DRESORUL

Eu trăiesc de unul singur. Sunt puţin obez şi şchiopătez de piciorul stâng. Numele meu nu
are nici o importanţă.

Mi se întâmplă uneori să cunosc oameni. Prima lor reacţie, când m-au văzut, este să mă
invite pe la ei. Dar eu le spun „mulţumesc, doamnă, mulţumesc, domnule, astăzi îmi este
imposibil, dar rămâne poate pe altă dată“.

Bineînţeles că nu există nici o „altă dată“.

La birou, sunt întotdeauna punctual şi tăcut. Toată lumea crede că am un temperament

timid şi introvertit iar eu nu ţin să-i dzamăgesc. De fapt, în cea mai mare parte a timpului, nu fac
decât să mă gândesc la animalele mele.

Adevărata mea viaţă începe la ora zece seara, când zgomotele din imobil se mai
calmează. Abia atunci deschid uşa capitonată a încăperii capitonate unde-mi ţin animalele.

Am aşa: şase şerpi, trei broaşte ţestoase, douăzeci de şoareci albi, câteva broaşte de baltă
(ele sunt atât de perfide încât nu reuşesc niciodată să le număr pe toate), doi melci, un câine, trei
pisici (una neagră, una albă şi una roşcată), doi cocoşei de Coşinşin, un papagal, două turturele, o
familie de scorpioni, o familie de iepuri, şaizeci de peştişori roşii într-un acvariu mare, un arici,
cel puţin o sută de buburuze şi treizeci de fluturi diurni minunat coloraţi.

Mai am, de asemenea, şi un exemplar, încă tânăr, dintr-o specie pe care nu o reuşesc să o
identific: un fel de cerb cu coamă de cal, roşu pe coaste, negru pe piept şi alb la gât. Pe măsură ce
creşte descopăr că are ochi de om şi că botul său se desenează de fapt ca o gură de femeie.

Cu animalele mele am pus la punct un număr de dresaj unic în lume.

Întâi, deschid toate cuştile şi vorbesc îndelung cu animalele. Apoi le dau de mâncare:

lapte călduţ pentru şerpi

ouă moi pentru broaştele ţestoase

miez de pâine albă pentru şoarecii albi

sufleu de brânză pentru broaşte

mărar proaspăt pentru melci

chifteluţe de carne de văcuţă pentru câine

supă de pasăre pentru pisici

boabe de porumb pentru cocoşeii de Coşinşin

 sâmburi de caise pentru papagali

sîmburi de boabe de strugure pentru turturele

orez fiert pentru scorpioni

pâine de casă înmuiată în sirop de coacăze pentru peştişori

alune şi nuci uscate pentru arici

pudră de polen pentru buburuze.

În ce priveşte cerbul cu coamă de cal, el mănâncă la aceeaşi masă cu mine.

După ce am terminat cu masa mă dezbrac şi fac o baie fierbinte, parfumată. Îmi ung
pielea toată cu o alifie din esenţă de lavandă. Aprind o lumânare a cărei flacără se reflectă la
infinit în cele două oglinzi plasate de o parte şi de alta a camerei. Apoi, gol cum sunt, mă întind
pe spate în mijlocul încăperii. Într-o tăcere absolută, încetul cu încetul, respectând o ordine
precisă, animalele vin să mi se alăture.

primul şarpe mi se încolăceşte în jurul piciorului stâng

al doilea şarpe mi se încolăceşte în jurul piciorului drept

al treilea şarpe mi se încolăceşte în jurul braţului stâng

al patrulea şarpe mi se încolăceşte în jurul braţului drept

al cincilea şarpe mi se încolăceşte în jurul gâtului

al şaselea şarpe mi se încolăceşte în jurul testicolelor şi al sexului

prima broască ţestoasă îmi urcă pe genunchiul stâng

a doua broască ţestoasă îmi urcă pe genunchiul drept

a treia broască ţestoasă îmi urcă pe buric

şoarecii mi se ascund în barbă ca într-un hăţiş

broaştele de baltă mi se înghesuie pe burtă

cei doi melci urcă încet şi se culcă în cavităţile urechilor mele

câinele se culcă la picioarele mele

pisica neagră mi se culcă pe umărul stâng

pisica albă mi se culcă pe umărul drept

 pisica roşcată mi se culcă lipită de chelie

primul cocoşel de Coşinşin urcă pe mameolonul meu stâng

al doilea cocoşel de Coşinşin urcă pe mamelonul meu drept

papagalul mi se caţără pe frunte

cele două turturele, una pe obrazul meu stâng şi alta pe obrazul meu drept

scorpionii îmi urcă pe tălpile picioarelor şi până la urmă se pitesc între degetele mele de
la picioare

iepurii mi se înghesuie la cele două subsuoare

ariciul se aşează pe inima mea

buburuzele se separă în două roiuri şi aterizează pe liniile mele din palme

peştii se aliniază ca la paradă şi privesc cu gurile lipite de sticla acvariului

cerbul cu coamă de cal se roteşte în jurul meu, fără încetare, toată noaptea

Iată cum dormim, eu şi animalele mele, într-o comuniune profundă. Iar în somnul nostru
visăm toţi acelaşi vis în care e vorba despre istoria fiinţei noastre comune. Ne simţim
extraordinar de bine împreună şi ştim că se apropie momentul în care limitele dintre noi vor fi
transgresate. Deja, animalele mele au început să guste, discret, din sângele şi din carnea mea. Din
ce în ce mai des, cînd mă trezesc dimineaţa, corpul meu e plin de răni minuscule.

Dar numai cerbul meu cu ochi omeneşti va şti, poate, să povestească, într-o zi, cum am
fost devorat în marea noapte de iubire universală.
 ILUZIONISTUL

doamnelor şi domnilor, daţi-mi voie să mă prezint:

iluzionistul Bartolomeo!

şi dacă n-aţi auzit încă vorbindu-se de mine este pentru că n-aţi încercat încă niciodată să
intraţi pe poarta larg deschisă a magiei, ha, ha

dar, iată, astăzi, pentru ca marea dumneavoastră călătorie spre lumea nouă să fie cât mai
agreabilă, am să vă prezint câteva din celebrele mele numere de iluzionism

a, nu, figura cu cărţile de joc, nu, eu personal o detest, iluzionismul nu e de loc asta, deci,
să încep poate prin a face o mică investigaţie…

ca să vedem, să zicem, cine dintre dumneavoastră n-a respectat regulamentul şi a urcat cu

animale interzise la bord…

pentru că, doamnelor şi domnilor, există oameni care nu vor să renunţe la şoriceii lor albi
şi la iepuraşii lor negri precum şi la alte mici bestioare de tot felul…

cum, care şoricei? dar e posibil? ştiţi dimneavoastră care şoricei şi ştiţi că sunt interzişi pe
vapor, iată, de pildă, dumneavoastră, domnule, da, dumneavoastră, de ce ascundeţi acest şoricel
alb în buzunar? nu e normal, pe bune, mă întreb cum de nu vă deranjează acolo, ca să nu mai zic
că obiceiul ăsta ar putea deveni o manie, o perversiune…

şi dumneavoastră, doamnă? ce caută iepuraşul ăsta negru sub pălăria dumneavoastră? poftim? ah,
sunt chiar doi! o la la, doamnă, doi iepuri negri pe un singur cap, nu vi s-au părut grei, efectiv,
chiar nu v-au apăsat de loc?

aşteptaţi, domnule, că vin, vin chiar acum la dumneavoastră, imediat, ia să vedem…

ceva, ceva aţi ascuns undeva… fiţi amabil şi daţi-mi puţin mănuşile… mulţumesc, da' ce-i asta?
a, nu! a, nu! un mic şerpişor în mănuşa dumneavoastră stângă? şi aici? o şopârlă în mănuşa
dreaptă… incredibil, eu unul n-aş avea curajul să-mi pun mănuşile ştiind că reptilele astea
colcăiesc înăuntru, în ce mă priveşte eu consider că e destul de periculos să umbli cu reptile din
astea în mănuşi, în sfârşit, doriţi să le păstraţi? dar luaţi-le, domnule, doar vă aparţin, cum? păi nu
se poate, domnule, doar nu provin din mănuşile mele, poftim, toată lumea a martoră, bine, dacă
spuneţi că nu mai aveţi nevoie de micile dumneavoastră reptile atunci vi le păstrez eu până la
sfârşitul călătoriei, dar n-or să vă lipsească? poate că sunt animalele dumneavoastră preferate,
unii oameni nu pot face un pas fără animalele lor preferate…
 de exemplu, de exemplu, dumneavoastră, doamnă, da, dumneavoastră, ce clociţi
dumneavoastră acolo cu ariciul acela sub respectabilele dumneavoastră fese? cum? nu e nici un
arici? atunci fiţi bună şi ridicaţi-vă puţin, ia uitaţi-l, cum de nu vă deranjează un arici sub fese?

şi dumneavoastră, domnule, de ce purtaţi un fluture viu sub cravata dumneavoastră? zău

aşa, riscaţi să-l striviţi, săracul… uitaţi-vă ce frumos e, poate vreţi să-l agăţaţi la gât, în loc de
papion… nu?

şi dumneavoastră, doamnă, ce faceţi cu broasca asta în poşetă? îmi permiteţi? broaştele,

stimată doamnă, şi mai ales cele de baltă, sunt foarte mâncăcioase, ele devoră orice, vă rog să
verificaţi dacă nu vă lipseşte nimic din poşetă…

bine, ia să vedem ce mai ascunde lumea pe aici, domnu', sunteţi atât de drăguţ încât să-mi
daţi în păstrare mica broască ţestoasă care urcă pe piciorul dumneavoastră stâng? aia, aia,
mulţumesc, şi melcii, cei doi melci care urcă pe reverul hainei dumneavoastră, aşa, mulţumesc,
deci, ce mai e de cules?

a, dumneavoastră, doamnă, aveţi o veveriţă în manşon, ştiu că vă ţine de cald, dar…

mulţumesc! ia să recapitulăm, ce s-a adunat până în prezent: doi iepuri, patru şoricei albi, un
şerpişor, o şopârliţă, un fluture, o broască de baltă, o broască ţestoasă, un arici, doi melci, o
veveriţă, ca să vezi, o adevărată colecţie, am să vi le păstrez pe toate în pălăria mea, de acord?

hm, mi se pare că dumnealor nu se prea înţeleg bine în pălărie, dumnezeule, lighioanele

astea sunt pe cale să se cockteilizeze, bine, ia să vedem, ce poate da amestecul ăsta, doi iepuri cu
patru şoareci cu un şarpe cu o şopârlă cu un fluture cu o broască ţestoasă cu un arici cu doi melci
şi cu o veveriţă, un', doi, trei, hop! ia te uită, un papagal! care e şi mai uşor de transportat, mai
ales când vorbeşte, poftim, ce simplu era, deci aţi reţinut reţeta…

mulţumesc, doamnelor şi domnilor, mulţumesc!

poate să ne oprim aici? nu? doriţi încă un număr, o nouă figură? bine, mai ştiu o figură
dar e puţin periculoasă, e figura cu bagheta magică şi bagheta magică nu prea funcţionează
întotdeauna, adică vreau să spun că uneori nu prea ascultă de magician, bagheta magică…

mai ales dacă vreau să fac să dispară ceva, să zicem o pălărie, domnule, cum vă numiţi,
Cantonelli? domnule Cantonelli, îmi daţi voie să vă trimit pălăria în neant? mulţumesc, să vedem
acum dacă va fi ascultătoare, un', doi, trei, hop! ah, văd, văd şi eu că n-a mers, da, doamnă, cum?
a dispărut în schimb soţul dumneavoastră? aoleu! dar… îmi pare sincer rău, eu voiam mai
degrabă să dispară pălăria…

ascultaţi, nu e grav, bagheta poate face să reapară imediat tot ceeea ce a făcut să dispară,
o secundă, o să-l recuperăm cât ai zice peşte, stimată doamnă Cantonelli, pe iubitul
dumneavoastră soţ, un', doi, trei, hop!
 ciudat! efectiv, ciudat! cum? ei, asta văd şi eu că doamna a dispărut şi ea, dar de fapt
chiar asta voia doamna, nu, să fie împreună cu soţul ei, este limpede că acum dumnealor sunt
împreună numai că de cealaltă parte a barierei, mă refer la bariera care separă lumea noastră
banală de lumea fantastică…

dar, doamnelor şi domnilor, nu este grav, îi vom face pe amândoi să reapară, un', doi,
trei! hop! a nu! a nu! asta-i culmea! văd că bagheta magică îmi face feste, păi văd şi eu,
doamnelor şi domnilor, văd şi eu că toţi spectatorii din rândul întâi au dispărut…

na-ţi-o bună! şi ce vreţi de la mine acum? nu sunt decât două posibilităţi, ori ne oprim aici
şi asumăm aceste pierderi care sunt, după părerea mea, minime, ori încercăm din nou, şi din nou
ne asumăm riscurile respective, nu?

un', doi, trei, hop! fir-ar să fie! încă un rând de spectatori s-a voalat, doamnelor, domnilor,
aşteptaţi, nu vă panicaţi, îi vom face pe toţi să reapară, aşteptaţi o secundă, un', doi, trei, hop! ei?
ce s-a întâmplat acum? cine a dispărut? toţi colacii de salvare de pe navă?

o secundă, vă rog, lăsaţi-mă să mă concentrez, un', doi, trei, hop! cum? toate catargele? în
sfârşit, nu e grav, în felul acesta putem contempla mai bine bolta cerească, un', doi, trei, hop! şi
acum? stelele? toate dintr-o dată? văd că merge din ce în ce mai repede, hm, e rapace nenorocita
asta de baghetă, dar ce faceţi, unde plecaţi, da' nu se poate să mă abandonaţi în felul acesta,
ascultaţi-mă, mai daţi-mi o şansă, aşteptaţi, un', doi, trei, hop!

ia te uită, bagheta asta face să dispară şi marea, ciudat, oare unde suntem acum? şi ce-o fi
cu gelatina asta care ne înconjură?

un', doi, trei, comanda la mine, toată lumea să reapară imediat, hop! e clar, eu sunt
vinovat că repet mereu aceeaşi greşeală, dar care e greşeala, dumnezeule, care?

câţi am mai rămas în prezent? unul, doi, trei, patru, cinci,... zece? ei bine, domnilor, acum
că suntem între bărbaţi am să vă mărturisesc secretul acestui număr, dar, am să vi-l spun, pentru
că simt că înnebunesc şi mi-e frică, da, mi-e teamă că am uitat formula magică, ăsta-i adevărul…

un, doi', trei, hop! fir-ar al dracului, e scandalos, circul de pe lume, o să mă coste scump
spectacolul ăsta, domnu', domnu', păi ce faceţi, dormiţi? da' treziţi-vă, domnule, de când dormiţi
dumneavoastră? spectacolul s-a terminat, da, tocmai s-a terminat, păi aţi rămas ultimul pentru că
vi se rupe de numerele mele de iluzionism şi pentru că aţi dormit în timp ce eu…

da, toată lumea a plecat, exact, deci dumneavoastră n-aţi văzut nimic, bun, atunci aţi
putea să-mi faceţi un mic serviciu? vă mulţumesc din suflet, nu e mare lucru, uitaţi, luaţi bagheta
asta magică, îndreptaţi-o spre mine şi spuneţi "un', doi, trei, hop!"
 exact, daţi-i drumu'! cum? a dispărut bagheta? ei, asta e, înseamnă că totul s-a terminat
efectiv, cred, domnule, că am rămas singuri pe navă şi ceea ce mă nelinişteşte cel mai mult este
că adineaori se vedea o fâşie de pământ la orizont şi acum nu se mai vede nimic, nicăieri…