Voluntarismul ne spune că prin Voinţă (V) omul poate face orice; poate învinge orice

constrângere (lanţ) atât în sfera naturii, cât şi (mai ales) în sfera vieţii sociale (în istorie).
Acest curent este asociat de regulă cu gândirea lui Nietzsche care în lucrările sale (mai
cunoscută fiind Aşa grăit-a Zarathrustra) elaborează conceptul de Supraom. Supraomul este
dotat cu o voinţă superlativă; el învinge orice constrângere (orice lege) şi îi stăpâneşte pe
ceilalţi, mulţi şi slabi (turmă de sclavi). Supraomul, afirmă Nietzsche explicit – este dincolo
de Bine şi de Rău. Undeva Nietzsche afirmă că distanţa care îl desparte pe omul actual de
maimuţa din care el se trage este egală cu distanţa care îl va despărţi pe Supraomul din viitor
de omul actual. Nietzsche are o alta opinie – referitor la etica – aceasta isi are fundamental tot
in vointa individului. Criteriul binelui si raului se afla tot in vointa individului. Cine este
stapan al propriei vointe, are puterea de a determina propriul bines au rau si se poate
autodepasi in oric moment. Binele si raul ca valori eterne si permanent neschimbate nu exista,
ele trebuie create mereu intr-o forma noua, realizand ideea supraomului ca sens al vietii –
omul este ceva ce trebuie depasi. Nietzsche este de parare ca vointa nu este buna prin ea
insasi, si poate fi astfel calificata numai in functie de faptul ca scopul definit drept bine este
atins. Acesta refuza valabilitatea normelor si valorilor traditionale si propavaduieste
filozofarea cu ciocanul care distruge vechile table. Acesta se situeaza dincolo de bine si rau,
dincolo de ceea ce exista pana atunci ca principiu moral, se produce o rasturnare a tuturor
valorilor. O permanenta depasire, supraomul. Devino ceea ce esti tu, in fiecare zi devenim tot
mai mult din noi insine, din ceea ce suntem deva – binele si raul se afla in vointa individului,
in autonomia acestuia, conform propriei sale masuri, avand un numitor comun – propria
persoana.