distincte
In această formă, vânzarea unui produs/bun anume(bunul care leagă- the tying product) e
condiționată de cumpărarea unui alt bun(bunul legat-the tyed product).
Bunul legat poate fi achiziționat și separat, fiind disponibil pe piață.
2. Împreunarea a două produse în unul singur(bundling) – în acest caz bunurile integrate într-
unul singur nou, pot fi disponibile pe piață și separat(împreunare mixtă) sau pot să nu fie disponibile
separat, componentele fiind achiziționate doar sub forma produsului singular(împreunare pură).
Tehnica prestațiilor cuplate e o practică comercială obișnuită în afaceri. Totuși ea poate avea efecte
concurențiale ce constau în:
- în principal în posibilitatea excluderii concurenților de pe piața bunului legat
- posibilitatea intreprinderii dominante pe piața produsului de cuplare, de a reduce numărul
consumatorilor potențiali accesibili concurenților săi de pe piața produsului cuplat
- crearea unei bariere la intrare pentru potențialii concurenți ce doresc să aibă acces pe piața
produsului cuplat. Astfel, întreprinderea dominantă poate ajunge la profituri mai mari și la
întărirea poziției pe piața produsului cuplat.
În situația în care bunul legat prezintă importanță pentru cumpărătorii bunului ce leagă, atunci
reducerea surselor alternative de furnizare pentru bunul legat pot face intrarea mai dificilă pe piață
a bunului ce leagă.
Principala îngrijorare legată de această practică de afaceri e reprezentată de faptul că, prin
intermediul ei, întreprinderea dominantă poate reduce libertatea de alegere a consumatorilor.
Efectul de excludere a comportamentului acestuia va depinde de:
- sfera de aplicare a practicii pe piață
- gradul poziției dominante
- nivelul reducerii de preț ce poate fi obținută prin cuplarea legăturii.
Pentru aplicarea dispozițiilor privind abuzul de poziție dominantă trebuie îndeplinite
următoarele condiții:
1) întreprinderea să fie dominantă pe piața produsului de legare( în cazul împreunării, să fie
dominantă pe piața unuia dintre produse)
2) produsele legate/împreunate să fie distinctă
3) practica să aibă efecte potențiale de distorsionare a concurenței
4) practica să nu fie justificată de natura produselor cuplate, uzanțele comerciale,
considerente ce țin de eficientizarea producției sau distribuției produselor.

6.Refuzul de a aproviziona
Întreprinderile-dominante și obișnuite-au dreptul de a decide cui să furnizeze, cât și
întreruperea relațiilor contractuale cu partenerii lor comerciali.
Refuzul aprovizionării unui client sau concurent nu e ilegal în sine, neexistând, pentru
întreprinderile dominante o obligație necondiționată de a furniza. El însă poate fi și abuziv, în situațiile
când, de ex.:
1. refuzul intervine ca o sancțiune din partea intreprinderii dominante pentru opțiunea
partenerului de a trata și cu un concurent al ei
2. și când întreprinderea dominantă aplică, condiții discriminatorii la furnizarea unor servicii
3. când întreprinderea dominantă refuză să ofere separat anumite produse

Efecte posibile:
- riscul de eliminare de pe piața unde e dominantă de către întreprinderea dominantă a unui
concurent, sau de pe o piață aflată în aval față de piața unde e dominantă
Forme
 - Noțiunea de refuz de a aproviziona se referă la o largă serie de practici abuzive, printre care
și:
a. încheierea unei relații contractuale existente
b. refuzul de a furniza anumite produse sau informații unui client nou
c. refuzul licențierii unui drept de proprietate intelectuală
d. refuzul garantării accesului la anumite facilități esențiale- adică indispensabile pentru
desfășurarea activității.

Motivul sancționării refuzului de a aproviziona constă în efectul de excludere a concurenților

întreprinderii dominante
Forme prin care e posibilă excluderea concurenților:
= refuzul satisfacerii comenzilor venite din partea concurenților
=încheierea unor contracte de aprovizionare exclusivă cu o întreprindere dominantă

7.Clauza ofertei concurente sau clauza engleză

Este o clauză ce permite uneia dintre păețile contractante- de regulă cumpărătorului- să se
prevaleze față de contractantul lui, de o ofertă mai favorabilă, avansată de un terț concurent într-o
operațiune similară( în prncipal în ceea ce privește calitatea și cantitatea bunurilor ce formează
obiectul contractului, precum și termenele de livrare ale acestora). În aceste condiții vânzătorul e
obligat să opteze între adaptarea condițiilor inițiale de contractare(preț, cantitate, calitate, termene de
livrare) la oferta concurentă sau să refuze adaptarea actului, caz în care contrectul se va suspenda sau
rezilia, după caz.
Jurisprudența instanțelor europene a statuat că, uneori, clauzele engleze pot produce efecte
anticoncurențiale, funcție de termenii și împrejurările fiecărei clauze.

8.Practici abuzive ce au loc pe piața unde întreprinderea nu e dominantă

Regula generală e că prevederile tratatelor europene se pot aplica acelor comportamente ce au
loc pe piața unde intreprinderea ocupă o poziție dominantă. Totuși, comportamentul abuziv poate avea
loc și pe o piață distinctă de cea unde întreprinderea dominantă deține o asemenea poziție, cu condiția
ca prima să fie o piață aflată în legătură cu piața unde întreprinderea e dominantă și să aibă ca efect
protejarea sau consolidarea poziției dominante pe piața unde aceasta e deținută.
Există două situații în care piețele sunt în legătură:
1. piețe aflate în legătură verticală cu piața dominantă. Ex.: când întreprinderea dominantă are
control asupra unei materii prime cheie pe o piață aflată în aval, unde se află în concurență cu
alți furnizori prin intermediul filialei sale
2. piețe aflate într-o legătură orizontală cu piața dominantă. Ex.: cazul produselor
complementare, când întreprinderea dominantă încearcă prin intermediul practicii abuzive,
strămutarea puterii sale ți pe piața piețelor de schimb

Când două piețe sunt conexe, întreprinderea dominantă are posibilitatea să-și folosească
poziția sa dominantă existentă pe una dintre ele,pentru a obține profituri pe cealaltă,unde nu deține o
asemenea poziție.
Tratatele nu se aplică în cazul când comportamentul abuziv are loc pe o piață unde
întreprinderea nu se află pe poziție dominantă și nici nu există conexitate între această piață și cea
unde întreprinderea are poziție dominantă.

8. Statul și abuzul de poziție dominantă

Obiectul realizării pieței interne europene a impus presiuni asupra statelor membre UE pentru
privatizarea sectoarelor economiilor naționale care s-au aflat în mod tradițional sub monopol statal,
cum ar fi: sectorul utilităților( administrarea deșeurilor, furnizarea gazelor naturale și a energiei
electrice, administrarea apelor, etc) ori cel al industriilor de infrastructură(transport terestru sau aerian,
telecomunicațiile, serviciile poștale, serviciile portuare, etc).
 Cu toate eforturile făcute pentru liberalizarea acestor industrii, frecvența cu care sunt întâlnite
întreprinderile publice ori cele care beneficiază de diferite privilegii din partea statului, sub forma
drepturilor lor exclusive sau speciale, este relativ ridicată. Funcționarea optimă a pieței interne e
imposibilă fără asigurarea caracterului concurențial al piețelor, și de aceea, respectarea normelor
dreptului concurenței se impune și intreprinderilor care desfășoară activitate în sectorul public, în
măsura în care, prin aceasta nu e periclitată îndeplinirea obligațiilor de serviciu public de către
respectivele întreprinderi.
De regulă, aceste întreprinderi, prin activitatea lor, urmăresc nu numai atingerea unor obiective
comerciale, ci și a unora politice și sociale( ca: creșterea locurilor de muncă, asigurarea accesului la
servicii publice esențiale în condiții de calitate, universalitate, accesibilitate, etc) fapt pentru care tind
să-și maximizeze veniturile, de multe ori recurgând la acțiuni care pot avea ca efect denaturarea
concurenței, cum ar fi:
=practicarea de prețuri excesive pentru produsele sau serviciile furnizate
=limitarea dezvoltării tehnologice
=împărțirea piețelor.
Astfel vatămă interesele consumatorilor.
Pentru a preveni și sancționa aceste comportamente, legiuitorul european a instituit o normă specială
prin care interzice statelor membre să adopte sau să mențină în vigoare măsuri în favoarea
întreprinderilor publice și intreprinderilor private ce beneficiază de privilegii din partea statului, prin
care ar putea fi încălcate normele impuse în tratatele UE, în special normele de concurență.
Astfel, potriv. Art.106 al.(1)TFUE,în ceea ce privește întreprinderile aflate în proprietatea
publică și întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu pot
adopta și nu mențin nici o măsură contrară normelor prezentului tratat și în special celor prevăzute în
art.18 și la art.101-109.
De la obligativitatea respectării normelor de concurență de către întreprinderile publice,
legiuitorul a instituit o derogare: în art.106 al.(2)TFUE se menționează că întreprinderile care au
sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol
fiscal, se opun normelor prezentului tratat și, în special, normelor privind concurența, în măsura în
care aplicarea acestor norme nu împiedică-în drept sau în fapt-, îndeplinirea misiunii speciale care le-
a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie afectată într-o măsură care
contravine intereselor Uniunii.
Prevederile art.106 al.(1)TFUE se referă la măsurile adoptate și menținute în vigoare de stat de
natură să contribuiee la încălcarea prevederilor incluse în tratatele UE. În literatura de specialitate s-a
reținut că prin noțiunea de măsuri statale trebiue să înțelegem orice prevedere legală cu caracter
obligatoriu, adoptată de către autoritățile publice de la nivel naționa, regional sau local, precum și
practica administrativă a acestor autorități care este de natură să influențeze comportamentul
întreprinderilor private care beneficiază de privilegii din partea statului.
Definiția conceptului de întreprindere publică o putem găsi în Directiva Comisiei privind
transparența relațiilor financiare între statele membre și întreprinderile publice( vezi art.2 Directiva
Comisiei nr 80/723/CEE privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și
întreprinderile publice, J.O L 195, 29 iulie 1980,p.35-37) conform căreia intră în această categorie
orice întreprindere asupra căreia autoritățile publice exercită direct sau indirect o influență dominantă.
O astfel de influență e prezumată dacă statul e deținătorul exclusiv sau majoritar al capitalului social al
întreprinderii, precum și dacăstatul desemnează mai mult de jumătate din membrii organelor
administrative, de conducere sau de control a întreprinderii.
Întreprinderile cu drepturi exclusive au fost definite ca fiind entități publice sau private cărora
statul sau o autoritate publică le-a acordat, printr-un instrument lagal sau administrativ, dreptul
exclusiv de a desfășura o anumită activitate sau de a presta un anumit tip de serviciu pe tot teritoriul
național sau pe o parte a acestuia.
Cel mai des întâlnite cazuri de monopol legal pot fi regăsite în domeniul serviciilor și
utilităților publice, cum ar fi telecomunicațiile, transportul public terestru sau aerian pe anumite rute
nerentabile din punct de vedere economic, serviciile portuare, etc.
 Întreprinderile cu drepturi speciale sunt considerate acele entități private sau publice care
beneficiază de anumite drepturi conferite într-o manieră subiectivă și discreționară de către autoritățile
publice cum ar fi de ex., dreptul preferențial la transmisiuni în direct în cazul unei societăți comerciale
de televiziune sau dreptul de omologare a echipamentelor de telefonie acordat unei societăți
comerciale din domeniul telecomunicațiilor. În cazul întreprinderilor publice, cât și al celor cu drepturi
exclusive și cu drepturi speciale, temerea legiuitorului se referă la posibilitatea creării unor distorsiuni
concurențiale ce pot facilita apariția unor poziții dominante pe piață și a unor comportamente abuzive
de afaceri din partea acelor întreprinderi.