ALLAN (caracterizare)

Principala coordonată a romanului "Maitreyi" este crosul, care se manifestă ca

dimensiune esenţială a experienţei omeneşti, acel prea plin al sunetului, văzut ca
trăire limită. Allan este într-o permanentă derută interioară, cănd este un
observator rece, când exaltat, când copleşit de fericire deplină, dar principala
dominantă a eroului rămâne luciditatea, percepţia raţională a propriilor trăiri şi a
celor din jur. Mircca Eliade, în ipostaza personajului european, Allan, readuce
adesea în subiectul romanului jurnalul," care devine un pretext literar şi o
modalitate de confesiune şi rememorare: "Totuşi n-am scris nimic în jurnalul meu,
şi astăzi, când caut în acele caiete orice urmă care să" îni-o poată evocă pe
Maitreyi, nu găsesc nimic. E ciudat cât de incapabil sunt să prind evenimentele
esenţiale, să ghicesc oamenii care schimbă mai târziu firul vieţii mele".
începutul relaţiei dintre Allan şi Maitreyi este total lipsit fie şi de intuiţia crosului,
de acea iluminare spontană a "dragostei la prima vedere". "Niciodată nu m-am
gândii la dragoste în primele cinci luni" -: mărturiseşte Allan cercetând jurnalul şi
căutând cu înfrigurare momentul exact în care s-a aprins flacăra iubirii.
Sentimentul se instalează lent, se infiltrează în sufletul tânărului pe nesimţite,
întâmplările consemnate urmând a fi reconsiderate cu alţi ochi atunci când scrie
romanul. Allan este un personaj analitic, taie firul în patru, caută explicaţii,
întoarce pe toate feţele stările prin care trece, fapt ce argumentează trăsătura de
autenticitate a romanului, gidismul evidenţiat de critica literară. Asemenea
personajelor lui Camil Petreseu, Allan este un pasionat lucid, observând şi
observându-se cu febrilitate, formulând ipoteze, un erou în căutare de
certitudini. Dominat aşadar de incertitudini, Allan construieşte situaţii pe baza
unor argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le înlocui cu altele care i se
par mai potrivite, analizează fiecare gest, fiecare atitudine şi fiecare cuvânt şi
mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi şi de ospitaliera sa familie.
Tulburările şi frământările permanente ilustrează fireadilematică a eroului, care
analizează în mod obiectiv evenimentele realităţii trăite, deşi acestea îl
nedumeresc, îl descumpănesc, neputând înţelege atitudinea inginerului Sen, care îl
tratează ca făcând parte din familie. Căldura cu care e.sie primii .în casa acestuia,
grija afectuoasa şi onoarea cu care este tratai de către toţi membrii familiei par să
încurajeze până la complicitate apropierea dintre cei doi tineri, prin crearea de
ocazii prielnice (de exemplu, lecţiile de franeeză-bengaleză au loc în camera lui
Allan, nu în bibliotecă: inginerul Sen încearcă să scuze atitudinea distantă a
Mailreyiei de la început ete.). prin consimţiri subînţelese, prin insinuări
transparente privind eventuala lor unire. Mentalitatea de european al lui Allan îl
face să interpreteze atitudinea lor ocrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, când -în
fond - ei îl adoptaseră alilcl, spiritual, dar fără să treacă lotuşi graniţele impuse de
religia lor, dovadă fiind respingerea totală a dorinţei lui Allan de a (rece la
hinduism. Şi atunci, cum poale înţelege eroul izbucnirea furibundă şi izgonirea sa
din casa familiei Sen, ce părea să fie şi a lui?
Maitreyi însăşi are un comportament ambiguu, pe care el îl percepe ca fiind altceva
decât o strategie feminină de a flirta, fapt ce-1 contrariază pe Allan, deoarece nu
poate înţelege sinuozităţile subtile ale atitudinii sale, nu o poale cunoaşte ca pe o
europeană. Lucid şi analitic, Allan o vede uneori "rece şi dispreţuitoare"
("Adesea, la masă, îi surprindeau! un zâmbet distant şi puţin răutăcios...Mă
întrebam, mai ales, dacă e stupidă ca (oale celelalte lele sau,dacă e, într-adevăr,
simplă ca o primitivă"). Alteori, dominat de natura sa pasională, este exaltat,
înlrebându-se cum "am să pol eu sugera privirile ci. niciodată aceleaşi, niciodată".
Allan parcurge un drum al suferinţei, meandrele trăirilor sale ilustrând un adevărat
proces lăuntric dominat de o.conştiinţă mereu în alertă, atentă, analitică. De la
primele percepţii, când "nu o iubesc", la emoţia provocată de intimitatea cu o
indiancă ce "mă tulbură, mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostii", apoi
recunoaşterea efectului bulversant căruia nu i se poale împotrivi ("Nici o femeie nu
m-a tulburat atâta. Suferinţa mea senzuală e un blestem."), considcrându-se vrăjii,
nu îndrăgostit. După ce i se dăruieşte, Maitreyi îi stârneşte suspiciunea, alte
întrebări vin să tulbure sufletul îndrăgostitului în căutare de certitudini, în
încercarea lui de a alia sensul exact al acestei contopiri: "Oare Maitreyi P a activat
ca o hipnotizată, ca- un automat, de când m-a sărutat întâia oara? Şi spontaneitatea,
vastitatea dragostei ci fală de mine nu sunt oare simple căderi, "acte determinate de
conştiinţa ei barbară, superstiţioasă?"
.-.. Aceeaşi.luciditate devoratoare îl face pe erou să întrevadă, în plină fascinaţie :a
iubirii, eventualitatea efemerilăţii sentimentului: "Strângând-o în braţe, am simţii
pentru întâia dată teama că dragostea Maitreyiei ar putea cândva să mă obosească.
(.,.) Când aveam nevoie de singurătate, de cejwiTOJ-o igliicea? De ce nici
dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinţa celuilalt?".
Despărţirea brutală şi năucitoare de Mailreyi îi provoacă Iui Allano nesfârşita
suferinţă, o pulemică şi profundă durere, devine patetic, plânge, are gânduri negre
de sinucidere. Reacţia lui este impetuoasă, cu gesturi-nestăpânite, impresionante,
chinuitoare: "am avut o noapte sălbatecă"; "zadarnic muşcam perna, zadarnic mă
muşcam să nu ţip"; "Să mă înec în Gange şi să afle Sen cal de curat o iubeam pe
Maitreyi". De altfel, drama întregii familii este cutremurătoare: "Pe Maitreyi au
vrut s-o mărite, dar ea a ţipat că va mărturisi soţului, în noaptea nunţii, că s-a culcat
cu mine şi va compromite întreaga familie, căci va fi dată afară cu scandal, şi lot
oraşul va afla de ruşinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o o dată peste faţă, de a
trântit-o la pământ în sânge. Dar a avut şi el imediat un atac şi a fost dus la spital.
Nu mai vede deloc, l se va face operaţia într-o zi sau două, dacă se va linişti. (...)
Pe Maitreyi au închis-o într-o odaie, după ce doamna Sen a chemat şoferul s-o bată
cu vergile în faţa ei, până când a căzut în nesimţire. (...) Chabu a încercat să se
sinucidă cu creolină,"
Finalul romanului descrie încercările eroului de a se consola, "gândul sinuciderii
mi-a apărut deodată în loală laşitatea şi ridicolul lui". Retras în munţii Himalaya, o
cunoaşte pe Jenia Isaac, o "tânără fără expresie", dintr-o familie de evrei finlandezi
şi venită aici în căutarea absolutului prin mănăstirile acestor locuri. Allan are cu ea
o scurtă relaţie, continuând sâ-şi analizeze stările, gândurile, reacţiile în raport cu
alte femei. O altă relaţie, de dala aceasta din interese materiale, o stabileşte cu
Geurlic, "o fată bună, .admirabilă", dar continuă să. se gândească la Maitreyi cu
aceeaşi iubire tulburătoare, încercând să desluşească motivele pentru care tânăra se
dăduse uniii vânzător de fructe. Răsfoind nişte hârtii vechi, Allan găseşte o
scrisoare a unui bărbat necunoscut-către Maitreyi, din care reiese că fala mai
avusese o iubire, pe care n-o • mărturisise nimănui, nici lui, măcar aluziv.
Conlrarielatca lui Allan sporeşte, el înmărmureşte surprins de această nouă enigmă,
adăugată misterioasei Maitreyi. Ultimul gând al lui Allan, cu care se şi termină
romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini: "Şi dacă n-ar
fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde ştiu? Aş vrea să
privesc ochii Mailreyiei."
"Nimeni n-a ieşit nevătămat din jocurile Maitreiyei. Să fie pierderea minţilor sau
moartea singura ieşire din toate marile pasiuni? Chiar de-ar II aşa cum ne învaţă
cazul lui Trislan şi al Lsoldei, al lui Romeo şi al Julietei, -putem fi oare absolut
siguri că, Allan, care la sfârşit doreşte din lot sufletul să mai privească o dată în
ochii Mailreyiei, cn.sâ înţeleagă, n-a pierit el însuşi, în nesiguranţă şi durere? Ce
mai ştim noi despre el, o dală manuscrisul romanului încheiat?" (Nicolae-
Manolescu, "Arca lui Noe") .